Actualitate
Ambasadorul se lasă așteptat

Iată un dramatic paradox. În timp ce relațiile României cu Statele Unite și în special cu Casa Albă au ajuns la un nivel fără pecedent, nu același lucru se poate afirma referitor la raporturile dintre București și reprezentanții diplomatici ai partenerului nostru strategic, aflați aici în misiune. Și, evident, nu a făcut excepție nici Hans Klemm. Acesta pleacă din România, lăsându-ne un gust amar. Cum se explică această dramatică contradicție? Și în ce măsură ne putem pune speranțe într-o colaborare mai bună cu viitorul ambasador?
Sunt primul jurnalist, care a semnalat la momentul respectiv că domnul Hans Klemm urmă să fie desemnat după o lungă perioadă de vid ca ambasador în România. Și am făcut-o cu multă speranță. Bucuros că vom avea, în fine, un diplomat de carieră. Care va fi mai puțin preocupat decât alți ambasadori să-și încheie pe seama românilor afaceri personale. Într-un fel, am avut dreptate. În sensul că, spre deosebire de ceilați reprezentanți ai Statelor Unite, Hans Klemm s-a abținut să facă în România un business personal și agresiv. Ceea ce nu înseamnă că nu a făcut lobby, care în această țară se cheamă trafic de influență, în favoarea unor mari societăți de peste Ocean.
În schimb, Hans Klemm s-a purtat ca un elefnat într-un magazin de porțelan. Stilul său de lucru a fost tipic unui guvernator, care disprețuiește statul în care a fost acreditat și o populație pe care avea misiunea – o misiune ratată – de a o apropia și mai mult de cetățenii Americii, ajutând-o să înțeleagă și să prețuiască setul acestora de valori. Oferindu-le partenerilor de peste Ocean setul de valori al românilor.
Din această perspectivă, Hans Klemm va pleca din România cu coada între picioare. Lăsând amintiri urâte. Va fi greu să uităm fotografia acestuia cu steagul Ungariei, făcută în Ținutul Secuiesc, într-o perioadă tensionată, când conaționalii noștri semnalizau din nou în forță că își doresc o autonomie teritorială. E imposibil să uităm și cu atât mai puțin să trecem cu vederea modul disprețuitor în care Hans Klemm a tratat o temă extrem de sensibilă, cum este cea a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, care nu se pot afirma sub nicio formă în absența unei independențe reale a Justiției. În calitatea sa de reprezentant al Statelor Unite la București, Hans Klemm nu avea cum să nu știe că în România democrația a fost înfrântă pe calea unor protocoale încheiate practic cu toate instituțiile democratice, în epicentrul cărora s-a aflat mereu Serviciul Român de Informații, cu care a colaborat extrem de strâns și prin încălcarea Constituției și a altor legi importante ale statului român. El nu avea cum să nu știe că românii au fost supravegheați în masă, inclusiv toți ofițerii superiori ai Armatei, cât de cât relevanți prin funcțiile lor.
Pleacă Hans Klemm. Ce urmează? Din câte auzim, va veni ca ambasador un apropiat al lui Donald Trump. Fost colaborator al acestuia în afaceri imobiliare. Nu avem cum să ghicim care va fi comportamentul acestuia. Dacă va reuși sau nu să repare ceva din ceea ce au stricat ceilalți ambasadori. Faptul că este un apropiat al lui Donald Trump și că este numit de acesta pe criterii politice și faptul că relațiile României cu Donald Trump sunt excepționale, s-ar putea să fie un sem de bun augur.
Se mai pune întebarea când anume ar putea sosi în România noul ambasador. Răspunsul nu este simplu deloc. Există foarte multe capitale în lume în care, în prezent, Statele Unite nu au ambasadori. Un ambasador nu poate fi numit în post fără a primi în prealabil acceptul comisiei de politică externă a parlamentului Statelor Unite. Ori, se știe, relațiile lui Donald Trump cu reprezentanții legislativului american sunt destul de tensionate. Mai ales în materie de politică externă. Odată propunerea făcută, comisia urmează să planifice o audiere a vitorului ambasador, după care se pronunță. Și abia după ce se consumă acest moment, poate fi prognozată o dată aproximativă la care acesta ar putea veni în România. Traseul respectiv nu a fost încă parcurs. Până atunci este posibil să mai treacă luni de zile.
De ce e important să avem cât mai repede un reprezentant al Departamentului de Stat cu rang de ambasador și care să fie un personaj apropiat de Donald Trump? Pentru că altfel, inerțial, întreg aparatul existent în Ambasada Statelor Unite de la București va lucra, se va informa, va sintetiza și va raporta la Washington în stilul în care a făcut-o și până acum. Întreținând contacte și consultând exclusiv reprezentanți ai vieții politice, ai presei și societății civile, care s-au dovedit a fi partizani ai statului nedrept, yesmeni ai lui Soros, adversari înverșunați ai drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, și a reformării sistemului de Justiție în sensul garantării independenței instanțelor de judecată. Sunt aceiași funcționari care cu o singură excepție au votat la alegeri în favoarea contracandidatului lui Donald Trump. De fapt, vorbim despre un aparat funcționăresc, care a semnalizat, semnalizează și va semnaliza și în continuare într-o direcție opusă celei dorite de președintele Statelor Unite, Donald Trump.
Cât timp noul ambasador al Statelor Unite la București se lasă așteptat, cât timp funcționarii ambasadei vor mai lucra inerțial, Ministerul român de Externe are datoria să afirme mai viguros decât oricând atât parteneriatul nostru strategic cu Statele Unite, cât și suveranitatea națională a României.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală

Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Actualitate
Baza Aeriană din SUA devine poligon de antrenament pentru Qatar: Un semnal geopolitic puternic
-
Exclusivacum 2 zile
Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 3 zile
ANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 3 zile
Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Administratieacum 16 ore
Băicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Exclusivacum 2 zile
Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 2 zile
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 3 zile
Spitalul fantomă de la Târgu Ocna: Salarii grase pentru nimeni, pacienți trimiși la plimbare!
-
Exclusivacum 4 zile
ÎCCJ clarifică drepturile funcționarilor publici în cazul sancțiunilor disciplinare: Cercetare prealabilă și audiere obligatorii chiar și pentru „mustrarea scrisă”