Anchete
Mister lamurit: studiile lui Citu, platite de mama din ”mosteniri, case, firme”
(Preluare Inpolitics):
Un ziarist vîlcean apropiat de zeci de ani de familia Cîțu a făcut recent dezvăluiri interesante despre actualul premier, la loc de cinste fiind cea potrivit căreia Florin Cîțu a fost făcut premier de mama sa, cea care i-ar fi plătit și imensele costuri ale studiilor în SUA, din vînzarea unor case, moșteniri și firme. De aici, certitudinea că defuncta mamă a premierului trebuie să fi fost o veritabilă latifundiară dacă în doar doi ani după revoluție acumulase bunuri de peste 150.000 de dolari, cît costau cei 4 ani de studii ai lui Cîțu în SUA. Doar că teoria respectivei bogății nu s-a vehiculat niciodată pînă azi, iar celebrele 75 de ha de pădure au fost retrocedate familiei relativ recent și nu în anii 90. Deci, despre ce ”case, firme și moșteniri” vorbim aici?
Ce scriam într-un material din 20 decembrie, anul trecut:
”Cine i-a plătit studiile americane lui Cîțu?
Aflăm, dintr-o investigație pe net, că la ora actuală, un an de studii la Grinnell College costă 63.383 de dolari, dintre care 48.758 școlarizarea, 900 de dolari manualele, 11.980 de dolari cazare și masă, 2.200 alte cheltuieli.
Colegiul nu acordă burse, ci doar facilitează studenților granturi și credite.
Cu ajutorul unui calculator online de inflație aflăm că suma de acum însemna cca.35.000 de dolari pe an la nivelul lui 1992.
Bani la care s-ar fi adăugat, desigur, sume deloc neglijabile necesare transportului și altor situații.
În 1992, 35.000 de dolari însemna o avere în România, bani care ar fi putut lansa o afacere frumușică.
În 4 ani de studiu, vorbim de aproape 150.000 de dolari.
Dar asta nu e tot: pentru masteratul la Iowa University, taxele actuale sunt de cca.85.000 de dolari pe an, sau cca.52.000 de dolari din 1996.
În povestea siropoasă a lui Vlad Voiculescu, au intervenit slujbele pe care spune că le-a practicat din prima, ca și ajutorul unei mătuși care locuia în Viena, locul studiilor sale.
Povestea lui Cîțu nu spune nimic: nici despre bani, nici despre eventuale burse, nici despre neamuri peste Ocean, nici despre vreun cîștig la loterie șamd.
E doar povestea (prea) succintă a unui tînăr vîlcean care în decurs de doi ani a sărit de pe băncile unui liceu energetic provincial pe cele ale unui prestigios colegiu american, în perioada atît de tulbure din primii ani post-decembriști.
Mai ceva ca în basmele cu peștișorul de aur.
Una peste alta, marea întrebare e cine a plătit costisitoarele studii în SUA ale lui Cîțu?
Poate ar fi momentul ca premierul desemnat să lămurească el însuși, în spiritul transparenței, semnele de întrebare de mai sus, într-un moment în care cosmetizarea biografiilor pare să fi devenit un sport național care bate oina”.
Un jurnalist din provincie, directorul ziarului Curierul de Râmnic, Silviu Popescu, a postat pe Facebook în ziua decesului mamei premierului un material interesant, conținînd amintiri despre familia lui Cîțu, mama sa și cea a premierului fiind, cîndva, colege de serviciu,
„Cand, parca prin 1992, m-a oprit pe strada doamna Citu, nu intelegeam prea bine cum gindeste Timpul. Si nici care puteau fi efectele Lui asupra oamenilor si banilor. Am mers impreuna de la Primarie, pana in centru, unde era pe atunci ziarul Curierul. Stiam ca lucrase cu mama mea, asa ca i-am acordat atentia cuvenita, am vorbit multe, dar marunte.
In fata cladirii, insa, doamna Citu a indraznit sa ma roage ceva.
Vorbisem, desigur, despre fiul sau, dar si despre America, despre universitati si despre sanse. Pentru ca tocmai ma intorsesem cu porumbelul de pe capul ziarului din Elvetia, unde facusem un stagiu la un ziar, din zona Neuchatel, am incurajat-o sa mearga pe calea studiilor in strainatate, decizie care, aveam sa aflu, fusese deja luata.
Totusi, doamna Citu m-a rugat sa-l luam la ziar pe fiul ei, ca sa capete putina experienta, spunea dansa, dar sa si publice ceva. Sigur, doamna, i-am raspuns, chiar avem nevoie de articole economice. Aveam masini de scris, pe vremea aceea, le primisem donatie de la Bernadette Richard, care era la Ramnic, in cadrul Operation Villages Roumaines.
L-am asezat pe tanarul Florin Citu la o masina de scris si i-am spus sa scrie ce vrea el, dar, mai ales, despre cum ar trebui sa fie o economie, dupa iesirea din comunism, cu care aveam noi, ca redactie, ceva de impartit, pe vremea aceea. Iar Florin, care era un pustan, a scris.
Articolele lui au fost publicate, iar eu imi aduc aminte ca mi s-au parut putin ciudate, pentru ca el nu vorbea despre realitatea economica din care tocmai iesisem, ci despre ceva, care urma sa fie. Promit sa le caut si sa le republic, ar fi foarte interesante, astazi.
L-am tratat ca pe orice redactor, dar am avut grija de ceea ce ma rugase mama lui, Dumnezeu sa o odihneasca! Imi amintesc si faptul ca, la plecare, i-am pus articolele din ziar intr-un dosar, ma gandeam ca ii vor folosi, in America si i-am spus sa aiba curaj sa le arate, americanii vor fi impresionati.
Cam asta a fost, dupa putin timp, baiatul doamnei Citu a plecat la scoala. Ca om care am fost ani buni rezident in America, am sa revin, sa spulber supozitiile monstruase, cum ar fi recrutarea fiului doamnei Citu de CIA si alte prostii, care circula, in spatiul public romanesc. America este un sistem perfect functional, organizat dupa principii militare, dar liber de prejudecati, unde cei destepti se descurca, in orice situatie. Afirm asta, ca sa se stie clar cine l-a facut pe Florin Citu premier, mama lui si numai ambitia dansei. Ca si dragostea ei.Am mai auzit de el cand eram la Paris, la ICR, cand il contra pe Mugur Isarescu si am fost mandru de rebeliunea lui fata de un monstru sacru, as fi facut la fel, daca aveam argumente economice. Am fost mandru ca am fost in aceeasi redactie.
Pe doamna Citu am revazut-o, acum cativa ani la Ramnic si am felicitat-o, pentru ca a avut puterea sa se lupte pentru fiul sau, cu ardoare, vanzand tot ce avea, mosteniri, case, firme. A crezut cu tarie in steaua fiului sau si a riscat tot.
Astazi, zi trista, sunt totusi bucuros ca femeia asta razbatatoare a trait sa se bucure de reusita fiului sau. In ultimele saptamani am cautat sa-i aflu numarul de telefon, ca sa-i transmit salutari de la mama mea, care tocmai a trecut printr-un AVC. L-am facut rost pe al premierului, dar nu pe al mamei sale. Era sortit sa nu reusesc, domna Citu era foarte bolnava.
A fost o femeie puternica, care si-a iubit enorm baietii. Dumnezeu sa o aiba in Paza Lui!”, a scris Silviu Popescu.
Să recapitulăm: în 1992, Florin Cîțu, despre care nu știm ce a făcut după terminarea liceului, în 1990, dar sigur nu studii universitare, este dus de mamă, de mînuță, la o redacție a unui prieten de familie, ca să se facă jurnalist peste noapte. O mamă care negociase pe cont propriu viitoarea carieră de ziarist a odraslei cu directorul publicației.
Odată ajuns acolo, Cîțu e pus să scrie ce-i trece prin cap – că, deh, se știe că așa se nasc jurnaliștii! – și, deși scrie chestii despre viitor, e publicat fără rezerve.
”Să scrie ce vrea el”, zice Popescu. Dar pe teme economice. Și direct la mașina de scris, cînd 90% dintre jurnaliștii epocii scriau de mînă, pentru că mașinile de scris fuseseră un lux controlat în comunism și puțini aveau știința utilizării lor.
Să fie clar: un reportaj despre viața porumbeilor din parc poate fi scris de orice tînăr cu talent și putere de observație, fără o pregătire aparte.
Presa economică reclamă, însă, specialiști.
Să înțelegem că junele Cîțu a redactat din prima articole economice despre dezvoltarea post-comunism a României din postura de recent absolvent de liceu, care nu reușise doi ani să intre la ASE ori la altă facultate, deși fentase stagiul militar obligatoriu??
E oarecum neclar și de ce Cîțu trebuia musai să intre în presă și să fie rapid publicat într-un moment în care aflăm că plecarea lui la studii în SUA era deja bătută în cuie și urma să se producă peste cîteva luni. Dar poate că familia credea și ea că un dosar cu articole apărute în presa județeană din România îi va da pe spate pe americani.
Se clarifică, în schimb, altceva: studiile americane atît de costisitoare ale premierului nu s-au bazat pe burse ori pe granturi și nici pe niscaiva slujbe prestate acolo de studentul Cîțu, care muncea noaptea să-și plătească taxele ziua.
Nu.
Studiile i-ar fi fost plătite de părinții săi, din satul Tulei, Vîlcea, care au vîndut, în 1991-92, ”case, moșteniri, firme”.
Mulți cititori își amintesc, poate, primii ani de după revoluție, cînd valuta forte însemna imens în România, tocmai pentru că nu se găsea.
În toamna anului 1991, rezervele valutare ale României ajunseseră la cîteva zeci de milioane de dolari, fapt care a generat celebra decizie a guvernului Stolojan de a naționaliza conturile în valută în schimbul unui echivalent în lei stabilit de către BNR. O manevră considerată pînă azi un veritabil jaf la adresa românilor, pentru că diferențele între cursul oficial și cel la negru erau uriașe.
Exact în acea perioadă de maximă penurie valutară națională, mama lui Florin Cîțu face rost de zeci și zeci de mii de dolari ne-naționalizați pentru studiile fiului. Nu de alta, dar americanii nu prea primeau lei mioritici.
Pe de altă parte, controversată e și formularea ”vînzînd tot ce avea”, dacă ne gîndim că familia Cîțu a continuat să facă afaceri înfloritoare și după plecarea fiului la studii, iar declarația actuală de avere a premierului, destul de consistentă, se bazează în cea mai pare parte pe bunuri donate de părinți. Atît de valoroase încît a ajuns să se judece cu propriul frate pentru ele.
Studiile din SUA ale premierului, mister lămurit, deci. Ori cumva adîncit și mai tare?
Anchete
Va era doar de sefa Parchetului European Laura Kovesi?
Nici noua, dar ne-a atras atentia un articol publicat de revista Catavencii marti, 26 martie 2024: cica EPPO pregateste un dosar privind colosala suma de un miliard de euro care ar fi fost furata din fondurile europene destinate Deltei Dunarii, dezvaluie Lumea Justitiei..
Iar parchetul Lulutei a aplicat arhicunoscuta reteta: intai a scurs informatii in presa de casa, apoi (nu-i asa?) s-a autosesizat din ceea ce a citit in mass media.
Problema este – sustin cei de la Catavencii – ca intre timp EPPO a refacut socotelile si a descoperit ca acel prejudiciu nu este nicidecum de un miliard de euro, ci mult mai mic – de ordinul a numai cateva milioane de euro. Ups…
Ceea ce nu spune revista Catavencii (dar adaugam noi) este faptul ca daca prejudiciul se va dovedi mai mic de 10 milioane de euro, Parchetul European isi va pierde competenta materiala, conform art. 22 alin. 1 din propriul sau regulament european de functionare. Este vorba despre Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere in aplicare a unei forme de cooperare consolidata in ceea ce priveste instituirea Parchetului European (EPPO), care la art. 22 alin. 1 prevede in felul urmator:
„EPPO este competent in ceea ce priveste infractiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, care sunt prevazute in Directiva (UE) 2017/1371, astfel cum a fost transpusa in dreptul intern, indiferent daca acelasi comportament infractional ar putea fi incadrat ca un alt tip de infractiune in temeiul dreptului national. In ceea ce priveste infractiunile mentionate la articolul 3 alineatul (2) litera (d) din Directiva (UE) 2017/1371, astfel cum a fost transpusa in legislatia nationala, EPPO este competent numai atunci cand actiunile sau inactiunile intentionate definite in dispozitia respectiva sunt legate de teritoriul a doua sau mai multe state membre si implica un prejudiciu total de cel putin 10 milioane EUR”.
Ce sa zicem? Asteptam hotararile judecatoresti de achitare sau de restituire. Asta daca nu cumva dosarul va sfarsi prin clasare. (Irinel I.).
Anchete
Judecatoarea Mirela Anton de la Tribunalul Iasi a murit la mai putin de un an si jumatate dupa pensionare (1 decembrie 2022).
CSM a facut anuntul miercuri, 27 martie 2023, dezvaluie Lumea Justitiei:
„Consiliul Superior al Magistraturii isi exprima profundul regret pentru incetarea din viata a doamnei MIRELA ANTON, fost judecator in cadrul Tribunalului Iasi, si transmite sincere condoleante familiei indoliate. Dumnezeu sa o odihneasca!”
Absolventa in 1995 a Facultatii de Drept din Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iasi, Mirela Anton a activat la Judecatoria Tecuci intre 1995 si 1998, apoi la Judecatoria Pascani pana in anul 2000, iar ultimii 22 de ani (pana la pensionare) si i-a petrecut la Tribunalul Iasi. (Irinel I.).
Anchete
Exista o judecatoare care este amintita in rugaciunile zilnice ale latifundiarului Gigi Becali
Stim asta chiar de la patronul FCSB (club total diferit decat Steaua Bucuresti, in pofida confuziei intretinute in mod voit de anumite zone), dezvaluie Lumea Justitiei.
Afaceristul a dezvaluit intr-o declaratie data marti, 26 martie 2024, la Romania TV, ca se roaga in fiecare zi pentru familie si prieteni, dar si pentru o judecatoare. Este vorba despre judecatoarea Daniela Toader de la Curtea de Apel Bucuresti, in prezent detasata la CSM. Motivul pentru care judecatoarea Toader este prezenta in rugaciunile lui Becali ar avea legatura cu un dosar de spalare de bani, in care, in 2020, procurorul DNA Radu Ionescu l-a pus pe patronul FCSB sub urmarire penala pentru spalare de bani, dand in final clasare. Iar magistrata CAB Daniela Toader ar fi dat o solutie care l-a salvat pe Becali, dupa cum chiar acesta spunea in 2020: “Mi-au pus dracii pe unul, Radu Ionescu, de la DNA, spalare de bani. Dracii l-au pus. Cum sa spui asa ceva?! Spalare de bani?! Cu nepotul meu? Mi-a dat Dumnezeu o judecatoare pe care o cheama Toader Daniela si am mers in fiecare zi la biserica. Toader Daniela, Toader Daniela… Au inghetat si au incremenit lacate pe toata acuzația. Dracul mi l-a dat pe Radu Ionescu, Dumnezeu mi-a dat-o pe Daniela Toader”. Asadar, Becali nu se roaga de ieri, de azi pentru judecatoarea Daniela Toader. Totusi, crestineste este sa te rogi nu doar pentru cel care ti-a facut bine, ci si pentru cel despre care consideri ca ti-a facut rau. Asta apropo de procurorul DNA Radu Ionescu. (Irinel I.).
-
Exclusivacum 3 zile
WHITE TOWER (XXV)/Virgiliu Nanu, implicat direct în intabularea Fermei Dacilor și escrocheria White Tower
-
Exclusivacum 2 zile
Dosarul „Tetra” fabricat de procurorul, pe atunci, Negulescu Mircea, zis „Portocală, zis „Zdreanță” și autointitulat „distrugătorul de destine”
-
Exclusivacum 4 zile
WHITE TOWER (XXIV)/Realitățile scandalului WHITE TOWER: copii care și-au băgat mamele octagenare în pușcărie!
-
Ancheteacum 3 zile
INTOARCEREA “RABINULUI”
-
Exclusivacum 5 zile
Este dezonorant pentru un șef de poliție să se păteze în jocurile murdare ale politicienilor
-
Exclusivacum 3 zile
Ameninţări drastice din partea poliţiştilor şi agenţilor din penitenciare/Sindicaliştii ameninţă că măsurile pe care le vor lua, vor fi şi mai drastice in data de 9 Mai 2024
-
Exclusivacum 22 de ore
Macar o data la doi ani, apare cel putin o informatie importanta despre un nou furtisag al Directiei Generale Financiare din cadrul M.A.I.
-
Ancheteacum 22 de ore
Judecatoarea Mirela Anton de la Tribunalul Iasi a murit la mai putin de un an si jumatate dupa pensionare (1 decembrie 2022).