Anchete
Mister lamurit: studiile lui Citu, platite de mama din ”mosteniri, case, firme”
(Preluare Inpolitics):
Un ziarist vîlcean apropiat de zeci de ani de familia Cîțu a făcut recent dezvăluiri interesante despre actualul premier, la loc de cinste fiind cea potrivit căreia Florin Cîțu a fost făcut premier de mama sa, cea care i-ar fi plătit și imensele costuri ale studiilor în SUA, din vînzarea unor case, moșteniri și firme. De aici, certitudinea că defuncta mamă a premierului trebuie să fi fost o veritabilă latifundiară dacă în doar doi ani după revoluție acumulase bunuri de peste 150.000 de dolari, cît costau cei 4 ani de studii ai lui Cîțu în SUA. Doar că teoria respectivei bogății nu s-a vehiculat niciodată pînă azi, iar celebrele 75 de ha de pădure au fost retrocedate familiei relativ recent și nu în anii 90. Deci, despre ce ”case, firme și moșteniri” vorbim aici?
Ce scriam într-un material din 20 decembrie, anul trecut:
”Cine i-a plătit studiile americane lui Cîțu?
Aflăm, dintr-o investigație pe net, că la ora actuală, un an de studii la Grinnell College costă 63.383 de dolari, dintre care 48.758 școlarizarea, 900 de dolari manualele, 11.980 de dolari cazare și masă, 2.200 alte cheltuieli.
Colegiul nu acordă burse, ci doar facilitează studenților granturi și credite.
Cu ajutorul unui calculator online de inflație aflăm că suma de acum însemna cca.35.000 de dolari pe an la nivelul lui 1992.
Bani la care s-ar fi adăugat, desigur, sume deloc neglijabile necesare transportului și altor situații.
În 1992, 35.000 de dolari însemna o avere în România, bani care ar fi putut lansa o afacere frumușică.
În 4 ani de studiu, vorbim de aproape 150.000 de dolari.
Dar asta nu e tot: pentru masteratul la Iowa University, taxele actuale sunt de cca.85.000 de dolari pe an, sau cca.52.000 de dolari din 1996.
În povestea siropoasă a lui Vlad Voiculescu, au intervenit slujbele pe care spune că le-a practicat din prima, ca și ajutorul unei mătuși care locuia în Viena, locul studiilor sale.
Povestea lui Cîțu nu spune nimic: nici despre bani, nici despre eventuale burse, nici despre neamuri peste Ocean, nici despre vreun cîștig la loterie șamd.
E doar povestea (prea) succintă a unui tînăr vîlcean care în decurs de doi ani a sărit de pe băncile unui liceu energetic provincial pe cele ale unui prestigios colegiu american, în perioada atît de tulbure din primii ani post-decembriști.
Mai ceva ca în basmele cu peștișorul de aur.
Una peste alta, marea întrebare e cine a plătit costisitoarele studii în SUA ale lui Cîțu?
Poate ar fi momentul ca premierul desemnat să lămurească el însuși, în spiritul transparenței, semnele de întrebare de mai sus, într-un moment în care cosmetizarea biografiilor pare să fi devenit un sport național care bate oina”.
Un jurnalist din provincie, directorul ziarului Curierul de Râmnic, Silviu Popescu, a postat pe Facebook în ziua decesului mamei premierului un material interesant, conținînd amintiri despre familia lui Cîțu, mama sa și cea a premierului fiind, cîndva, colege de serviciu,
„Cand, parca prin 1992, m-a oprit pe strada doamna Citu, nu intelegeam prea bine cum gindeste Timpul. Si nici care puteau fi efectele Lui asupra oamenilor si banilor. Am mers impreuna de la Primarie, pana in centru, unde era pe atunci ziarul Curierul. Stiam ca lucrase cu mama mea, asa ca i-am acordat atentia cuvenita, am vorbit multe, dar marunte.
In fata cladirii, insa, doamna Citu a indraznit sa ma roage ceva.
Vorbisem, desigur, despre fiul sau, dar si despre America, despre universitati si despre sanse. Pentru ca tocmai ma intorsesem cu porumbelul de pe capul ziarului din Elvetia, unde facusem un stagiu la un ziar, din zona Neuchatel, am incurajat-o sa mearga pe calea studiilor in strainatate, decizie care, aveam sa aflu, fusese deja luata.
Totusi, doamna Citu m-a rugat sa-l luam la ziar pe fiul ei, ca sa capete putina experienta, spunea dansa, dar sa si publice ceva. Sigur, doamna, i-am raspuns, chiar avem nevoie de articole economice. Aveam masini de scris, pe vremea aceea, le primisem donatie de la Bernadette Richard, care era la Ramnic, in cadrul Operation Villages Roumaines.
L-am asezat pe tanarul Florin Citu la o masina de scris si i-am spus sa scrie ce vrea el, dar, mai ales, despre cum ar trebui sa fie o economie, dupa iesirea din comunism, cu care aveam noi, ca redactie, ceva de impartit, pe vremea aceea. Iar Florin, care era un pustan, a scris.
Articolele lui au fost publicate, iar eu imi aduc aminte ca mi s-au parut putin ciudate, pentru ca el nu vorbea despre realitatea economica din care tocmai iesisem, ci despre ceva, care urma sa fie. Promit sa le caut si sa le republic, ar fi foarte interesante, astazi.
L-am tratat ca pe orice redactor, dar am avut grija de ceea ce ma rugase mama lui, Dumnezeu sa o odihneasca! Imi amintesc si faptul ca, la plecare, i-am pus articolele din ziar intr-un dosar, ma gandeam ca ii vor folosi, in America si i-am spus sa aiba curaj sa le arate, americanii vor fi impresionati.
Cam asta a fost, dupa putin timp, baiatul doamnei Citu a plecat la scoala. Ca om care am fost ani buni rezident in America, am sa revin, sa spulber supozitiile monstruase, cum ar fi recrutarea fiului doamnei Citu de CIA si alte prostii, care circula, in spatiul public romanesc. America este un sistem perfect functional, organizat dupa principii militare, dar liber de prejudecati, unde cei destepti se descurca, in orice situatie. Afirm asta, ca sa se stie clar cine l-a facut pe Florin Citu premier, mama lui si numai ambitia dansei. Ca si dragostea ei.Am mai auzit de el cand eram la Paris, la ICR, cand il contra pe Mugur Isarescu si am fost mandru de rebeliunea lui fata de un monstru sacru, as fi facut la fel, daca aveam argumente economice. Am fost mandru ca am fost in aceeasi redactie.
Pe doamna Citu am revazut-o, acum cativa ani la Ramnic si am felicitat-o, pentru ca a avut puterea sa se lupte pentru fiul sau, cu ardoare, vanzand tot ce avea, mosteniri, case, firme. A crezut cu tarie in steaua fiului sau si a riscat tot.
Astazi, zi trista, sunt totusi bucuros ca femeia asta razbatatoare a trait sa se bucure de reusita fiului sau. In ultimele saptamani am cautat sa-i aflu numarul de telefon, ca sa-i transmit salutari de la mama mea, care tocmai a trecut printr-un AVC. L-am facut rost pe al premierului, dar nu pe al mamei sale. Era sortit sa nu reusesc, domna Citu era foarte bolnava.
A fost o femeie puternica, care si-a iubit enorm baietii. Dumnezeu sa o aiba in Paza Lui!”, a scris Silviu Popescu.
Să recapitulăm: în 1992, Florin Cîțu, despre care nu știm ce a făcut după terminarea liceului, în 1990, dar sigur nu studii universitare, este dus de mamă, de mînuță, la o redacție a unui prieten de familie, ca să se facă jurnalist peste noapte. O mamă care negociase pe cont propriu viitoarea carieră de ziarist a odraslei cu directorul publicației.
Odată ajuns acolo, Cîțu e pus să scrie ce-i trece prin cap – că, deh, se știe că așa se nasc jurnaliștii! – și, deși scrie chestii despre viitor, e publicat fără rezerve.
”Să scrie ce vrea el”, zice Popescu. Dar pe teme economice. Și direct la mașina de scris, cînd 90% dintre jurnaliștii epocii scriau de mînă, pentru că mașinile de scris fuseseră un lux controlat în comunism și puțini aveau știința utilizării lor.
Să fie clar: un reportaj despre viața porumbeilor din parc poate fi scris de orice tînăr cu talent și putere de observație, fără o pregătire aparte.
Presa economică reclamă, însă, specialiști.
Să înțelegem că junele Cîțu a redactat din prima articole economice despre dezvoltarea post-comunism a României din postura de recent absolvent de liceu, care nu reușise doi ani să intre la ASE ori la altă facultate, deși fentase stagiul militar obligatoriu??
E oarecum neclar și de ce Cîțu trebuia musai să intre în presă și să fie rapid publicat într-un moment în care aflăm că plecarea lui la studii în SUA era deja bătută în cuie și urma să se producă peste cîteva luni. Dar poate că familia credea și ea că un dosar cu articole apărute în presa județeană din România îi va da pe spate pe americani.
Se clarifică, în schimb, altceva: studiile americane atît de costisitoare ale premierului nu s-au bazat pe burse ori pe granturi și nici pe niscaiva slujbe prestate acolo de studentul Cîțu, care muncea noaptea să-și plătească taxele ziua.
Nu.
Studiile i-ar fi fost plătite de părinții săi, din satul Tulei, Vîlcea, care au vîndut, în 1991-92, ”case, moșteniri, firme”.
Mulți cititori își amintesc, poate, primii ani de după revoluție, cînd valuta forte însemna imens în România, tocmai pentru că nu se găsea.
În toamna anului 1991, rezervele valutare ale României ajunseseră la cîteva zeci de milioane de dolari, fapt care a generat celebra decizie a guvernului Stolojan de a naționaliza conturile în valută în schimbul unui echivalent în lei stabilit de către BNR. O manevră considerată pînă azi un veritabil jaf la adresa românilor, pentru că diferențele între cursul oficial și cel la negru erau uriașe.
Exact în acea perioadă de maximă penurie valutară națională, mama lui Florin Cîțu face rost de zeci și zeci de mii de dolari ne-naționalizați pentru studiile fiului. Nu de alta, dar americanii nu prea primeau lei mioritici.
Pe de altă parte, controversată e și formularea ”vînzînd tot ce avea”, dacă ne gîndim că familia Cîțu a continuat să facă afaceri înfloritoare și după plecarea fiului la studii, iar declarația actuală de avere a premierului, destul de consistentă, se bazează în cea mai pare parte pe bunuri donate de părinți. Atît de valoroase încît a ajuns să se judece cu propriul frate pentru ele.
Studiile din SUA ale premierului, mister lămurit, deci. Ori cumva adîncit și mai tare?
Anchete
Judecătoarea care a spus „nu” lui Portocală iese din scenă: ultima pensionare de pe lista CSM
CSM își numără pensionările: una singură, dar grea
Joi, 02/07/2026, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii are pe ordinea de zi o singură pensionare. Doar una. Dar nu orice nume, ci unul care a deranjat direct „epoca Portocală”, așa cum reiese din dezvăluirea publicației Lumea Justiției.
Personajul principal: judecătoarea Carmen-Mihaela Pricope de la Curtea de Apel Ploiești. Adică exact judecătoarea care, împreună cu colegul judecătorul Mihai-Viorel Tudoran, a avut „obrăznicia” de a nu se închina în fața dosarelor fabricate marca DNA Ploiești – SRI.
Achitarea care a stricat „scenariul Portocală & Co.”
În anul 2022, completul format din Carmen-Mihaela Pricope și Mihai-Viorel Tudoran l-a achitat definitiv pe fostul șef al Poliției Sinaia, Marin Tudorică.
Dosar? Fabricat, potrivit dezvăluirilor, de „celebrul” tandem de la DNA Ploiești, procurorii Mircea Negulescu (Portocală) și Alfred Savu, în colaborare cu SRI. Schema clasică a vremurilor de glorie: combinația DNA–SRI, rețetă de „justiție” spectaculoasă pe sticlă, mai puțin în realitate.
Dar, în cazul Tudorică, filmul nu s-a mai terminat cu cătușe și declarații sforăitoare. S-a terminat cu achitare definitivă, semnată de Pricope și Tudoran. Iar acum, una dintre vocile care au contrazis „legendara” construcție de la Ploiești iese din sistem, prin pensionare.
Portocală rămâne în manuale, Pricope iese la pensie
Ironia istoriei judiciare românești: Mircea Negulescu – Portocală, simbol al dosarelor fabricate, rămâne nume de manual și exemplu de „așa nu”, în timp ce judecătoarea care a resetat un abuz printr-o achitare definitivă se retrage discret la pensie.
Publicația Lumea Justiției subliniază exact acest paradox: de pe ordinea de zi a Secției pentru judecători din CSM strălucește o singură pensionare – Carmen-Mihaela Pricope, judecătoarea care a spus, practic, „stop joc” într-un dosar construit de Portocală & echipa, cu binecunoscuta „susținere tehnică” a SRI.
Un sistem care se spală pe mâini, nu pe conștiință
Că plecarea vine acum, în 2026, după o achitare incomodă din 2022, va fi prezentată, desigur, ca simplă coincidență birocratică. Totul legal, totul regulamentar. O singură pensionare pe ordinea de zi, nimic de văzut, circulați.
Rămâne, însă, imaginea:
- un fost șef al Poliției Sinaia, Marin Tudorică, scos din malaxorul dosarului fabricat;
- doi procurori DNA Ploiești, Mircea Negulescu și Alfred Savu, asociați cu practicile de laborator de „justiție spectaculoasă”;
- SRI, pomenit ca partener de colaborare în construcția dosarului;
- o judecătoare, Carmen-Mihaela Pricope, care a semnat achitarea definitivă și acum iese la pensie, singura „pensionare oficială” a ședinței.
În timp ce sistemul își numără liniștit ieșirile la pensie, rămâne întrebarea pe care o lasă în urmă acest caz, consemnat de Lumea Justiției:
câți Tudorici n-au avut norocul să dea peste un complet ca Pricope–Tudoran înainte ca Portocală & Co. să-și termine „opera”? (Irinel I.).
Anchete
DNA își mai pierde din dinți: încă un procuror sare în barca pensiei
Liniște suspectă pe frontul pensionărilor: doar două „evacuări” din parchet
E liniște ciudată în împărăția procurorilor. Atât de liniște, că aproape îți țiui în urechi. Într-o țară în care valul de pensionări a devenit sport național, marți, 30 iunie 2026, Secția pentru procurori a CSM (Consiliul Superior al Magistraturii, pentru amnezicii instituționali) a aprobat doar două ieșiri la pensie. Doar două. Ca și cum, brusc, toată lumea ar fi decis să rămână pe metereze până la adânci bătrâneți.
Numai că una dintre aceste două pensionări nu e deloc banală: privește un procuror din cadrul DNA, Direcția Națională Anticorupție. Informația este dezvăluită de publicația Lumea Justiției, care urmărește atent, de ani buni, mișcările de trupe din sistemul judiciar.
DNA Cluj pierde un soldat: Vasile Ionuț, la revedere, Dosare!
Prima decizie a Secției pentru procurori a CSM sună sec, birocratic, dar are efect de mic cutremur în ograda DNA:
„– înaintarea către Preşedintele României a propunerii privind eliberarea din funcţie, prin pensionare, a domnului VASILE IONUȚ, procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul teritorial Cluj, începând cu data de 20.07.2026.”
Traducere din limbă de lemn în limbă de pamflet: încă un procuror DNA, de la Cluj, își închide dosarele, își strânge hârtiile, își salută colegii și se retrage pe tărâmul generos al pensiei speciale. Direcția Națională Anticorupție mai pierde un om din linia întâi, dar, desigur, sistemul e „rezilient”, „puternic” și „independent” – până la ultimul care apasă butonul de pensionare.
Data de 20 iulie 2026 devine, astfel, ziua în care Serviciul teritorial Cluj al DNA rămâne fără un procuror: domnul Vasile Ionuț. Un nume în plus pe lista celor care au decis că e mai bine să numeri lunile de pensie decât probele din dosare.
De la Turda la tribunal: procuror cu grad mare, drum scurt spre pensie
A doua decizie a Secției pentru procurori a CSM vizează un alt parchet, mai departe de lumina reflectoarelor DNA, dar nu mai puțin important pe tabla de șah a justiției:
„– înaintarea către Preşedintele României a propunerii privind eliberarea din funcţie, prin pensionare, a doamnei SOTELECAN ANDREEA DOINA, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, având gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal, începând cu data de 01.08.2026.”
Cu alte cuvinte, doamna procuror Sotelecan Andreea Doina, care activa la Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, dar cu rang de parchet de tribunal, spune „adio” funcției la 1 august 2026. Încă o rotiță din angrenajul sistemului care iese, oficial, la pensie. Neoficial, fiecare astfel de ieșire înseamnă un loc liber, un dosar redistribuit, o schemă care se subțiază, dar care, pe hârtie, merge înainte „fără probleme”.
CSM, funcția copy-paste: „înaintarea către Președintele României…”
Ambele hotărâri ale Secției pentru procurori a CSM urmează același tipar mecanic:
„înaintarea către Președintele României a propunerii privind eliberarea din funcţie, prin pensionare…”.
Cu alte cuvinte, CSM se ocupă să trimită la Cotroceni actele, iar Președintele României, după ritualul cunoscut, va semna eliberarea din funcție.
Dincolo de formula rigidă, datele concrete sunt clare și nu pot fi „cosmetizate”:
- procuror VASILE IONUȚ, DNA – Serviciul teritorial Cluj, pleacă la pensie de la 20.07.2026;
- procuror SOTELECAN ANDREEA DOINA, Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, grad de parchet de tribunal, pleacă la pensie de la 01.08.2026.
Aceste decizii, dezvăluite de Lumea Justiției, punctează două noi „ieșiri din scenă” în sistemul de parchete, într-o perioadă în care, culmea, pare „destul de multă liniște” pe frontul pensionărilor.
Liniște înainte de furtună sau sistem obosit?
Dacă ne luăm după aparențe, doar două pensionări aprobate într-o ședință a Secției pentru procurori a CSM ar părea un detaliu de subsol. Dar, în contextul ultimilor ani, în care valul de plecări la pensie a lovit serios parchetele și instanțele, fiecare nume contează.
Faptul că între cele două decizii se află și un procuror al DNA, Serviciul teritorial Cluj, nu este deloc de ignorat. Sistemul se goleşte, încetul cu încetul, de oamenii cu experiență, iar formulele tipizate de eliberare din funcție ascund, sub un strat gros de limbaj administrativ, realitatea simplă: încă două uniforme de procuror atârnă în cui, în vreme ce dosarele rămân, ca de obicei, în grija „celor rămași”.
Datele sunt acolo, negre pe alb, așa cum le-a prezentat CSM și cum le-a semnalat Lumea Justiției. Restul e liniștea aceea ciudată, care se așază între un val de pensionări și următorul. (Irinel I.).
Anchete
Vacanță fără cozi spre Bulgaria: Circulația pe Podul Giurgiu-Ruse a fost complet reluată pe ambele sensuri
Veste excelentă pentru mii de șoferi și transportatori care tranzitează frontiera de sud a țării. Coșmarul restricțiilor de pe Podul Dunării a luat sfârșit astăzi, autoritățile anunțând redeschiderea totală a carosabilului. După o perioadă de lucrări intense la partea de rulare, traficul se desfășoară din nou normal, chiar în pragul vârfului de sezon estival.
Liber la tranzit: Toate categoriile de vehicule circulă acum fără restricții
Restricțiile de circulație care au pus la încercare răbdarea participanților la trafic în ultimele luni au fost ridicate oficial. Potrivit unei informări transmise de Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră (ITPF) Giurgiu, autoritățile bulgare au comunicat, prin intermediul Centrului Comun de Contact, că începând de astăzi, 30 iunie 2026, de la ora 10:00, carosabilul reabilitat al Podului Giurgiu–Ruse a fost redeschis.
Sursa citată precizează că circulația a fost restabilită pe ambele sensuri de mers pentru toate categoriile de vehicule, de la autoturisme până la automarfare de mare tonaj. Această măsură elimină timpii de așteptare generați de circulația alternativă pe o singură bandă, facilitând fluxul turistic și comercial dintre România și Bulgaria.
Șantierul rămâne activ, dar „invizibil” pentru șoferi
Deși mașinile circulă acum nestingherite, procesul de modernizare a podului nu s-a încheiat definitiv. Totuși, vestea bună pentru conducătorii auto este că faza critică a lucrărilor, cea care afecta suprafața de rulare, a fost finalizată.
Conform ITPF Giurgiu, după data de 30 iunie, echipele de muncitori se vor concentra pe elementele de infrastructură ale podului. Intervențiile vor continua la reazemele construcției și la structura metalică, însă aceste operațiuni se vor desfășura sub tablierul podului sau în zone care nu interacționează cu traficul rutier. Astfel, lucrările rămase nu vor mai afecta sub nicio formă fluența deplasărilor.
Septembrie 2026: Termenul final pentru recepția reparației capitale
Podul Prieteniei trece prin cea mai importantă transformare structurală din ultimele decenii, o investiție masivă menită să garanteze siguranța tranzitului pentru mulți ani de acum înainte. Termenul estimat pentru finalizarea integrală a tuturor lucrărilor de construcții și montaj, aferente reparației capitale, este luna septembrie a acestui an.
Până atunci, poliția de frontieră și autoritățile vamale din ambele țări monitorizează constant valorile de trafic pentru a asigura un control rapid la punctele de trecere, profitând de noua configurație a drumului care permite acum utilizarea întregii lățimi a podului. (Paul D.).
-
Exclusivacum 3 zileCând poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Ancheteacum 3 zileElena Udrea, ironie devastatoare după nominalizarea lui Siegfried Mureșan: „L-am pus pe listă la rugămintea Elenei Băsescu și pe banii lui Pinalty”
-
Featuredacum 4 zileFocile politice și pușculița de la Palat: cum a ajuns George Simion să-l țină în brațe pe Ilie Bolojan
-
Exclusivacum 2 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”
-
Featuredacum 3 zileRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști
-
Administratieacum 4 zileInvestiții în patrimoniul național: Ministerul Culturii lansează programul de finanțare a cercetării arheologice sistematice pentru anul 2026
-
Featuredacum 3 zileErou pe crestele munților: Polițistul Moisil Lazăr-Doru, decorat cu Emblema de Onoare a MAI după o misiune dramatică de salvare
-
Exclusivacum 4 zileFier vechi, morți noi: cum poate un cablu furat să bage un tren întreg în pământ



