TCE Ploiești în ajun de AGA: Organigrama „chilotel” și sindicatul de buzunar

Mâine, 31 august, la TCE Ploiești nu e doar o ședință AGA. E examenul final: se decide dacă orașul își asumă oficial „organigrama chilotel” – manualul de feudalism corporatist – sau dacă cineva mai are coloană vertebrală.

De o parte, clanul care a confiscat instituția: rude, fini, verișoare, foști „colaboratori” la Sinaia, deplasări, comisioane, combinații. De cealaltă parte, salariații: șoferi, mecanici, muncitori de pe traseu, oameni care cară în spinare ani de pierderi provocate de alții.

Și la mijloc, un decor sinistru: Consiliu de Administrație, Directorat, Primărie, AGA și sindicat – toate legate prin aceeași „organigramă de familie”, în care competența e opțională, dar loialitatea față de șef e obligatorie.

Consiliul de Administrație: Scutul perfect pentru „Nae”

Consiliul de Administrație a devenit umbrela sub care s-a cimentat tot abuzul.

• Când au apărut rapoartele de control, în loc să ceară demiteri și plângeri penale, CA a produs „Decizia 12” – o capodoperă de paseu birocratic: trimite neregulile la verificat exact către departamente controlate de rubedenii.
• Când s-a desenat „organigrama chilotel”, CA a găsit de cuviință să spună „da, să trăiți”, cu o nonșalanță de parcă ar vota meniul zilei, nu distrugerea unei companii publice.

Pe scurt: CA nu mai e un filtru de responsabilitate. E zidul de protecție al clanului.

Organigrama „chilotel”: Manual de epurare și clientelism

Oficial, noua organigramă „optimizează structura”. Neoficial, „organigrama chilotel”:

• taie posturi incomode,
• mută oamenii incomozi pe „margine”,
• îngrașă birouri inutile conduse de prieteni și rude,
• blindează pozițiile-cheie cu personaje absolut loiale.

Nu e o organigramă de eficiență. E o hartă de control.
Nu e o reformă. E o epurare.

Iar salariaților li se spune, cu cinism: „Nu vă agitați, AGA o aprobă mâine. Nu are ce să se întâmple.”

Sindicatul de buzunar: „Stați liniștiți, nu se întâmplă nimic”

Sindicatul, care în mod normal ar fi trebuit să fie scutul oamenilor, joacă rol de amortizor pentru clan.

Liderii sindicali nu mobilizează salariații pentru AGA. Nu cer public respingerea organigramei. Nu bat cu pumnul în masă pentru aplicarea rapoartelor de control.

Mesajul lor este altul, perfect aliniat cu interesul șefilor:

• „N-are rost, Nae conduce, e susținut politic.”
• „CA și AGA sunt cu el.”
• „Directorul general și primarul sunt cu el.”
• „Stați liniștiți, nu-i face nimeni nimic.”

Asta nu e reprezentare sindicală. E sedare colectivă.
Așa arată un sindicat de buzunar: trăiește din cotizațiile oamenilor, dar își apără spatele față de șefi.

Sindicatul în ceață: întrebări multe, răspunsuri cu „stați liniștiți”

La TCE, nemulțumirile unor salariați par să se lovească de un zid de formule liniștitoare, dar fără prea multe explicații concrete. În discuțiile relatate de angajați, numele lui Nae este invocat ca o garanție că lucrurile nu se vor schimba, indiferent de întrebările ridicate din interiorul societății.

Potrivit relatărilor transmise publicației Incisiv de Prahova, răspunsul vehiculat în rândul membrilor ar fi că Nae ar beneficia de sprijin în structurile de conducere ale societății, inclusiv la nivelul Consiliului de Administrație și al AGA. Aceste afirmații necesită, însă, confirmări oficiale și documente verificabile.

Vicepreședintele, între rol sindical și întrebările membrilor

În centrul discuțiilor este plasat Laurențiu Stanciu, vicepreședinte al sindicatului, pe care unii salariați îl percep drept un susținător constant al actualei conduceri. De aici apare și întrebarea legitimă: cine apără, în mod real, interesele angajaților — conducerea sindicală sau conducerea executivă?

O filmare pusă la dispoziția redactiei Incisiv de Prahova arată adevarata fata a acetul lider de sindicat Lurentiu Stanciu.

Povestea „prins la pescuit” – cu filmări, cu „proba” – e relevantă nu pentru că lumea ar trebui să stea cu lupa pe hobby-urile unui om, ci pentru că descrie perfect un tip de mentalitate:

• regulile sunt pentru fraieri,
• ce e al tuturor se poate transforma lejer în ce e „al meu”,
• când ești prins, zâmbești, minimizezi, bagi gluma și te prefaci că nu e mare lucru.

Aceeași morală dublă se vede azi în TCE:

• bani publici, dar folosiți ca și cum ar fi contul personal al clanului;
• posturi publice, dar oferite ca recompensă de gașcă;
• responsabilități publice, dar tratate ca simple formalități.

De aceea, povestea „pescuitului” nu e doar o anecdotă. E oglinda morală a unui sistem întreg.

AGA 31 august 2026: Ziua în care se decide dacă TCE mai e al orașului

Toată această construcție – CA, Directorat, sindicat de buzunar, organigramă chilotel – ajunge mâine la momentul adevărului: ședința AGA.

Reprezentanții în AGA au de ales:

• Fie ridică mâna și validează „organigrama chilotel”, consfințind oficial feuda de la TCE.
• Fie opresc tăvălugul și trimit organigrama înapoi, cerând audit extern, anchete reale și responsabilitate.

Nu mai există scuze.
Nu mai merge cu „n-am știut”, „nu mi-am dat seama”, „am avut încredere”.

Rapoartele există. Plângerile există. Presa există. Salariații știu.
De mâine, vina nu mai poate fi pusă doar pe „Nae și ai lui”. Vina se va așeza, cu nume și funcții, și pe umerii celor din AGA care aleg să închidă ochii.

Ce pot face salariații acum?

Chiar și în fața unui sindicat capturat și a unei conduceri confiscate, salariații nu sunt complet fără putere:

• pot trimite în masă adrese scrise către AGA, cerând respingerea organigramei;
• pot semna liste colective de poziționare, arhivate și făcute publice;
• pot continua să furnizeze documente, rapoarte, dovezi către presă, pentru a rupe tăcerea;
• pot nota cine și cum îi amenință sau le spune să „stea liniștiți”.

Frica merge doar până în ziua în care îți dai seama că tăcerea te costă locul de muncă, sănătatea și demnitatea. (Cristina T.).