„Chiar îmi este teamă că, peste doi ani, ne vom uita în spate şi vom regreta această decizie…” a spus el în cadrul unei videoconferinţe cu ocazia pezentării noii cărţi scrise amiralul (r) William McRaven care, în 2011, a fost responsabilul misiunii de găsire a lui Osama bin Laden.

„Înţeleg foarte bine frustrările care au condus la această decizie… Mai mult decât cei care au dus un război, nu va fi nimeni care să vrea să-l vadă încheindu-se şi am avut privilegiul să comand, dar şi să scriu scrisori de condoleanţe fiecărei familii de părinţi americani. Dar cred că trebuie să fim într-adevăr foarte atenţi cu retorica pe care o folosim deoarece punând capăt implicării americane într-un război fără sfârşit nu duce la încheierea războiului fără sfârşit. Doar pune capăt implicării noastre. Şi mi-e teamă că războiul va deveni mai teribil…Nu văd cum te poţi retrage şi în acelaşi timp să menţii capacităţi care ar trebui să fie acolo.

E clar că vom pierde şi platforma pe care o oferă Afganistanul pentru campania regională antiteroristă. Chiar îmi este teamă că, peste doi ani, ne vom uita în urmă şi vom regreta această decizie şi mă întreb dacă n-ar fi fost mai bine să menţinem o forţă sustenabilă, un angajament sustenabil care să ne facă să fim siguri că nici Al Quaeda şi nici Statul Islamic nu-şi vor restabili sanctuarele din care, fără niciun fel de îndoială, vor plănui operaţiuni îndreptate împotriva noastră, a aliaţilor şi partenerilor noştri”.

Viitorul va confirma sau infirma temerile generalului, de altfel împărtăşite şi de unii analişti militari şi comentatori politici care cred că americanilor le va fi imposibil să ofere asigurări realiste privind menţinerea în teren a unei alte ordini civile şi militare decât cea a talibanilor. Dar numai în acest sens trebuie citit avertismentul lui Petraeus?

Dacă da, este redundant faţă de zecile şi sutele de analize în acest sens. Din punctul meu de vedere, ca un bun cunoscător al zonei, el vorbeşte despre Afganistan cu gândul la Irak şi linia de forţa care este extrem de posibil să se formeze imediat pe un clar aliniament ant-american, din Afganistan până în Irak şi Liban, având în centru Iranul. Asta este povestea reală, spaima reală şi perspectiva logică în care spaţiul gol va fi preluat de o grupare de forţe care este deja coerentă şi are dimensiuni şi tradiţii regionale de cooperare.

Cu siguranţă că preşedintele Biden avea perfectă dreptate când spunea că a venit timpul de a pune capăt „războiului fără sfârşit” şi afirma că „ne-am dus în Afganistan din cauza oribilului atac care s-a petrecut acum 20 de ani… Dar asta nu poate explica de ce mai suntem acolo în 2021″.

Într-adevăr, în niciun caz, nu poate exista vreun dubiu rezonabil asupra nevoii de retragere a trupelor străine din Afganistan. Problema enormă este a rezultatelor obţinute în urma intervenţiei militare extinse pe două decenii. Întrebare care se poate extinde, în termeni egali, şi în cazul Irakului. În acest sens, singura analiză politică şi militară care contează constă în comparaţia dintre costurile multiple ale operaţiunilor şi rezultatele obţinute, nu în perspectivă strict contabilă, ci a scenariilor de securitate pe care le întrezărim că se crează deja în spaţiul Asiei Centrale şi al Orientului Apropiat. Desigur, în acest moment, atenţia rămâne pe conturarea unor asigurări cât mai credibile (sau cât s-ar putea de credibile) că Afganistanul nu va mai fi bază de plecare pentru grupări teroriste. Dar, pe o scară mai mare şi pe o hartă mult mai alrgă, din ce sistem de forţe va face parte Afganistanul în viitor, chiar peste cei doi ani, de care vorbea generalul Petraeus?

Conferinţa de la Istanbul defineşte în primul rând acest viitor, arată cine sunt acreditaţi ca parteneri şi garanţi de securitate ai Emiratului Islamic Afganistan şi, ca atare, cine vor rămâne actorii reali în zonă. Cu efecte certe asupra echilibrelor şi aşa extrem de fragile între ţările din zonă, disperând pe bună dreptate Israelul, confirmând raţionamentele lui Erdogan.

Dar Biden a mai spus ceva şi asta poate fi esenţial: retragerea din Afganistan a mai fost necesară şi pentru a putea creşte puterea armatei americane pentru a face faţă viitoarelor conflicte şi pentru a putea investi în capacităţi şi tehnologii care să fie necesare în competiţia cu China: „Vom fi adversari cu mult mai puternici şi competitori pe termen lung dacă vom lupta în bătălii pentru următorii 20 de ani, nu în acesta din urmă”.

În ce bătălii s-ar putea implica America? Interesant, poate simbolic, imediat după ce a terminat discursul, preşedintele Biden a fost să viziteze Secţiunea 60 din Cimitirul Naţional Arlington unde sunt înhumaţi soldaţii decedaţi în Afganistan şi Irak.

Cristian Unteanu