Featured
Geoana baut la volan. Un scandal cu bataie mai lunga decit pare
(Preluare Inpolitics):
Presa de ieri aruncă pe piață o înregistrare cu Mircea Geoană și soția sa, surprinși la un restaurant din București, unde consumă inclusiv băuturi alcoolice. Ideea fluturată e că fostul lider pesedist s-ar fi urcat băut la volan, ceea ce nu e frumos deloc. Numai că, voit sau nu, lovitura grea – dacă nu cumva fatală – pentru Geoană în acest scandal ar putea veni nu de la băutură, ci de la mașină.
Înregistrarea amintită, realizată într-un restaurant din Floreasca, îl arată pe Geoană, într-adevăr, cum bea din paharul cu vin în mai multe rînduri, iar articolul care o însoțește vine cu detalii: mai multe sticle de vin alb băute, o alcoolemie de cca.0,43 la mie, adică aproape de dosar penal.
Presa a preluat pe larg și prompt informația, cu noi elemente: polițiștii bucureșteni ai Brigăzii Rutiere au declanșat deja o anchetă.
Ca să clarificăm din capul locului faptele.
Geoană nu riscă nimic pentru prezumtiva conducere sub influența alcoolului.
Nu mai departe de ieri relevam, într-un articol, că poliția rutieră nu acționează pe baza înregistrărilor video realizate în trafic. Deci, filmarea cu Geoană consumînd alcool e zero, juridic vorbind.
Pe de altă parte, întrucît omul nu a produs vreun incident/accident în trafic, nu e clar pentru ce anume ar putea fi anchetat și cum ar fi obligat să ofere mostre de sînge pentru stabilirea alcoolemiei.
Rămîn daunele de imagine, desigur.
Sau nu doar atît?
O curiozitate legată de respectiva înregistrare e că ea nu a fost difuzată cu blurarea numărului superbolidului BMW condus de Geoană, așa cum stipulează normele gazetărești. Poate a fost doar o scăpare.
Iar numărul de înmatriculare e foarte interesant: B-…..-ASP.
Mai mult ca sigur, o mașină aparținînd Institutului Aspen România, ONG care îl are pe Geoană drept președinte fondator.
Numai că normele de conduită al staffului NATO nu permit, pe durata exercitării mandatelor, activități pe linie de ONG ori de afaceri, putînd apărea conflicte de interese.
Siteul oficial al NATO oferă, într-o secțiune specială, exemple de incompatibilități cu funcțiile deținute în organizație.
Nu se pot accepta, bunăoară, cadouri cu valoare mai mare de 30 de euro. Refuzul de a plăti pensie alimentară copilului e considerat un gest care afectează imaginea NATO. Activitatea pe un blog nu e acceptată fără aprobări speciale. Nu se pot preda cursuri plătite la vreo entitate, fără acordul departamentului Resurse Umane (The Deputy Assistant Secretary General for Human Resources – DASG HHR). Nu se poate activa în conducerea unui ONG, nici măcar fără plată, fără acordul prealabil al aceluiași departament. Nu se pot presta, din afară, varii servicii pentru un ONG, întrucît pot apărea conflicte de interese. Nu pot fi acceptate nici chiar decorații pentru activitatea în NATO din partea statului căruia îi aparțin fără acordul organizației. Nu se acceptă primirea unor servicii gratuite precum transport, cazare, masă șamd din partea unei entități din afara NATO.
Regulile sunt atît de restrictive la NATO încît se recomandă inclusiv prezentarea urgentă de scuze în cazul în care un angajat face o glumă pe seama unui coleg și evitarea repetării situației în viitor.
Institutul Aspen România, reamintim, este o asociație privată non-guvernamentală, non-profit, apolitică, ce are ca misiune ”promovarea unui dialog informat și critic pe diverse teme de interes pentru societatea românească”. Între domeniile de interes declarate se numără Afaceri externe, Apărare, Comunicații și societate informațională, relații cu mediul de afaceri și multe altele. Domenii care se ”ciocnesc”, ici-colo, cu activitatea NATO.
Dacă limuzina de lux condusă de Geoană aparține Aspen Institute, așa cum se conturează, acesta trebuie să fi avut acordul prealabil al celor de la NATO, deși sunt cam greu de întrevăzut motivele pentru care i s-ar acorda această permisiune.
Dacă nu, Mircea Geoană ar putea fi nevoit să-i dea niște explicații serioase șefului său, Jens Stoltenberg, și s-ar putea să nu scape la fel de ușor precum în cazul ceasurilor de la Vanghelie.
Rămîne și întrebarea dacă înregistrarea amintită a fost întîmplătoare, sau cineva sus plasat i-a livrat un avertisment lui Mircea Geoană, care a scos capul în mass-media de la noi în ultimele săptămîni și a vorbit chiar și despre posibila sa reîntoarcere în politică. Evaziv, dar suficient pentru a aprinde beculețul roșu pe unele panouri.
Exclusiv
Olimpia Bin Go: plătești ca la Bingo, trăiești ca la groapa de gunoi
„Olimpia gunoiului”: la Sala Sporturilor din Ploiești, campion e doar coșul care se uită neputincios la mizeria de pe lângă el
Olimpia nu mai e sală de sport, e sală de expoziție a eșecului la salubritate

Sala Sporturilor Olimpia, situată pe strada Mărășești- Ploiesti, azi, 17.05.2026, orele 16.00
Sala Sporturilor „Olimpia”, de pe strada Mărășești din Ploiești, ar trebui să fie templul mișcării, al fair-play-ului și al respectului pentru comunitate. În realitate, zona arată ca un decor de antrenament pentru echipa națională de aruncat gunoiul „pe lângă coș”.
Imaginea din jurul sălii spune tot: un coș de gunoi verde, singur, copleșit, iar pe jos – ambalaje, pahare, resturi de mâncare, șervețele îmbibate, cutii, de parcă orașul și-ar fi făcut încălzirea la capitolul nesimțire, nu la capitolul sport.
Banca din apropiere veghează scena ca un martor mut la falimentul unui oraș care plătește „ca la lux” (după cum reiese din dezvăluirile Incisiv de Prahova privind tarifele la salubritate), dar trăiește – vizual, olfactiv și moral – ca la groapa de gunoi.
De la „Olimpia” la „Coșimia”: coșul stă în picioare, dar logica administrației e la pământ
Fotografia e simplă și devastatoare:
- coșul e gol sau aproape gol;
- gunoiul e pe jos, în jur;
- iar aleea, într-un oraș care se laudă cu „strategii” și „contracte”, arată ca o intrare laterală la un tomberon, nu la o sală de sport.
Aici se vede, fără raport de audit și fără tabele stufoase, „rezultatul final” al combinației letale dintre:
- tarife la salubritate stabilite ca la cazinou, după cum a arătat Incisiv de Prahova în analiza despre Bin Go Solutions;
- administrație locală paralizată;
- cetățeni obișnuiți să arunce „un pic pe lângă”, că „nu se vede”.
Ce nu se vede în poză, dar se simte la fiecare factură: ploieșteanul plătește, oficial, pentru un serviciu de salubritate care, în teren, se traduce prin mizerie „de patrimoniu” lângă una dintre cele mai cunoscute locații sportive ale orașului.
„Ruletă Bin Go”: tarife premium, peisaj de ligă inferioară
În timp ce la facturi se joacă fin cu zecimale și diferențe de câțiva lei pe persoană între casă, bloc și chiar bloc vs. bloc, realitatea de lângă Sala Sporturilor „Olimpia” e brutal de simplă:
- gunoaiele sunt „la comun”;
- peisajul e „standard”: ambalaje aruncate pe jos, resturi împrăștiate, coș umilit de propria inutilitate;
- singurul element „personalizat” rămâne suma de plată de pe factură.
Același operator, același oraș, același tip de deșeu, dar, după cum arăta Incisiv de Prahova, tarife diferite – 23,73 lei, 24,51 lei, 25,95 lei/persoană. În schimb, la Sala „Olimpia”, tariful psihologic e unic: „bătaie de joc inclusă”.
Când pui alături:
- mormanele de gunoi dintre blocuri,
- tarifele „coafate” din listele de întreținere,
- și acum imaginea de pe strada Mărășești, lângă Sala Sporturilor,
tabolul e clar: Ploieștiul a reușit performanța de a transforma întreg orașul într-o sală uriașă de sport pentru gândaci, șobolani și bacterii.
Olimpia „disciplinei” administrative: primarul tace, coșul „vorbește” în mizerie
Primarul, altădată extrem de vocal pe tema „jafului din salubritate”, a ajuns acum să privească același film în reluare, dar cu sonorul dat la zero.
În timp ce Incisiv de Prahova documentează în rapoarte și analize modul în care s-au scurs bani pe tarife, bunuri de retur și contracte, administrația locală oferă, la Sala Sporturilor, o demonstrație practică de:
- lipsă de control;
- lipsă de întreținere a spațiilor publice;
- lipsă de rușine.
Sala „Olimpia” ar fi trebuit să fie un reper vizual al orașului. A devenit, prin mizeria tolerată lângă ea, un panou publicitar al eșecului comun: instituții + operator + parte dintre cetățeni.
Campioni la aruncat pe jos, codași la bun simț
Nu poți da vina doar pe Bin Go pentru farfuriile de plastic, paharele și resturile alimentare vărsate sub ochii coșului de gunoi. Acolo e și:
- nesimțirea unor ploieșteni care aruncă intenționat pe jos;
- absența patrulelor de control;
- indiferența autorităților care nu înțeleg că o sală de sport murdară la exterior trimite un mesaj clar la interior: „nu există reguli, doar improvizație”.
În loc ca „Olimpia” să fie locul în care copiii învață despre disciplină, respect și ordine, aceștia trec pe lângă munți de mizerie și învață, involuntar, lecția reală a orașului:
- gunoiul se aruncă pe jos, că „oricum nu pățești nimic”;
- tarifele cresc, dar spațiile publice decad;
- nimeni nu răspunde pentru nimic.
Ploiești – orașul în care sala de sport arată ca un vestiar după meciul cu bunul simț
Imaginea de pe strada Mărășești nu e un accident, e o concluzie.
Concluzia anilor în care:
- tarifele la gunoi au fost jonglate ca fisele pe masa de ruletă;
- bunurile de retur au dispărut „în ceață”;
- administrația a preferat comunicate în loc de controale;
- iar o parte din cetățeni au acceptat să trăiască printre gunoaie, atâta timp cât coșul „nu le vorbește”.
Sala Sporturilor „Olimpia”, simbol al mișcării, a fost transformată într-un fundal perfect pentru un oraș blocat într-o mocirlă de neglijență și aroganță administrativă.
Concluzie: la Ploiești, sportul oficial e „aruncatul la coș… pe lângă coș”
Până când Primăria Ploiești, ADI Prahova și operatorul de salubritate nu vor fi obligați să explice, la leu și la imagine, de ce:
- ploieșteanul plătește tarife „de oraș civilizat”;
- dar primește, la Sala Olimpia și nu numai, peisaje „de mahala abandonată”;
Ploieștiul va rămâne capitala unui singur tip de performanță:
- performanța de a transforma fiecare coș de gunoi într-un monument al neputinței,
- și fiecare sală de sport într-o vitrină rușinoasă a bătaiei de joc față de cetățeni.
Olimpia nu mai e doar o sală. E diagnoza unui oraș care continuă să înoate în gunoi, dar se laudă că face „înot de performanță” în acte și strategii.
Vom reveni. (Cerasela N.).
Administratie
RENAȘTEREA ROMÂNIEI PE SCENA EUROVISION: Alexandra Căpitănescu aduce bronzul după o noapte de excepție
Într-o desfășurare de forțe muzicale care a ținut întreaga Europă cu sufletul la gură, România reușește să revină în elita muzicii continentale. Alexandra Căpitănescu a scris istorie în finala Eurovision 2026, obținând o clasare pe podium care confirmă talentul incontestabil al noii generații de artiști români.
„Choke Me” – Piesa care a cucerit voturile și inimile Europei
Interpretarea electrizantă a piesei „Choke Me” a transformat scena într-un vulcan de energie, propulsând România pe locul 3 în clasamentul final. Cu un total impresionant de 296 de puncte, Alexandra Căpitănescu a reușit să echilibreze perfect preferințele juriilor de specialitate și voturile publicului, bifând unul dintre cele mai bune rezultate din istoria participărilor noastre la acest concurs. Performanța artistei a fost marcată de o prezență scenică impecabilă și un magnetism care a rezonat dincolo de ecrane.
Ecoul succesului în plan politic: Grațiela Gavrilescu salută performanța istorică
Rezonanța acestui succes a depășit rapid sfera industriei muzicale, generând valuri de entuziasm la nivel național. Printre primele voci care au reacționat public se numără deputatul PUSL, Grațiela Gavrilescu, care a descris evenimentul drept o „noapte incredibilă” pentru identitatea culturală a țării.
Conform unei postări publicate de Grațiela Gavrilescu pe rețelele de socializare, rezultatul obținut de Alexandra este o sursă de „mândrie și emoție”, parlamentarul subliniind caracterul istoric al acestui punctaj pentru România. Gavrilescu a ținut să felicite echipa pentru efortul depus, evidențiind faptul că astfel de momente reușesc să unească o națiune întreagă sub culorile tricolorului.
O competiție strânsă: Bulgaria și Israel domină primele poziții
Deși România a fost la un pas de marele trofeu, ediția din acest an a fost adjudecată de Bulgaria și Israel, care au ocupat primele două locuri ale clasamentului după o luptă strânsă punct cu punct. Totuși, poziționarea Alexandrei Căpitănescu pe locul 3 reprezintă un semnal puternic transmis de România: suntem din nou o forță de temut în industria spectacolului european.
După o noapte albă și un succes răsunător, România sărbătorește o reușită care va rămâne, cu siguranță, în manualele de istorie ale divertismentului autohton.
Exclusiv
SRL Dică & Asociații: La I.P.J. Constanța, legea se aplică doar cu „bon de ordine” de la jupânul serviciului
SRL IPJ Constanța: Legea se aplică doar cu „bilet de voie” de la jupânii cu epoleți
Constanța, tărâmul unde marea se întâlnește cu cerul și unde logica polițienească se îneacă oficial la mal sub greutatea unor epoleți care se cred patroni de tarabă. Într-o demonstrație de forță a absurdului, Serviciul Siguranță Transporturi din cadrul IPJ Constanța a fost transformat, prin pixul unui șefuleț, într-un fel de club privat unde legea intră doar dacă este pe lista de invitați a „conducerii”.
Comisarul Dică și „biletul de voie”: Cum să pui legea în lanțuri pentru liniștea „sistemului”
Potrivit unor dezvăluiri incendiare făcute de Sindicatul Europol, universul polițienesc de la malul mării a fost zguduit de o dispoziție care frizează patologicul administrativ. Se pare că domnul comisar șef Dică Alexandru, marele arhitect al ordinii și liniștii (mai ales a liniștii „prijtenilor”), a decis că polițiștii din subordine sunt prea harnici.
Astfel, a emis o dispoziție scrisă prin care le interzice agenților să aplice legea rutieră în afara intervalelor și locurilor stabilite de domnia sa. Practic, dacă un polițist vede un pericol public pe șosea, acesta trebuie să stea în poziție de drepți și să ceară „aprobare” pentru a-și face meseria. Oare ce urmează, domnule Dică? Cerere cu timbru fiscal pentru a sufla în etilotest?
Filtre birocratice pentru „pile”: Sindicatul Sidepol confirmă dictatura „camarilei”
În timp ce drumurile sunt pline de vitezomani, „geniile” de la SST Constanța par mai preocupate să ridice scuturi de protecție deasupra cui trebuie. Sursa citată, Sindicatul Sidepol, dar și colegii de la Europol, ridică o întrebare legitimă: nu cumva aceste „aprobări” sunt, de fapt, filtre de sortare a victimelor?
Republica autonomă a sefuleților: La IPJ Constanța, legea se aplică doar cu „bilet de voie” de la stăpânire
Dacă agentul constată o contravenție și trebuie să sune după permisiune, nu cumva la celălalt capăt al firului se verifică dacă „contravenientul” este vreo pilă a sistemului, vreun apropiat al șefului sau vreun membru al „camarilei” de partid și de stat? Este pentru prima dată când vedem o tentativă atât de grosolană de control subiectiv, o condiționare a legii care transformă uniforma de polițist într-un costum de lacheu la curtea „Jupânului” Dică.
Interese de grup și „stenogramele” rușinii: Când poliția devine scut pentru traficul de influență
Această limitare absurdă a atribuțiilor nu este doar o eroare managerială, ci pare să facă parte dintr-un tablou mult mai sinistru. În contextul actual, unde stenogramele scot la iveală cum procurori, oameni de afaceri și polițiști își dau mâna în „frății” obscure, dispoziția de la Constanța miroase a interes de grup.
Sindicatul Europol subliniază gravitatea situației: polițistul este vulnerabilizat și forțat să intre într-un joc periculos de „sunat șeful”. Este o tentativă clară de a anula autonomia agentului, pentru a se asigura că nicio „persoană importantă” nu este deranjată de rigorile Codului Rutier în timp ce se deplasează spre port sau spre vreo vilă de protocol.
Chestorul Mototolea, somnul rațiunii naște monștri cu epolet!
Întrebarea care rămâne este: unde este șeful IPJ Constanța în tot acest circ? Chestorul Mototolea privește cum subordonații săi reinventează statul de drept după bunul plac? Dacă intervenția polițienească se face cu „viza de la Dică”, înseamnă că siguranța cetățeanului a fost scoasă la mezat pentru liniștea „băieților deștepți”.
Domnilor șefuleți, legea (OUG 195/2002 și Legea 218/2002) nu se suspendă prin dispoziții interne de consum propriu. Polițistul nu trebuie să ceară voie să fie polițist. Așteptăm cu interes să vedem dacă mai există vreo urmă de onoare sau dacă IPJ Constanța va rămâne oficial un SRL unde dreptatea se dă pe sub mână, cu aprobarea prealabilă a patronatului. Până atunci, dragi constănțeni, dacă vă oprește poliția, întrebați agentul dacă are „bilet de voie” de la domnul Dică sau dacă a visat și el azi-noapte că are voie să aplice legea! (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 4 zileREPUBLICA „LENTILEI UNSE” : Cum s-a transformat MEDAT în bancomat de familie, iar IOR în „El Dorado” de 51.850 lei
-
Exclusivacum o ziȘAH MAT LA CARACATIȚA DIN PENITENCIARE: CUM S-A ÎNECAT „FAMIGLIA” TEOROC LA MALUL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR
-
Exclusivacum 4 zileEpoleți cu miros de clor: La IPJ Prahova, „Siguranța și Încrederea” se livrează la pachet cu mopul și găleata
-
Exclusivacum 4 zilePLOIEȘTI, CAPITALA GUNOIULUI PE DATORIE – Ruleta Bin Go lovește din nou: Incisiv de Prahova a avut dreptate, primarul ține în brațe un operator îngropat în datorii
-
Exclusivacum 3 zileJustiția dă verdictul în cazul „Luptătorul vs. Sistemul”: Internarea forțată la psihiatrie, folosită ca armă de represiune în Poliția Română
-
Exclusivacum 3 zileRăzboi total în Ministerul de Interne: Sindicatul „Diamantul” dă șah-mat sistemului prin „avalanșa” de procese câștigate
-
Exclusivacum 2 zileMAFIA CAZANELOR ȘI REȚETA SUCCESULUI „DUPĂ GRATII”: CUM A DEVENIT ISCIR PLOIEȘTI FEUDA UNUI PUȘCĂRIAȘ ȘI A PROTECTORILOR SĂI DIN MINISTER
-
Exclusivacum 2 zileMASACRUL INTEGRITĂȚII LA FRONTIERĂ: Cum să execuți un polițist incomod prin „metoda asfixierii” financiare



