Actualitate
În 1998, rafinăria Teleajen a fost privatizată prin ordin direct al lui Emil Constantinescu
Cine le-a deschis ușa rușilor în România. Emil Constantinescu, rol principal
(Preluare Newsweek România):
În 1998, rafinăria Teleajen a fost privatizată prin ordin direct al lui Emil Constantinescu. Victor Ciorbea a executat în orb.

Recent, dosarul unei evaziuni fiscale de două miliarde de euro (conform estimărilor procurorilor), care ar fi fost produse de mecanisme ilicite puse în practică de către Lukoil România și alte subsidiare europene ale grupului rusesc, a fost casat. Procesul, așadar, va fi reluat de la zero.
A fost nevoie de patru ani să se ajungă aici, însă nu e neapărat surprinzător: în 2015, când premier era Victor Ponta și sechestre fuseseră pus pe activele rafinăriei Lukoil, șeful Guvernului a reacționat prompt și a criticat măsura.
Dar cele mai multe suspiciuni privind atitudinea statului român în legătură cu compania rusă datează de acum aproape 22 de ani, când Petrotel Teleajen a fost privatizată de statul român prin vânzarea de acțiuni către Lukoil.
Newsweek România a vorbit cu demnitarii implicați atunci în tranzacție și a descoperit că toată operațiunea a fost făcută pentru a evita Guvernul, deși tocmai structura executivă a statului avea atribuția privatizărilor.
În ciuda scandalurilor repetate referitoare la privatizări, Sorin Dimitriu a fost condamnat pentru fraude cu bani europeni

Foto: INQUAM PHOTOS/ Liviu Florin Albei
Cine, atunci, a vândut rafinăria de la Telejean? Da, semnătura a fost a unui șef de agenție guvernamentală, dar decizia a fost luată la Cotroceni de către președintele Emil Constantinescu, care s-a și întâlnit cu șeful Lukoil de atunci și de acum, celebrul Vagit Alekperov.
Ierarhic, însă, decizia ar fi trebuit să fie a premierului (Victor Ciorbea), a ministrului Privatizării (Valentin Ionescu) și a șefului Fondului Proprietății de Stat (instituție subordonată Ministerului Privatizării), Sorin Dimitriu.
Newsweek România a reconstituit ce s-a întâmplat în realitate, prin mărturiile celor implicați.
Patriciu, „agent de influență rus“
Valentin Ionescu a vorbit pe larg despre subiect cu Newsweek România. „Este important contextul. La începutul anului 1998, a venit în România Vagit Alekperov, președintele CA Lukoil.
Eu am fost cumva luat prin surprindere pentru că nu știam nici de această vizită și nici de privatizarea care se pregătea.
Prin urmare, eu cred că au avut loc niște acțiuni pregătitoare, foarte probabil la sfârșitul anului 1997, despre care eu nu știu nimic, și care au continuat în 1998.
Nu știu exact care au fost motivele care l-au determinat pe dl. Constantinescu să decidă că această privatizare trebuie făcută cu Lukoil, dar el a luat acestă decizie sub influența lui Dorin Marian (consilier prezidențial al lui Emil Constantinescu – n.r.) și a lui Cătălin Harnagea (șef SIE între 1997 și 2001 – n.r.), în principal.

Pe 3 februarie 1998, CEO-ul Vagit Alekperov s-a întâlnit cu președintele Emil Constantinescu
Pe vremea aceea, la Cotroceni erau mai multe grupuri de interese care se învârteau.
Unul dintre grupuri era format din rețeaua Harnagea, Dorin Marian, Dinu Patriciu, Sorin Roșca Stănescu.
Aceștia se întâlneau între ei foarte des și discutau între ei. Eu bănui că ei aveau niște interese economice legate în principal de persoana lor, dar cel puțin despre unul am auzit ulterior că era agent de influență rus.
Și mă refer la Dinu Patriciu. Și mi s-a spus și în ce context a fost racolat, deși nu știu exact dacă așa a fost sau nu, dar probabil că asta este mai puțin important“, a arătat fostul ministru al Privatizării.
Harnagea ar fi susținut necesitatea privatizării
„Sectorul energetic era foarte important la vremea respectivă și avea o miză geopolitică majoră, chiar dacă România nu înțelegea foarte bine acest lucru, în condițiile în care România avea un potențial de rafinare foarte ridicat.
Pe de altă parte, se vehiculau ideile că Rusia nu mai este un inamic al Occidentului.
Este un partener al Occidentului și ar trebui să privim altcumva Rusia, să avem o relație de colaborare strânsă și așa mai departe.
Și mie mi s-au vândut poeziile astea, eu fiind de felul meu rusofob și nu înghit așa ceva.
Să revenim. La începutul anului 1998, când a venit conducerea Lukoil în România pentru această privatizare, eu am avut și o discuție cu Harnagea, la el în birou.
El a încercat să îmi dea o motivație de ce este necesară această privatizare. Eu i-am spus că nu este necesară această privatizare pentru simplul motiv că orice firmă rusească pe teritoriul României este un punct de sprijin pentru serviciile lor de informații.
Asta i-am spus eu în clar. Și asta i-am spus și primului ministru când a venit Alekperov, la el în birou. Prin urmare, mi s-a spus că de această vizită se ocupă Victor Surdu (ulterior privatizării, șef al Lukoil România – n.r.), el fiind apropiat de partea rusă.
Surdu m-a căutat pe mine asiduu și eu m-am făcut nevăzut în sensul că nu vroiam să mă întâlnesc cu el și nici cu delegația lor. Mi se comunicase că mă caută prin cabinetul primului-ministru Ciorbea“, a rememorat Ionescu.
Ionescu: „Era ceva aberant“
„Am fost chemat la Guvern, am avut o întâlnire și cu primul ministru, de față fiind Șerbănescu, care era purtător de cuvânt și ulterior a devenit consul în SUA (fost ziarist la bază), Mugur Isărescu, mai era un consilier.
Primul ministru mi-a spus că dl. Emil Constantinescu dorește să mă ocup de chestia asta, să ne întâlnim și totodată să aranjăm și un viitor acord între România și firma Lukoil pentru prospecțiuni geologice.
Eu nici în ziua de azi nu realizez dacă această solicitare pe care eu am primit-o verbal de la primul ministru a fost o testare în ceea ce privește persoana mea sau chiar era ceva serios.
Ca să poată încheia afacerea cu Lukoil, Cotroceniul a trebuit să se folosească de Sorin Dimitriu, șeful FPS
Pentru că, din punct de vedere legal, nu numai geopolitic, nu aveai cum să faci în 24 de ore un asemenea acord, tu, țară, ca subiect de drept internațional, cu o firmă privată căreia tu îi dai pe mână toate prospecțiunile geologice din România.
Este ceva aberant. Fără licitație, fără selecție, fără nimic. Asta din punct de vedere tehnic.
Din punct de vedere politic, era și mai aberant. Dar nici până în ziua de azi eu nu știu sigur dacă, când mi s-a dat această dispoziție verbală transmisă de Ciorbea de la Cotroceni, am fost testat să vadă dacă eu sunt patriot sau pur și simplu așa se dorea.
Nu știu. Eu am zis doar atât, de față cu toți ceilalți: «Domnule prim-ministru, eu nu pot să îmi pun semnătura pe un asemenea act și nu îmi pun semnătura pe niciun act de privatizare»“, a dezvăluit
Valentin Ionescu.
Ciorbea ar fi spus că „este o firmă olandeză cu sediul la Londra“
„I-am explicat motivele. I-am spus că ce am discutat cu Harnagea, vă spun și dvs: eu nu sunt de acord ca rușii să aibă o investiție în România, sunt probleme de securitate națională.
«Nu, că este o firmă olandeză cu sediul la Londra», mi-a replicat el. Domnule, asta nu este o firmă olandeză cu sediul la Londra, asta este o firmă rusească.
Iar pentru mine este o problemă de securitate națională și eu nu semnez nici călcat de tanc așa ceva.
Și am mai spus că nu semnez nici ce mi s-a sugerat privind un acord de principiu pentru prospecțiuni geologice doar pentru că vine Alekperov și trebuie să îi oferim ceva. De ce trebuie să îi oferim ceva? Nu trebuie să îi oferim nimic.
Și mi s-a mai spus că se pune problema privatizării și amânării sau iertării datoriilor Petrotel. Și am spus că nici asta nu este în regulă.
Era deja în circuit de avizare de la Ministerul Finanțelor, pe care își pusese semnătura Ionuț Costea, cumnatul lui Geoană, chiar dacă nu a mai apărut ulterior semnătura lui.
Asta în luna februarie. Era în pregătire ordonanța privind ștergerea ori amânarea datoriei pe 25 de ani.
Ordonanța asta a apărut în luna mai, Ordonanța 10, și a fost respinsă în 2002 că nu mai avea obiect, probabil.
În orice caz, eu m-am opus și la asta, pentru că un asemenea regim nu a fost acordat niciunui investitor străin.
De ce trebuie să îi acordăm lui asemenea facilitate? La vremea respectivă se discuta că toți care cumpără societăți de la stat trebuie să își asume și datoriile.
De ce trebuie ei să beneficieze de asemenea facilitate? Au venit firme occidentale în România și nu au beneficiat de această facilitate.
Pe vremea aceea nu era legea ajutorului de stat. Dar exista legea concurenței. Și le-am spus că eu nu semnez așa ceva. Și nu am semnat“, și-a amintit ex-ministrul Privatizării.
„Cel care a marșat a fost Sorin Dimitriu, așa a primit dispoziție“
„A venit Alekperov, am avut o întâlnire față în față. Bineînțeles că el a fost informat că eu sunt ostil. Surdu era și el de față.
A avut o întrevedere de jumătate de oră cu primul-ministru, la care am participat și eu. S-a discutat, eu nu am vorbit că nu avea sens, fiind primul ministru de față.
Și asta a fost tot. Cel care a marșat la privatizare a fost Sorin Dimitriu (șeful Fondului Proprietății de Stat – n.r.), pentru că așa a primit dispoziție.
Acesta este desfășurătorul evenimentelor de atunci. M-am opus la orice act cu ei. Privatizarea s-a făcut prin FPS, nu prin mine, iar problema datoriilor s-a făcut după ce am plecat eu de la minister.
Urmarea a fost că eu am fost schimbat la sfârșitul lunii aprilie (1998 – n.r.). Foarte rapid. Eu cred că de aici mi s-a tras.
Și apoi, ani de zile, eu am avut de tras din această cauză. Și mi s-au pus tot felul de bețe în roate din această cauză și m-au izolat.
Eu am avut tot timpul probleme din cauza rușilor pentru că m-am opus acestei privatizări. De ce?
Pentru că ei au oameni în România, au în multe locuri agenți de influență și în puncte cheie. Când au avut loc alegerile din 2004, mi s-a și spus în față de către un om al lui Patriciu: ai de ales dacă vrei sau nu să mai faci ceva în politică – ori ești cu rușii, ori ești pe partea cealaltă, dar ăia care sunt de partea cealaltă sunt o gașcă de homosexuali, vezi și tu ce faci.
Asta primise el dispoziție de la Dinu Patriciu să îmi transmită. Agenții aceștia de influență cred că există și acum, dar nu mai au aceeași forță“, a încheiat Valentin Ionescu.
Ciorbea: „Dimitriu era stat în stat și FPS la fel“
Fostul premier Victor Ciorbea a negat mai tot din versiunea fostului său ministru: „Eu n-am privatizat nimic! Nu m-am întâlnit cu Lukoil.
Când am închis Teleajenul (rafinăria – n.r.), au fost proteste. A fost o închidere temporară, în vederea reorganizării. Dimitriu era stat în stat și FPS la fel, era în subordineaParlamentului, nu avea nicio legătură cu mine.
Eu am înființat Ministerul Privatizării și am pus FPS în subordinea Guvernului (OUG 88/1997), așa s-a contabilizat tot la pasivul meu.
Nu-mi amintesc de întâlnirea asta de la Guvern de care vorbește Valentin Ionescu. Singura întâlnire cu rușii a fost cu vicepremierul rus, prin ’97, înainte de Madrid, când m-a amenințat să o lăsăm mai moale cu NATO.
Sincer, nu-mi aduc aminte să mă fi informat Harnagea despre Lukoil. Era exact intervalul în care criza guvernamentală (între membrii Convenției Democratice – n.r.) era la apogeu“.
Ilie Șerbănescu: „Ministerul Reformei era o structură-fantomă“
Fostul ministru al Reformei, Ilie Șerbănescu, a spus că nu a avut nicio legătură cu privatizarea: „Eu nu-mi amintesc de așa ceva (întâlnirea de la Guvern cu Alekperov; ce e drept, Valentin Ionescu vorbește de un alt Șerbănescu – n.r.), am dubii că am participat la așa ceva.
Am fost luat în Guvernul Ciorbea pe nepusă masă, probabil eram unul din cei 15.000 de specialiști. Am constatat când am ajuns acolo, la Ministerul Reformei, că nu era un minister, era o structură-fantomă.

CONFLICT Ministru al Privatizării în 1998, Valentin Ionescu (foto sus) a avut discuții cu Cătălin Harnagea (foto jos), atunci șef SIE, aflat în aceeași grupare cu Dorin Marian (foto a doua de jos)


Nu era ordonator de credit, nu avea inițiativă legislativă, era format din trei persoane care își luau banii de la Secretariatul General al Guvernului.
Era absolut caraghios, am vrut să plec. M-a rugat Ciorbea să rămân, am acceptat, dar i-am zis că nu semnez nimic.
La sfârșitul lui februarie s-a terminat și cu Guvernul Ciorbea și am plecat. Era un climat atunci că, dacă e să dăm industria, ceea ce s-a și petrecut, să dăm la fiecare de pe scena mondială câte ceva“.
Sorin Dimitriu, protejatul generalului Stănculescu
În 1998, în ziua privatizării Petrotel Teleajen, Sorin Dimitriu, șeful de atunci al FPS, a declarat în conferința de presă astfel: „Compania Lukoil va prelua Petrotel.
Lukoil este un partener dorit în România, cu o participare importantă de capital american“.
Toată declarația sa se baza pe faptul că, la vremea respectivă, compania americană ConocoPhilips era interesată să cumpere acțiuni Lukoil.
Aflat la șefia Fondului Proprietății de Stat, Dimitriu a mai bătut palma cu rușii și pentru alte privatizări.
Interesantă a fost vânzarea către compania Mechel a Combinatului de Oțeluri Speciale din Târgoviște.
De altfel, la mijlocul anilor ’70, Dimitriu a lucrat la COS Târgoviște ca inginer tehnolog (detașat). Pe atunci, uzina avea un statut special pentru că fabrica oțeluri care se foloseau în industria de armament.
În acea perioadă, Dimitriu l-a cunoscut pe generalul Victor Athanasie Stănculescu, care supraveghea înzestrarea armatei statului comunist.
Mai târziu, Stănculescu avea să-i facă legătura cu fostul general Dan Drăgoi, căruia, în calitate de reprezentant al grupului Bali, Dimitriu i-a vândut, în 1997, Comvex Constanța. Șeful FPS din 1998 a fost și reprezentantul României în proiectul marelui combinat Krivoi Rog.
În ciuda numeroaselor apeluri, Sorin Dimitriu a refuzat să comunice pe subiectul Lukoil.
În timp ce Newsweek România încerca să-l contacteze, fostul șef al FPS a fost condamnat definitiv la doi ani și opt luni cu suspendare pentru fraude cu fonduri europene.
Harnagea nu vorbește. Marian: „Nu făceam programul președintelui“
Cătălin Harnagea, ex-director al SIE, se ascunde acum după cvasinecunoscuta Agenție de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare, din subordinea MAE, al cărei director general este.
Harnagea a refuzat orice contact în legătură cu subiectul Lukoil. Totuși, acum câțiva ani, spunea pentru Digi24 următoarele: „Ceea ce ni s-a cerut nouă a fost o verificare pe acel moment a unor posibili investitori care ar fi vrut să vină să investească sau să cumpere, să intre într-un proces de privatizare.
Lukoil era o companie mare cum este şi acum, iar interesele erau să cumpere. Probabil că erau şi alţi competitori“.
După plecarea din funcția de director SIE, Harnagea a lucrat în Petromidia până în 2002 și a fost partener cu fostul consilier prezidențial Dorin Marian (până când acesta din urmă a devenit secretar de stat, în 2007) la Icar Energy SRL, companie care se ocupă de comerțul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi, gazoși și al produselor derivate, precum și în alte firme.
Întrebat despre același subiect, Dorin Marian a negat totul: „În acea perioadă eram consilier pe Apărare (la Cotroceni – n.r.) și nu participam la întâlnirile economice, nici nu făceam programul președintelui“.
Nici președintele Emil Constantinescu nu a dorit să facă vreun comentariu pe acest subiect și nici să detalieze cum s-a pregătit întâlnirea cu Vagit Alekperov, CEO al Lukoil.
Actualitate
Dincolo de orizont: Cum vor „navele-robot” să salveze flota epuizată a Marinei Militare
Într-o eră în care resursele umane și financiare sunt întinse la maximum, Marina Militară mizează pe o schimbare radicală de paradigmă: utilizarea navelor de suprafață fără echipaj (USV). Aceste sisteme autonome nu sunt doar simple gadgeturi tehnologice, ci soluția critică pentru a ridica presiunea operațională de pe umerii unei flote îmbătrânite și suprasolicitate.
Adio „camioanelor gigant” pentru livrări mici
Actuala strategie de a trimite un distrugător de clasa Arleigh Burke, cu un echipaj de 300 de marinari, pentru misiuni izolate de monitorizare este comparată de experți cu utilizarea unui tir de mare tonaj pentru a livra un singur pachet de pe Amazon. Este un model tactiv funcțional, dar un dezastru economic și logistic.
Introducerea navelor autonome permite Marinei să creeze „forțe personalizate”. De exemplu, un singur distrugător, asistat de câteva nave autonome dotate cu senzori performanți, poate îndeplini misiuni care, în mod normal, ar fi necesitat două sau trei nave de război masive. Această abordare eliberează platformele mari pentru lupte complexe, lăsând sarcinile de nișă în seama roboților.
Economia războiului: USV ca soluție la criza de personal
Problema principală a Marinei nu este doar costul de achiziție al navelor, ci întreținerea lor pe termen lung. Recrutarea, antrenamentul, hrana și salariile echipajelor reprezintă „centre de cost” masive care limitează dimensiunea flotei. Navele autonome elimină aceste bariere laborioase, oferind o prezență persistentă în zone periculoase sau îndepărtate fără a pune vieți în pericol sau a goli bugetul de stat.
Aceste „nave-camion” devin relevante prin versatilitatea lor: pot transporta de la sonar și sisteme de comunicații, până la rachete sau muniții de tip „loitering”, adaptându-se rapid nevoilor comandanților de pe teren.
Aliații și arhitectura de supraveghere globală
Importanța sistemelor autonome trece dincolo de granițele unei singure națiuni. Pentru aliați precum Japonia, care trebuie să monitorizeze zone vaste precum Marea Chinei de Est sau Pacificul de Vest, USV-urile sunt piesa lipsă dintr-un puzzle defensiv complex. Integrarea acestora într-o rețea care include sateliți și drone permite partajarea instantanee a datelor, transformând informația în cea mai puternică armă de descurajare regională.
Actualitate
Este sigur un împrumut fără giranți? Ce trebuie să știi înainte să aplici?
Tot mai mulți români caută soluții de finanțare fără să implice familia sau prietenii. Un împrumut fără giranți pare o variantă simplă: aplici pe cont propriu și îți asumi responsabilitatea integral. Întrebarea firească este dacă această opțiune este sigură.
Răspunsul depinde de trei lucruri clare: alegi o instituție autorizată, înțelegi toate costurile și îți calculezi realist capacitatea de plată. În acest ghid găsești explicații simple, exemple și pașii practici care te ajută să iei o decizie informată.
Ce înseamnă un împrumut fără giranți?
Un împrumut fără giranți este un credit acordat fără ca o altă persoană să garanteze pentru tine. Nu aduci un co-debitor și nu implici pe nimeni care să plătească în locul tău dacă apar probleme.
Asta nu înseamnă că instituția nu face verificări. Orice bancă sau IFN autorizat trebuie să îți analizeze bonitatea, adică veniturile, cheltuielile și istoricul din Biroul de Credit.
Cele mai frecvente forme sunt:
- Credit de nevoi personale negarantat, fără ipotecă sau alte bunuri puse garanție;
- Credit garantat cu bun (de exemplu, ipotecar), dar fără co-debitor.
Diferența este simplă: lipsa girantului nu elimină analiza financiară. Dacă întâlnești expresii precum „doar cu buletinul” sau „fără verificări”, tratează-le cu prudență. Instituțiile reglementate au obligația legală să verifice capacitatea de rambursare.
Când poate fi o opțiune potrivită?
Un credit fără girant devine util în situații clare: ai o urgență medicală, trebuie să repari mașina sau vrei să acoperi o cheltuială neprevăzută. Nu vrei să implici rudele și preferi discreție totală.
Avantajele cele mai frecvente:
- Nu pui presiune pe relațiile personale;
- Procesul este mai rapid, pentru că nu aștepți documentele altei persoane;
- Păstrezi confidențialitatea situației tale financiare.
De exemplu, dacă ai un salariu net de 4.000 lei și zero alte rate, poți solicita un credit de nevoi personale adaptat venitului tău. Instituția va calcula gradul de îndatorare și îți va propune o rată care, în multe cazuri, nu depășește 30% din venitul net.
Totuși, confortul aplicării rapide nu trebuie să înlocuiască analiza atentă a costurilor.
Ce trebuie să verifici înainte să aplici?
Înainte să semnezi, analizează oferta din mai multe unghiuri. Concentrează-te pe costul total, nu doar pe rata lunară.
1. Dobânda și DAE – DAE (Dobânda Anuală Efectivă) include dobânda și toate comisioanele. Este indicatorul care arată cât te costă creditul pe an, exprimat procentual. Compară ofertele după DAE, nu doar după dobânda afișată.
2. Suma totală de rambursat – Solicită un exemplu concret: dacă împrumuți 10.000 lei pe 24 de luni, cât returnezi în total? Diferența dintre suma primită și cea rambursată reflectă costul real.
3. Comisioane suplimentare – Verifică existența:
- comisionului de analiză a dosarului;
- comisionului lunar de administrare;
- costurilor pentru rambursare anticipată;
- penalităților pentru întârziere.
4. Formularul SECCI – Instituția trebuie să îți ofere Formularul European de Informații Standardizate privind Creditul pentru Consumatori (SECCI). Citește-l integral înainte de semnare.
Dacă analizezi opțiuni precum un împrumut fără giranți, rapid, online, verifică pe site toate informațiile despre costuri, condiții și criterii de eligibilitate. Un furnizor transparent afișează clar aceste date și îți oferă simulatoare de calcul.
Riscuri și consecințe pe care trebuie să le înțelegi
Orice credit implică riscuri. Fără girant, întreaga responsabilitate financiară îți aparține.
Gradul de îndatorare
Băncile și IFN-urile țin cont de limitele stabilite prin reglementările BNR privind gradul maxim de îndatorare. Dacă rata ta lunară depășește aproximativ 40% din venitul net, instituția poate respinge cererea.
Chiar dacă te încadrezi, întreabă-te: îți rămân bani suficienți pentru chirie, utilități, mâncare și cheltuieli neprevăzute?
Impactul asupra scorului de credit
Întârzierile la plată se raportează în Biroul de Credit. O restanță de peste 30 de zile îți poate afecta scorul și îți va îngreuna accesul la alte finanțări.
Penalități și executare
Dacă nu plătești ratele, creditorul poate aplica penalități și poate începe proceduri de recuperare. În faze avansate, se poate ajunge la executare silită asupra veniturilor sau bunurilor tale.
Analizează aceste consecințe înainte să semnezi. Un credit te ajută doar dacă îl gestionezi corect.
Alternative reale la creditul fără giranți
Dacă nu ești complet convins, ai și alte opțiuni:
- Credit cu co-debitor – poate reduce costul, pentru că riscul se împarte;
- Card de credit cu perioadă de grație – util pentru cheltuieli pe termen scurt;
- Overdraft (descoperit de cont) – potrivit dacă ai venit stabil încasat în același cont;
- Refinanțare – dacă ai mai multe rate, le poți consolida într-una singură.
Fiecare variantă are avantaje și limitări. Compară-le în funcție de suma necesară și perioada de rambursare.
Pași practici pentru aplicare și evaluarea ofertelor
Dacă te-ai decis să mergi mai departe, urmează acești pași simpli:
- Calculează-ți bugetul lunar. Notează veniturile și toate cheltuielile fixe;
- Stabilește rata maximă confortabilă. Ideal, sub 30–35% din venitul net;
- Simulează mai multe scenarii. Modifică perioada și suma pentru a vedea cum variază costul total;
- Verifică eligibilitatea înainte de aplicare fermă. Unele instituții oferă verificări preliminare care nu afectează scorul;
- Citește contractul integral.
Dacă vrei să vezi concret ce presupune procesul, poți analiza pașii și documentele necesare și apoi să decizi dacă este momentul potrivit pentru a aplica acum.
Un împrumut fără giranți poate fi o soluție practică dacă îl alegi informat și îl adaptezi bugetului tău real. Analizează costurile, compară ofertele și aplică doar după ce înțelegi toate obligațiile contractuale. Informează-te din surse sigure și ia decizia în ritmul tău.
Actualitate
Marina americană, la limita bugetului: exerciții și antrenamente în pericol din vară
Marina SUA se pregătește pentru restricții financiare care ar putea afecta antrenamentele, exercițiile și certificările începând din această vară, pe fondul ritmului intens al operațiunilor curente, a avertizat șeful Statului Major al Forțelor Navale în fața Congresului.
Decizii dure din iulie: „Va trebui să schimb modul în care generăm forța”
„În luna iulie voi fi nevoit să iau decizii privind modificarea antrenamentelor, operațiunilor, certificărilor și a evenimentelor prin care generăm și pregătim forța”, a declarat șeful operațiunilor navale, amiralul Daryl Caudle, în fața Comisiei pentru credite bugetare a Camerei Reprezentanților.
Răspunsul său a venit după ce parlamentarii au întrebat când se așteaptă ca actualul ritm operațional să epuizeze fondurile disponibile. În prezent, Marina americană are două portavioane desfășurate în Orientul Mijlociu.
Caudle a confirmat că finanțarea acestor misiuni suplimentare este prevăzută să vină printr-un pachet bugetar suplimentar de apărare.
Presiune în Congres: „Avem nevoie de suplimentar cât mai repede”
În replică, congresmanul republican Ken Calvert, președintele Subcomisiei pentru apărare din cadrul Comisiei de credite, a cerut ca proiectul suplimentar să ajungă urgent în fața legislativului.
„Nu știu cine ia decizia finală pentru a trimite suplimentarul aici, dar trebuie să îl primim cât mai repede”, a spus Calvert. „Ambele partide trebuie să îl analizeze. Desigur, și Senatul trebuie să îl examineze. Va dura ceva timp. În paralel, vom lucra la bugetul de bază pentru apărare. Dar, din ce mi-ați spus, pare clar că trebuie să adoptăm mai întâi suplimentarul și să asigurăm aceste fonduri cât mai rapid.”
Operațiunea „Epic Fury” împinge costurile la 29 de miliarde de dolari
În aceeași zi, în fața Comisiei de credite a Senatului, contabilul-șef interimar al Pentagonului, Jules „Jay” Hurst, a anunțat că nota de plată pentru operațiunea „Epic Fury” din Orientul Mijlociu a ajuns la 29 de miliarde de dolari.
Aceste costuri, combinate cu desfășurările prelungite ale portavioanelor, alimentează presiunea asupra bugetelor curente ale Marinei și sporesc dependența de pachetul suplimentar de finanțare.
Portavionul „Gerald R. Ford”: record de zile pe mare, explozie de mentenanță
În paralel, secretarul interimar al Marinei, Hung Cao, a avertizat că portavionul „Gerald R. Ford” va avea nevoie de lucrări de întreținere semnificativ mai ample decât în mod obișnuit, după ce se va întoarce dintr-o desfășurare de aproape 11 luni – față de durata standard de aproximativ șapte luni.
„Pentru fiecare 30 de zile de prelungire a desfășurării, se adaugă aproximativ 6% la volumul de mentenanță. Cinci luni în plus înseamnă o creștere de 30% a lucrărilor de întreținere”, a explicat Cao în fața aleșilor.
Portavionul a plecat din baza Naval Station Norfolk în iunie 2025 și, până marți, acumulase 323 de zile pe mare, în urma mai multor prelungiri succesive. Nava a depășit astfel recordul portavionului „Abraham Lincoln”, care petrecuse 294 de zile pe mare în perioada 2019–2020, cea mai lungă desfășurare de la războiul din Vietnam încoace.
De la Nordul Îndepărtat la Mediterana și Caraibe: un tur de forță global
Pe parcursul acestei misiuni istorice, „Gerald R. Ford” a operat în zona nordică de mare latitudine, în cooperare cu aliații NATO, și în estul Mediteranei.
În toamnă, portavionul a fost trimis în aria de responsabilitate a Comandamentului Sudic al SUA pentru a sprijini consolidarea navală ordonată de administrația Trump în apropierea Americii de Sud, în contextul tensiunilor crescute din Venezuela, înaintea înlăturării de la putere a lui Nicolás Maduro în ianuarie.
Escaladare cu Iranul și întoarcerea în Atlantic
În februarie, președintele Donald Trump a anunțat că portavionul va fi redirecționat din nou către est, pentru a sprijini operațiunile din Orientul Mijlociu, împreună cu „Abraham Lincoln”, în condițiile creșterii tensiunilor dintre SUA și Iran.
Între timp, „Gerald R. Ford” a părăsit zona Orientului Mijlociu și se află în prezent în Atlantic, potrivit urmăririi publice a desfășurărilor navale americane.
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova, nu deranjați! La Bătrâni polițistul e la câmp. Post de Poliție sau Ferma Animalelor?
-
Exclusivacum 2 zileREPUBLICA „LENTILEI UNSE” : Cum s-a transformat MEDAT în bancomat de familie, iar IOR în „El Dorado” de 51.850 lei
-
Exclusivacum 4 zileBatista pe țambal la IPJ Prahova: după ani de dezvăluiri, doar pensionari fericiți și victime îngropate în datorii
-
Exclusivacum 3 zileCaracatița de la Economie: tentacule în buget, ochii la bani, spatele asigurat
-
Exclusivacum 2 zileEpoleți cu miros de clor: La IPJ Prahova, „Siguranța și Încrederea” se livrează la pachet cu mopul și găleata
-
Exclusivacum 4 zileRECHIZITORIUL TĂCERII: CUM S-A TRANSFORMAT STATUL ROMÂN ÎN TÂLHAR DE DRUMUL MARE LA PENSIILE MILITARE
-
Exclusivacum 4 zilePloiești, capitala tarifelor gunoiului la ruletă: cât costă, azi, să fii fraier oficial al lui Bin Go?
-
Exclusivacum 4 zileGRAD DE CHESTOR ÎN „SPIONAJUL” CU PĂPUȘI: Cum a regizat „Bebe-Chestorul” un Kompromat de doi lei împotriva Sindicatului Diamantul



