Foarte curând va fi probabil ultima dată când vom avea prilejul să-i vedem pe liderii coaliției aflate la guvernare zâmbindu-și unul altuia și strângându-și mâinile. Ar fi chiar prea de tot ca triumviratul PNL-USR-UDMR să se detoneze înaintea lansării la apă a bugetului. Un buget atât de controversat, de fapt atât de scandalos, încât numai el ar fi de ajuns pentru a detona coaliția. Dar, firește, nu este vorba doar de buget.

Mecanismul formării unei coaliții, a înropirii unei majorități capabile să guverneze un stat în derivă, cum este România, este extrem de complicat. Dar și mai complicată e supraviețuirea într-un parteneriat care, din capul locului, nu funcționează. Așa se și explică de ce, în 30 de ani, am avut cinci coaliții la guvernare, dintre care doar una a supraviețuit ca vai de capul ei un întreg ciclu electoral. Convenția Democratică Română. Toate celelalte s-au pulverizat. Iar costurile suportate de cetățeni au fost imense.

Niciodată însă până acum ingredientele detonării unei coaliții nu au fost puse la temelia ei, chiar din capul locuui și într-un mod atât de vizibil. A existat un război sângeros, să-i spunem fratricid, la capătul căruia Ludovic Orban a pierdut șansa de a redeveni premier. După ce în prealabil demisionase, anunțând că își îndeplinește astfel o obligație de onoare, în urma pierderii alegerilor. A încercat o mică șmecherie românească. Pentru că alegerile nu le pierduse premierul. Ci șeful de partid. La schimb, Orban a obținut ceea ce Klaus Iohannis îi promisese din capul locului. Poziția de președinte al Camerei Deputaților. Florin Cîțu este rezultatul unui compromis, care se va dovedi extrem de costisitor în interiorul PNL, între PNL și președinte și între ambii și USR, respectiv UDMR. Compromisul a însemnat cedarea către ceilalți doi componenți ai triumviratului a celor mai bănoase ministere. S-a creat astfel, pentru USR în special, dar și pentru UDMR, o uriașă platformă financiară, de care vor beneficia din plin clientelele celor două partide. Care vor acționa precum termitele.

A urmat o lungă și disputată împărțire a următoarelor poziții importante în stat. Secretarii și subsecretarii ministerelor. Pentru a-i satisface cât mai deplin pe membrii coaliței, pentru a închide cât de cât gura partidelor, acest aparat a fost mult umflat. A urmat războiul prefecților. S-au împărțit prefecții precum cărțile la un joc de poker. Puțină lume a mai observat în toiul acestor negocieri că pentru prima dată, în mod oficial, prefecții nu mai aparțin pur și simplu statului român, fiind lipsiți de o coloratură politică evidentă, ci sunt repartizați din capul locului ca niște simpli demnitari de partid, formațiunilor politice membre ale triumviratului. Încetează de a mai fi funcționari ai statului și devin slujbași ai partidelor. Epicentrul acestui scandal legat de prefecți s-a mutat, după opinia mea, la Cluj, unde Ludovic Orban a manevrat lucrurile în așa fel încât să fie instalat un prefect al UDMR, obiectivul fiind acela de a le mai tăia puțin din avânt primarului Emil Boc și lui Alin Tișe, președintele Consiliului Județean.

Privirile fiind în special ațintite asupra Clujului și în general asupra Ardealului, sunt puțini cei care au observat că, dacă la început centrul de rezistență anti-Orban construit în jurul lui Rareș Bogdan a fost alcătuit cu preponderență din foști pedeliști, acum, pe măsură ce trece timpul, se alătură acestei grupări, auto-intitulată drept reformatoare, din ce în ce mai mulți vechi liberali. Lupta intestină încetează de a mai fi între vechiul PNL și vechiul PDL. Răzmerița se extinde pe tot frontul, iar Ludovic Orban se clatină din ce în ce mai vizibil. De aici și istericalele a două-trei filiale ale partidului care, deși Congresul urmează să fie în toamnă, s-au apucat tam-nesam să-i declare susținere încă liderului PNL. De parcă nu s-ar ști cu ce viteză pot trăda liberalii și întoarce armele, atunci când simt din ce direcție bate vântul. Iar vântul bate din direcția Palatului Cotroceni. Și cu siguranță nu este favorabi lui Orban.

Ei bine cu acest Orban care șchioapătă din ce în ce mai serios din punct de vedere politic, nu mai există nici cea mai mică speranță de a tempera zelul USR, de a-și extinde puterea și de a se înfrupta cu sălbăticie din cașcavalul acesteia. Noi vedem doar ce se întâmplă la suprafață. Îl auzim pe Florin Cîțu, care mârâie la Vlad Voiculescu. Dar nu prea suntem informați sau nu suntem informați deloc cu cea ce se întâmplă înauntrul plăcilor tectonice ale coaliției.

În acest sens, voi da un singur exemplu, care cred că este cât se poate de concludent. Vlad Voiculescu, de capul lui, fără a avea în acest sens vreun acord din partea șefului său de partid, Dan Barna, din partea celorlalți doi șefi de partide și cu atât mai puțin din partea premierului, a luat-o pe cont propriu și pune la cale un mega-tun imobiliar pe banii contribuabililor, în valoare de multe miliarde de euro. Dezafectarea spitalelor existente, a peste 100 de mari spitale și ridicarea în locul acestora a unor uriașe construcții pe bani publici, de către firme exclusiv austriece, cu destinația de spitale. Urmând ca celelalte două treimi din costuri, reprezentând dotarea acestora, să fie suportate de la bugetul statului român. Și toate aceste mari unități sanitare fiind din capul locului date pe degeaba unor societăți private. Alese tot de Vlad Voiculescu. Ca să nu mai vorbim că în proximitatea unităților spitalicești, pe terenurile aparținând statului român, și tot pe bani publici, și tot prin firme austriece, urmează să fie construite unități hoteliere în care să fie cazate, firește, contra cost, familii ale pacienților. Aceste unități hoteliere vor aparține și ele unor societăți private. Vlad Vocuelscu a luat toată această uriașă operațiune pe cont propriu. Nu s-a consultat nici măcar cu președintele Klaus Iohannis. S-a așezat pur și simplu cu fundul pe un butoi de pulbere.

După ce am dat acest exemplu, mai urmează să precizez că există încă multe alte ingrediente asemănătoare în interiorul noii coaliții afate la guvernare și care, împreună, compun acel amestec exploziv care va detona noua majoritate.

Așa cum se anunță, această coaliție va avea cea mai scurtă viață din istoria recentă.