Featured
Tulburarea minții, tulburarea dreptului…/Nimic nu mai e normal, nici sexul, nici dreptul!/Justiția pe mâna securității, însă, e anormalitatea perfecta
Cea mai gravă problema românească în noua-Europă: lipsa anormalității (la fel de științifică precum materialismului dialectic marxist). Justiția pe mâna securității, însă, e anormalitatea perfecta conchide av Enache Marius.
Despre sex și drept: cauza X și Y c/ României
Sexul biologic poate fi o sursă de plăcere sau durere pentru om. Nu mă refer aici la practicile sexuale la care consimte fiecare în dormitor sau în alte spații private. Nici la durerile nașterii la care este supusă doar femeia (condamnată astfel prin sentința dată de Dumnezeu în Eden după Cădere). Știu că este greu să fii femeie, uneori chiar dificil. Dar mă refer aici la acceptarea sau respingerea identității sexuale determinată de sexul biologic.
Sunt oameni, puțini la număr, care își urăsc sexul biologic, îl repudiază. Din punct de vedere psihiatric, sunt diagnosticați cu disforie de gen. Este o afecțiune, o patologie la care medicii prescriu terapia cu hormoni, apoi, intervenții chirurgicale de amputare a organelor genitale și de mastectomie totală, în cazul femeilor, și în final, reatribuirea sau reconstruirea organelor genitale în conformitate cu identitatea sexuală dorită. Desigur, din punct de vedere medical (psihiatric), niciuna dintre acestea nu poate fi considerată o veritabilă terapie pentru disforia de gen. Pentru patologii din sfera psihiatriei, altele sunt tratamentele. Însă, odată urmată această cale, a tranziției de la un sex la altul, urmările sunt ireversibile pentru integritatea fizică și psihică a ființei umane.
În orice caz, tranziția de la un sex la altul presupune o alegere, care începe cu vestimentația, cu gesturile, cu comportamentul și continuă cu administrarea de tot felul de tratamente hormonale. Se poate schimba sexul, dar creierul nu. Așa arată statisticile în cazul persoanelor transgen, că cei care fac tranziția de la un gen la altul rămân profund nefericiți, cu aceleași angoase, cu aceeași instabilitate psihică și emoțională, cu probleme grave de sănătate, provocate de efectele secundare ale terapiei cu hormoni. Acestea sunt motive serioase care ar trebui să-i pună pe gânduri pe cei care promovează sau încurajează tranziția de la un gen la altul în rândul copiilor și al adolescenților.
CEDO a condamnat ieri România pentru încălcarea articolului 8 din Convenție, prin lipsa unei proceduri clare și previzibile pentru recunoașterea legală a identității de gen care să permită schimbarea sexului și, prin urmare, a numelui sau a codului numeric personal, în documente oficiale, într-un mod rapid, transparent și accesibil[1].
Totodată, Curtea a reținut că refuzul autorităților naționale de a recunoaște identitatea masculină a solicitanților (femei) pentru lipsa intervenției chirurgicale de reatribuire a sexului a dus la ruperea echilibrului just pe care statul trebuie să îl mențină între interesul general și interesele solicitanților.
Soluția Curții nu îi surprinde deloc pe cei familiarizați cu jurisprudența CEDO cristalizată în jurul acestei probleme. Practic s-a pus capăt controversei din doctrina și jurisprudența internă referitoare la cerința obținerii unei hotărâri judecătorești care să autorizeze amputarea/reatribuirea organului sexual conform genului ales. Ceea ce reprezenta o hotărâre monstruoasă care aducea atingere gravă integrității fizice și psihice a persoanei în cauză, repunând în discuție tratamentele degradante și demnitatea umană.
Ceea ce mi-a atras atenția, însă, sunt următoare aspecte:
1) Interveninenții în această cauză, îngrijorați de încălcarea drepturilor transngenderilor în România: Biroul Înaltului Comisar al ONU, Tarngender EUROPE, ILGA Europe, Accept
Biroul Înaltului Comisar a menționat faptul că, având în vedere obligația legală de nediscriminare, recomandările mecanismelor de protecție a drepturilor omului ale ONU și studiul bunelor practici internaționale, recunoașterea legală a identității de gen a persoanelor transgender din documentele oficiale ar trebui: a) să se bazeze pe autodeterminarea solicitantului; b) să fie o procedură administrativă simplă; c) să nu solicite solicitanților să respecte condiții abuzive arbitrare și nejustificate (eliberarea unui certificat medical, intervenție chirurgicală, tratament medical, sterilizare sau divorț, de exemplu); d) recunoașterea identității non-binare, adică cum nici identitate de gen „masculin”, nici de gen „feminin”; e) să se asigure că minorii au acces la recunoașterea identității lor de gen.
Totodată, subliniază că măsurile luate de Organizația Mondială a Sănătății pentru a elimina „tulburarea identității de gen” din manualul său oficial de diagnosticare, și anume Clasificarea internațională a bolilor (ICD-11), reclasificând identificarea ca transgender în termeni de sexualitate și nu de „tulburare mintală”. De asemenea, își afirmă îngrijorările cu privire la mecanismele de protecție a drepturilor omului ale Națiunilor Unite referitoare la situația persoanelor transgender din România (al cincilea raport periodic al României al Comitetului pentru drepturile omului), observațiile finale ale Comitetului pentru Drepturile Copilului din 2017 (CRC / C / ROU / CO / 5) sau recomandările transmise de diferite state în timpul revizuirii periodice universale din 2018 privind România (A / HRC / 38/6).
Intervenienții Transgender EUROPE și ILGA Europe observă că în România continuă să prevadă sterilizarea ca o condiție prealabilă pentru recunoașterea identității de gen. Cu toate acestea, operațiunile de reatribuire a sexului sunt uneori dificil de realizat, sau chiar indisponibile, în unele țări. În acest context, absența protocoalelor medicale sau a profesioniștilor instruiți în operațiuni de reatribuire a sexului – la care se pot adăuga în mare parte asigurări medicale insuficiente, perioade de așteptare excesiv de lungi sau tratamente degradante – ar putea ridica o problemă cu privire la demnitatea persoanei în conformitate cu articolul 3 al Convenției.
2) Observațiile Comisiei Europene împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI) și ale Parlamentului European
Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI) a adoptat o poziție în următorii termeni: ”ECRI observă că nu există o legislație specifică privind reatribuirea de gen. În conformitate cu Codul civil și Legea stării civile române, persoanele transgender au opțiunea de a schimba genul în documentele lor de identitate, numai după obținerea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care să le confirme schimbarea de sex. Dar există un vid legislativ în acest domeniu, întrucât nici procedurile aplicabile și nici organele competente nu sunt clar definite. În plus, conform unor informații, din cauza lipsei de legi sau de orientări precise, instanțele emit interpretări contradictorii cu privire la aplicarea procedurilor în materie de recunoaștere legală a genului. Spre deosebire de altele, unele instanțe au decis, de exemplu, că recunoașterea este condiționată de operația de reatribuire a sexului sau de sterilizare. Prin urmare, ECRI consideră că legislația trebuie completată în continuare pentru a include informații esențiale și măsurile necesare referitoare la recunoașterea și reasignarea de gen. Acesta din urmă nu ar trebui, de exemplu, să fie o condiție sine qua non pentru o schimbare de sex în documentele personale. În acest sens, ECRI dorește să atragă atenția autorităților asupra Rezoluției 2048 (2015) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și le încurajează să instituie proceduri rapide, transparente și accesibile pentru recunoașterea legală a reatribuirea de gen a unei persoane.
ECRI recomandă autorităților să elaboreze legislație privind recunoașterea de gen și reatribuirea de gen, în conformitate cu orientările Consiliului Europei în acest domeniu.”
În rezoluția sa, adoptată la 16 ianuarie 2019 la Strasbourg, privind situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2017, Parlamentul European s-a exprimat în acești termeni:
„deplânge faptul că, în 2017, persoanele LGBTI erau încă victime ale persecuției, hărțuirii și violenței și s-au confruntat cu multiple discriminări și ură, în special în domeniile educației și sănătății și locurilor de muncă; își exprimă îngrijorarea cu privire la stigmatul, violența și discriminarea pe criterii de gen pe care le experimentează persoanele LGBTI, precum și lipsa de cunoștințe și intervenție din partea autorităților de aplicare a legii, în special în ceea ce privește persoanele transgender și persoanele LGBTI marginalizate și încurajează statele membre să adopte legi și politici de combatere a homofobiei și transfobiei; Condamnă ferm promovarea și practicarea terapiei de conversie pentru persoanele LGBTI și încurajează statele membre să incrimineze astfel de practici; de asemenea, condamnă cu fermitate patologizarea identităților transsexuale și intersexuale.”
Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2019 privind viitorul listei de măsuri în favoarea persoanelor LGBTI (2019-2024), are următorul cuprins, în părțile sale relevante:
“11. constată că 8 state membre necesită sterilizare și 18 state membre necesită un diagnostic de sănătate mintală pentru a obține recunoașterea legală a identității de gen; invită Comisia să evalueze dacă aceste cerințe sunt conforme cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;”
3) Observațiile Curții
Mai întâi, Curtea observă că legislația română nu dedică o procedură specifică cererilor de recunoaștere legală a realocării sexelor, așa cum se întâmplă, de exemplu, în Italia și că instanțele naționale au recunoscut lipsa din legislația internă a unei proceduri specifice pentru „schimbarea sexului unei persoane”.
Apoi, Curtea reamintește recomandările emise de organismele internaționale, în special de Comitetul Miniștrilor și Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, precum și de Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului sau Expertul Comitetului independent pentru protecția împotriva violenței și discriminării bazate pe orientare sexuală și identitate de gen, care solicită statelor să adopte proceduri pentru a permite schimbarea numelui și a genului în documentele oficiale într-un mod prompt și transparent și accesibil.
În fine, Curtea a observant poziția instanțelor naționale, care au considerat că principiul autodeterminării nu a fost suficient pentru a admite cererile de realocare a sexului aduse în fața lor. Curtea vede în această poziție o rigiditate a raționamentului privind recunoașterea identității de gen a reclamanților care i-a plasat, pentru o perioadă nerezonabilă și continuă, într-o situație tulburătoare care le inspiră sentimente de vulnerabilitate, umilință și neajutorare, anxietate. Într-adevăr, la fel ca în alte cauze (AP, Garçon și Nicot), instanțele naționale i-au plasat pe reclamanți, care nu doreau o operație de reatribuire a sexului, într-o dilemă fără rezolvare: fie să fie supuși acestei intervenții în ciuda opoziției lor, și să renunțe la exercitarea deplină a dreptului lor la respectarea integrității lor fizice, care derivă în special din dreptul la respectarea vieții private garantat de articolul 8 al Convenției, dar și de articolul 3 al Convenției; fie să renunțe la recunoașterea identității lor sexuale, care se încadrează și în dreptul la respectarea vieții private. Curtea consideră acest lucru ca o perturbare a echilibrului just pe care statele părți trebuie să îl mențină între interesul general și interesele persoanelor în cauză.
4) Președintele completului
….celebrul judecător Yonko Grozev, fondator al Comitetului Helsinki din Bulgaria în 1993, fost membru în conducerea Institutului Open Society din Bulgaria.
În loc de concluzii… despre efecte
Pe termen scurt, la prima vedere, efecte vor fi în planul legislației. Vom urmări dacă Parlamentul cu AUR-ul său va da o lege privind recunoașterea identității de gen pe baza principiului autodeterminării. S-ar putea certa între ei feminiștii cu feministele, progresiștii cu conservatorii. Sau Guvernul progresist va găsi rapid o soluție progresistă la problema națională de drept care a îngrijorat profund organismele, organizațiile și comisiile internaționale. Ele trebuie urgent liniștite ca să se poată neliniști de alte probleme de drept naționale actuale, cum ar fi decredibilizarea justiției.
Pe termen lung, hotărârea ne spală creierii. Să ne intre bine în capul limpede, acum la început de an – după ce a plecat de la noi efectul sarmalelor și al vinului, pentru cei care au sau avut gust, ori efectul aghiasmei – că sexul nu e binar, că sexul biologic nu există!!! Eliminați asta din educație, gândire și exprimare. Să ne intre bine în cap că dacă mai credem așa ceva, dacă mai gândim și exprimăm așa ceva, vom fi diagnosticați cu o ”tulburare mintală”!!!
Tulburarea minții, tulburarea dreptului…
Nimic nu mai e normal, nici sexul, nici dreptul!
Administratie
Centura Comarnic prinde contur: Ultima autorizație de construire, verde pentru finalizarea strategică a Văii Prahovei
Exclusiv
ANTIGRINDINA: Un măcel climatic sub acoperire, cu salarii de Nababi și recolte de râs! (adevărul care ne usucă)
Exclusiv
EXCLUSIV: „Saga” agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș. Comedia neagră de la SAS! Poliția unde „Inelul Magic” împarte disciplinare, „Polițistul Incisiv” refuză hârțoagele, iar Controlul Intern se autodenunță (cu BONUS: 50% OSKAR pentru complicitate!)
Când spui Serviciul pentru Acțiuni Speciale (SAS), mintea îți zboară la eroi, la intervenții fulger și la un profesionalism de fier. Dar realitatea din spatele zidurilor DGPMB, așa cum o devoalează rapoartele interne și, mai nou, un document incendiar al Serviciului Control Intern (SCI), transformă mitul într-o farsă tragicomică. Pare că la SAS, singurele „acțiuni speciale” sunt cele îndreptate împotriva propriilor angajați, iar legea e interpretată nu de coduri, ci de „inelul magic” al șefilor și de pixul zelos al comisiilor interne.
Dansul birocratic al absurdității: Polițistul contra măcelăriei de hârtie (cu febră la copii, desigur!)

Cel mai recent episod din saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș, polițistul cu 18 ani de experiență, decorat cândva cu „Foarte Bine”, vine sub forma unui „RAPORT DE CERCETARE PREALABILĂ” (nr. 127529 din 03.02.2025, emis de Serviciul Control Intern al DGPMB). Verdictul? „Neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu” pentru că domnul agent a îndrăznit să… refuze să semneze la foc automat un morman de documente!
Imaginați-vă scena demnă de Caragiale: pe o parte, un șef ierarhic sau un agent cu „funcție de execuție” – conform raportului – care întinde un teanc de cel puțin șapte documente vitale: de la instrucțiuni de tragere și manipulare a armamentului (IGPR 40/2020, DGPMB 1027/2024), la proceduri tactice de intervenție (PS-IGPR-SIIAS-08, PS-IGPR-SIIAS-12) și protecție balistică. Pe cealaltă parte, polițistul Bendriș, care, culmea, are „tupeul” să ceară timp să le citească, să le înțeleagă, să le asimileze, înainte de a-și asuma responsabilitatea prin semnătură. Căci, zice omul, „odată semnate, incumbă o responsabilitate a semnatarului de cunoaștere în profunzime”. Logică elementară, am zice. Dar nu și la SAS!
Serviciul Control Intern, cu o seriozitate desprinsă din romanele lui Kafka, respinge obiecțiile agentului, replicând că acesta „nu a manifestat în nici un moment disponibilitatea de a-i fi prelucrate/reprelucrate documentele” și că „nu a solicitat timp pentru a studia materialele respective, în prezența celor desemnați cu această activitate sau chiar în particular.” Adică, domnul polițist trebuia să „pună mâna” pe ele și să le semneze pe loc, altfel e indisciplinat! Și, desigur, faptul că ambii copii ai agentului au necesitat spitalizare și că acesta a fost sub presiune emoțională nu reprezintă o scuză. Termenul e termen! Umanitate? Ce e aia?
Când sefii joacă „Inelul Magic” cu carierele, iar psihologii sună la psihiatrie (fără scuze medicale!)
Să nu uităm că acest nou „cap de acuzare” vine pe fondul unei hărțuiri sistematice, descrise deja pe larg de presa independentă, inclusiv de Incisiv de Prahova.
Ni se reamintește că agentul Bendriș a fost semnalat de două ori la Biroul Psihologie pentru „comportament dezadaptativ” de către șeful său, comisarul-șef Daniel Giurgiuveanu. Un șef care, în „aprecierea” sa oficială – un document aproape un rechizitoriu de caracter – îl descrie pe Bendriș ca fiind „dificil”, „respins de colectiv”, „manipulativ”, „imprevizibil” și care „nu-și mai înțelege contextul profesional în care lucrează”.
Ironia devine însă tragică: același raport de cercetare prealabilă ne confirmă că în martie 2024, agentul Bendriș a fost avizat „apt condiționat”, cu recomandări de restricționare a dreptului de a utiliza armamentul și munițiile, de a conduce autospecialele de intervenție și de efectuare a unui consult medical de specialitate. Deci, un polițist este acuzat de neglijență pentru că nu semnează proceduri legate de utilizarea armamentului și intervențiile speciale, în timp ce el însuși are deja restricții pe aceste aspecte! Oare cum trebuia să semneze pentru „cunoașterea la perfecție a armamentului” pe care nu avea voie să-l folosească? Mai mult, dacă, așa cum susține conducerea, Bendriș nu cunoaște armamentul și a fost evaluat „necorespunzător” la tragere, de ce nu i s-a acordat timp să studieze, ci a fost presat să semneze „fără a citi conținutul”?
Ah, și să nu uităm, dl. Bendriș „nu deține calitatea de organ de cercetare penală al poliției judiciare”. Dar i se cere să semneze că-i e limpede tactica de interceptare a „suspecților deosebit de periculoși, posibil înarmați” de parcă ar fi pe front!
Circul „Controlului Intern”: Instituția care se autodenunță și-apoi pedepsește victima (cu OSKAR pentru complicitate!)
Și acum, cireașa de pe tort, cea mai scandaloasă dintre toate! Cele patru articole precedente (publicate de Incisiv de Prahova – (aici), (aici), (aici), (aici), etc) au dezvăluit că, în urma verificărilor propriului Serviciu Control Intern (SCI), s-a formulat o sesizare din oficiu către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 pentru… fals intelectual și abuz în serviciu! Obiectul? Chiar acea „Adresă a Biroului Psihologie nr. 214.756 din 31.07.2023”, documentul „secret” pe baza căruia Bendriș a fost inițial suspendat!
Tradus în limbaj de mahala, exact cum bine punctează sursa noastră internă: instituția l-a suspendat pe Bendriș pe baza unui document pe care nu i l-a arătat, iar apoi PROPRIA INSTITUȚIE a sesizat Parchetul că acel document ar putea fi FALS și ar constitui ABUZ în serviciu!
Acum, aceeași instituție, prin același Control Intern, îl acuză disciplinar pe polițist pentru că nu a semnat alte documente! E ca și cum te-ar băga la pușcărie pentru o infracțiune, ar constata că actul de acuzare e fals, dar te-ar pedepsi oricum pentru că ai refuzat să semnezi condamnarea!
„Ce pot să zic, bă, băieți, să înceapă dansul, așa de Sărbători să vă puneți pe drumuri pe timpul și banii voștri, mulțumiți că l-ați ajutat pe un mic moțat să se folosească de voi, care voi să trageți acum pentru el. Artificii, popcorn și ochelari de soare la SAS.” – scrie o sursă din interior. Este o acuzație directă la adresa celor care „au acceptat să devină cârpe de șters pe jos pentru a fi numiți șefi” și care, probabil, au primit și un „OSKAR de 50%” pentru complictate, semnând „documente oficiale în fals”.
Justiția, arena ultimă: Popcorn și artificii pentru un spectacol tragicomic
Acest „RAPORT DE CERCETARE PREALABILĂ”, datat 03.02.2025, nu este doar un document administrativ. Este o piesă crucială în dosarul pe care agentul-șef Bendriș l-a deschis deja la Tribunalul București, contestând abuzurile la care a fost supus. El demonstrează, fără echivoc, că sistemul nu este doar disfuncțional, ci activ ostil față de angajații săi incomozi.
Ne întrebăm retoric, și nu numai:
- Va lua act Justiția de aceste flagrante contradicții interne?
- Va investiga Parchetul (și DNA, de ce nu?) acea sesizare inițială a Controlului Intern, care arată că chiar DGPMB se acuză singură de fals și abuz?
- Vor fi trași la răspundere „șefii” care joacă de-a „inelul magic” cu destinele subalternilor, și „psihologii” care, conform unor relatări anterioare, se comportă mai degrabă ca niște călăi?
Cazul agentului Bendriș nu mai este doar povestea unui singur polițist. Este oglinda unui sistem putrezit, unde „integritatea” e un cuvânt golit de sens, iar „profesionalismul” e îngropat sub mormane de hârțoage semnate sub presiune. Este timpul ca acest „spectacol tragicomic” să se încheie, iar responsabilii să treacă de la catedra de „Abuzuri și Toxicomanie Managerială” direct în fața legii. Poate așa, SAS va redeveni o forță de elită, nu o fabrică de cazuri penale interne. Vom reveni, cu popcorn și ochelari de soare, căci dansul abia începe! Vom reveni! (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 4 zile„Ne ducem în cap!” Alerta ANP: Sistemul Penitenciar, la un pas de colaps din lipsă de personal
-
Exclusivacum 22 de oreReset urgent pentru ANP! De la „epoca de aur” a gardienilor la haosul oportuniștilor, prin ochii lui Cosmin Dorobanțu!
-
Exclusivacum 3 zileCirc la Penitenciare! Reorganizarea „minune” a lui Burcu, un dezastru de râsul lumii!
-
Exclusivacum 5 zileSAS, de la „echipă de intervenție rapidă” la „brigada psihologilor cu bâtă”: Când statul de drept e suspendat, iar abuzul e Lege!
-
Exclusivacum 22 de oreEXCLUSIV: „Saga” agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș. Comedia neagră de la SAS! Poliția unde „Inelul Magic” împarte disciplinare, „Polițistul Incisiv” refuză hârțoagele, iar Controlul Intern se autodenunță (cu BONUS: 50% OSKAR pentru complicitate!)
-
Exclusivacum 4 zileCirc la SAS! Când „Acțiunile Speciale” devin „acțiuni penale” orchestrate de psihologi-călăi și șefi cu „inel magic” – Totul la vedere, în fața Justiției!
-
Exclusivacum 22 de oreJustiția „la volanul” birocrației oarbe: Cazul POP IONUT-COSTIN (fost Comandant Descarcerare Petrobrazi) și odiseea incompetenței teritoriale la Parchetul Sectorului 1! (I)
-
Exclusivacum 3 zileScandal fără precedent în Poliția Română: Birouri sigilate și injurații de la vârf

În teren, lucrările sunt active pe întreg traseul centurii. Au început dislocările pentru finalizarea viaductului peste calea ferată și râul Prahova, una dintre cele mai complexe componente ale proiectului. Podul metalic peste râul Prahova se află în linie dreaptă, urmând turnarea plăcii de beton. În zona sensului giratoriu de la Breaza se execută zidurile de sprijin, aproximativ 350 de metri de consolidări care asigură stabilitatea malurilor.


