Featured
CÂND HOTĂRÂRILE JUDECĂTOREȘTI SUNT ARMA CRIMEI/Apărarea avocaților și apărarea avocaturii
Condamnarea la cinci ani închisoare a avocatului Robert Roșu, pentru a fi acordat asistență juridică unor împricinați ulterior, la rându-le, condamnați penal, a trezit o reacție fără precedent în lumea dreptului. S-a afirmat că, odată cu avocatul în cauză, la pușcărie a fost trimisă însăși profesia de avocat.
Au apărut, însă, și voci care au formulat alte teze. Unii au spus că nu ar fi vorba despre profesie, oricum compromisă, ci despre elitele ei supraviețuitoare, acceptate, în schimbul alibiului profesional oferit de ele, la masa hienelor, fără să fi fost hiene, pentru a da o față de onorabilitate și credibilitate festinului. Alții au susținut că orice nedreptate judiciară făcută unui avocat, de acea justiție infernală care a distrus destinele elitelor românești în tăcerea complice a celor care trebuiau să asigure, până la sacrificiul de sine, apărarea victimelor, este, de fapt, un act de dreptate morală care pedepsește oportunismul, lașitatea, colaboraționismul, conformismul, lăcomia, egoismul, trădarea, cinismul ridicate la nivelul unor trăsături de breaslă. Unde este adevărul?
CÂND HOTĂRÂRILE JUDECĂTOREȘTI SUNT ARMA CRIMEI
Un element de speță, pe care nimeni nu îl contestă, este că „infracțiunea” comisă de avocatul Roșu a fost aceea de a-și asista clienții pentru punerea în aplicare a unor hotărâri judecătorești definitive, acoperite de principiul res judicata pro veritate habetur (lucrul judecat are valoare de adevăr). Procurorii (DNA) au socotit că acele hotărâri au recunoscut petenților drepturi care nu li se cuveneau din punct de vedere legal, ceea ce, prin ipoteză, putem admite. Ce facem, însă, mai departe? Este DNA o instanță de „recurs extraordinar” care poate controla și casa deciziile puterii judecătorești, fără să existe vreo probă că acestea sunt produsul unei fapte întrunind, potrivit legii penale, elementele constitutive ale unei infracțiuni? Într-un stat de drept, nu. Într-un „stat de drepți”, se vede că da.
Audiați ca martori (deși tocmai ei, în baza unor „raționamente logico-juridice”, erau susceptibili a fi suspectați de comiterea unor fapte penale), autorii respectivelor hotărâri, pe care mă abțin a-i califica prin termenii prea puțin academici cuveniți, au recunoscut că între timp s-au deșteptat și că dacă ar fi în situația de a rejudeca speța, ceea ce, evident este imposibil, ar ajunge la alte concluzii. Prostia și incompetența magistraților, fie ele și recunoscute, nu sunt, însă, pedepsite de lege. Hotărârile proștilor (ceea ce nu exclude că prostia a fost simulată), fiind definitive, au rămas, deci, în picioare, drepturile acordate ilegal unora, prejudiciind, desigur pe cei de la care s-au luat (indiferent cine sunt aceștia, persoane fizice sau persoane juridice).
Ce trebuia să facă avocatul? Să rejudece el cauza și să refuze prestarea serviciilor avocațiale având ca scop aplicarea unor hotărâri bucurându-se de prezumția absolută de legalitate, pe care justiția nu le mai putea reforma? Exclus! Nimeni nu spune că toate hotărârile judecătorești sunt corecte, dar dacă s-ar accepta că fiecare poate alege care decizie este corectă și merită aplicată și care nu, s-ar ajunge la o teribilă insecuritate juridică, cu consecința unei instabilități sociale de nesuportat. Sunt atâtea hotărâri judecătorești vădit netemeinice și esențialmente nelegale – judecătorul Ionuț Matei fiind campion în materie – care se execută, distrugând vieți, familii, cariere. Cu ce argument tocmai acelea în executarea cărora a fost implicat Robert Roșu trebuiau ignorate?
Un raționament similar au făcut, desigur, avocații implicați în restituirea către Forumul Democrat al Germanilor din România, prezidat de Klaus Werner Iohannis, a bunurilor confiscate Grupului Etnic German potrivit tratatelor încheiate cu puterile învingătoare din cel de al Doilea Război Mondial, după ce o altă instanță judecătorească formată tot din judecători „proști” (deși erau din Sibiu) a admis că cel dintâi este succesorul celui din urmă, lăsat fără bunuri în mod „abuziv” (ce poate fi mai abuziv decât înfrângerea în război?), și că angajamentele internaționale ale României pot fi încălcate.
Mă gândesc ce o fi acum în sufletul acelor avocați, aflând că într-un sistem judiciar corupt hotărârile judecătorești devin corpuri delicte, arme ale crimei?! Faptul că necazul vine numai după ce beneficiarul deciziilor respective și-a pierdut protecția politică a sistemului subteran (așa cum s-a întâmplat cu „prințul Al României”, bricolat în atelierele serviciilor oculte spre a-l pune în umbră pe regele Mihai și a-i diviza pe adepții legitimității monarhice), este o foarte slabă consolare; cu precădere atunci când vezi că invocă nelegalitatea unor hotărâri judecătorești definitive chiar cel care este autorul unei sumedenii de asemenea hotărâri – este vorba despre același Ionuț Matei – și că o face printr-o altă hotărâre complet nelegală.
Judecătorul Ionuț Matei, în numele securității juridice, s-a opus admiterii contestațiilor în anularea deciziilor pronunțate de complete de judecată formate ilegal (ilegalitate rezultată chiar din includerea lui, fără tragere la sorți, în componența acestora), lăsându-i astfel pe unii să execute condamnări la închisoare lovite, potrivit CCR, de nulitate absolută, dar nu mai are aceeași opinie când este vorba despre trimiterea în pușcărie a unui avocat care a pus în executare hotărâri judecătorești necontestate și necontestabile sub aspectul nulității.
BARONI ȘI IOBAGI; PROFITORI ȘI TRUDITORI; COMPLICI ȘI VICTIME
Insecuritatea juridică în care se află națiunea română este astfel perfect pusă în evidență. În acest vârtej creat pe un cerc vicios în care marșul nemerniciei este în permanentă accelerare, a fost prinsă, inevitabil, și avocatura. Timp de decenii, în care justiția a fost tot mai politizată, avocații au asistat în tăcere și acceptând toate umilințele, la deteriorarea actului de justiție până la falsificarea deliberată a adevărului judiciar.
În timp ce procurorii își beau nonșalant cafelele cu judecătorii și intrau în sălile de judecată pe aceleași uși pentru a se așeza superior pe podiumuri de aceeași înălțime, lăsându-i pe parchet (acolo unde prin definiție este locul procuraturii, căci de aceea instituția de numește „parchet”) doar pe avocați, aceștia își așteptau servil rândul, hălăduind ore în șir pe culoare prăfuite și întunecoase, cu câte o sticlă de apă sau un covrig în servietă. Desigur, toate acestea erau acceptate pentru că acasă averea creștea. Cel puțin în cazul unora. Condamnați sau achitați, clienții plăteau. Și dacă tot cea mai mare parte a vieții profesionale se petrecea în afara sălii de judecată, pas cu pas s-a ajuns să se petreacă și în afara dreptului. Unii au ajuns la concluzia că procesele și, pe cale de consecință, clienții, se pot câștiga și altfel decât prin pledoarii, la mesele vezi din culisele puterii.
La fel cum s-a petrecut în istoria Mafiei, la început s-a apelat la mijloace neortodoxe pentru a se asigura obținerea unor drepturi la care clienții aveau vocație. După aceea, s-a trecut la dobândirea de câștiguri fără drept. Și dacă se pot obține asemenea câștiguri pentru alții și, eventual, pentru promovarea unor principii morale paralegale, de ce să nu se dobândească și pentru sine, fără vreo legătură cu principiile? Astfel s-a trecut la traficarea clienților, atât în procesele penale (prin înțelegeri cu procurorii), cât și în cele civile / comerciale (prin antante corporatiste).
Când aceste practici au devenit industrie, crima organizată a infectat conducerea barourilor. Piața nu a fost deschisă, însă, pentru toți. Unii au devenit baroni. Alții au rămas iobagi. Între aceste două categorii se situează cei care au rămas fideli principiilor morale și profesionale, dar care, pentru a-și putea face meseria la nivelul decenței și al certei lor capacități personale, au admis, de multe ori fără să își dea seama, rolul de săgeată a baronatului, trimisă spre ținte pe cât de profitabile, pe atât de discutabile.
Cum nu este ușor să mergi prin noroi fără să te murdărești, această mică nobilime a avocaturii, adevărata aristocrație de sânge, iar nu de tarabă, este cea aruncată din nacelă devenind balast, atunci când balonul confreriei pierde din înălțime. În schimbul demnității provizoriu îngăduite lor, acești avocați sunt puși să plătească, nu pentru păcatele lor, ci pentru turpitudinile „nomenclaturii”. Mulți, asemenea lui Robert Roșu, o știu și simt că se pune în aplicare principiul dominoului, fiind deja luați în cătarea puștii. Dacă în toată afacerea asta cineva trebuia totuși să răspundă cumva, acesta nu era Robert Roșu, ci aceia care astăzi exprimă din vârful buzelor „îngrijorarea” pentru soarta lui, înainte de a lua avionalul spre stațiunile de lux din alte țări mai calde.
Acasă, rămâne majoritatea avocaților care trăiesc din oficii și nu au după ce bea apă. Pe aceștia nu îi prea știe lumea și nimeni nu este gata să îi apere. Poporul îi știe doar pe cei cu vile, mașini, ospețe și vacanțe, în rândul cărora nu mai pot distinge între cei cu merite și cei cu noroc, între cei care sunt și cei care au, între cei de onoare și de caracter, și cei fără valori și fără coloană. Și pe toți îi pizmuiește, deși face apel la ei. De aceea este greu să îi aperi pe avocați, chiar și atunci când sunt merituoși și, în ciuda meritelor, sau tocmai din cauza lor, devin victime.
RISCUL CONFUZIEI ÎNTRE AVOCAȚI ȘI AVOCATURĂ
Acestea fiind spuse, trebuie să fim avertizați împotriva riscului de a nu mai vedea pădurea din cauza copacilor, de a arunca din covată copilul odată cu apa murdară și de a lăsa ca avocatura să fie arestată, în locul greșiților care ar merita un asemenea tratament punitiv. Mecanismul justiției se bazează pe trei piloni principali: judecătorii, procurorii și avocații.
Pentru a folosi justiția ca armă politică, primii care au fost înregimentați au fost procurorii. Era cel mai simplu. În acest scop s-au creat și detașamente de „avangardă”, precum DNA, care, împreună cu anumite segmente ale comunității de informații și având sprijin, dacă nu chiar comandă externă, au format o putere subterană în competiție cu statul, în conflict cu democrația și în opoziție cu națiunea. S-a constatat, însă, că fără judecători nu pot fi atinse ținte importante. Și s-a trecut la punerea acestora sub control. Este vorba în special despre cei plasați în poziții strategice, din punctul de vedere al macro-intereselor politico-economice: ÎCCJ și unele curți de apel.
În timpul acesta, avocații au fost lăsați în plata Domnului, să își vadă de ale lor fără a deranja mersul „justiției” în „statul de drepți”. Ei trebuiau să ofere un alibi pentru actul de justiție politizat. În rest, puteau face ce vor în cadrul sistemului propriu de organizare de tip feudal. Așa iobăgia s-a transformat în mafie. Numai că mafia a început sa deranjeze „sistemul”, făcându-i un fel de concurență. Și nu este vorba de deranjul creat de avocații onești profesional și moral care nu s-au îmbogățit înlocuind pledoaria sau consultanța cu traficul. Aceștia puteau fi eliminați ușor. Era vorba de „rechinat”.
Într-un sistem de justiție bolnav în toate componentele lui, nu se putea ca avocatura numai să fie sănătoasă și neatinsă de metastazele corupției. Dar, pentru a nu ajunge să fie „sistem” în „sistem” și astfel să funcționeze ca „antisistem”, suprastructura corpului avocațial trebuia să primească o lecție. Și nu prin pedepsirea exemplară a unuia dintre iobagi, ci a unuia dintre scutierii marilor baroni. Iar exemplul era cu atât mai eficient cu cât acel scutier nu era membru al Cupolei și chiar putea aduce argumente profesionale în favoarea sa, dar era instrument util al Cupolei, fie el și exploatat în orb.
Mesajul este: „dacă nu vă știți locul și credeți că, întrucât v-am lăsat să înotați în bazinul peștilor mari, sunteți altceva decât niște pești mici, vă arătăm că nu sunteți imuni și vă trimitem în iadul în care s-au dus toți cei care ne-au supărat; să nu cumva să vi-o luați în cap și să credeți că puteți scoate la lumină adevărul, făcându-vă agent real al dreptului la apărare!”
„Pentitii” (pocăiții) în lumea mafiei apar. În iad se nasc și sfinți. Sunt cei care din varii motive se satură să fie păcătoși și vor să iasă din slujba diavolului. În lume mai sunt, de asemenea, și oameni care fac fapte bune din motive rele. Toți aceștia trebuie prompt și exemplar pedepsiți. Ei nu pot fi tolerați, ci trebuie eliminați rapid pentru a nu face prozeliți. Unde ar duce, în cazul nostru, acest prozelitism? La reabilitarea dreptului la apărare și, odată cu el, la renașterea principiului aflării adevărului prin procesul judiciar. Iată de ce eliminarea unora ca Robert Roșu, reprezintă un atac împotriva avocaturii în sensul ei cel mai bun.
TERORIZAREA AVOCAȚILOR VIZEAZĂ DEZARMAREA JUSTIȚIABILILOR
Condamnarea lui Robert Roșu, te cutremură nu atât pentru că este netemeinică și nelegală (nu ar fi prima de acest fel), ci pentru că este ostentativă. O ostentație de un cinism absolut care urmărește eficientizarea lecției. Avocații nu sunt iubiți. Poporul știe de ce. Prin urmare oculta politică nu s-a temut să crucifice un avocat pentru că a îndrăznit să își facă datoria, calculând că poporul nu se va ridica împotriva călăilor acestuia. Asta cu atât mai mult cu cât clienții pe care i-a servit sunt, cel puțin în aparență, niște escroci notorii cu istorii personale dubioase.
Cunoscătorii vor înțelege integral mesajul și își vor putea da seama că acesta este nu doar un avertisment trimis nașilor Baroului, ci și o reconfirmare a statutului de iobăgie al avocaturii ca profesie. Există iobagi în comunitatea avocaturii, dar avocatura în ansamblul său, altădată comunitate de elită a profesiei dreptului, liberă, performantă și onorabilă, este, sau se vrea a fi, iobagul justiției. S-a zis că prin condamnarea lui Robert Roșu profesia de avocat a fost ucisă. Asta ar fi însemnat că până la această condamnare trăia. Ceea ce este oarecum inexact. Profesia este de mult în moarte clinică. Ceea ce s-a făcut acum a fost să se încerce desființarea secției de reanimare și închiderea aparatelor care o mai țineau cu respirație artificială.
Dacă înțelegem asta trebuie să ridicăm steagul revoltei și să ne solidarizăm cu Robert Roșu, în numele apărării unei profesii care, de fapt, nu se mai practica de mult decât episodic și marginal. Dacă am face-o ne-am oferi șansa de a transforma ceea ce ar putea fi înfrângerea din urmă, într-o primă contraofensivă. Și această șansă ar fi cu atât mai mare cu cât lupta ar beneficia de participarea cavaleriei grele a avocaturii, iar nu doar de aportul infanteriștilor din oastea țării.
Mi-e teamă, însă, că asta nu se va întâmpla. Exceptând focul de paie al protestelor venite din partea avocaților care fac parte din limitata categorie a victimei exemplare și care pot măsura acum pericolul cu propriile simțuri, cei din piscul structurilor instituționale, mahării, vor da rapid semne puterii că au înțeles mesajul și că se vor conforma, sistemul putând conta în continuare pe ei, în timp ce marginalizații se vor bucura că și membrii categoriei opresoare suferă, fie și numai prin reprezentați inocenți, aceleași umilințe cu cele rezervate până acum doar lor. Pe asta se și contează. Pe dezbinare. După care se va reveni la afacerile obișnuite fără vreo legătură cu dreptul și dreptatea: „alt acrobat, alt salt mortal…”
Adrian Severin
Exclusiv
Dosarul antigrindină, partea a XIII‑a. CSAT spune: siguranță națională! Garda de Mediu și APM Prahova spun: ascundeți gunoiul sub preș
Republica Antigrindină: cum a tras statul Român cu rachete în cer, cu iodură în câmp și cu legea în gard
Când plouă cu iodură, dar nu și cu lege
De aproximativ 20 de ani, pe teritoriul României se practică un sport național foarte special: se trag rachete cu iodură de argint în atmosferă, iar instituțiile trag de timp.
Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (SNACP) a fost prezentat ca „instrument strategic de protecție a economiei naționale”. În fapt, pe teren, fermierii din Prahova constată „seceta tehnologică”, iar pe hârtie apar rapoarte pseudo-științifice, cu 51% conținut plagiat din conspirații despre HAARP și „arme climatice”.
Între cerul brăzdat de rachete și câmpul crăpat de sete, o singură constantă:
vidul legislativ, vidul de monitorizare și plinul de complicitate instituțională.
Noile documente – notificările oficiale ale fermierilor din Prahova, răspunsul Gărzii Naționale de Mediu și scrisoarea CSAT transmisă prin Forumul APPR – vin să confirme negru pe alb ceea ce Incisiv de Prahova și fermierii spun de ani de zile: sistemul funcționează (sau a funcționat) ca o improvizație gigantică, în afara regulilor elementare de protecție a mediului și bun-simț administrativ.
Adrian Mocanu vs. Statul iodurat: fermierii întreabă, instituțiile dau din umeri
Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova, prin președintele Adrian Mocanu, trimite către Ministerul Mediului o NOTIFICARE OFICIALĂ cu titlu cât se poate de sobru și devastator:
„SOLICITARE DE POZIȚIE INSTITUȚIONALĂ ȘI ASUMARE A RĂSPUNDERII LEGALE privind introducerea deliberată și repetată a iodurii de argint (AgI) în atmosferă pe teritoriul României, în cadrul activităților de intervenție activă în atmosferă.”
În notificare, Mocanu reamintește un fapt simplu, dar care pare science-fiction pentru administrația românească:
- De cca 20 de ani, se desfășoară activități sistematice de dispersie atmosferică a iodurii de argint, o substanță clasificată periculoasă în reglementările europene.
- Activitatea:
- este intenționată și repetitivă;
- implică anual un număr semnificativ de rachete;
- conduce inevitabil la depunerea substanței în sol, ape de suprafață, ape subterane și ecosisteme.
Și acum urmează lista de rușine, formulată impecabil juridic:
- Nu există, în spațiul public:
- studii de impact asupra mediului;
- modelări oficiale de dispersie atmosferică;
- delimitarea ariei reale de depunere;
- evaluări cumulative pe termen lung;
- monitorizări sistematice ale concentrației de argint în mediu.
Cu alte cuvinte: tragem rachete în atmosferă de 20 de ani, dar să nu ne încurcăm de amănunte mărunte precum:
„Unde ajunge chimicala?”, „Ce concentrații sunt în sol și apă?”, „Dăunează?”
Statul Român: „Nu știm, dar ne bazăm pe studii… care nu sunt la noi.”
Principiul precauției, varianta românească: „merge și-așa, fără studii”
În secțiunea „Obligații legale incidente”, fermierii fac un mic curs de drept european pentru autoritățile care par să fi chiulit:
- Autoritățile publice au obligația:
- să aplice principiul precauției (art. 191 TFUE);
- să prevină producerea unor prejudicii de mediu;
- să evalueze impactul activităților susceptibile de a afecta mediul;
- să sesizeze organele de urmărire penală când există indicii privind posibile încălcări ale legii.
Și avertismentul tăios:
„În lipsa unei evaluări reale a impactului, continuarea sau tolerarea unei astfel de activități poate atrage răspundere administrativă, civilă și penală.”
Traducere:
Dacă trageți cu rachete chimice în atmosferă fără studii, nu sunteți „strategi ai vremii”, sunteți candidați la dosar penal.
Întrebările-cheie: „unde-s studiile, unde-s autorizațiile, cine răspunde?”
Notificarea lui Adrian Mocanu intră apoi la baionetă, cu o listă de întrebări explicite, imposibil de ocolit:
- Există studii de impact și modelări oficiale care să determine:
- aria reală de depunere a iodurii de argint;
- concentrațiile estimate în sol și apă;
- depășirea sau nu a zonelor declarate?
Dacă da – să fie comunicate, cu documente, autori, date și autoritatea care le-a avizat.
Dacă nu – pe ce bază legală s-a considerat activitatea compatibilă cu legislația de mediu? - A fost evaluat impactul cumulativ al introducerii repetate a iodurii de argint în aceleași zone geografice, pe 20 de ani?
- Există monitorizări oficiale privind:
- concentrația de argint în sol;
- concentrația în apele de suprafață și subterane;
- impactul asupra faunei acvatice și polenizatorilor?
- În lipsa acestor monitorizări:
- „Explicați în ce temei a fost apreciat că nu există risc.”
- Fermierii cer autorității să spună clar dacă, în opinia ei, desfășurarea unei activități de introducere deliberată de substanță chimică în mediu, fără evaluare completă și fără monitorizare cumulativă, poate constitui:
- faptă contravențională;
- faptă penală;
- încălcare a legislației de mediu.
- Se cere explicit:
- dacă, în urma verificărilor, vor fi sesizate organele de cercetare penală;
- care va fi temeiul legal.
- Se întreabă dacă:
- în statele UE se mai desfășoară sisteme naționale de lansare de rachete cu iodură de argint;
- aceste state au evaluări de impact cumulativ.
- Se solicită temeiul juridic exact:
- Ce act normativ concret, cu articol, permite utilizarea și dispersia deliberată a iodurii de argint în atmosferă pe teritoriul României?
- Există autorizație specifică emisă de autoritatea competentă în domeniul substanțelor chimice și protecției mediului?
- Întrebări precise despre compatibilitatea cu:
- Regulamentul REACH;
- legislația privind substanțele periculoase;
- protecția apelor;
- biodiversitatea și prevenirea poluării.
- Întrebări despre firmele private implicate:
- Care e baza legală pentru ca societăți private concesionate de Autoritatea antigrindină să utilizeze iodură de argint în atmosferă?
- Au autorizații de mediu pentru utilizarea și dispersia substanței?
- Au autorizații pentru manipularea unor substanțe periculoase?
- Există avize de la autorități competente privind gestionarea riscurilor chimice?
- Se întreabă dacă:
- utilizarea iodurii de argint în atmosferă a fost supusă evaluării de impact asupra mediului (EIM);
- există procedură de consultare publică.
Și finalul, ca un pumn pe masă:
„Vă solicit să vă asumați o poziție instituțională explicită cu privire la legalitatea acestei practici.”
Răspunsul Gărzii Naționale de Mediu: „Noi nu știm, dar sigur toți ceilalți o fac”
Răspunsul oficial al Gărzii Naționale de Mediu (G.N.M.), prin Comisarul General Andrei Rudolf Corlan, confirmă, involuntar, tot ce acuză fermierii:
- GNM recunoaște că nu deține un inventar al operatorilor care desfășoară activități de combatere a grindinei.
- GNM mai recunoaște că nu a efectuat controale la acești operatori.
- Se spune că autorizarea activităților cu impact asupra mediului este reglementată prin Ordinul MMDD nr. 1798/2007, iar Direcțiile Județene de Mediu decid dacă sunt necesare studii de impact și monitorizare.
- Apoi vine perla:
„Din informațiile noastre, toate statele membre UE folosesc iodură de argint, metodele de aplicare fiind diferite. Nu sunt restricții de utilizare a iodurii de argint, compusul chimic anorganic fiind insolubil în apă.”
Cu alte cuvinte:
- Nu avem inventar.
- Nu avem controale.
- Nu știm ce se întâmplă în sol și în apă.
- Dar știm, aproape mistic, că „toată Europa” face la fel și că nu sunt probleme.
În paralel, alte documente arată că majoritatea statelor din Europa Centrală și de Vest (Germania, Franța, Austria, Elveția, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) au renunțat la sistemele de rachete antigrindină, invocând eficiență scăzută, riscuri de mediu și alternative disponibile.
Deci:
- Garda de Mediu: „Toți folosesc, e ok.”
- Realitatea europeană: „Cei mai mulți au renunțat.”
Asta nu mai e doar opacitate, e dezinformare oficială în toată regula – servită cu antet, ștampilă și semnătură.
CSAT și Forumul APPR: sistem „strategic”, cadru normativ expirat, bani îngropați
Forumul APPR (Asociația Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România) primește un răspuns de la Administrația Prezidențială / CSAT (Petiția nr. 12129, DSN1/993/2025), în care se confirmă mai multe elemente-cheie:
- SNACP este prezentat ca:
- „instrument strategic de protecție a economiei naționale, în special a sectorului agricol”;
- destinat „diminuării pierderilor cauzate de fenomene meteorologice extreme”.
- Funcționarea SNACP este reglementată printr-o Hotărâre de Guvern emisă o dată la 15 ani.
- Ultimul cadru normativ a expirat în decembrie 2024.
- Consecința:
„ceea ce a condus, de drept, la suspendarea sistemului.”
Deci:
- ani de zile, sistemul a funcționat pe un cadru normativ vechi;
- eficiența nu este certificată de Administrația Națională de Meteorologie (care furnizează doar date brute);
- DNA a deschis dosar penal nr. 65/2/P/2026 pe componenta financiară;
- iar în final, cadrul legal a expirat, lăsând în aer nu doar iodura de argint, ci și întreaga construcție juridică.
În același răspuns, CSAT admite că:
- Majoritatea statelor din Europa Centrală și de Vest au renunțat la sistemele de rachete antigrindină.
- Fermierilor li se recomandă, în esență, să se orienteze spre:
- polițe de asigurare împotriva riscurilor climatice;
- scheme de sprijin pentru primele de asigurare aprobate la nivel european.
Traducere:
„Noi am tras cu rachete 20 ani pe bani publici, fără să știm clar dacă funcționează sau ce lasă în urmă în sol și apă. Acum a expirat hotărârea de guvern, sistemul e suspendat, luați-vă asigurare și mai vedem.”
Pseudo-știința, plagiatul și „raportul Frankenstein”
În investigațiile publicate de ziarul nostru de investigatii „Incisiv de Prahova”, apare un alt capitol grotesc:
- Argumentația științifică a SNACP se bazează pe un „raport” care:
- conține 51% conținut plagiat;
- este preluat din surse conspiraționiste (HAARP, „arme climatice”, teorii dubioase);
- nu se sprijină pe studii independente serioase, peer-reviewed, realizate pe teren în România.
Cu alte cuvinte, în loc de:
- rapoarte de impact chimic;
- măsurători de sol, apă și biodiversitate;
- modele de dispersie atmosferică validate,
avem un colaj de copy-paste din pseudo-știință, ridicat la rang de fundament pentru o intervenție tehnologică masivă asupra mediului.
Dacă n-ar fi tragic, ar fi doar o glumă proastă. Așa, e politică publică pe bani grei.
Banii: milioane pe hârtie, secetă pe câmp
Investigatia nu poate ocoli componenta financiară:
- „Suprafața protejată” raportată: 2,3 milioane ha.
- Realitatea din teren: fermieri disperați, culturi calamitate, „secetă tehnologică”.
- Monitorizarea eficienței și a impactului a fost concesionată unor ONG-uri:
- fără angajați;
- fără capacitate profesională reală;
- care funcționează, practic, ca interfețe de sifonare a banului public.
DNA confirmă deschiderea dosarului penal 65/2/P/2026, vizând partea financiară a SNACP.
Și aici apare combinația mortală:
- vid legislativ + pseudo-știință + instituții-paravan + ONG-uri-fantomă + bani publici
= rețeta perfectă pentru ceea ce fermierii numesc, fără menajamente, „cardașie” între operatorii sistemului și autorități.
APM Prahova, Garda de Mediu Prahova și „statul-paravan”
Investigațiile jurnalistice și memoriile fermierilor mai scot în evidență:
- În Prahova, sistemul funcționează invocând:
- un acord de mediu expirat din 2005.
- APM Prahova și Garda de Mediu Prahova:
- recunosc că nu dețin autorizații de mediu actualizate;
- recunosc că nu monitorizează dispersia iodurii de argint în sol și apă;
- recunosc că nu există studii de impact reale.
În loc să fie gardienii legii de mediu, aceste instituții:
- ignoră sesizările fermierilor;
- refuză controale de fond asupra poluării chimice;
- devin, practic, paravan administrativ pentru operatorii sistemului.
În limbaj administrativ: „lipsă de competență materială, lipsă de atribuții, lipsă de temei”.
În limbaj juridic: „Statul Român, specializat în spălat pe mâini cu iodură de argint.”
„Seceta tehnologică”: când rachetele nu aduc ploaia, ci praf și faliment
Asociația fermierilor din Prahova vorbește despre:
- „secetă tehnologică” – fenomenul prin care, după intervențiile cu rachete:
- ploile ocolesc anumite zone;
- culturile sunt afectate în mod repetat;
- riscurile de faliment cresc.
Memoriile nr. 67/68/03.04.2026, adresele către Garda Națională de Mediu și către Ministerul Mediului, precum și răspunsurile primite, alcătuiesc un dosar complet al indiferenței instituționale:
- Fermierii cer:
- studii;
- monitorizare;
- transparență;
- asumarea răspunderii.
- Statul răspunde:
- cu generalități;
- cu „toată UE face la fel” (fals);
- cu pase la alte instituții („noi doar coordonăm, întrebați pe celălalt”).
Între timp, câmpul nu se irigă cu răspunsuri evazive, iar iodura nu se dizolvă în „nu e de competența noastră.
Concluzie: „Republica iodurată” între DNA, CSAT și plug
Din documentația strânsă (notificarea oficială a fermierilor prahoveni, răspunsul Gărzii Naționale de Mediu, scrisoarea CSAT către Forumul APPR, confirmarea dosarului DNA) investigațiile „Incisiv de Prahova” conturează următoarea imagine de ansamblu:
- Sistemul antigrindină a funcționat ani de zile:
- cu acorduri de mediu expirate;
- fără studii reale de impact;
- fără monitorizare a iodurii de argint în sol și apă;
- pe pseudo-rapoarte științifice plagiate.
- Autoritățile de mediu:
- nu au inventar al operatorilor;
- nu au efectuat controale;
- nu pot arăta nicio evaluare cumulativă pe 20 de ani;
- recită, în schimb, mantra „toate statele UE folosesc iodură de argint”.
- Nivelul strategic (CSAT, Guvern, MADR):
- recunoaște că a expirat cadrul normativ în decembrie 2024;
- admite că sistemul este suspendat de drept;
- pasează responsabilitatea la Ministerul Agriculturii și Guvern;
- împinge fermierii spre asigurări, nu spre soluții.
- Componenta financiară:
- „suprafață protejată” de 2,3 milioane ha, pe hârtie;
- ONG-uri fără angajați plătite să „monitorizeze”;
- un dosar DNA deschis pe finanțarea sistemului.
- Fermierii:
- cu pământul crăpat de „seceta tehnologică”;
- cu notificări juridice beton;
- cu dovezi ale „cardașiei” instituționale.
Într-o lume normală, toate aceste piese ar duce la:
- stoparea imediată a oricărei intervenții cu iodură de argint;
- declanșarea unor evaluări independente, serioase;
- asumarea răspunderii politice și administrative;
- despăgubirea fermierilor afectați.
În România, deocamdată, avem:
- rachete trase în cer,
- iodură depusă în tăcere,
- un sistem suspendat „de drept”,
- un dosar DNA în lucru,
- și un stat care se preface că totul este sub control, deși documentele proprii îl contrazic.
Epilog:
Când istoria va scrie despre „Dosarul Antigrindină”, ar trebui să-l pună la capitolul: „Așa nu se face nici știință, nici agricultură, nici stat de drept.”
Iar fermierilor prahoveni li se poate recunoaște, măcar post-factum, meritul de a fi fost singurii care au întrebat, cu voce tare:
„Cine răspunde pentru iodura din câmpurile noastre și pentru seceta voastră tehnologică?”
Până la proba contrarie, rămâne valabilă singura concluzie cinstită: Fermierii – Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții.
Până atunci, fermierii rămân în același rol grotesc în care i‑a pus statul:
plătesc impozite, sunt declarați „beneficiari” pe hârtie, dar în realitate sunt doar decor în marele experiment de îmbogățire cu garduri, betoane și rachete păzite cu 82 de milioane pe an.Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aic), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică! Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta
În manualele de poliție scrie că body-cam-ul e pentru „protejarea agentului”. La Boldești-Scăeni, body-cam-ul lui Picior Florin-Alexandru pare să fie pentru altceva: să-l prindă cu minciuna în flagrant.
În Episodul 1 am fixat scena: petrecerea, spray-ul dat „la toată lumea”, bicicleta aruncată după, nu înainte, și corul de „nu îmi amintesc” de la IPJ Prahova (aici).
Episodul 2 e dedicat, ca la anatomie patologică, unui singur organ bolnav al sistemului: agentul Picior Florin-Alexandru, omul cu sprayul și cu procesul-verbal care nu seamănă cu ce a filmat chiar el.
Ce „scrie” cu subsemnatul: Dumitru „te omor, nu mai scapi de mine”, monstrul din pixul polițistului
În primul rând, să vedem povestea oficială, varianta „eroică”:
- în procesele-verbale întocmite de Picior și colegii lui, D.F.V. apare ca un individ:
- agresiv,
- care „amenință cu moartea”,
- care încearcă să lovească polițiștii,
- care aruncă bicicleta ca armă.
- tot din actele poliției, reiese că:
- spray-ul iritant-lacrimogen ar fi fost folosit „în legitimă apărare”,
- amenințările de genul „te omor, nu mai scapi de mine, ne vedem pe stradă și te omor” ar fi curs la foc automat.
Această legendă frumos caligrafiată nu mai este doar parte din „ancheta jurnalistică Incisiv de Prahova”.
Ea apare negru pe alb în plasmuirile consemnate în dosarul 2377/284/P/2024, unde polițiștii, inclusiv Picior, îl transformă pe D.F.V. în bau-baul serii.
Numai că…
Intră în scenă plângerea penală și stick-ul cu body-cam-ul
Primul document nou intrat în dosarul mare 4319/284/P/2024 este plângerea penală formulată de D.F.V. prin avocat, înregistrată la Parchet, cu tot pachetul:
- analiza declarațiilor:
- Burlan Marius-Daniel,
- Mataiche Marian,
- Picior Florin-Alexandru,
- Stanciu Mihai-Cătălin,
- Achim Petronel,
- Dumitrache Silviu-Ionuț;
- confruntarea lor cu:
- înregistrările audio-video de pe body-cam-urile lui Mataiche și Picior;
- concluzia: mărturie mincinoasă în toată regula, art. 273 Cod penal.
În plângere se arată limpede:
- polițiștii „au dat declarații, în calitate de martori, făcând mai multe afirmații mincinoase și nereprezentând toate aspectele relevante despre care aveau cunoștință”;
- procesul-verbal întocmit de echipa Mataiche–Picior–Burlan–Stanciu, la 06.05.2024, nu corespunde realității din înregistrările body-cam și face obiectul cercetării pentru fals intelectual în dosarul 4319/284/P/2024;
- afirmațiile privind amenințările cu moartea – „te omor, nu mai scapi de mine, ne vedem pe stradă și te omor” – sunt calificate expres ca mincinoase, în raport cu sunetul și imaginea captate la fața locului.
Nu o mai spune doar Incisiv de Prahova.
O spune plângerea penală oficială, însoțită de:
- memory-stick cu înregistrările;
- procesul-verbal de constatare a înregistrărilor;
- transcrieri.
Pe scurt: Picior nu se mai luptă cu „presa scandalistă”, ci cu propriul lui body-cam.
Procurorul intră în cadru: ordonanțe peste ordonanțe, toate cu numele lui Picior în ele
Documentele din dosar arată traseul oficial:
- 19.03.2026 – Ordonanță de reunire:
Procurorul Andreia Dascălu comasează dosarele 4319/284/P/2024 și 1483/284/P/2026.
În motivare:- reține că, la întocmirea dosarului penal 2377/284/P/2024, polițiștii din Boldești-Scăeni – între care ap. Picior Alexandru – au consmenat „aspecte contrare realității”;
- menționează explicit că agentul Picior:
- l-a agresat fizic pe D.F.V.,
- i-a pulverizat spray iritant-lacrimogen în față,
- a mințit în legătură cu intervenția respectivă.
- 15.04.2026 – Ordonanță de extindere a urmăririi penale „in rem” pentru:
- fals intelectual,
- inducerea în eroare a organelor judiciare,
- purtare abuzivă,
- abuz în serviciu,
- și, important pentru Episodul 2, mărturie mincinoasă – art. 273 alin. 1 Cod penal.
În ambele ordonanțe, numele Picior Florin-Alexandru apare în aceeași frază cu:
„au consemnat aspecte contrare realității”.
Adică fix ce spune Incisiv de Prahova de doi ani, dar acum cu ștampilă de Parchet.
„Te omor, nu mai scapi de mine” – replica care nu există pe înregistrare
Plângerea penală, analizând declarațiile lui Burlan, dar și ale lui Picior, face o demonstrație tehnică simplă, pe înțelesul oricărui om cu urechi:
- se ia declarația de martor dintr-un dosar (13542/281/2024), unde se susține că:
- D.F.V. ar fi strigat:
- „te omor, nu mai scapi de mine”,
- „ne vedem pe stradă și te omor”,
- „îți dau cu bicicleta în cap” etc.;
- D.F.V. ar fi strigat:
- se compară cu:
- declarația aceluiași polițist în dosarul 4319/284/P/2024;
- înregistrările audio-video de la incident.
Rezultatul, citez din esența documentului:
- afirmații care nu corespund adevărului;
- omisiunea de a spune ce știe despre momentul pulverizării sprayului;
- mărturie mincinoasă în sensul art. 273 Cod penal.
Mai clar de atât nu se poate: replicile cu „te omor, nu mai scapi de mine” NU apar pe înregistrări.
Există injurii, da. Există alcool, da. Există tensiune, da. Dar amenințările cu moartea, așa cum apar în pixul lui Picior și al colegilor, nu sunt în realitatea sonoră.
E ca și cum ai avea subtitrare de film SF peste un documentar cu sonorul original.
Body-cam-ul de serviciu: cum arată, de fapt, scena sprayului
Din aceeași plângere și din mențiunile procurorului:
- se reține că:
- Picior a pulverizat spray iritant-lacrimogen:
- de mai multe ori,
- de la mică distanță,
- nu doar către Coman, ci și către D.F.V. și Tolbașu;
- bicicleta:
- este luată de D.F.V. DUPĂ (nu înainte de) pulverizarea sprayului,
- este aruncată pe trotuar, în zona lui Picior, fără să lovească pe cineva.
- Picior a pulverizat spray iritant-lacrimogen:
Această succesiune a faptelor – spray întâi, bicicleta după – apare atât în:
- plângerea lui D.F.V.,
- depozițiile martorilor civili,
- cât și în analiza avocatească bazată pe imaginile body-cam.
În schimb, în varianta Picior:
- sprayul apare ca reacție disperată la un atac iminent,
- bicicleta este aproape o armă medievală cu roți.
Procuroarea Andreia Dascălu rezumă situația în acte:
intervenția polițiștilor este cercetată ca purtare abuzivă, fals intelectual și mărturie mincinoasă.
Agentul Picior ca martor la propriul film: când scenariul nu mai ține
Din declarațiile analizate în plângere și în documentele din dosar reiese următorul portret:
- Picior Florin-Alexandru:
- a întocmit un proces-verbal care nu reflectă corect:
- dinamica incidentului,
- replica reală a lui D.F.V.,
- momentul folosirii sprayului;
- a atribuit persoanei vătămate:
- „amenințări cu moartea”,
- „intenția de agresare cu pumnii”,
- un comportament violent crescut,
- toate contrazise de sunet și imagine;
- a prezentat folosirea sprayului ca „ultima soluție pentru a evita agresiunea”,
- deși filmarea arată că el este cel care:
- se apropie,
- pulverizează,
- și abia apoi primește, în replică, o bicicletă aruncată în aer, fără contact.
- deși filmarea arată că el este cel care:
- a întocmit un proces-verbal care nu reflectă corect:
În limbaj juridic, avocatul lui D.F.V. explică frumos:
omisiunea de a spune ce știi și adăugarea de lucruri care nu au existat denaturează adevărul și intră la:
- mărturie mincinoasă (art. 273),
- cu conexiuni spre:
- fals intelectual,
- inducerea în eroare a organelor judiciare.
În limbaj de pamflet, situația e simplă:
Picior s-a dat mare scenarist, dar l-a dat de gol propriul cameraman – body-cam-ul din piept.
Scena crimei: spray-ul, petrecerea și realitatea din body-cam
Într-un context alarmant ce denunță violarea drepturilor cetățenești, investigatiile recente ale ziarului „Incisiv de Prahova” scot la iveală abuzurile comise de polițiștii din Boldesti Scaieni și complicitatea conducerii IPJ Prahova. Un om de afaceri se află în control judiciar pentru o infracțiune pe care nu a comis-o, după ce a fost reținut ilegal timp de 24 de ore, într-un scandal în care poliția a intervenit arbitrar.
Pe 6 mai 2024, o petrecere de ziua de naștere, organizată în centrul orașului Boldesti Scaieni, a devenit pretextul ideal pentru o răzbunare personală orchestrată de agentul principal de poliție Mataiche Marian. Acesta a fost motivat de resentimente personale legate de trecutul soției sale, care a avut o relație premergătoare căsătoriei cu unul dintre participanți. Într-o tentativă de a mușamaliza aceste abuzuri, alții din cadrul poliției au oferit informații false într-un dosar penal, ceea ce exacerbează problema.
Imagini în premieră, în EXCLUSIVITATE, nerestaurate:
Rămâne de văzut dacă acest caz va atrage atenția asupra nevoii urgente de reforme în cadrul forțelor de ordine și dacă justiția va prevala, aducând responsabilitate celor care au abuzat de puterea lor.
Parchetul îl „traduce” pe Picior în română juridică
Mai departe, în:
- Informarea din 20.03.2026,
- Ordonanța de delegare din 28.04.2026,
Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova reia punctual:
- la data de 06.05.2024, ap. Picior Alexandru:
- l-a agresat fizic pe D.F.V.,
- i-a pulverizat sprayul iritant-lacrimogen în față,
- a sesizat „în mod nereal” comiterea infracțiunii de ultraj de către D.F.V. și ceilalți;
- șeful Poliției Boldești-Scăeni, Achim Petronel:
- a refuzat să primească plângerea lui D.F.V. împotriva lui Picior.
Pe baza acestor elemente, procurorul:
- dispune reunirea dosarelor,
- începe urmărirea penală „in rem” pentru:
- fals intelectual,
- inducerea în eroare a organelor judiciare,
- purtare abuzivă,
- abuz în serviciu,
- mărturie mincinoasă.
Nu mai suntem la capitolul „păreri de presă”.
Suntem la capitolul suspiciuni oficiale, cu număr de dosar și ștampilă.
De ce e „Episodul Picior”: Alzheimerul dispare când se ajunge la pix, reapare la întrebări
Un detaliu savuros-amar:
- în documente, polițiștii sunt puși în contrast cu martorii civili:
- aceștia din urmă recunosc alcoolul, vorbesc direct, nu par să aibă nimic de câștigat;
- în schimb, Picior & co:
- inventează amenințări care nu se aud,
- „uită” când a fost dat sprayul,
- nu reușesc să explice de ce procesul-verbal nu seamănă cu filmarea.
În plângere se arată că:
- declarațiile acestor polițiști nu pot fi scuzate ca „simple aprecieri personale”;
- ele au dus la:
- punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva lui D.F.V.,
- reținerea lui 24 de ore,
- un dosar lung de ultraj și tulburarea ordinii publice;
- toate acestea constituie un prejudiciu serios, generat de minciuni consemnate de lucrători ai statului.
Adică Alzheimerul instituțional este foarte selectiv:
- când e vorba să scrie ce îl înfundă pe cetățean – memoria merge brici;
- când vine întrebarea incomodă la BCI – „nu îmi mai amintesc”, „nu pot preciza exact”.
Concluzie de episod: agentul Spray-Picioruș, primul exponat din muzeul mărturiei mincinoase
Episodul 2, dedicat lui Picior Florin-Alexandru, arată așa:
- Polițistul își scrie varianta eroică:
un D.F.V. monstruos, care amenință cu moartea și atacă polițiștii. - Body-cam-ul și martorii civili spun altceva:
- nu apar amenințările cu moartea invocate,
- spray-ul e folosit înainte de orice „atac” cu bicicleta,
- bicicleta nu lovește pe nimeni.
- Plângerea penală a lui D.F.V. demonstrează, cu citate și secvențe, că:
- afirmațiile polițistului sunt mincinoase,
- omisiunile lui sunt esențiale pentru cauză.
- Parchetul:
- reunește dosarele 4319/284/P/2024 și 1483/284/P/2026,
- extinde urmărirea penală „in rem” pentru mărturie mincinoasă, fals intelectual, purtare abuzivă, abuz în serviciu,
- consemnează explicit că Picior și colegii „au consemnat aspecte contrare realității”.
În limbaj simplu:
agentul Picior nu mai are doar o problemă de imagine în presă; are o problemă de imagine pe propriul body-cam, aflat acum pe masa Parchetului. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Urbanismul din Ploiești, între control și „salvare” privată: cine pune piedica și cine oferă firma? Arhitectura dezmatului (II)
Revenirea Veronicăi Rădună în urma procesului câștigat cu municipalitatea readuce în atenție funcționarea Urbanismului ploieștean. Incisiv de Prahova continuă prezentarea informațiilor privind legăturile dintre controale, blocaje administrative și orientarea beneficiarilor către firme preferate. Noile sesizări din investigatia Incisiv de Prahova o indică pe Dana Sencu drept o verigă importantă în mecanismul atribuit Roxanei Pandele.
Recursul Primăriei s-a oprit la procedură. Factura merge la contribuabil (aici)
La 14 octombrie 2026, Curtea de Apel Ploiești a pronunțat soluția definitivă în litigiul în care U.A.T. Municipiul Ploiești și primarul municipiului au figurat ca recurenți-pârâți, iar Veronica Rădună ca intimată-reclamantă.
Potrivit informațiilor de pe portalul instanțelor, citate în articolul nostru anterior, instanța a admis excepția nulității recursului și l-a anulat pentru neîncadrarea în motivele de recurs. Municipalitatea a fost obligată să achite și 5.000 de lei cheltuieli de judecată.
Prin această soluție a rămas în vigoare sentința Tribunalului Prahova din 31 iulie 2026: anularea raportului de evaluare profesională și a dispoziției de eliberare din funcție, reintegrarea Veronicăi Rădună în funcția de arhitect-șef sau într-o funcție publică echivalentă, dacă postul anterior nu mai există, plata drepturilor salariale actualizate și recalculate și recunoașterea vechimii în muncă, specialitate și grad profesional.
Primăria nu a pierdut doar disputa privind îndepărtarea unui funcționar. A eșuat și în formularea unui recurs care să treacă de filtrul procedural. Costurile acestei performanțe administrative nu sunt, din păcate, o figură de stil.
Hotărârea nu stabilește însă răspunderi pentru presupusul mecanism comercial descris în continuare. Acesta reprezintă un subiect distinct, care necesită verificarea intervențiilor și a intereselor implicate.
Dana Sencu, indicată drept veriga dintre conducere și controale
Noile informații din investigatia Incisiv de Prahova o aduc în prim-plan pe Dana Sencu, indicată în sesizări drept șefa structurii de control și persoană de încredere a Roxanei Pandele.
Potrivit acestor investigatii, Dana Sencu ar avea un rol direct în dispunerea unor controale despre care sursele susțin că nu ar urmări exclusiv respectarea disciplinei în construcții, ci și orientarea persoanelor controlate către anumite firme.
Sesizările descriu inclusiv nemulțumiri ale unor subalterni, care s-ar fi plâns persoanelor verificate că sunt trimiși intenționat la anumite obiective. Finalitatea atribuită acestor intervenții ar fi apariția, ulterior, a unor prestatori prezentați drept soluția pentru „intrarea în legalitate”.
Aceasta este acuzația centrală: folosirea autorității de control pentru a crea oportunități comerciale unor firme preferate.
Un control justificat legal este obligația administrației. Un control folosit pentru dirijarea unui client către un prestator privat ar reprezenta cu totul altceva. Diferența trebuie căutată în ordinele de control, motivele verificărilor, măsurile dispuse și ceea ce s-a întâmplat după încheierea lor.
Documentația se judecă după lege sau după colaborator?
O a doua categorie de sesizări privește intervențiile telefonice ale Roxanei Pandele asupra unor arhitecți care lucrează pentru beneficiari privați.
Conform investigatiilor, aceasta i-ar fi avertizat că documentațiile nu le vor fi primite ori le vor fi returnate dacă nu colaborează cu persoanele indicate de ea.
Dacă se confirmă de catre organele de cercetare penala, asemenea intervenții ar transforma atribuția administrativă într-un instrument de constrângere comercială. Beneficiarul ar rămâne formal liber să-și aleagă proiectantul, dar ar descoperi ulterior că libertatea sa are o condiție nescrisă: acordul celor care controlează circuitul documentației.
Întrebarea pentru municipalitate este precisă: cum se asigură că solicitările de completare, returnările și refuzurile sunt motivate exclusiv tehnic și legal, fără condiționări privind colaboratorii privați?
O documentație trebuie să treacă sau să cadă pentru conținutul ei. Nu pentru numele din agenda celui care o examinează.
ARBY PROIECT și traseul presupusei „intrări în legalitate”
În episodul anterior, Incisiv de Prahova v-a prezentat informații despre plângeri penale formulate de constructori și despre legături ale Roxanei Pandele cu ARBY PROIECT, inclusiv acuzația unei participări prin intermediari, alături de o persoană cu funcție importantă în Primărie.
Existența unor plângeri nu echivalează cu stabilirea vinovăției. Dar acuzațiile privind suprapunerea intereselor private peste atribuțiile publice justifică întrebări clare și verificări instituționale.
Noile sesizări descriu următoarea succesiune: apariția unui control sau a unui blocaj, dificultăți în continuarea procedurii și, ulterior, recomandarea unei firme care ar putea rezolva situația.
Sursele din Primaria Ploiesti susțin că Dana Sencu ar interveni pe componenta de control, în timp ce Roxana Pandele ar exercita influență asupra circuitului administrativ și asupra alegerii colaboratorilor. Tot ele invocă interese economice ale unor persoane din municipalitate în firmele beneficiare.
Aceste legături trebuie urmărite individual de catre organele de cercetare penala. Un nume comun, o colaborare sau o recomandare nu demonstrează automat existența unui circuit ilegal; intervențiile concrete și eventualele avantaje obținute sunt cele care pot lămuri mecanismul (care va fi dezvaluit in episoadele ce vor urma)!
ARBY cedează contractele, echipa continuă lucrările
Un element distinct al documentării prezentate anterior este e-mailul atribuit arhitectului Cosmin Duna, referitor la cesionarea contractelor pentru PUZ-urile Traian și Upetrom de la ARBY PROIECT către S.C. PLANNING CITIES S.R.L.
Mesajul invoca reorganizarea ARBY PROIECT și solicita beneficiarilor să semneze și să returneze cele două contracte de cesiune.
În același timp, preciza continuitatea echipei: Cosmin Duna și Mirela Crăciun urmau să se ocupe în continuare de proiectare până la finalizarea PUZ-urilor. Pentru Traian, dosarul era descris ca aproape finalizat, urmând verificarea taxelor și comunicarea lor printr-un mesaj separat.
Acest e-mail documentează, în forma reprodusă anterior, un transfer contractual și menținerea proiectanților.
Relevanța sa pentru investigație ține de identificarea circuitului contractual și de delimitarea relațiilor dintre firme, proiectanți și administrație.
Mirela Crăciun: proiectare privată și candidatura la conducerea Primăriei
Numele Mirelei Crăciun apare atât în corespondența privind cele două PUZ-uri, cât și în informațiile publicate anterior despre o candidatură la funcția de director general adjunct în Primărie.
Potrivit investigatiei, aceasta ar fi beneficiat de susținerea Roxanei Pandele, însă nu ar fi promovat concursul.
Cele două planuri trebuie tratate distinct: participarea la proiectarea unor documentații private și tentativa de ocupare a unei funcții publice. Întrebarea de interes public privește eventuala existență a unor intervenții preferențiale și felul în care administrația previne suprapunerea intereselor.
Funcțiile publice nu pot deveni extensia relațiilor profesionale private, indiferent cât de apropiate sunt persoanele implicate.
Funcția se poate schimba. Cine verifică dacă influența rămâne?
Noile sesizări susțin că Roxana Pandele ar încerca să-și conserve influența în municipalitate și să protejeze continuarea unor lucrări aflate în derulare, descrise de surse ca PUG-uri.
Acestea nu trebuie confundate cu PUZ-urile Traian și Upetrom menționate în corespondența privind cesiunile contractuale.
Tot potrivit investigtiilor noastre, Roxana Pandele s-ar prevala de influența sa în Primărie și ar afirma că poate facilita trecerea unor documentații. În același context sunt reclamate presupuse intervenții prin care, după apariția dificultăților administrative, beneficiarului i-ar fi indicată firma capabilă să le depășească.
Municipalitatea are obligația de a clarifica cine exercită efectiv atribuțiile, cine semnează documentele și cine dispune controalele. Reintegrarea dispusă de instanță trebuie reflectată în acte și responsabilități clare, nu lăsată într-o zonă de ambiguitate administrativă.
Nu „nume-bombă”, ci răspunderi precise
Informațiile primite de la surse anunță și alte nume ale unor persoane influente din Primărie care ar avea legături cu firmele implicate.
În acest caz, verificările esențiale privesc:
- criteriile și dispozițiile în baza cărora au fost efectuate controalele;
- motivele returnării sau neprimirii documentațiilor;
- eventualele intervenții asupra arhitecților și beneficiarilor;
- traseul recomandărilor către prestatori privați;
- relațiile economice și eventualele beneficii ale persoanelor implicate;
- aplicarea hotărârii privind Veronica Rădună și costurile suportate de municipalitate.
Roxana Pandele, Dana Sencu, conducerea Primăriei și societățile menționate au dreptul să răspundă acestor acuzații. Pozițiile lor sunt relevante pentru stabilirea faptelor, nu o formalitate editorială.
Controlul public nu trebuie să producă profit privat
Suspiciunile prezentate in aceasta noua dezvaluire ridică problema unei posibile folosiri a autorității administrative în beneficiul unor interese private. Dacă există elemente de abuz în serviciu ori alte infracțiuni este de stabilit de către organele judiciare, pe baza probelor și a condițiilor prevăzute de lege.
Dincolo de orice calificare penală, întrebarea rămâne simplă:
Urbanismul ploieștean servește cetățeanul sau îl conduce, prin obstacole administrative, către un anumit furnizor?
Controlul nu poate fi agent comercial. Semnătura publică nu este instrument de negociere privată. Iar „intrarea în legalitate” trebuie să rezulte din respectarea legii, nu din alegerea firmei potrivite pentru persoana potrivită. Vom reveni. (Cristina T.).
Dosarul antigrindină, partea a XIII‑a. CSAT spune: siguranță națională! Garda de Mediu și APM Prahova spun: ascundeți gunoiul sub preș
Republica Antigrindină: cum a tras statul Român cu rachete în cer, cu iodură în câmp și cu legea în gard...
I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta
În manualele de poliție scrie că body-cam-ul e pentru „protejarea agentului”. La Boldești-Scăeni, body-cam-ul lui Picior Florin-Alexandru pare să fie...
Urbanismul din Ploiești, între control și „salvare” privată: cine pune piedica și cine oferă firma? Arhitectura dezmatului (II)
Revenirea Veronicăi Rădună în urma procesului câștigat cu municipalitatea readuce în atenție funcționarea Urbanismului ploieștean. Incisiv de Prahova continuă prezentarea...
IPJ Prahova, „filiala” Băicoi: Agresorul lovește, poliția ridică tonul, victima strânge traume
Republicii 296 – Academia de bătaie, umilință și like-uri Lecții de parcare aplicată: „Dau cu palma, deci exist” Ora 10...
Specialiști în destituire după o ședință și un proces-verbal. Manualul secret al Poliției Române: cum să judeci un coleg fără să fi învățat nimic
Justiție disciplinară în regim fast-food Intră polițistul pe ușă, iese cariera pe ușă În România, polițistul care poate fi dat...
„Solidaritatea” lor, factura noastră. Pamflet dur despre programul de guvernare al cabinetului Luca Marinescu
„Consolidare solidară”: când statul își pune cagula pe față A apărut, în fine, și programul de guvernare 2026–2026, cu ștampilă...
I.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
În timp ce autospecialele IPJ Prahova se fac praf pe șosele și dosarele se plimbă între colegi anchetatori ai propriilor...
Arhitectura dezmatului: Cum a daramat Curtea de Apel castelul ARBY & CO din Primaria Ploiesti (I)
Justitia bate combinatiile: Veronica Raduna revine, recursul Primariei cade in cap Cronica unui abuz administrativ se incheie spectaculos la Curtea...
IPJ Neamț, regulament pentru epoca de piatră: „Nu vă mai omorâți psihic colegii. restul, vedem noi”
Hărțuirea sexuală nu există în regulamentul IPJ Neamț. Există doar în lege, în metodologia Guvernului și, eventual, în realitate. În...
ÎCCJ inventează „poșta zombie”: scrisorile mor, dar obligațiile șoferilor bântuie mai departe
Când nu ridici plicul, plicul te ridică pe tine Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a hotărât, prin Decizia...
Batman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
Investigatie propie Incisiv de Prahova – bazată pe documente judiciare. Un dosar cu patru expertize și nicio probă “întreagă” În...
IPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
IPJ Prahova, campion la procese pierdute: cum a aflat Poliția că și polițiștii au drepturi în concediu IPJ Prahova, din...
Republica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
Poliția Penitenciară, de la gardieni ai legii la subiect de bârfă online Poliția Penitenciară nu mai e de mult o...
ANI le dă voie „combatanților în concediu”: polițiștii pot dispărea în misiuni externe, dar cu Statutul la purtător
Legea 180/2026, bau-baul inventat de birocrați speriați de Europa În timp ce unii visează să blocheze polițiștii în birouri prăfuite...
Dosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
Există un moment, în orice anchetă serioasă, când îți dai seama că nu grindina e problema, ci „apărătorii mediului” care...
-
Exclusivacum 5 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 3 zile
Batman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum 2 zile
I.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 4 zile
Dosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 16 ore
I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta
-
Exclusivacum 3 zile
Republica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 3 zile
IPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi