Anchete
Partidul Cultural al Marii Prostituate
Un adevărat ”partid balama” nu face altceva, decît să susțină, fără prea mari pretenții, un partid, sau o coaliție aflată în impas de procente, să se poată guverna legitim o țară.
Scrie în Cartea Sfânta, așa: „Unul dintre cei şapte îngeri, care au avut cele şapte vase, a venit şi a vorbit cu mine, spunându-mi: ‘Vino! Îţi voi arăta pedeapsa marii prostituate, care şade pe ape multe! Regii pământului s-au desfrânat cu ea, iar locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul desfrânării ei.’ M-a dus, în Duhul, într-un deşert. Şi am văzut o femeie care şedea pe o fiară stacojie, plină cu nume blasfemiatoare, având şapte capete şi zece coarne. Femeia era îmbrăcată în purpură şi stacojiu, fiind împodobită cu aur, pietre preţioase şi mărgăritare. Avea în mână un pahar de aur, plin cu urâciunile şi necurăţiile desfrânării ei.”
Observ siderat că cei ce se referă cu admirație la acest grup politic de presiune, UDMR, care își spune în afara legii „partid politic”, deși este o organizație culturală, numindu-l „partid balama”, greșesc fundamental. Un adevărat „partid balama” nu face altceva, decît să susțină, fără prea mari pretenții, un partid, sau o coaliție aflată în impas de procente, să se poată guverna legitim o țară. Or, acesta nu e cazul la UDMR, care pare a fi, mai ales, „Partidul Cultural Maghiar al Marii Prostituate”. Să ne amintim, deci.
UDMR a intrat la mustață în Parlamentul European, cu 5,26%, dar și cu un număr-record de voturi față de ultimii ani, în ciuda mobilizării masive a electoratului românesc, ceea ce în mod normal face inexplicabil acest scor. La o prezenta de peste 50% la europarlamentare, UDMR n-ar fi avut în mod normal nici o șansă să depășească pragul de 5%, având în vedere că numărul alegătorilor maghiari este fix.
Cu cât votează mai mulți români, cu atât procentul UDMR este mai mic iar la o prezentă de peste 40% șansele de a depăși pragul scad dramatic. Totuși, cum s-a întâmplat această mizerie? UDMR a fost votat inexplicabil de mii de oameni în județele fără comunitate maghiară din Moldova și sudul țării, prin direcționarea de voturi de la PSD și PNL.
Mai precis: în județele cu puțini etnici maghiari, PSD și PNL au trimis cetățeni de etnie română ca delegați în numele UDMR în secțiile de vot. Acești delegați au avut ca sarcină să voteze cu UDMR. presa a scris în detaliu despre această măgărie. Fapt rămas necercetat de nici o instituție care ar fi avut obligația să facă asta…
Pare clar de ce ar fi făcut cele două partide acest gest, prostesc. Au preferat să aibă un UDMR mai departe legat de București, pe post de prostituată, decât să-l izoleze și să-l facă tot mai dependent de Budapesta. Cât de prost să fii, să nu știi că această dependență nu poate fi niciodată anulată, fiindcă politica Budapestei, pentru realizarea autonomiei Transilvaniei în România se face de mult, prin acțiunile UDMR, singurele pe care aceștia le fac, ca participație „onestă” la mai binele românilor și României, ai cărei cetățeni sunt.
Acum, cu doar 6%, după redistribuire, dl. Kelemen Hunor cere, nici mai mult, nici mai puțin, pe langă două-trei ministere, chiar șefia uneia din Camerele Parlamentului României. „Dacă USR-ul alege Camera Deputaţilor, putem merge noi la Senat, nu-i nicio problemă. Dacă alege USR-ul Senatul, nu-i nicio problemă, noi putem merge la Camera Deputaţilor”-, a declarat, obraznic, dl. Hunor Kelemen. Sigur, „obrăznicia” șefului organizației culturale UDMR presează, (pentru cunoscători), prin solicitarea șefiei Senatului sau Camerei, de fapt, obținerea de mai multe ministere și ajută, în secret, un om influent și nevăzut, s-o propulseze la Senat, pe d-na Alina Gorghiu. În scurt timp, vom și vedea, probabil, de ce…
Acum, sigur, mă deranjează mai puțin că UDMR face jocul unor servicii, nici că în rolul biblic descris mai sus (și nu în cel de „partid-balama”), își face cumva viața ușoară pe banii și nervii românilor. Trec și peste faptul că marii lideri ai UDMR nu au fost cercetați niciodată după măsura unor Adrian Năstase, sau Liviu Dragnea, deși mii de pagini de presă și mii de ore de emisiuni tv au relatat de-a lungul timpului afacerile acestora.
Ce român nu știe despre Verestay Attila (fie-i țărîna ușoară!), cu tăiatul pădurilor, sau prin mii de falsuri acceptate de Instanțele de Judecată românești (!!!), pentru retrocedarea unor imobile, în toată Transilvania (de la școli, teatre, muzee, până la sate întregi, și despre care avocatul Sabău Pop, care s-a ocupat de falsurile apărute, chiar dacă maghiarii care au revendicat aceste proprietăți au mai fost despăgubiți o dată de Statul Român, prin „Procesul Optanților”. Nimic. Nici o cercetare, nici o sesizare. UDMR nu are corupți.
Or, dacă e așa, m-aș fi așteptat ca UDMR (organizație culturală!), să preia discursul lui Viktor Orban din Parlamentul European: „Am luptat pentru drepturile noastre, am respins şantajul şi tot ceea ce este inacceptabil pentru naţiunile noastre, deoarece disputa (condiționarea fondurilor europene de respectarea ‘Statului de Drept’), nu este una exclusiv despre statul de drept”, Viktor Orbán a subliniat, de asemenea, că mecanismul nu poate fi utilizat în scopuri politice”.
Mai ales că, așa cum știm, nu există, până acum o „definire” clară ce anume înseamnă exact, pentru Europa, Statul de drept. Dar nu. UDMR se mulțumește în a fi brațul înarmat al Ungariei și FIDESz, în ceea ce însuși dl Kelemen susține dintotdeauna: „Fără să intrăm în amănuntele unei propuneri făcute acum 16 de ani, care reflectă realitatea și contextul de atunci, susținem principiul care stă la baza acestuia: autonomia, un instrument pentru păstrarea identității culturale și lingvistice a comunității maghiare din România”. Adică DOAR autonomia.
Numai că Partidul Cultural Al Marii Prostituate din România, în esență uită un amănunt. FideSz-ul mahgiar nu va mai fi mult la putere. Oprimarea presei, încălcarea Drepturilor Omului și multe altele care i se reproșează Lui Orban Viktor, erodează puterea de la Budapesta, zi de zi. „Emoția” redobândirii Transilvaniei și alipirii ei la Ungaria e un vis, care se va topi în neant. Finanțările groase din Ungaria, se vor topi, și ele, chiar dacă autoritățile române refuză să investigheze, (ca și la USR), finanțările ilegale din străinătate ale acestor partide…
Și, vom asista, și noi, și cei 5% ai maghiarilor, (sărăciți și ei, precum românii), prostiți de UDMR, la înmormântarea politică a acestei formațiuni politice anacronice, uitată de vremuri pe scena obosită a pornoșagului european. Acum, n-ar fi o problemă, și nici o noutate: Ungurii au, oricum, gustul spectacolului funebru. Istoria lor o probează, cu vârf și îndesat. L-au înhumat și reînhumat, cu pompă, pe Laszlo Rajk, pe care tot ei l au ucis. Reformatorul Imre Nagy, asasinat, deasemenea, este readus în Pantheon, în 89.
Apoi, în 1991, l-au reînhumat cu onoruri pe cardinalul Mindszenty, pe care comunistul Janos Kadar l-a ținut prizonier 16 ani în ambasada Americană, și care a murit, apoi, în exil. L-au adus și pe amiralul fără flotă, și fără mare Miklos Horty, pe care unii din FIDEsz, trecând peste faptul că el a fost primul în Europa care a introdus „numerus clausus” în universitățile maghiare, încearcă acum să-l repoziționeze în conștiința publică maghiară ca erou. Mort în 1957 la Estoril și scăpat de orice condamnare la Nurnberg, se odihnește azi la Kenderes, undeva aproape de granița română. Așa că, îcet, încet, se apropie și dispariția politică a Partidului Cultural Maghiar al Marii Prostituate.
Așa cum tot Biblia ne spune: „Ei primesc autoritatea de împărat doar pentru un ceas, împreună cu fiara. Aceştia au un singur scop şi îşi vor da puterea şi autoritatea lor fiarei. Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va învinge, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cu El vor fi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi.”
Octavian Hoandră
Anchete
Rocadă la vârful marilor unități de parchet: CSM a decis cine va conduce structura DIICOT Timișoara
Sistemul judiciar din România marchează o nouă etapă în reconfigurarea liniilor de comandă ale parchetelor specializate. După ce Codrin-Horațiu Miron a părăsit fotoliul de conducere din teritoriu pentru a prelua frâiele DIICOT la nivel național, Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a stabilit cine va asigura interimatul într-una dintre cele mai fierbinți zone de pe harta criminalității organizate din România.
Potrivit unei dezvăluiri făcute de publicația Lumea Justiției, succesiunea la vârful Serviciului Teritorial Timișoara a fost tranșată în ședința de marți, 21 aprilie 2026. Decizia vine să acopere vidul de putere lăsat prin promovarea fostului șef, asigurând astfel continuitatea actului de justiție în vestul țării.
Loredana-Felicia Mocan preia frâiele DIICOT Timișoara: Unanimitate pentru continuitate
În cadrul ședinței CSM, membrii Secției pentru procurori au hotărât, cu un vot unanim, delegarea procuroarei Loredana-Felicia Mocan în funcția de procuror-șef al DIICOT Timișoara. Aceasta vine din interiorul aceleiași structuri, fiind o fină cunoscătoare a dosarelor complexe aflate pe rolul serviciului teritorial.
Mandatul acesteia a intrat în vigoare astăzi, 22 aprilie 2026, și este valabil până la ocuparea funcției prin numire oficială, în condițiile legii, dar fără a depăși o perioadă de șase luni. Alegerea unui procuror din cadrul aceleiași unități sugerează dorința Consiliului de a menține stabilitatea operativă într-un moment de tranziție majoră la nivelul conducerii centrale.
Val de delegări în Oltenia: Noi adjuncți la Craiova și Drobeta Turnu Severin
Reconfigurarea managerială decisă de CSM nu s-a limitat doar la structurile specializate de combatere a crimei organizate. Alte două unități importante de parchet din regiunea Olteniei vor avea conduceri noi începând cu luna viitoare.
Astfel, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, funcția de prim-procuror adjunct va fi ocupată, prin delegare, de domnul Lucian Gabriel Mihai. În mod similar, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin, postul de adjunct îi revine domnului Radu Gheorghe Pomană. Ambele mandate vor deveni efective începând cu data de 1 mai 2026, fiind adoptate tot cu unanimitate de voturi.
Presiunea interimatului: O cursă de șase luni pentru rezultate
Aceste decizii de delegare subliniază o realitate acută a sistemului judiciar românesc: nevoia de a acoperi rapid funcțiile cheie prin mandate temporare. Deși delegările sunt limitate prin lege la o perioadă de maxim jumătate de an, provocările cu care se vor confrunta noii șefi sunt imediate și complexe.
Fie că vorbim despre lupta împotriva traficului de droguri și a grupărilor de criminalitate organizată la Timișoara, sau despre gestionarea volumului uriaș de dosare penale de la nivelul parchetelor de pe lângă judecătorii, acești procurori intră într-o „perioadă de probă” sub ochii CSM și ai opiniei publice. Miza este clară: menținerea eficienței instituționale până la organizarea procedurilor de numire definitivă pe funcții. (Irinel I.).
Anchete
Eșec procedural la vârful Parchetului General: Înalta Curte respinge demersul lui Alex Florența privind onorariile de succes ale avocaților
Procurorul General al României, Alex Florența, a suferit o înfrângere juridică majoră chiar pe terenul procedurii legale. Potrivit unei dezvăluiri recente a publicației Lumea Justiției, magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) au decis ieri, 20 aprilie 2026, respingerea unei inițiative cheie promovate de șeful Ministerului Public, considerând demersul ca fiind inadmisibil.
RIL-ul privind cheltuielile de judecată, blocat la instanța supremă
Instanța supremă a analizat Recursul în Interesul Legii (RIL) formulat de Alex Florența în perioada în care acesta se afla la conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PICCJ). Demersul viza o problemă sensibilă pentru sistemul judiciar și pentru buzunarele justițiabililor: clarificarea modului în care pot fi recuperate cheltuielile de judecată, mai exact onorariile de succes ale avocaților.
Deși Procurorul General a încercat să obțină o interpretare unitară a legii, judecătorii ICCJ au considerat că sesizarea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, respingând-o înainte de a intra în dezbaterea fondului problemei.
Disputa pe onorariile de succes: Poate pierzătorul să fie obligat la plata „bonusului” de avocat?
Întrebarea de drept care a stat la baza acestui dosar viza interpretarea și aplicarea articolelor 451-453 din Codul de procedură civilă. Concret, Alex Florența dorea ca instanța supremă să stabilească dacă partea care a pierdut un proces poate fi obligată, printr-o acțiune separată, să plătească onorariul de succes cuvenit avocatului părții care a câștigat.
Această speță este de un interes major pentru piața avocaturii și pentru justițiabili, deoarece onorariile de succes pot atinge sume considerabile, iar practica instanțelor de judecată era, în viziunea șefului PICCJ, neuniformă.
Minuta ICCJ: „Respinge, ca inadmisibil, recursul în interesul legii”
În decizia nr. 7/2026, pronunțată în dosarul nr. 2541/1/2025, completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a tranșat situația rapid. Minuta ședinței publice de ieri, 20 aprilie 2026, confirmă eșecul argumentației Parchetului General:
„Respinge, ca inadmisibil, recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind următoarea problemă de drept: ‘În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 451 – 453 din Codul de procedură civilă, partea care a pierdut procesul poate să fie obligată, pe cale separată, la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de succes cuvenit avocatului părţii care a câştigat procesul?’”
Conform reglementărilor în vigoare, această decizie este obligatorie pentru instanțele din România, însă efectul ei este unul de menținere a statu-quo-ului, lăsând nerezolvată divergența de interpretare sesizată de Procurorul General. (Irinel I.).
Anchete
Breșă de securitate la porțile Europei: Cum a devenit „importul” de forță de muncă un paravan pentru imigrația ilegală
O realitate șocantă iese la iveală din culisele palatului Victoria: zeci de mii de cetățeni străini, aduși oficial în România pentru a acoperi deficitul de pe piața muncii, s-au „evaporat” în sistem, transformând țara într-o platformă de tranzit spre restul Uniunii Europene. Sub ochii autorităților, un mecanism menit să sprijine economia a fost speculat cinic de agenții de plasare, generând nu doar o criză a forței de muncă, ci și un risc major la adresa siguranței naționale.
Statistici alarmante: Discrepanța uriașă dintre vizele emise și muncitorii reali
Analiza datelor oficiale pentru anul 2025 dezvăluie o fractură logică și administrativă de proporții. Din cele 100.000 de avize de muncă emise pentru cetățeni din state terțe, doar o fracțiune s-a concretizat în contracte de muncă efective. Guvernul a admis, într-un moment de sinceritate tardivă, că retenția lucrătorilor străini este sub 50%. Mai concret, în timp ce zeci de mii de asiatici primesc dreptul de a munci în România, mai puțin de 30.000 solicită ulterior permise de ședere, restul devenind imigranți ilegali în spațiul european.
Conform unei investigații detaliate publicate în Cotidianul Național, sub semnătura jurnalistei Claudia Marcu, această situație a permis specularea procedurilor legale pentru a facilita migrația ilegală secundară. Fenomenul afectează integritatea întregului mecanism de migrație și demonstrează incapacitatea statului de a urmări traseul administrativ al străinilor, de la acordarea vizei până la stabilirea efectivă a raportului de muncă.
„Vânătoarea de vize”: Străini fără calificări, vânduți pe post de profesioniști
Investigația scoate la lumină și practicile toxice ale unor agenții de recrutare care au proliferat în absența unui control riguros. Fără un regim de autorizare clar, aceste entități au „recrutat” la normă, prezentând lucrători fără nicio calificare drept profesioniști necesari economiei românești. În multe cazuri, muncitorii străini au fost ei înșiși victime, fiind induși în eroare cu privire la salariile, condițiile de cazare și sarcinile pe care urmau să le îndeplinească în România.
Această lipsă de responsabilitate a agențiilor de plasare a condus la o situație în care piața muncii este inundată de documente, dar nu și de mână de lucru calificată. În spatele acestor „afaceri cu imigrația”, denunțate de jurnalista Claudia Marcu în materialul din Cotidianul Național, se ascunde o vulnerabilitate sistemică pe care Executivul încearcă acum să o corecteze prin reglementări de urgență.
Dincolo de fraudă: Spectrul terorismului și riscurile de securitate națională
Cea mai gravă avertizare vine însă din zona siguranței naționale. Guvernul suspectează că disfuncționalitățile acestui mecanism ar fi putut permite infiltrarea unor elemente radicale pe teritoriul României. Exploatând breșele din sistemul de gestionare a migrației, există riscul ca România să se transforme dintr-un simplu stat de tranzit într-o țintă directă pentru activități teroriste sau conexe acestora, cum ar fi spălarea de bani pentru finanțarea rețelelor extremiste.
Lipsa de rigoare în procesul de recrutare și absența unor verificări de probitate profesională pentru firmele de plasare au creat un context imprevizibil. Autoritățile avertizează că vectorul terorist caută în permanență astfel de „punți” legale pentru a-și disimula prezența, transformând o problemă administrativă într-o amenințare de ordin strategic.
Intervenția Executivului: Autorizarea agențiilor, ultima barieră în calea haosului
Pentru a stopa acest fenomen, Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență care introduce, în premieră, un cadru normativ strict pentru agențiile de recrutare și plasare a străinilor. Noua legislație impune autorizarea prealabilă a acestor entități și delimitarea clară a responsabilităților pentru informațiile furnizate atât lucrătorilor, cât și angajatorilor.
Măsura vine ca o tentativă disperată de a recăpăta controlul asupra frontierelor și a pieței muncii, într-un moment în care integritatea mecanismului de migrație legală este grav compromisă. Rămâne de văzut dacă noile bariere birocratice vor fi suficiente pentru a demantela rețelele care au transformat vizele de muncă în „bilete de aur” pentru imigrația ilegală spre inima Europei.
-
Exclusivacum o ziFEUDA DIN JILAVA: SINDICATUL CARE NU APĂRĂ, CI ÎNGROAPĂ. CUM S-A TRANSFORMAT SNPP ÎN „COOPERATIVA” DE ȘANTAJ ȘI CURĂȚAT RAHATUL LUI „ROSSO”
-
Exclusivacum 4 zilePrahova, raiul imposturii: „Morții” penali din instituții și festivalul diplomelor scoase din joben (I)
-
Exclusivacum 4 zileBuna Vestire a tablelor indoite: Cum a „sfințit” miliția prahoveană paharul de Ziua Poliției
-
Exclusivacum 4 zile„Mafia Antigrindină”: Radiografia unui ospiciu atmosferic. Marea „pârjoleală” de 5.000% și rachetele-ruletă care vânează conducte de gaz sub nasul Prefectului
-
Exclusivacum 2 zileBINGO PE 10 MILIOANE DE EURO: Ploieștiul se îneacă în gunoi, dar dansează la fanfară sub bagheta „Independentului” mut și a Magicianului de la Hale!
-
Exclusivacum 2 zileMAREA DEZINFECȚIE A BARONULUI NAN: CUM SE SPALĂ URMELE DE FECALE TEHNOLOGICE LA COCA-COLA PLOIEȘTI ÎNAINTE DE „ZBORUL” CĂTRE ȚĂRILE CALDE!
-
Exclusivacum 2 zileGENERALUL „VRAJA-MĂRII” ȘI ALCHIMIȘTII NORILOR: FERMIERII CER PROBA CU NEURONUL PENTRU „PLOILE DE 20%” FABRICATE LA RADIO!
-
Exclusivacum o ziBINGO PE MUNTELE DE GUNOI: Ploieștiul, orașul unde „Independentul” Polițeanu și „Magicianul” Ganea joacă „Alba-Neagra” cu 10 milioane de euro și sănătatea cetățenilor!



