Actualitate
“În România, în 2019, sutele de milioane de Euro cheltuite pentru localizarea apelurilor au ca rezultat servicii disimulate”
Recentul caz al dispariției Alexandrei ne arată că inclusiv actualele sume alocate bugetar și sub ochii serviciilor – de interes național – spre exemplu contractele pe bani publici de sute de milioane de Euro pentru serviciul 112 au reușit să producă simple convorbiri telefonice traumatizante și niciun rezultat concret. În România, în 2019, sutele de milioane de Euro cheltuite pentru localizarea apelurilor au ca rezultat servicii disimulate. Cum ar fi fost localizată Alexandra fără 112 și fără sute de milioane de Euro? La fel! Tot cazul Alexandrei ne arată că suprapus peste criza bugetară (din ce în ce mai profundă) și a investițiilor, avem o criză a instituțiilor, care nu funcționează. Am detaliat pentru PS News, precizeaza jurnalistul Soviani Radu:
“Suma tuturor crizelor”
România este pe roșu. România nu a mai avut la jumătatea anului un deficit bugetar de 2% din PIB din anul 2009, primul an de criză profundă al Marii Recesiuni. Nominal, în primele 6 luni ale acestui an, deficitul bugetar (diferența dintre veniturile bugetelor și cheltuielile acestora, în defavoarea veniturilor) s-a majorat la finalul lunii iunie până la 20 de miliarde de lei, ceea ce arată că în primele 6 luni de funcționare a statului, fiecare zi de administrare a finațelor publice a adus un minus de 110 milioane de lei (23,25 milioane de Euro). În acest ritm, până la finalul acestei ore în care finalizez prezentul editorial, finanțele publice vor mai înregistra un deficit de un milion de Euro. Iar în cele 5 minute în care minstrul finanțelor publice a explicat că va supra-impozita progresiv pensiile de 2000, 7000 sau peste 10.000 de lei, încercând să ne mintă că e vorba despre ,,echitate’’ și nu despre nevoie de bani , la nivel bugetar, gaura bugetară s-a adâncit deja cu mai mult de 80.000 de Euro. Asta este starea finanțelor publice la acest moment: în fiecare oră administratorii țării cheltuie cu un milion de Euro mai mult decât reușesc să aducă.
În urmă cu fix un an, spuneam pentru psnews, AICI: ,, Așa cum evoluează lucrurile în acest moment și fără măsuri de corecție, mai degrabă economia va încetini până la nivelul de 3%, iar deficitul să crească peste 4% spre 5%’’. Datele bugetului la 30 iunie 2019 par să confirme acest lucru. Și mai confirmă ceva: economia este gestionată de cei cărora nu le pasă de economie. Ca și în 2008-2009, după ce au ignorat criza, decidenții vin cu măsuri care nu sunt țintite, nu sunt imediate și nu urmăresc o restabilire a echilibrului pe termen lung. Dacă Boc și Pogea reduceau cheltuielile bugetare prin ,,înghețarea posturilor din sectorul bugetar’’, la fel fac și actualii guvernanți. Dacă în 2009 guvernanții dădeau vina pe ,,pensiile nesimțite’’ (pe care tot ei le majoraseră anterior) ca soluție pentru repararea finanțelor publice, la fel fac și actualii guvernanți. Acum, ei văd că este o problemă de nesustenabilitate în ceea ce privește plata pensiilor uriașe care nu au la bază sistemul de contributivitate. Spre exemplu pensia fostului bici la Securității din închisoarea de la Aiud, a ajuns în 2019 când s-a pensionat din poziția de procuror general al statului membru NATO România, nelustrat, să încaseze o pensie lunară de 18.000 de lei. În numele ,,echității’’, guvernanții propun cimentarea veșnică a inechității. Spre exemplu, dacă propunerea guvenramentală de supra-impozitare a pensiilor speciale non-contributive va trece, fostul ,,bici’’ va avea cimentată o pensie de 14.000 de lei, spre deosebire de cel mult 4.000 de lei cât ar fi însemnat pensia unui funcționar de carieră din ministerul finanțelor și care care a contribuit 45 de ani la sistemul de pensii. Echitate ar fi însemnat să aibă și un fost procuror general 6.000 de lei și aceeași sumă să o aibă și funcționarul de carieră. Dar prin soluția ,,echității’’ în fapt cimentare inegalității, un individ ca fostul procuror comunist va încasa de trei ori și jumătate mai mult. Nici vorbă de echitate.
Nu avem echitate nici în privința recordului mondial pe care îl deține România din 2017 când un cetățean român (43 de ani), tehnocrat, a ajuns să devină primul om din lume care primește pensie mai mult timp decât a trăit până a devenit pensionar. La 42 de ani, deținătoarea recordului cu pensie de 13.000 de lei. Față de impozitul actual, recordmena va plăti în plus 1750 de lei și va rămâne cu 11.250 de lei pensie netă. La 43 de ani. În timp ce funcționarul cu 45 de ani de contribuvitate și ieșit în pensie la împlinirea vârstei de 65 de ani încasează sub 4.000 de lei. Nicio urmă de echitate aici, ci de consolidare a privilegiilor.
Pentru că nu dispar. Dacă vreți, este o readucere la situația în care se aflau respectivele pensii non-contributive înainte de cea mai recentă majorare a punctului de pensie. Guvernul urmărește prin măsura propus conservarea inechității și nu dispariția ei. Așa cum a făcut și când a redus impozitul pe venit de la 16% la 10% și pentru pensia specială și pentru cea contributivă. Ni se servesc două porții de minciuni, pe aceeași tavă: la intern – că elimină inechitatea (fals) și la extern, că măsurile vor conduce la redresarea finanțelor publice. De asemenea fals.
Politica milionului de Euro deficit pe oră a condus la o vulnerabilitate sistemică a finanțelor publice din România: pentru că nu au fost gestionate corect și echitabil nici majorările de venituri și nici ajustările de cheltuieli, în prezent, 40% din deficit reprezintă costuri cu dobânzile pentru datoria publică. Adică din acel milion de Euro, 400.000 pe oră reprezintă dobânzi plătite pentru datoria publică. Încă mică (35%). Când datoria va ajunge la 60% și cu perspectiva de creștere a costurilor de finanțare întregul deficit se va duce pentru plata dobânzilor (nu și a datoriei). Ceea ce condamnă țara la eliminarea investițiilor, principalul motor de creștere. În această cheie trebuie să citiți și recentul praf în ochi aruncat prin devenirea autostrăzilor ,,obiectiv strategic de interes național’’. Pe lângă conservarea privilegiilor companiilor apropiate oamenilor din serviciile de informații (ele vor gestiona în fapt cheltuirea sumelor bugetare și nu gratuite, din fonduri europene) este și un praf în ochi: autostrăzile tot nu s-au făcut, iar studii de fezabilitate, iar contracte pe bani public cu dedicație. Prin urmare, la criza bugetară se adaugă, oficial, criza investițiilor. Simplu spus, criza ,,
Recentul caz al dispariției Alexandrei ne arată că inclusiv actualele sume alocate bugetar și sub ochii serviciilor – de interes național – spre exemplu contractele pe bani publici de sute de milioane de Euro pentru serviciul 112 au reușit să producă simple convorbiri telefonice traumatizante și niciun rezultat concret. În România, în 2019, sutele de milioane de Euro cheltuite pentru localizarea apelurilor au ca rezultat servicii disimulate. Cum ar fi fost localizată Alexandra fără 112 și fără sute de milioane de Euro? La fel! Tot cazul Alexandrei ne arată că suprapus peste criza bugetară (din ce în ce mai profundă) și a investițiilor, avem o criză a instituțiilor, care nu funcționează. Procurori sau polițiști simulează calitatea bine plătită de ,,oameni ai legii’’ devenind paravane ale fărădelegii. CSAT își simulează menirea și, la 7 ani după ce Dan Șova se muta cu cortul pe autostrada Comarnic-Brașov astfel încât să fie gata în 2014, CSAT, maradonist, ne spune că la fel, se mută cu cortul pe autostrăzi – pentru că ele devin ,,obiective strategice de interes național’’. Alt paravan pentru ciordeală, tip 112 – așa cum a fost aplicat în România – de interes național.
Peste toate, se adaugă criza dobânzilor. Pentru a fi reales încă 5 ani în scopul de a nu îi păsa de economie, Mugur Isărescu a majorat dobânzile prea târziu și prea puțin, validând cea mai mare inflație din Uniunea Europeană, iar în momentul devoalării sumei de crize nu va avea de unde să scadă dobânzile pentru a impulsiona economia, așa cum nici guvernul nu va avea de unde să scadă taxele, pentru că le-a redus atunci când nu a trebuit și unde nu a trebuit în timp ce a majorat cheltuielile acolo unde nu a trebuit și mai ales nu cu cât ar fi trebuit. Isărescu a mimat constant dorința de aderare la zona Euro, tocmai pentru ca le și guvernele să își păstreze privilegiul de a gestiona o economie, fie pe partea monetară fie pe partea fiscală, de care nu le pasă. Cel mai recent argument este: în timp ce amâni nejustificat până în 2024 aderarea la zona Euro, zicând vă vrei în zona Euro, tu tocmai mai lansezi o nouă bancnotă (ce bucurie pe importatorii de plastic care sunt chemați să ofere materia primă pentru bancnota de 20 de lei, ce va fi lansată în 2020 – inutilă dacă perspectiva aderării la Euro în 2024 ar fi una reală și dorită).
Cu o astfel de politică monetară, Isărescu a pregătit minuțios următoarele crize care se vor așeza peste criza bugetară, investițională și peste cea instituțională: criza dobânzilor și criza monetară – cea care vor conduce inflația mai sus, va statua deprecierea leului și va crea premise certe prin dobânzile vor urca la cer să mai confiște o parte din puterea de cumpărare a cetățenilor și companiilor din penultima țară din Europa din punct de vedere al puterii de cumpărare reale. Asta este suma tuturor crizelor pe care, în opinia mea, soldați eterni infiltrați într-un stat administrat și nășit de lichele și oameni fără căpătâi care ar fi trebuit demult lustrați (nu ,,reînnoiți’’) se zbat realmente să o concretizeze cât mai repede pentru a preveni/temporiza propria disoluție. Vor reuși ei și de data aceasta? Mai grav este că nimic din toate acestea nu puteau să nu fie anticipate la începutul anului, așa cum v-am avertizat atunci: ,,Anul 2018 este anul neizbândelor. Pregătiți-vă pentru furtuna perfectă’’ (Paul D.).
Actualitate
Tehnologiile spațiale și sistemele antirachetă, în centrul atenției la Huntsville
Industria de apărare își dispută contractele pentru „Golden Dome”
Simpozionul anual dedicat apărării spațiale și antirachetă a început la Huntsville, în statul Alabama, reunind oficiali militari, reprezentanți ai industriei de apărare și specialiști în tehnologii spațiale.
Evenimentul are loc într-un moment în care Statele Unite accelerează dezvoltarea unor proiecte majore pentru spațiu și apărare antirachetă, inclusiv inițiativa „Golden Dome”. Companiile americane și internaționale își expun cele mai noi sisteme și echipamente, încercând să obțină o parte din finanțările alocate acestor programe.
Oficiali militari și lideri ai industriei, față în față
Participanții la ediția din 2026 a simpozionului au asistat la discursurile inaugurale și la prezentările dedicate evoluției tehnologiilor de apărare. Evenimentul oferă un cadru pentru dezbateri privind viitorul operațiunilor spațiale, protecția împotriva rachetelor și integrarea noilor sisteme în arhitectura militară americană.
Printre personalitățile prezente s-a numărat generalul Mike Guetlein, coordonatorul programului „Golden Dome”, surprins în discuții cu generalul-locotenent în rezervă Dan Karbler, fost oficial de rang înalt al armatei americane.
Roboți, muniții inteligente și interceptori de ultimă generație
Zona expozițională a reunit sisteme militare complexe, dar și proiecte demonstrative cu o componentă mai puțin convențională. Echipa de robotică Browncoats, din Huntsville, a prezentat robotul „Vera”, conceput pentru competiții tehnice și capabil să lanseze mingi din plastic.
În același spațiu au fost expuse și echipamente destinate direct operațiunilor militare. Compania L3Harris a prezentat muniția Red Wolf, un sistem proiectat pentru misiuni de atac de precizie și lovirea unor ținte aflate la distanță.
Senzori și interceptori pentru apărarea antiaeriană
Raytheon a adus la Huntsville două dintre sistemele sale importante pentru apărarea antiaeriană și antirachetă. În prim-plan s-a aflat LTAMDS, senzorul Lower Tier Air and Missile Defense Sensor, destinat detectării și urmăririi amenințărilor aeriene și balistice.
În spatele acestuia a fost prezentat interceptorul SM-3, utilizat în arhitectura americană de apărare împotriva rachetelor balistice. Sistemul este proiectat pentru interceptarea țintelor în afara atmosferei sau în faze avansate ale traiectoriei acestora.
Răspunsul la amenințarea rachetelor hipersonice
Northrop Grumman a expus interceptorul Glide Phase Interceptor, cunoscut sub acronimul GPI. Sistemul este conceput pentru apărarea stratificată împotriva rachetelor hipersonice, în special în etapa de planare a zborului.
Dezvoltarea unor asemenea interceptori reprezintă una dintre principalele direcții ale apărării antirachetă americane, în condițiile în care armele hipersonice pot schimba traiectoria, pot zbura la viteze extrem de mari și pot reduce timpul disponibil pentru detectare și reacție.
PAC-3 și THAAD, în centrul expoziției Lockheed Martin
Lockheed Martin a prezentat două dintre cele mai cunoscute sisteme ale sale: racheta PAC-3 și interceptorul THAAD.
PAC-3 este destinat combaterii rachetelor balistice tactice și a altor amenințări aeriene, în timp ce THAAD oferă apărare împotriva rachetelor balistice în faza finală a zborului, atât în atmosferă, cât și în afara acesteia.
Prezența celor două sisteme subliniază accentul pus pe apărarea stratificată, în care mai multe tipuri de senzori și interceptori sunt conectate pentru a proteja obiectivele militare și infrastructura critică.
Huntsville, punct de întâlnire pentru viitorul apărării spațiale
Deschiderea simpozionului a transformat Huntsville într-un punct de întâlnire pentru principalii actori ai sectorului spațial și antirachetă. Pe durata evenimentului, oficialii și companiile de apărare analizează evoluția amenințărilor, noile soluții tehnologice și modul în care acestea pot fi integrate în proiectele strategice ale Statelor Unite.
Expoziția din prima zi a oferit o imagine asupra direcțiilor care domină în prezent domeniul: detectarea rapidă, interceptarea rachetelor hipersonice, mobilitatea sistemelor, munițiile de precizie și dezvoltarea unor rețele capabile să lege apărarea terestră de operațiunile spațiale.
Actualitate
Armata SUA vrea o „dublură digitală” a rețelelor pentru a testa inteligența artificială în războiul cibernetic
O replică virtuală a întregii infrastructuri informatice
Pentru a valorifica pe deplin potențialul inteligenței artificiale, Armata Statelor Unite intenționează să creeze o simulare complexă a propriilor rețele informatice — un așa-numit „geamăn digital”.
Modelul ar reproduce în detaliu infrastructura reală și ar fi alimentat permanent cu date despre modul în care aceasta funcționează. Într-un astfel de mediu, militarii ar putea antrena atât algoritmii de inteligență artificială, cât și operatorii umani care îi folosesc.
General-maiorul Jacqueline Denise McPhail, șefa Army Network Command (NETCOM), a recunoscut că un asemenea proiect ar fi extrem de dificil de realizat. Cu toate acestea, ea i-a îndemnat pe reprezentanții industriei de apărare să înceapă dezvoltarea lui, considerând că beneficiile ar justifica efortul și amploarea investiției.
Un poligon virtual pentru atacuri cibernetice
Un geamăn digital al rețelelor armatei ar putea deveni un spațiu de antrenament extrem de realist pentru operatorii de rețea, specialiștii în apărare cibernetică și sistemele bazate pe inteligență artificială.
Aceștia ar putea studia modul în care funcționează infrastructura, ar testa reacția acesteia la atacuri și ar identifica metode pentru menținerea operaționalității chiar și în condiții de presiune extremă.
Armata americană se confruntă cu aproximativ 1,2 milioane de atacuri cibernetice în fiecare zi, iar amenințările devin tot mai sofisticate. Atacurile nu mai sunt dominate de metode ușor de recunoscut, precum blocarea masivă a serviciilor prin atacuri distribuite de tip DDoS.
De la atacuri evidente la comportamente suspecte
În prezent, apărarea cibernetică trebuie să detecteze modificări subtile în comportamentul rețelei. Specialiștii sunt nevoiți să analizeze volume uriașe de date pentru a face diferența dintre traficul obișnuit, zgomotul informațional și semnalele care indică o activitate ostilă.
Întrebarea esențială nu mai este doar dacă sistemul a fost atacat, ci ce comportament s-a modificat și de ce.
Inteligența artificială ar putea avea un rol decisiv în această analiză. Un model digital al rețelei DoDIN-A — Departamentul de Rețele Informatice al Apărării pentru componenta terestră — ar permite identificarea vulnerabilităților, a zonelor insuficient protejate și a componentelor care demonstrează reziliență.
Un proiect uriaș, care ar putea începe la scară redusă
McPhail a admis că realizarea unei asemenea replici virtuale reprezintă un obiectiv de proporții.
„Este o solicitare majoră. Știu că este un efort de mare amploare. Cred că trebuie să începem cu o componentă restrânsă și să dezvoltăm treptat sistemul”, a transmis șefa NETCOM.
Strategia ar presupune construirea progresivă a modelului, prin adăugarea succesivă a unor segmente de rețea, a unor fluxuri de date și a unor scenarii de atac.
Ce înseamnă, de fapt, un geamăn digital
În doctrina Pentagonului, un geamăn digital este definit drept o reprezentare computerizată — formată dintr-un ansamblu integrat de modele — care funcționează ca echivalent digital, în timp real, al unui obiect sau proces fizic.
În mediul militar, astfel de modele pot reproduce aeronave, lanțuri logistice sau chiar pacienți virtuali utilizați pentru pregătirea personalului medical.
Scopul este ca fiecare componentă și interacțiune să fie simulate cu suficientă precizie încât replica virtuală să reacționeze la fel ca sistemul real în orice situație dată.
Teste imposibile în lumea reală
Un asemenea model ar permite armatei să supună rețeaua unor teste extreme, fără riscul de a afecta infrastructura operațională. Specialiștii ar putea simula atacuri, testa configurații noi, evalua modernizări și analiza consecințele unor modificări înainte ca acestea să fie aplicate în sistemele reale.
Geamănul digital ar putea fi folosit inclusiv pentru anticiparea incidentelor și identificarea unor soluții preventive.
În cazul rețelei militare, avantajul este cu atât mai important cu cât cea mai mare parte a activității care trebuie analizată se desfășoară la nivel software, chiar dacă infrastructura are la bază echipamente fizice precum procesoare, cabluri de fibră optică, routere și centre de date.
Rețeaua trebuie protejată fără a fi destabilizată
Obiectivul nu este doar descoperirea componentelor defecte. La fel de important este ca armata să înțeleagă ce funcționează corect, pentru a evita ca o intervenție sau o actualizare să provoace noi probleme.
În logica proiectului, geamănul digital ar deveni un instrument permanent de verificare: ar arăta ce trebuie reparat, dar și ce trebuie păstrat intact pentru ca reziliența rețelei să nu fie compromisă.
Actualitate
Avantajul decisiv se câștigă prin viteza informației Comandanții nu-și mai permit întârzieri
În conflictele moderne, accesul rapid la informații esențiale poate face diferența dintre succes și eșec. Comandanții au nevoie de date disponibile instantaneu, dar și de certitudinea că acestea sunt corecte, sigure și suficient de clare pentru a susține o decizie imediată.
Atunci când rapoartele de informații indică apariția unei amenințări, fiecare secundă devine importantă. Timpul pierdut pentru verificarea, interpretarea sau corelarea datelor îi oferă adversarului ocazia de a-și ajusta poziția și de a acționa primul.
În acest context, problema nu mai este doar accesul la informații despre misiune, ci capacitatea de a stabili rapid dacă acestea pot fi utilizate cu încredere. Viitorul câmpului de luptă va aparține forței capabile să transforme informațiile protejate în decizii operative înaintea adversarului.
Decizia rapidă nu depinde de un singur sistem
Avantajul decizional nu poate fi obținut printr-o platformă izolată. El trebuie construit prin integrarea mai multor capabilități, de la sateliții aflați pe orbite geosincrone, la rețelele de comunicații și sistemele terestre.
O astfel de arhitectură trebuie să permită detectarea amenințărilor, transmiterea sigură a datelor, confirmarea informațiilor și coordonarea reacției pe întregul lanț operațional.
Supraveghere permanentă de pe orbita geosincronă
Orice decizie începe cu o imagine clară a situației operative. În domeniul apărării antirachetă, această imagine presupune supraveghere permanentă și informații verificate.
De ani de zile, sistemul spațial cu senzori infraroșii SBIRS reprezintă una dintre componentele principale ale avertizării și urmăririi rachetelor de pe orbită. Acesta asigură monitorizarea continuă a unor regiuni extinse și reflectă experiența acumulată în dezvoltarea sistemelor de detectare a lansărilor și de urmărire a traiectoriilor.
Următoarea etapă este reprezentată de sateliții Next-Generation OPIR GEO, cunoscuți sub denumirea NGG. Concepută pentru a răspunde unor amenințări tot mai sofisticate, inclusiv rachete hipersonice, noua generație urmărește să îmbunătățească atât capacitatea de detecție, cât și rezistența sateliților în fața tentativelor de perturbare sau atac.
Sateliții NGG sunt construiți pe platforma LM2100 Combat Bus, proiectată pentru un nivel ridicat de supraviețuire în mediul spațial. Obiectivul este furnizarea unor informații sigure și permanente exact în punctele în care acestea sunt necesare.
Datele trebuie să circule fără întreruperi
Informația poate deveni un avantaj militar doar dacă este transmisă rapid, protejat și fără discontinuități între toate componentele forței.
Sateliții Transport Layer, construiți pe platforma LM50, sunt destinați transportului securizat al datelor între senzori, operatori și sistemele de misiune. Prin comunicații reziliente, cu latență redusă, aceștia pot distribui aproape instantaneu informațiile provenite de la rețelele de detecție și urmărire.
Un asemenea sistem permite ca datele despre o amenințare să ajungă rapid la centrele de comandă și la unitățile responsabile de reacție, menținând ritmul operațiunilor chiar și în condiții de bruiaj sau degradare a infrastructurii.
Apărarea antirachetă se extinde pe mai multe orbite
Rezistența unei arhitecturi spațiale nu poate fi asigurată prin utilizarea unei singure orbite. Pentru a îmbunătăți continuitatea supravegherii și pentru a menține urmărirea rachetelor tot mai avansate, Forța Spațială a Statelor Unite dezvoltă o componentă de avertizare și urmărire pe orbita medie a Pământului, denumită MEO.
Această capacitate este introdusă treptat, prin mai multe etape de dezvoltare. Ea ar urma să completeze sistemele de avertizare amplasate pe orbita geosincronă și capabilitățile de urmărire de pe orbita joasă, cunoscută drept LEO.
Prin combinarea celor trei niveluri orbitale, arhitectura urmărește să ofere o acoperire mai persistentă, mai multe surse de date și o redundanță sporită în cazul pierderii sau perturbării unei componente.
Lockheed Martin participă la competiția pentru contractul aferent celei de-a doua etape de dezvoltare, cunoscută drept Epoch 2. Compania își consolidează astfel implicarea în evoluția sistemului american de avertizare, urmărire și apărare împotriva rachetelor.
O arhitectură integrată pentru întregul lanț de reacție
Fiecare legătură dintre detectarea unei amenințări și răspunsul militar trebuie proiectată astfel încât să consolideze etapa următoare.
Supravegherea permanentă din orbita GEO, senzorii distribuiți pe orbita LEO și rețelele de comunicații sunt completate de noile capabilități MEO. Împreună, aceste elemente pot forma o arhitectură capabilă să detecteze amenințările din timp, să transmită informații verificate, să scurteze procesul decizional și să coordoneze reacția pe întregul lanț operațional de lovire la distanță.
Această abordare este ilustrată și în scenariile de operațiuni comune în toate domeniile, cunoscute sub acronimul JADO, unde datele provenite din spațiu sunt integrate cu sistemele terestre și cu celelalte componente militare.
Integrarea sistemelor devine esențială
În calitate de integrator de sisteme pentru întregul spectru al misiunilor, Lockheed Martin promovează o abordare bazată pe conectarea tuturor capabilităților într-o singură arhitectură operațională.
Pe măsură ce timpul disponibil pentru luarea deciziilor se reduce, obiectivul devine tot mai clar: dezvoltarea unor sisteme capabile să deplaseze informația rapid, să reziste atacurilor și perturbărilor și să permită acțiuni coordonate într-un timp cât mai scurt.
Privite separat, fiecare capabilitate aduce un avantaj important. Proiectate să funcționeze împreună, acestea pot genera un efect superior: avantajul decizional care permite unei forțe să observe prima, să înțeleagă mai repede situația și să acționeze înaintea adversarului.
-
Exclusivacum 3 zileEpisodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
-
Exclusivacum 14 ore„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
-
Exclusivacum 3 zileTCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
-
Exclusivacum o ziTCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
-
Exclusivacum 6 oreFamiglia Teoroc, lovită din interior: “Ajunge!” – Directorul general al ANP confirmă mafia sindicală din penitenciare
-
Exclusivacum 2 zileMătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
-
Exclusivacum 3 zileCum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri



