Actualitate
Trădarea lui Călin Popescu Tăriceanu
Sunt simple zvonuri? Asistăm la o nouă campanie de fake news, prin care sunt tulburate apele? Care creează un dublu scenariu? O dată că în frontul anti-PSD Dacian Cioloș ar crește exponențial, având potențialul de a-l surclasa pe pe Klaus Iohannis. Și a doua oară că în frontul PSD intervine o schismă, iar Călin Popescu Tăriceanu este gata ca, la nevoie, să sară în barca peședintelui, pentru ca înainte de alegeri să fie schimbată majoritatea. Ce poate fi adevărat și ce nu poate fi adevărat? Se pregătește Călin Popescu Tăriceanu de marea trădare?
Totul are un preț. Și trădarea are un preț. Mă voi abține să pun în discuție categorii de ordin moral, chiar și categorii mai modeste, ținând de morala politică, atâta timp cât miza o reprezintă exercitarea puterii în statul român în 2019, 2020, dar și în următorii patru-cinci ani. Și, în plus, atâta vreme cât România nu este deloc singură ci, dimpotrivă, se află în ochiul ciclonului. Și este supusă unor influențe teribile, care, inevitabil, îi schimbă direcția. De multe ori, fără controlul forțelor interne. Să luăm în calcul deci, la rece, chiar cu cinism, toate aceste elemente, pentru a răspunde la întrebarea dacă liderul ALDE, Călin Popescu Tăriceanu se pregătște sau nu de o mare trădare.
Înainte de a analiza evenimentele în dinamica lor, să facem pur și simplu un instantaneu fotografic al momentului. E clar că toți candidații prezidențiali, cei valizi și cei mai puțin valizi, cei creditați cu șanse maxime, dar și cei creditați cu șanse mai mici, cei cunoscuți, dar și candidații surpriză se pregătesc intens pentru alegerile prezidențiale. Înaintea acestora au însă loc europarlamentarele. Europarlamentarele vor măsura capacitatea principalelor partide, care vor fi și locomotive prezidențiale, de a se mobiliza și de a mobiliza la rândul lor cetățenii. Dacă la vot se vor prezenta 50% dintre cetățeni, atunci actuala opoziție are o șansă de a se afirma sau cel puțin de a obține rezultate cât de cât onorabile în alegerile pentru noul Parlament European. Evident că de aceste rezultate sunt extrem de interesate și marile familii europene, unde cotele de parlamentari români vor conta. Aici, pentru a deschide și închide repede o paranteză, jocul este mult mai subtil decât de arată aparențele. Un exemplu concludent: evident că socialiștii europeni sunt interesați ca cel mai mare partid de Stânga din Europa aflat la putere, respectiv PSD, să vină în viitorul Parlamnt European cu cât mai multe voturi. În același timp însă, în jocurile interne pentru putere, pentru structurile de conducere ale socialiștilor europeni, există interese majore pentru ca socialiștii din România să fie cât se poate de mult și de temeinic ținuți în colț.
Prin urmare, primele jocuri politice concludente care se vor face, vor fi legate de prezența la urne la europarlamentare. Șansa frontului anti-PSD este fie să creeze un val puternic de emoție, care ar putea fi eventual dat de către inițierea unui referendum pe teme de anticorupție, simultan cu europarlamentarele, fie să creeze în frontul advers o breșă atât de puternică, încât să-i motiveze pe oameni să iasă într-un număr mai mare la vot. Evident, în laboratoarele de strategie ale frontului anti-PSD sunt avute în vedere ambele scenarii.
În cel de-al doilea scenariu este preconizată o facturare a frontului PSD. Prin plecarea ALDE de la guvernare și mutarea acestui partid, cu arme și bagaje și cu Călin Popescu Tăriceanu la vârf, în tabăra adversarilor lui Dragnea. Astfel ca un nou Guvern al unei noi majorități să poate fi instalat în primăvara acestui an, până la europarlamentare. Este cel mai frumos vis, pe care ar putea să-l aibă și îl au liderii politici din pestrițul front anti-PSD.
Dar cum ar fi oare posibilă dislocarea ALDE și determinarea lui Călin Popescu Tăriceanu să facă o mișcare politică atât de dramatică?
E clar că liderul ALDE, creditat de toate cercetările de piață mult mai puternic decât partidul și având un profil care se suprapune bine portretului robot al unui viitor președinte, este interesat – și nici măcar nu ascunde acest lucru – de o candidatură de succes la prezidențialele care au loc spre sfârșitul acestui an. Succesul însă nu poate fi asigurat decât de către PSD. Cea mai sigură cale ar fi, în vizunea ALDE, ca PSD să renunțe la un candidat propriu și să-l susțină încă din primul tur pe Tăriceanu. Această opțiune i-ar garanta lui Tăriceanu intrarea în a doilea tur de scrutin și o eventuală victorie împotriva lui Iohannis. Asta dacă nu-l luăm în calcul și pe Cioloș. Dar este greu, dacă nu cumva imposibil de presupus că PSD va renunța la un candidat propriu. Depinde însă foarte mult și de identitatea unui asemenea candidat.
Dacă Liviu Dragnea va fi candidatul PSD, atunci se confirmă existența unui blat între Dragnea și Iohannis, care într-o parte are drept miză libertatea liderului PSD și posibiltatea acestuia de a rămâne încă mult și bine la butoanele partidului, iar pe de altă parte victoria în alegeri a liderului frontului anti-PSD. Sunt indicii temeinice că asistăm la un blat. Și, în curând, vom mai avea poate un asemenea indiciu. Dacă PSD dorește să mai facă vreo remaniere în perioada imediat următoare sau dacă dorește cu adevărat să-și completeze locurile în Guvern fără a se mai încurca în vreun fel cu Klaus Iohannis, atunci majoritatea are la îndemână o soluție simplă. Să se ducă în Parlament cu un Guvern restructurat. În sensul integrării Ministerului Tineretului în Ministerul Învățământului. Și cu asta basta. Klaus Iohannis nu mai are niciun cuvânt de spus în ceea ce privește componența noului Guvern. Dacă nu se întâmplă astfel, atunci asta înseamnă că blatul se confirmă, se adâncește, iar Liviu Dragnea va candida la prezidențiale, dar în postură de simplu iepuraș al lui Klaus Iohannis, pentru a-i asigura acestuia un succes fără emoții.
Ei bine, un asemenea scenariu l-ar deranja în cel mai înalt grad pe președintele ALDE. I-ar strica pur și simplu toate jocurile. Și ar pune partidul său, care se află în creștere, în situația ingrată de a credita vânzarea de meci pentru care în acest scenariu s-ar pregăti Liviu Dragnea. Ar avea Tăriceanu deci toate motivele să se supere. Și să încerce să-i dea cu tifla partenerului său.
Trebuie observat însă că într-o asemenea situație dramatică, indiferent ce ar face, nici Călin Popescu Tăriceanu nu are nimic de câștigat din pespectiva obectivului său de a participa la prezidențiale. Rupt de PSD, în relații de ostilitate cu acest partid, sub umbrela căruia a funcționat până în prezent, cu răni reciproce încă deschise legat de frontul anti-PSD, ALDE nu va avea mari șanse în viitoarele alegeri. Va obține voturi din Dreapta, dar probabil nu va mai obține deloc voturi din Stânga.
Ce ar trebui să primească la schimb Călin Popescu Tăriceanu pentru a face pasul decisiv al unei despărțiri de Liviu Dragnea? Doar funcția de prim-ministru. Dar dacă-și dorește atât de mult funcția de prim-ministru, la fel de adevărat este că ar putea-o negocia încă de pe acum cu PSD și ar putea-o primi după sau chiar înaite de alegerile prezidențiale, în schimbul acceptării jocului de iepuraș electoral făcut de Liviu Dragnea.
Evident, mai există și alte scenarii, pe care însă le-am lăsat în mod deliberat în umbră, pentru că ele au șanse mai mici de reușită. Este greu de presupus, de pildă, că frontul antui-PSD, din perspectiva prezidențialelor, va fi atât de fragmentat încât să nu dea niciun finalist în turul doi și, în același timp, în același tur doi să se poată confrunta Călin Popescu Tăriceanu cu Liviu Dragnea sau cu un alt candidat PSD. La fel de greu de presupus este că, în ciuda unui previzibil eșec la europarlamentare și a sondajelor de opinie, care indică un trend descrescător, Klaus Iohannis ar abandona chiar atât de ușor intenția de a candida pentru un al doilea mandat.
Alte scenarii sunt și mai puțin credibile.
Factorul extern va acționa în forță la europarlamentare și evident în pregătirea alegerilor prezidențiale. În geneal, factorul extern – acest lucru trebuie luat în calcul – îl va susține pe Klaus Iohannis. Sau orice alt candidat al frontului anti-PSD. Iar acest „detaliu” poate și el influența opțiunea lui Călin Popescu Tăriceanu.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Fortăreața Australiană: Noua strategie industrială care rescrie regulile apărării la Antipozi
Australia a lansat o strategie revoluționară, marcând cel mai recent efort de a-și consolida baza industrială de apărare suverană. Documentul, intitulat Strategia de Dezvoltare a Industriei de Apărare (DIDS), declanșează o reformă profundă a modului în care statul va dezvolta și achiziționa platforme militare în anii următori, adaptându-se unui context global tot mai volatil.
Infuzie de capital pentru inovație: Miza pe sectorul IMM-urilor
Un pilon central al noii strategii este investiția direcționată către sectorul privat. Guvernul a anunțat suplimentarea cu 80 de milioane de dolari australieni a programului de granturi pentru dezvoltarea industriei de apărare, ridicând plafonul total la 250 de milioane de dolari până în 2030. Această mișcare este concepută pentru a permite companiilor mici și mijlocii să inoveze, să extindă producția și să creeze locuri de muncă, oferind în același timp capacitatea de a scala soluțiile tehnologice conform cerințelor armatei.
„Cazul pentru o bază industrială suverană puternică nu a fost niciodată mai clar”, au subliniat oficialii guvernamentali, punctând necesitatea ca Australia să poată fabrica și susține echipamentele esențiale exact acolo unde și când este nevoie de ele.
Ghost Shark și ofensiva exporturilor: De la subutilizare la lider global
Strategia vizează, de asemenea, revitalizarea unui fond de 3 miliarde de dolari destinat sprijinirii exporturilor, un instrument considerat „subutilizat” de la înființarea sa în 2018. În centrul acestei noi ofensive comerciale se află vehiculul subacvatic autonom Ghost Shark, construit de Anduril, care a fost desemnat drept o capacitate de export prioritară.
Pe lângă promovarea tehnologiei pe piețele externe, marile companii contractante vor fi acum obligate prin lege să se implice activ în creșterea forței de muncă specializate din Australia, punând un accent deosebit pe programele de ucenicie și formare profesională.
Reforma structurală: Adio întârzierilor și depășirilor bugetare
Poate cea mai radicală schimbare este înființarea Grupului de Livrare a Apărării, o entitate care, în decurs de un an, se va transforma într-o agenție mamut. Aceasta va fuziona grupurile existente pentru achiziții, armament și construcții navale, într-o încercare de a corecta deficiențele sistemice care au dus, în trecut, la proiecte livrate cu întârziere și costuri mult peste așteptări.
Obiectivul final este construirea unei organizații de apărare mai agile și disciplinate, capabile să răspundă provocărilor strategice ale viitorului. Prin această resetare, Australia își propune să treacă de la un sistem birocratic greoi la unul bazat pe rezultate și responsabilitate, așa cum o cere actualul mediu de securitate.
Actualitate
Miza avioanelor F-35: De ce apropierea dintre Donald Trump și Recep Tayyip Erdogan alarmează experții în securitate
Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, pare hotărât să folosească viitorul summit NATO din Turcia pentru a impresiona Washingtonul și Bruxelles-ul. Pregătirile sunt în plină desfășurare, iar oficialii de la Ankara mizează tot mai mult pe relația personală dintre Erdogan și președintele Donald Trump. Obiectivul principal este clar: reintegrarea Turciei în programul avioanelor de luptă F-35, o mișcare ce ar marca o victorie majoră pentru industria de apărare turcă.
Semnale ambigue de la Casa Albă: Donald Trump promite să îl facă „fericit” pe liderul turc
Campania de lobby a Ankarei pare să dea deja roade. Recent, în Biroul Oval, Donald Trump a sugerat că ar putea „face ceva” pentru a-l mulțumi pe Erdogan în privința avioanelor F-35, în timp ce vicepreședintele J.D. Vance a confirmat că Pentagonul analizează căile legale pentru a debloca această situație. Totuși, această deschidere bruscă stârnește controverse aprinse în rândul analiștilor care consideră că o astfel de decizie ar fi o eroare strategică majoră.
Motivul de îngrijorare este simplu: sub conducerea lui Erdogan, Turcia a cultivat relații strânse cu adversarii tradiționali ai Americii, precum Rusia, Hamas și China. Un stat care oscilează între tabere nu poate fi considerat un custode de încredere pentru cea mai avansată tehnologie aviatică a Statelor Unite.
Pericolul tehnologic: Umbra sistemului rusesc S-400 planează asupra securității NATO
Excluderea Turciei din programul F-35 în 2019 nu a fost o decizie arbitrară, ci o necesitate după achiziționarea sistemului rusesc de rachete S-400. Riscurile rămân aceleași și astăzi. Operarea simultană a avioanelor F-35 și a sistemelor S-400 pe teritoriul turc ar putea permite Moscovei să colecteze date critice despre vulnerabilitățile aeronavelor americane. Într-o eră a cooperării militare strânse între Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, orice detaliu tehnologic compromis ar putea pune în pericol nu doar piloții americani, ci și întreaga rețea de parteneri NATO.
Legăturile cu Hamas și China: O agendă divergentă față de interesele occidentale
Dincolo de disputa militară cu Rusia, comportamentul politic al Ankarei ridică semne de întrebare serioase. Susținerea declarată a lui Erdogan pentru gruparea Hamas, în special după atacurile din 7 octombrie asupra Israelului, contravine flagrant poziției aliaților occidentali. Mai mult, expansiunea influenței chineze în infrastructura digitală a Turciei și participarea acesteia ca partener de dialog în Organizația de Cooperare de la Shanghai demonstrează o dorință de „autonomie strategică” care subminează coeziunea alianței.
Barierele legale: Congresul american ar putea bloca planurile administrației
Chiar dacă Donald Trump dorește să prioritizeze relația personală cu „respectatul” lider turc, legea americană impune obstacole stricte. Reglementările CAATSA și normele bugetare pentru apărare interzic transferul tehnologiei F-35 atâta timp cât Turcia deține sistemul S-400. În acest context, este de așteptat ca membrii Congresului, din ambele partide, să se opună oricărei tentative de a ignora aceste prevederi legale, cerând în schimb o monitorizare riguroasă a cooperării Turciei cu axa Moscova-Beijing.
Actualitate
Rocket Lab achiziționează Iridium: O mișcare decisivă pentru a deveni liderul integrat al apărării spațiale
Într-o tranzacție care marchează apogeul unei strategii de expansiune de cinci ani, Rocket Lab a anunțat achiziționarea furnizorului de comunicații prin satelit Iridium. Această fuziune transformă compania dintr-un simplu furnizor de servicii de lansare într-un gigant tehnologic integrat pe verticală, capabil să ofere soluții complete pentru piața de apărare și servicii spațiale.
O strategie de cinci ani care culminează cu o achiziție istorică
Tranzacția oferă Rocket Lab o prezență imediată în domeniul aplicațiilor bazate pe sateliți, realizând viziunea pe termen lung a fondatorului său, Sir Peter Beck. Prin această mutare, compania nu mai depinde doar de fabricarea și lansarea rachetelor, ci trece către un model de business bazat pe venituri recurente din servicii de date. Integrarea patrimoniului tehnologic al Iridium cu capacitățile de producție ale Rocket Lab promite să deblocheze piețe complet noi, sub conceptul de „spațiul ca serviciu” (space as a service).
Tehnologii critice pentru viitorul apărării și comunicațiilor
Dincolo de conectivitatea globală, această achiziție vizează dezvoltarea unor capacități esențiale pentru securitatea națională. Printre aplicațiile vizate se numără accesul la internet din spațiu, conexiunea directă către dispozitive mobile (direct-to-device) și sisteme avansate de poziționare, navigație și cronometrare (PNT). Acestea din urmă sunt de un interes vital pentru Space Force, oferind alternative la sistemele GPS tradiționale, care sunt vulnerabile la bruiaj în zonele de conflict.
Neutron și Electron: Pilonii infrastructurii orbitale
Pentru a susține această nouă rețea, Rocket Lab mizează pe flota sa de rachete. Vehiculul de transport greu Neutron, programat pentru lansare la finalul acestui an, este considerat soluția ideală pentru reaprovizionarea și desfășurarea noilor constelații de sateliți. În paralel, racheta Electron va continua să fie utilizată pentru lansarea rapidă a demonstratoarelor tehnologice, permițând o inovare accelerată.
Un arsenal de achiziții pentru dominația digitală a spațiului
Succesul de astăzi este rezultatul unei campanii agresive de achiziții începute în 2020. De la specialiști în hardware precum Sinclair Interplanetary, până la experți în robotică (Motiv Space Systems) sau sisteme laser de comunicare (Mynaric), Rocket Lab și-a construit metodic capacitatea de a construi, lansa și opera propriile vehicule spațiale. Această independență tehnologică îi permite să concureze direct cu jucători majori precum SpaceX sau Blue Origin pentru contracte militare de miliarde de dolari, consolidându-și poziția ca partener strategic de elită pentru Departamentul Apărării.
-
Exclusivacum 2 zileCursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum 2 zile„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum 2 zileAlarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
-
Exclusivacum 5 zileCând poliția fuge de propriile cuvinte: Sindicatul Diamantul îi dă în judecată să afle ce a vrut să spună Drăgan
-
Ancheteacum 5 zileElena Udrea, ironie devastatoare după nominalizarea lui Siegfried Mureșan: „L-am pus pe listă la rugămintea Elenei Băsescu și pe banii lui Pinalty”
-
Exclusivacum 2 zileRepublica Foișoarelor Unite: ANP regionalizează hărți, dar nu vede gardul din fața nasului
-
Featuredacum 5 zileRăzboi total la Apele Române: Ministrul Diana Buzoianu, acuzată de „sclavagism modern” și „minciuni ordinare” de către sindicaliști
-
Exclusivacum 3 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”



