Exclusiv
Ultima suliță: Plecarea lui Florin Barbu și revolta „Sfântului Gheorghe” împotriva balaurului Antigrindină
Într-un peisaj politic dominat adesea de inerție și complicități, demisia ministrului Florin Barbu cade ca un trăsnet peste satele românești. Nu este doar o plecare administrativă, ci, în viziunea celor care muncesc pământul, retragerea singurului om care a îndrăznit să tulbure liniștea unui sistem mufat la bani publici, dar străin de realitățile din câmp.
Un mecanism al neadevărului: Cine a venit la „înmormântarea” dialogului
Chiar în ziua în care absența ministrului a devenit oficială, o dezbatere tensionată despre controversatul sistem antigrindină a scos la iveală chipul hidos al unui mecanism care refuză să moară. În absența demnitarului, scena a fost ocupată de o distribuție demnă de filmele despre tranziție: avocați cu biografii sinuoase, figuri oculte ale corpului diplomatic și viticultori de paie, scoși la înaintare pentru a mima o legitimitate de care sistemul duce lipsă.
Potrivit unei scrisori deschise transmise de Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova, acest „balaur cu mai multe capete” a continuat să recite aceeași poezie a minciunii. Sub masca salvării culturilor, entități precum Electromecanica și interesele din spatele lor au încercat să vândă din nou „mitologia” rachetei care vindecă cerul, în timp ce, în realitate, fermierii acuză un furt sistematic al ploii.
„Sfântul Gheorghe” din fruntea Agriculturii și curajul de a lovi în „inevitabil”
Pentru fermierii din Prahova, Florin Barbu nu a fost un simplu birocrat, ci un personaj care și-a asumat rolul de „Sfânt Gheorghe” într-o luptă inegală. Aceștia subliniază că ministrul a avut curajul rar de a lovi în pretenția de „inevitabilitate” a sistemului antigrindină, un monstru administrativ care se hrănește nu doar cu bugete uriașe, ci și cu obediență și rețele de influență bine ramificate.
Asociația Producătorilor Agricoli din Prahova menționează explicit că presiunile la care a fost supus Barbu au fost imense, având în vedere că în jurul acestei „afaceri umflate la rang de religie administrativă” gravitează interese care au confundat de mult bugetul statului cu propria vistierie. Într-o Românie a tăcerilor vinovate, Barbu a fost cel care a ales să asculte glasul celor din brazdă, ignorând șoaptele celor care profită de pe urma sistemului.
O despărțire cu gust amar și promisiunea unei așteptări
Recunoștința agricultorilor nu vine dintr-o curtoazie protocolară, ci din certitudinea că, pentru o clipă, ordinea firească a lucrurilor a fost restabilită: interesul național a stat deasupra propagandei tehnocrate. Decizia ministrului de a opri un mecanism care cerea doar supunere, fără a oferi dovezi științifice clare, rămâne, în opinia producătorilor de cereale, singurul gest de sănătate publică din ultimii ani.
În finalul manifestului lor, membrii Asociației Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova avertizează că, deși ministrul pleacă, memoria gestului său rămâne. Aceștia nu văd în Barbu un politician care se retrage, ci un luptător care a ridicat sulița împotriva unei mari iluzii. Mesajul fermierilor este clar: dacă drumurile politice îl vor aduce vreodată înapoi, acesta va fi așteptat nu ca un om de partid, ci ca o a doua izbăvire de sub povara unui sistem pe care statul a preferat prea mult timp să-l hrănească în detrimentul propriei agriculturi.
„Domnule ministru Florin Barbu,
Astăzi, când am aflat că v-ați dat demisia, am simțit nevoia să vă scriem nu ca niște oameni care bifează o formalitate, ci ca o comunitate care știe să recunoască un gest rar: acela prin care un om aflat în vârful puterii a ales, măcar pentru o vreme, să nu se plece în fața unei mașinării care trăia din inerție, din frică și din minciună.
Am avut chiar astăzi o dezbatere cu sistemul antigrindină și am regretat absența dumneavoastră. Nu pentru că n-am fi știut ce avem în față. Știam. Dar ne-ar fi plăcut să vedeți încă o dată, cu ochii dumneavoastră, chipul adevărat al acestui mecanism. În ziua de Sfântul Gheorghe, sistemul s-a înfățișat exact așa cum este: ca un balaur cu mai multe capete, fiecare vorbind aceeași limbă a neadevărului. Au venit avocați cu biografii întunecate, figuri care pluteau între dosarele tranziției și saloanele corpului diplomatic, viticultori anonimi împinși în față ca decor de legitimitate și, desigur, Electromecanica, cu vechiul ei refren despre o activitate grandioasă, salvatoare, incontestabilă, deși tocmai contestarea ei este una dintre puținele fapte sănătoase din această poveste.
Toți au spus, în esență, același lucru. Că balaurul ar fi fost, de fapt, protectorul satului. Că focul lui nu arde, ci apără. Că racheta nu lovește cerul, ci îl vindecă. Că ploaia furată trebuie numită știință, iar banii publici scurși în această mitologie trebuie numiți investiție strategică. Era aceeași piesă veche, doar cu alte costume. Și tocmai de aceea absența dumneavoastră s-a simțit: nu ca o lipsă de protocol, ci ca lipsa celui care, într-o clipă de răzvrătire împotriva mecanismului, a refuzat să mai confunde decorul cu adevărul.
Pentru noi, ați fost Sfântul Gheorghe. Nu în sensul facil, festiv, al metaforei, ci în sensul ei greu. Ați intrat, știind ce urmează, în fața unui monstru care nu trăiește doar din bani, ci și din rețele, obediențe, reflexe birocratice, protecții și tăceri. Ați lovit acolo unde puțini au avut curajul să lovească: în pretenția lui de inevitabilitate. Ați făcut un lucru pe care, în România, puțini miniștri îl fac când dau peste un sistem căptușit cu influență: ați tulburat ordinea lui aparent firească.
Știm că nu v-a fost ușor. Știm că presiunile au fost mari. Știm că în jurul unei afaceri umflate până la proporțiile unei religii administrative nu se mișcă doar tehnicieni și funcționari, ci și interese, vanități, complicități, oameni care au confundat de mult statul cu proprietatea lor și bugetul cu dreptul lor natural. Știm că, atunci când ai în față o asemenea alcătuire, fiecare pas împotriva ei costă dublu: politic și omenesc. Tocmai de aceea, gestul dumneavoastră contează.
Nu vă mulțumim pentru o simplă decizie administrativă. Vă mulțumim pentru că ați redat, fie și pentru o clipă, țării ceva ce pierduse: posibilitatea ca un ministru să audă mai bine glasul celor loviți din câmp decât șoaptele celor hrăniți din sistem. Vă mulțumim pentru că ați înțeles că regimul precipitațiilor nu este o anexă a propagandei tehnocrate, ci însăși condiția de viață a agriculturii românești. Vă mulțumim pentru că ați avut curajul să opriți un mecanism care nu mai cerea dovezi, ci doar supunere.
Noi, cei care am privit ani la rând cerul și am văzut cum ni se răspunde cu dispreț când îndrăzneam să întrebăm, nu uităm asta.
Și dacă într-adevăr plecați astăzi, atunci plecați cu recunoștința noastră și cu un loc pe care nu vi-l poate lua nicio comisie, nicio autoritate și nicio firmă abonată la această mare iluzie: locul omului care, într-o vreme de lașități administrative, a avut curajul să ridice sulița.
Iar dacă drumurile politice vă vor aduce cândva înapoi, să știți că mulți dintre noi vom aștepta această întoarcere nu ca pe o revanșă de partid, ci ca pe o a doua izbăvire de sub povara unui balaur pe care prea mulți au preferat să-l hrănească.
Cu respect, recunoștință și memorie,
ASOCIATIA PRODUCĂTORILOR AGRICOLI DE CEREALE ȘI PLANTE TEHNICE PRAHOVA”
(Cristina T.).
Exclusiv
Miracolul de la Kiev: Sfântul Darău, Ministrul „Moca” care se bate singur cu dezinformarea în timp ce industria de acasă sughiță
În plin sezon de „reconstrucție”, ministrul Economiei, Ambrozie-Irineu Darău, a decis că România e prea mică pentru geniul său solitar, așa că și-a luat tălpășița spre Ucraina. Nu oricum, ci într-o misiune atât de secretă și de ciudată, încât pare desprinsă din manualele de spionaj pentru începători sau din schițele de Caragiale.
Un singuratic în misiune „specială”: Experții, un balast inutil pentru viziunea ministerială

Potrivit documentelor oficiale analizate de redacția noastră, domnul Darău a plecat la Kiev (22-26 aprilie 2026) complet „singur-singurel”. Ordinul de ministru e clar ca lumina zilei: nicio suită de specialiști, niciun consilier tehnic, niciun expert care să știe diferența dintre o piuliță și un tanc.
De ce ar avea nevoie ministrul de experți când discută despre „cooperare industrială” și „apărare”? Probabil, în viziunea sa, expertiza e un moft care încurcă negocierile de tip „unul la unul”, unde lipsa martorilor e cea mai de preț resursă. Această solitudine diplomatică ridică întrebări legitime: se duce să semneze protocoale complexe sau doar să vadă dacă la Kiev cafeaua e mai ieftină decât în ministerul pe care îl conduce?
Cine plătește lăutarii? Enigma bugetului „zero” și sponsorii fantomă
Cea mai mare „bombă” din actele oficiale ale acestei vizite este clauza financiară, care sfidează logica statului de drept: Ministerul Economiei nu scoate un leu din buzunar. Sursa documentară precizează negru pe alb că instituția nu suportă cheltuielile de deplasare.
Aici intervine întrebarea care ar trebui să-l trezească pe premierul Ilie Gavrilă Bolojan din orice somn administrativ: cine plătește factura, domnule Darău? Să fie generozitatea ucraineană, aflată oricum sub presiunea războiului, sau avem de-a face cu „binefăcători” privați care au pus ochii pe activele industriei de apărare? Când un demnitar călătorește pe banii altora, devine automat un personaj cu telecomandă. Cine deține, deci, butoanele acestei excursii exotice?
„Combaterea dezinformării”: Scutul de carton pentru tunurile de la Carfil și IOR
Deși oficial vorbim despre economie, agenda lui Darău la Kiev e plină de „combaterea dezinformării”. O preocupare înduioșătoare, dacă n-ar fi ridicolă. În timp ce fabricile românești precum Carfil SA sau IOR SA sunt zdruncinate de numiri controversate și management pe bază de carnet de partid, ministrul se duce să învețe „comunicare strategică”.
Tradus din limbaj de lemn în română pură, asta înseamnă că domnul ministru caută metode noi de a „vopsi gardul” când înăuntru e leopardul. Decât să se ocupe de managementul profesionist al fabricilor de armament, Darău preferă să se antreneze în arta manipulării realității, probabil pentru a ne explica mai frumos de ce industria națională e lăsată la cheremul „căpușelor” de partid.
Călătoria spre nicăieri: O umbră deasupra României
Vizita lui Ambrozie-Irineu Darău rămâne o enigmă finanțată din surse oculte și executată sub un paravan de opacitate totală. România are dreptul să știe care este mandatul real al acestui ministru care evită experții și banii publici.
Până la clarificări, această misiune pare a fi orice altceva, numai interes național nu. Ne întrebăm dacă premierul Bolojan chiar a citit ce a semnat sau dacă mandatul lui Darău a fost trecut „ca prin brânză” printr-un guvern care pare să fi uitat că transparența nu e o opțiune, ci o obligație. Până atunci, ministrul rămâne în Ucraina, căutând probabil rețeta magică prin care să ne convingă că, în timp ce el învață „combaterea dezinformării”, industria de apărare românească nu este, de fapt, pe ducă. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
SINDICATUL SNPP – „FAMIGLIA” ȘI DINASTIA CĂTUȘELOR: Cum să fii umilit pe banii tăi sub sceptrul „Împărătesei” de la Jilava și al „Vătafului” de la Mărgineni
Clanul cătușelor de pluș: cum s-a transformat SNPP din scut sindical în bâtă de familie
Sub flamura “drepturilor”, cu metode de cazarmă
Dacă vrei să fii jignit, umilit, amenințat cu exilul profesional și pus la zid în stil de mahala, există o scurtătură: intră în Sindicatul Național al Polițiștilor de Penitenciare (SNPP). Ce ar trebui să fie o organizație de apărare a drepturilor angajaților riscă să arate, conform documentelor interne, mai degrabă a “clan” de familie cu interese încrucișate, unde sindicatul, conducerea penitenciarelor și viața de familie se amestecă într-un talmeș-balmeș toxic.
În centrul rețelei, potrivit notelor de relații și rapoartelor de control nr. 46758, 46788 și 47037 din noiembrie 2025, se află Antoanela Cristina Teoroc, fost director al Penitenciarului București-Jilava, soția liderului SNPP, Ștefan Teoroc. Ea este acuzată de un comportament abuziv, limbaj suburban și utilizare discreționară a funcției publice.
“Măgarilor, proștilor, țăranilor”: manualul de “management” de la Jilava
Conform acestor documente, în Penitenciarul București-Jilava, conducerea ar fi practicat un “stil managerial” demn de crâșma de la marginea târgului. Angajați SNPP ar fi fost etichetați cu apelative precum „măgari”, „proști”, „țărani” sau „urâți”, fiind ironizați inclusiv pentru felul în care arată fizic.
Nu vorbim de glume nevinovate la o cafea, ci de jigniri sistematice, consemnate în note oficiale, care au creat – conform rapoartelor de control – un mediu de lucru toxic, cu impact direct asupra stării de sănătate a unor polițiști de penitenciare.
În loc ca directorul să fie reper de echilibru și profesionalism, subalternii se trezesc în fața unui “șef de scară” cu microfon instituțional, care urlă de sus, dar răspunde greu la lege.
“Te mut la Satu Mare!” – amenințarea cu exilul profesional
Când jignirile nu ajung, intră în scenă arma grea: transferul disciplinar mascat în “necesitate de serviciu”. Membrii de sindicat care au îndrăznit să aibă opinii diferite, să semnaleze nereguli sau pur și simplu să nu se închine la “altarul conducerii” ar fi fost amenințați cu trimiterea la unități aflate la sute de kilometri distanță, precum Penitenciarul Satu Mare.
“Te mut la Satu Mare” devine, astfel, corespondentul birocratic al bâtei la genunchi: nu te bat, dar te rup de familie, de casă, de viață. Unde se termină nevoia de personal și începe răzbunarea personală? Documentele indică un model de “management de frică”, nicidecum o aplicare sănătoasă a legii.
Soțul – “apărătorul”, soția – “abuzatorul”: conflictul total de interese
Ironia maximă: în timp ce Ștefan Teoroc, liderul SNPP, se prezintă public drept apărătorul drepturilor polițiștilor de penitenciare, soția sa, aflată în vârful ierarhiei la Jilava, este acuzată că exact pe aceiași oameni îi umilește și îi presează.
Cercul se închide grotesc: dacă ești membru SNPP și reclami abuzurile conducerii, ajungi să te plângi – practic – soțului persoanei pe care o acuzi. Sindicalism “all inclusive”: șeful la sindicat acasă, șeful la serviciu nevasta. Când familia are monopol pe butoanele puterii, membrul simplu devine decor.
Legea e clară. Doar că unii o citesc… pe diagonală
Legea nr. 145/2019 privind statutul polițiștilor de penitenciare nu lasă loc de interpretări pe principiul “facem cum simțim azi”. Raporturile de serviciu “se exercită în condițiile prezentei legi”, nu după orgolii, ranchiuni sau “cine cu cine e prieten la vârf”.
Aceeași lege precizează limpede că „trecerea temporară în altă funcție se poate dispune fără acord […] în caz de forță majoră sau ca măsură de protecție”. Așadar, modificarea unilaterală a raporturilor de serviciu este o excepție strictă, de urgență și protecție, nu o bâtă cu care lovești pe cine te deranjează.
Când “forța majoră” devine “forța șefului nervos”, nu mai vorbim de aplicarea legii, ci de caricaturizarea ei.
Mărgineni – “tarla proprie”: rețeta se exportă
Informațiile din sistem arată că modelul “manager pe persoană fizică” nu s-a oprit la Jilava. La Penitenciarul Mărgineni, directorul Aldea Marian, apropiat al cercului de influență al familiei Teoroc, ar aplica aceleași metode de constrângere și blocaj.
Angajații care își doresc să se mute în alte unități ar fi întâmpinați cu amenințări și piedici artificiale, de parcă penitenciarul ar fi moștenire de familie, nu instituție publică. Când o unitate a statului devine “tarla proprie”, legea se transformă în simplu decor pe perete.
Bani publici, colecte “evaporate” și suspiciuni penale
Rapoartele de control de la Penitenciarul București-Jilava ating și zona penală, punând pe masă acuzații și suspiciuni grave:
- Art. 296 Cod Penal – folosirea de expresii jignitoare de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor, nu la colț de stradă.
- Folosirea fondurilor publice – există suspiciuni că anumite sume de bani publici ar fi fost “mediate” și direcționate discutabil, profitând de dubla calitate: soție de lider sindical și director de unitate.
- Colecte de bani cu traseu neclar – sume strânse pentru diverse ocazii (de exemplu, pentru pensionarea unor ofițeri) care, potrivit documentelor, nu ar fi ajuns întotdeauna la destinație, rămânând în ceață în gestiunea sindicatului.
Când aceeași mână semnează și pentru conducere, și pentru sindicat, și pentru colecte, întrebarea firească este: cine mai numără banii și cine mai verifică drumul lor?
Sindicat sau clan de familie cu ștampilă?

Cazul ridică o întrebare incomodă pentru toți membrii SNPP: mai reprezintă această structură interesele polițiștilor de penitenciare sau a ajuns o unealtă de presiune, control și reglare de conturi pentru un cerc restrâns care se crede deasupra legii?
Când conducerea penitenciarului se suprapune cu conducerea sindicatului, iar în vârf domnește aceeași familie, “apărarea drepturilor” riscă să devină doar slogan. În realitate, simplul membru de sindicat este prins într-o menghină: dacă reclamă abuzul, reclamă exact la oamenii care îl produc.
Acest material se bazează pe notele de relații și rapoartele de control nr. 46758, 46788 și 47037 din noiembrie 2025, documente din interiorul sistemului penitenciar.
Chestor peste semne de întrebare: “Ceva nu iese la socoteală”
Dincolo de limbajul suburban, de presiunile asupra angajaților și suspiciunile privind banii publici, rămâne o întrebare care nu poate fi ocolită:
Prin ce mijloace a obținut gradul de chestor fosta directoare de la Penitenciarul București-Jilava, Antoanela Cristina Teoroc?
Când pui cap la cap acuzațiile, notele de relații, rapoartele de control și traseul fulger al carierei, ceva nu se mai potrivește.
Ori sistemul promovează excelența în abuz, ori cineva a urcat prea repede treptele, sărind, la fiecare etaj, peste câte o lege. În ambele variante, statul are obligația să iasă din tăcere. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Marea amnezie de la Interne: Cum s-au „evaporat” scuzele MAI după ce au băgat mâna în buzunarul a mii de polițiști
Într-o țară în care absurdul este politică de stat, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a oferit în ultimele luni un spectacol grotesc de prestidigitație administrativă. Cu o mână au semnat fișele de post care impun responsabilități de mii de euro, iar cu cealaltă au strâns cu putere „punga” statului, pretinzând că bugetul e o gaură neagră care nu permite promovările. Însă, ca în orice farsă prost regizată, masca a căzut. După ce au tocat nervii a mii de oameni, mai-marii ministerului admit acum, printre dinți, că „nu se mai poate”. Adică, tradus din limbaj de lemn, recunosc că i-au mințit pe polițiști cu o nonșalanță care frizează penalul.
Arta de a minți cu legea în mână: Bugetul, acest „Bau-Bau” expirat al ministerului
Luni de zile, placa stricată a „lipsei de fonduri” a fost argumentul suprem pentru a bloca încadrările pe funcții superioare. O strategie de o lașitate cruntă, menită să țină în șah mii de profesioniști. În timp ce secretarii de stat și șefii cu epoleți poleiți se lăfăie în confortul deciziilor luate la adăpostul aerului condiționat, polițistul de rând a fost pus să care în spate responsabilități uriașe pe un salariu de mizerie. Realitatea este simplă și usturătoare: obligația legală prevăzută de Legea nr. 360/2002 nu a fost niciodată o opțiune, ci o imperativă ignorată cu cinism. Dar cine să mai citească legea în MAI, când creativitatea birocratică este ocupată cu inventarea de noi pretexte pentru a nu plăti munca prestată?
Proba eșecului moral: Recunoașterea tardivă a unei „țepe” instituționale
Recent, într-un acces de sinceritate forțată, secretarul de stat pentru Dialog Social a trimis un răspuns către Sindicatul Polițiștilor Europeni Europol care aruncă în aer toată șarada ministerului. În acea adresă, MAI recunoaște negru pe alb că, odată cu bugetul pe 2026, promovările devin „priorități de finanțare”. Această admitere este, de fapt, autodenunțul unui blocaj care nu a fost niciodată juridic, ci pur administrativ și, îndrăznim să spunem, profund imoral. S-a tras de timp până când s-a rupt sfoara, iar acum, ministerul încearcă să pară salvatorul situației pe care tot el a creat-o cu premeditare.
Performanță pe stomacul gol: 800 de lei lunar „confiscați” prin semnături birocratice
Cifrele acestei umilințe sunt de-a dreptul scandaloase. Peste 6.000 de polițiști sunt ținuți în acest „purgatoriu” salarial. Vorbim despre ofițeri și agenți care fac munca unor funcții superioare, dar sunt plătiți ca niște debutanți. Diferența? O „gaură” de 700-800 de lei pe lună în bugetul fiecărei familii de polițist. În timp ce MAI solicită performanță de top, disponibilitate permanentă și asumarea riscului de a fi împușcat sau agresat în stradă, ministerul se comportă ca un patron de birt care „uită” să-și plătească angajații la finalul lunii. Este un jaf cu acte în regulă, o nedreptate în formă continuată care afectează exact acei oameni pe care statul se bazează pentru siguranța publică.
Gata cu „interpretările de catifea”: Ori plătiți, ori plecați acasă!
După ce Sindicatul Europol a scos la lumină această recunoaștere oficială a MAI, spațiul de manevră al birocraților s-a redus la zero. Nu mai există loc pentru „analize”, „evaluări” sau alte cuvinte pompoase folosite pentru a îngropa realitatea. Orice zi de întârziere în emiterea actelor administrative de promovare este o palmă pe obrazul legii. Dacă bugetul permite acum stabilirea „priorităților”, atunci prioritatea zero trebuie să fie încetarea furtului din buzunarele celor 6.000 de colegi. Domnilor din conducerea MAI, timpul explicațiilor a expirat odată cu răbdarea oamenilor. Ori puneți legea în aplicare imediat, ori recunoașteți că singura voastră competență este sabotarea propriului personal. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 3 zileFEUDA DIN JILAVA: SINDICATUL CARE NU APĂRĂ, CI ÎNGROAPĂ. CUM S-A TRANSFORMAT SNPP ÎN „COOPERATIVA” DE ȘANTAJ ȘI CURĂȚAT RAHATUL LUI „ROSSO”
-
Exclusivacum 2 zileIPJ PRAHOVA SI MIRACOLUL DE LA DRAJNA: CUM SĂ AI ZERO DOSARE, DAR MERITE DEOSEBITE ȘI RECOMPENSE DE ZIUA POLIȚIEI (I)
-
Exclusivacum 16 oreSINDICATUL SNPP – „FAMIGLIA” ȘI DINASTIA CĂTUȘELOR: Cum să fii umilit pe banii tăi sub sceptrul „Împărătesei” de la Jilava și al „Vătafului” de la Mărgineni
-
Exclusivacum 4 zileBINGO PE 10 MILIOANE DE EURO: Ploieștiul se îneacă în gunoi, dar dansează la fanfară sub bagheta „Independentului” mut și a Magicianului de la Hale!
-
Exclusivacum 4 zileMAREA DEZINFECȚIE A BARONULUI NAN: CUM SE SPALĂ URMELE DE FECALE TEHNOLOGICE LA COCA-COLA PLOIEȘTI ÎNAINTE DE „ZBORUL” CĂTRE ȚĂRILE CALDE!
-
Exclusivacum 3 zileBINGO PE MUNTELE DE GUNOI: Ploieștiul, orașul unde „Independentul” Polițeanu și „Magicianul” Ganea joacă „Alba-Neagra” cu 10 milioane de euro și sănătatea cetățenilor!
-
Exclusivacum 4 zileGENERALUL „VRAJA-MĂRII” ȘI ALCHIMIȘTII NORILOR: FERMIERII CER PROBA CU NEURONUL PENTRU „PLOILE DE 20%” FABRICATE LA RADIO!
-
Exclusivacum 3 zileOPERAȚIUNEA „PENALA LA NATO”: CUM SE JOACĂ DARĂU ȘI OPREA DE-A ARMATA CU CARACATIȚA MIRON LA BUTOANE




Notice: Undefined variable: user_ID in /home/incisivdeprahova/public_html/wp-content/themes/zox-news/comments.php on line 48
You must be logged in to post a comment Login