Anchete
EXCLUSIV/Trebuie umblat la arhivele ultimilor 28 de ani, pentru a şti exact cine a vândut această ţară! – Comisarul de Prahova
Documentele există, pentru că rapoarte s-au făcut și nu s-au distrus (sperăm!).
SRI nu este ceva supranatural, dincolo de legile firii! Este, simplu, o instituţie a statului român, care trebuie să respecte legile acestei ţări. Trebuie să se ştie exact câţi angajaţi are, câţi colaboratori externi, pentru ce sunt plătiţi aceşti colaboratori; câte firme are SRI şi care sunt contractele pe care le derulează. Sunt lucruri minimale care nu afectează mult clamata siguranţă naţională.
Aperi siguranţa naţională când eşti cinstit cu cei care îţi plătesc solda!
Pentru că este greu de redat întreg păienjenişul – care ar cere, aşa cum am spus, tomuri întregi –, vă facem o trecere în revistă selectivă, cu câteva date pe care, subiectiv, le considerăm relevante.
Ştiaţi că, în performantul şi „occidentalul” SRI, fosta mână dreaptă a generalului Iulian Vlad din Securitate, pupilul său, a fost trecut în rezervă de-abia în anul 2009? Că de-abia din 2005, la 16 ani de la Revoluţie, s-a trecut la pensionarea masivă, trecerea în rezervă, a fostelor cadre superioare din structura centrală a SRI provenite din Securitate? Că rudele lor umplu şi azi, până la refuz, „occidentalul” SRI?
Din primul lot de treceri în rezervă, la sfârşitul lui martie 2005, a făcut parte controversatul Ion Popescu, zis Gioni, adjunctul şefului SRI de atunci, Radu Timofte (decedat între timp). Fost şef cu import-exportul în CENTROCOOP pe vremea lui Nicolae Ceauşescu, Gioni Popescu a fost preluat, după 1990, în SRI. A fost considerat un personaj controversat, el făcând obiectul mai multor scandaluri de presă legate de contractele de achiziţii ale SRI (răspundea de logistică).
În decembrie 2005, a fost decapitată cea mai nocivă filială a SRI, cea din Prahova. Au fost arestaţi preventiv coloneii Corneliu Păltânea, şeful filialei Prahova şi adjunctul său, Daniel Bucur. Lotul lor s-a lărgit cu alţi ofiţeri SRI. Ei au fost acuzaţi de fapte de corupţie şi, ulterior, condamnaţi definitiv. Până la condamnarea definitivă, Păltânea a fost directorul Centrului de Afaceri Româno-Rus (inaugurat de Ion Iliescu şi Vladimir Putin la Moscova, în 2004), iar în cadrul protocolului de colaborare, partea română se obliga să furnizeze baze de date părţii ruse, în condiţiile în care România era deja în NATO şi aveam şi baze americane pe teritoriul ţării.
În 2006, a fost îndepărtat şi influentul general Ovidiu Soare, membru în comitetul director al SRI. El a fost arestat alături de colonelul SRI Gheorghe Dumitrache (ex-şef sector la SRI Prahova), tot pentru fapte de corupţie, fapte care aveau legătură cu filiala coruptă a SRI din Prahova.
Tot în 2006, Traian Băsescu a trecut în rezervă alţi generali SRI şi anume pe: Dumitru Bădescu, Adrian Hoinaru, Ioan Micheu şi Gheorghe Tarcavu. Toţi cei patru deţineau funcţii de conducere în centrala SRI. Motivul principal: faptul că înainte de 1989 au făcut parte din structurile Securităţii. Au urmat şi alte treceri în rezervă, dar fără rezonanţă în memoria publică.
Reformarea SRI a continuat şovăitor şi fals, de rezonanţă publică fiind doar trecerea în rezervă în 2008 a influenţilor generali Dumitru Zamfir şi Ionel Marin (tanchist!), din conducerea SRI.
După 2009, a continuat politica trecerii în rezervă a foştilor ofiţeri de Securitate. Au ieşit la pensie fostul sef al Inspectoratului de Contraspionaj, Ionel Bidireci, fostul şef al Secretariatului general, Marius Brăteanu, Petrache Cândea (fost şef al Corpului de control în cadrul SRI), Adrian Bărbulescu, Daniel Coman, Laurian Gheorghe, Marin Ioniţă, Sorin Dunea, Sava Constantin, Ioan Voicu, Ion Ştefănuţ. De departe, cea mai răsunătoare trecere în rezervă a fost a generalului Aurel Rogojan, fostă mână dreaptă a şefului Securităţii, Iulian Vlad.
SRI-ul lui Sorin Ovidiu Vântu (doar câteva exemple, pentru că Reţeaua a fost mult mai mare): În timpul când Timofte conducea SRI, Sorin Ovidiu Vântu avea o influenţă extraordinară în acest serviciu. Nu se mulţumea doar să primească informaţii care rezultau din ascultările cu mandat care se făceau, dar influenţa chiar numiri de şefi la nivel judeţean, la nivel de secţii, în SRI. Vântu a reuşit să tragă marile tunuri sub umbrela creată de angajaţii consilieri şi colaboratorii foste cadre ale serviciilor de informaţii.
– Unul dintre aceştia a fost Ştefan Alexie, fost general de securitate, fost şef al Direcţiei de Contraspionaj şi secretar de Stat în Ministerul de Interne înainte de decembrie 1989. Din 1990 a fost consilier al lui Sorin Ovidiu Vântu.
– Vasile Alexoaie, fostul şef al Securităţii din Roman înainte de 1989, cooptat în conducerea SRI din Iaşi după decembrie 1989, după trecerea în rezervă a devenit preşedintele Fondului Naţional de Investiţii din Iaşi şi director al filialei locale a firmei Gelsor.
– Vasile Buliga, fost ofiţer de securitate a devenit angajat al trustului Gelsor.
– Aurelian Deaconescu, fost ofiţer de securitate, fost şef al Serviciului Fraude din cadrul societăţii de asigurări Astra, a fost implicat în fraudarea acesteia în favoarea lui Sorin Ovidiu Vântu.
– Vasile Doroş, fost colonel de securitate, şef al SRI Bacău timp de 8 ani, a condus filiala Fondului Naţional de Investiţii din Bacău prin fiul său, Claudiu Doroş.
– Dan Gheorghe, fost ofiţer de securitate, comandant adjunct al Unităţii Speciale de Luptă Antiteroristă, şef al Brigăzii Antiteroriste a SRI după decembrie 1989, transferat apoi la UM 0215 (unitatea de informaţii şi contrainformaţii a Ministerului de Interne), a revenit în SRI în calitate de consilier al noului director Radu Timofte în 2000, iar la 1 noiembrie 2001 a demisionat.
– Nicolae Constantin Haţeganu, fost ofiţer de securitate şi fost preşedinte al Consiliului de Administraţie al societăţii de asigurări Astra, a participat şi el la fraudarea acesteia în favoarea lui Sorin Ovidiu Vântu.
– Florian Ioan, fost ofiţer de securitate, reactivat în Serviciul de Protecţie şi Pază al Preşedinţiei în perioada lui Emil Constantinescu, ajuns la gradul de colonel, a trecut în rezervă în 1998 pe motive medicale şi s-a pus la dispoziţia lui Sorin Ovidiu Vântu.
– Vlad Mărgineanu, fost ofiţer de securitate, fost şef al secţiei SRI din Braşov, a devenit apoi fondator al Băncii Române de Scont, falimentată deliberat în 2002, după dispariţia din conturi a 17 milioane de dolari din patrimoniul societăţii de asigurări Astra.
– Ogăşanu Dumitru, fost ofiţer de securitate cu gradul de colonel, a condus Centrul Operaţional SRI Ardeal. După trecerea în rezervă, a devenit director al Filialei Gelsor din Oradea. A participat la prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii.
– Gheorghe Raţiu, fost ofiţer de securitate (D.I.E., acoperit ca diplomat în M.A.E.) a fost cooptat în calitate de consilier şi partener de afaceri al lui Sorin Ovidiu Vântu.
– Cornel Rudăreanu, fost colonel de securitate, fost şef de cabinet al lui Măgureanu, a devenit şi el consilier al lui Sorin Ovidiu Vântu. Rudăreanu s-a numărat printre primii camarazi ai lui Vântu, alături de Ion Văsâi, propuşi pentru reîncadrare de generalul SRI Gioni Popescu. Şi a devenit şef de complex balnear şi de odihnă cu circuit închis.
– Vlad Soare, fost ofiţer în Direcţia de Informaţii Externe din cadrul Departamentului Securităţii Statului, a fost preşedinte al Băncii Române de Comerţ Exterior în timpul guvernării CDR-iste, apoi preşedinte al grupului financiar Gelsor.
– Răzvan Temeşan, fost ofiţer de securitate acoperit în cadrul Băncii Române de Comerţ Exterior, a devenit preşedintele Bancorex din decembrie 1989, funcţie în care s-a menţinut până în 1996. Răzvan Temeşan a fost profund implicat în afacerile lui Sorin Ovidiu Vântu.
– căpitan Stoica Liviu, ofiţer de contraspionajj la SRI Prahova.
– Victor Velişcu, fost ofiţer de securitate în cadrul Inspectoratului de Securitate Dolj, a devenit în 2001 principalul consilier al şefului SRI, Radu Timofte, fost ofiţer de grăniceri. Victor Velişcu a fost numit în această funcţie la insistenţele lui Sorin Ovidiu Vântu, ca o recompensă a faptului că i-a acoperit afacerile ilegale în perioada cât a fost încadrat ca ofiţer la UM 0215 din cadrul Ministerului de Interne. Victor Velişcu a fost ofiţer de securitate la Craiova până în 1990, unde a făcut parte din Direcţia I (Informaţii Interne) a Direcţiei Securităţii Statului. Ulterior a fost trimis de Măgureanu la reorganizarea secţiei judeţene a SRI Cluj, unde a ocupat poziţia de locţiitor al şefului SRI Cluj un an de zile. Aici Velişcu s-a remarcat prin folosirea în interes personal a banilor din fondul CIS (din care se executa plata informatorilor), şi în urma unei anchete interne a SRI, la sfârşitul lui 1991, a trecut în rezervă. În 1994, Velişcu este recrutat de Sorin Ovidiu Vântu, care îl pune să amenajeze sediul Gelsor, iar în iulie 1995, devine acţionar la SOV Invest, firmă ce avea să administreze dezastrul FNI.
Conform declaraţiilor Mariei Vlas, în angrenajul jafului FNI un rol-cheie l-au avut foştii ofiţeri SRI, iar de recrutarea şi angajarea lor, într-o primă fază, s-a ocupat Victor Velişcu, asociatul lui Vântu.
Asistăm la o adevărată mistică a serviciilor: într-o Românie în care instituţiile nu merg şi s-au încercat fel de fel de reforme, de la primării la consilii judeţene, regionalizare, reforme ale sistemelor sociale, numai Serviciile sunt imuabile şi performante. Evident, nu acesta este adevărul faptic, pentru că nu avem acces la el – ţine de siguranţa naţională! –, acesta este adevărul mistic.
Acesta nu este intelligence modern, ci este tot fosta Securitate: un uriaş aparat de strîns maculatură destinată să controleze destine, la o adică. Şi adevărul e că nu putem şti cît de mult mai seamănă sau nu SRI şi SIE cu fosta Securitate, pentru că tot ce e acolo ţine de securitatea naţională.
SRI şi SIE au fost singurele instituţii pentru care atât Băsescu, cât și Iohannis au avut cuvinte de laudă de la început pînă la sfârşit. Toate celelalte au avut lipsuri: justiţia a fost murdară (cu excepţia decrepitei foste preşedintă de ÎCC, Livia Stanciu) şi a DNA (doamna doctor Koveşi!), care face treabă bună, dar cînd se apropie de familiile prezidențiale ori acoliți ale acestora, se dovedeşte controlată de forțe obscure și interese ostile comandate din exterior, învățământul și educaţia produc în mod inoportun prea mulţi filozofi, sistemul sanitar ne îmbolnăveşte etc. etc.
Dar serviciile secrete? Impecabile, domnule! Cam acesta a fost 10 ani discursul lui Traian Băsescu, preluat de doi ani şi ceva, ca un patefon zgâriat, de Iohannis. Sunt mărturii că, pe măsură ce anturajul de la Cotroceni s-a degradat, serviciile au jucat un rol tot mai mare în formarea viziunii despre lume a şefului statului. Cumva, cumva, și Băsescu, și Iohannis au ajuns la concluzia că doar în servicii se poate avea încredere.
Au demonstrat-o din plin Maior şi Coldea! (Cutov Ina).
Anchete
Călin Georgescu, ping-pong între judecători: de la „Hayssam” la „Hayssam 2.0”
Se anunță o săptămână de foc pentru liderul suveranist Călin Georgescu (foto), aruncat într-un carusel judiciar care pare mai degrabă un reality-show juridic decât un act sobru de justiție, după cum relatează publicația „Lumea Justiției”.
DOSARUL DIICOT: „NU NE CONVINE ARESTUL LA DOMICILIU, VREM ORIGINALUL!”
Magistrații Cristian Dumitru și Maria-Daniela Manolache de la Curtea de Apel București au stabilit luni, 16 noiembrie 2026, termen pentru vineri, 19 noiembrie, în dosarul în care DIICOT contestă încheierea prin care judecătoarea Diana-Nicoleta Costea de la Tribunalul București a decis să-l scoată pe Georgescu din arestul preventiv și să-l trimită în arest la domiciliu.
Cu alte cuvinte, judecătoarea Costea a considerat că nu mai este nevoie ca politicianul să fie închis după gratii, dar DIICOT a sărit ca ars: nu, nu, prea mult confort, vrem înapoi arestul preventiv!
Publicația „Lumea Justiției” semnalează că decizia Curții de Apel ar putea ajunge însă să fie doar un exercițiu de stil, o formalitate fără efect real. Motivul nu stă în codul de procedură, ci într-un detaliu de „fumoar judiciar”: alt dosar, alt complet, altă miză.
A DOUA PIESĂ PE SCENĂ: TRIBUNALUL ILFOV INTRĂ ÎN JOC
Tot luni, judecătoarea Cristina Gabor de la Tribunalul Ilfov a stabilit pentru marți termen de pronunțare tot pe tema măsurilor preventive aplicate lui Călin Georgescu, dar într-un alt cadru juridic: verificarea din oficiu dacă mai există sau nu motive pentru menținerea inculpatului în arestul preventiv.
Adică instanța trebuie să decidă dacă arestul preventiv mai stă în picioare sau e doar o piesă veche, care trebuie scoasă de pe scenă.
Iar aici vine lovitura de teatru: dacă judecătoarea Gabor decide să-l pună în libertate pe politician – fie complet, fie cu o formă mai „light” de restricție, cum ar fi controlul judiciar – atunci contestația DIICOT de la Curtea de Apel, prin care se plânge de arestul la domiciliu, se transformă peste noapte în cauză fără obiect.
Pe scurt: dacă omul nu mai e în arest preventiv deloc, ce sens mai are să te cerți dacă trebuia să fie la domiciliu sau în arest clasic?
JUDĂTOAREA LUI HAYSSAM, EPISODUL II: ACUM ÎN ROL CU CĂLIN GEORGESCU
Pentru cei cărora numele Cristinei Gabor le sună cunoscut, nu e doar o coincidență de agendă. Publicația „Lumea Justiției” amintește că aceeași magistrată a făcut parte din completul care a admis cererea de liberare condiționată a afaceristului Omar Hayssam.
Acum, aceeași judecătoare are în mână soarta unui alt personaj intens discutat în spațiul public: Călin Georgescu. Coincidență? Carieră? Stil? Fiecare poate trage propriile concluzii, dar realitatea este că numele Cristinei Gabor reapare în dosare cu încărcătură maximă, ca un fel de „specialistă în dosare cu potențial exploziv mediatic”.
PING-PONG ÎNTRE INSTANȚE: JUSTIȚIA, TRANSFORMATĂ ÎN MECI AMICAL?
Situația în care un dosar ajunge să fie „fără obiect” pentru că o altă instanță taie nodul gordian înainte ca prima să apuce să se pronunțe ridică inevitabil întrebări.
În loc de o linie clară și coerentă, sistemul pare un meci de ping-pong:
- Tribunalul București: îl trimite pe Georgescu în arest la domiciliu;
- DIICOT: sare în sus și contestă;
- Tribunalul Ilfov: apare în paralel și verifică dacă nu cumva omul ar trebui scos de tot din arestul preventiv;
- Curtea de Apel: riscă să ajungă să dezbată cu mare solemnitate o problemă care, între timp, nu mai are nicio miză practică.
Astfel, ceea ce ar trebui să fie o demonstrație de rigoare juridică se transformă într-o mostră de birocație în care termenele se calcă pe picioare, iar deciziile se anulează una pe alta fără să mai înțeleagă omul de rând dacă asistă la justiție sau la un spectacol absurd.
CONCLUZIE: O SĂPTĂMÂNĂ DE FOC SAU O SĂPTĂMÂNĂ DE FUM?
Pentru Călin Georgescu, săptămâna aceasta se anunță oficial „de foc”. În realitate, după cum reiese din relatarea „Lumea Justiției”, există riscul să avem mai mult fum decât foc:
- două instanțe,
- două perspective asupra acelorași măsuri preventive,
- un parchet nemulțumit,
- și o judecătoare deja celebră pentru că l-a ajutat juridic pe Omar Hayssam să iasă condiționat din închisoare.
Pamfletarul ar spune că justiția română reușește, din nou, să pară că aleargă foarte repede… fără să fie clar dacă știe exact în ce direcție.
Dacă mai lipsește ceva din tabloul acesta, probabil este doar popcornul. (Irinel I.).
Anchete
„Vă mănânc în pronunțare”. Justiția română, făcută praf de robotul OPTIMUS: când „judecarea” devine „futecarea” cauzei
Justiția română, pusă pe silent de inteligența artificială
În laboratoarele sterile ale Ministerului Justiției, cineva a decis că viitorul grefierilor poartă un singur nume: OPTIMUS. Nu, nu e robotul din filme, ci aplicația-minune care ar trebui să transcrie fidel înregistrările audio ale ședințelor de judecată. În septembrie, ministerul condus atunci interimar de Cătălin Predoiu, iar acum cu titularul Radu Marinescu la timonă, se lăuda cu implementarea programului în instanțe.
Numai că, între timp, realitatea din sălile de judecată a făcut praf reclamele tehnocratice. Așa cum dezvăluie publicația Lumea Justiției, „inteligența” artificială a început să vorbească pe limba ei: în loc de solemnul „rămânem în pronunțare”, OPTIMUS livrează senin „vă mănânc în pronunțare”. Iar „judecarea cauzei în lipsă” se transformă, apocaliptic, în „futecarea cauzei în lipsă”.
Da, ați citit bine: în România anului 2026, actul de justiție este pus pe hârtie de o aplicație care pare programată de un stand-up-er beat, nu de un IT-ist responsabil.
„Vă mănânc în pronunțare”: cum arată Justiția când algoritmul se îmbată de la microfon
Sindicatul Național al Grefei Judiciare Dicasterial (SNGJ Dicasterial) a ieșit public, vineri, 13 noiembrie 2026, și a spus lucrurilor pe nume: OPTIMUS dă chix pe bandă rulantă. Iar sindicatul nu vorbește în abstract. Prezintă probe, capturi de ecran, exemple concrete.
Pe lângă deja celebrul „vă mănânc în pronunțare”, avem un întreg meniu de aberații. Într-un dosar, „taxa de timbru” devine „taxa de timp” – o glumă involuntară, dar foarte sinceră: timpul cui se taxează, până la urmă? Al grefierului, care trebuie să reia totul de la capăt.
„Excepția lipsei calității procesuale pasive” – un termen tehnic, serios – e masacrată și iese „excepția lipsei calității de cizmări pasive”. Procesul devine cizmărie. Cine mai are calitate procesuală, când algoritmul te face, din greșeală, cizmar?
„Contestatorul” se preschimbă în „condensator”. Omul de la bară – redus la o piesă de circuit electric. În altă parte, „judecarea cauzei în lipsă” e tradusă, brutal, în „futecarea cauzei în lipsă”. Aici, nu mai vorbim de ridicol, ci de o trivializare crasă a limbajului judiciar.
Administratorul special ajunge „alintatul special”. Când ți se fură demnitatea dintr-o singură literă, nu mai e tehnologie: e bătaie de joc. Iar „mandatul de aducere” este înlocuit cu „comandat de aducere”. Probabil că, în logica aplicației, inculpatul e o pizza penală pe care o „comanzi” la domiciliu.
Optimus, noul coleg al grefierului: bâlbâit, surd și pus pe încurcat
Contactat de Lumea Justiției, liderul SNGJ Dicasterial, Cătălin Trăistaru, a pus pe masă nu doar exemplele grotesc de comice, ci și problema reală din spatele lor: această „inovație” adaugă muncă, nu o reduce. Grefierii, care deja lucrează pe sârmă, trebuie să reia înregistrările, să compare, să corecteze, să repare ce a stricat „inteligența” artificială.
Trăistaru a transmis ministrului Justiției, Radu Marinescu, că este nevoie de verificări tehnice și operaționale serioase, nu de prezentări PowerPoint: calitatea echipamentelor audio din săli, adaptarea modelului lingvistic la terminologia juridică românească, acustica spațiilor. Cu alte cuvinte: înainte să dai drumul la robot, asigură-te că nu transcrie „apelantul” în „elefantul”.
Oficial, aplicația se spală pe mâini încă din propria interfață: „Optimus poate face uneori greșeli. Te rugăm să verifici informațiile importante”. Frumos! Traducere: „Noi vă mâncăm în pronunțare, voi răspundeți disciplinar dacă greșiți”.
„Taxa de timp”: cine plătește nota de plată pentru joaca cu AI-ul?
În comunicatul său, SNGJ Dicasterial pune degetul pe rană: utilitatea reală a lui OPTIMUS trebuie măsurată în condițiile efective de lucru din instanțe, nu în broșuri ministeriale pline de englezisme.
Pentru aceeași înregistrare, cât durează:
- transcrierea directă, clasică, făcută de grefier;
versus - „transcrierea” cu OPTIMUS, apoi reascultare, corecturi, rescrieri, verificări linie cu linie, până când textul corespunde cu ce s-a spus în ședință?
Adevărata „taxă de timp” cade pe grefier, care, în loc să fie ajutat, e legat de mâini cu încă o sarcină administrativă. „Instrument de sprijin real” – așa a fost vândut OPTIMUS. În teren, pare mai degrabă un balast digital agățat de gâtul celor din prima linie a justiției.
Pericolul nu e că râdem. Pericolul e că se schimbă sensul în penal
Sigur, „vă mănânc în pronunțare” stârnește hohote. „Futecarea cauzei în lipsă” pare scrisă de un troll cu umor de bodegă. Dar dincolo de comedie, lucrurile devin sinistre.
Într-un dosar penal, transcrierea trebuie să reflecte milimetric ce s-a spus. Acolo, o singură negație poate întoarce sensul unei apărări cu susul în jos. SNGJ arată un exemplu: în transcriere apare și „pot să spun că va mai săvârși”, și „Nu o să mai săvârșească astfel de fapte”. Diferența e uriașă. Dar, la o citire rapidă, treci mai departe. „Vă mănânc în pronunțare” te lovește în ochi. „Va mai săvârși” pare perfect normal dacă nu urmărești cu atenție.
Într-o ședință de judecată, „a verifica informațiile importante” nu înseamnă un simplu skim. Înseamnă să stabilești exact:
- cine a formulat o cerere;
- ce a susținut avocatul;
- ce probă a fost încuviințată;
- ce măsură a dispus instanța.
Când aplicația încurcă vorbitorii, amestecă întrebările cu răspunsurile în același paragraf, pune totul sub eticheta unei singure persoane, grefierul devine detectiv fonetic. Să reconstruiască procesul din ruinele lăsate de AI.
Ministerul Justiției visează la digitalizare, grefierii repară glumele lui OPTIMUS
SNGJ Dicasterial a cerut Ministerului Justiției – în mod expres – verificări tehnice și operaționale reale. Nu bifări pe hârtie, nu rapoarte cosmetizate, nu indicatori pur cantitativi care spun „aplicația a transcris X ore de înregistrări”.
Sindicatul cere:
- consultarea directă a grefierilor care folosesc aplicația zilnic;
- identificarea cauzelor tehnice: echipamente audio, acustică, model lingvistic adaptat limbajului juridic;
- măsuri concrete de remediere și calibrare, astfel încât sistemul să fie un sprijin real, nu o corvoadă suplimentară.
Cu alte cuvinte: înainte să mai scoată un comunicat triumfalist despre „digitalizarea Justiției”, ministerul ar trebui să intre într-o sală de judecată și să vadă cum arată „realitatea augmentată” a lui OPTIMUS: grefierul cu căștile pe urechi, cu textul plin de aberații în față, încercând să repare ce a stricat aplicația plătită din bani publici.
Când Justiția devine pamflet, nu din vina pamfletarilor
Cazul OPTIMUS nu este doar o anecdotă tehnică. Este o radiografie dură a felului în care sunt împinse peste oameni, de sus în jos, „soluții digitale” netestate în realitatea de jos, acolo unde un cuvânt greșit poate însemna o carieră distrusă, o libertate pierdută sau un dosar compromis.
În timp ce oficialii se pozează cu „transformarea digitală”, grefierii sunt lăsați să înoate în supa de nonsens produsă de algoritmi prost calibrați.
Surpriza amară este că pamfletul nu l-au scris jurnaliștii sau sindicatul. Pamfletul îl scrie, linie cu linie, chiar aplicația Ministerului Justiției. Iar noi îl citim, ne amuzăm amar la „cizmări pasive”, „condensatori” și „futecarea cauzei în lipsă” și ne întrebăm: dacă asta se vede în transcrieri, ce nu se vede încă în decizii?
Până una-alta, după cum a relatat Lumea Justiției, singurul lucru pe care OPTIMUS îl transcrie perfect este ridicolul. Restul – precis, corect, juridic – rămâne, deocamdată, pe umerii oamenilor pe care ministerul pretinde că vrea să-i ajute. (irinel I.).
Anchete
Șoferul „atlet” cu 1,00 la suflet: cum a încercat un vasluian beat să fugă de radar cu off-road și vorbe dulci
Cursa de „raliu” pe DE581: de la asfalt la off-road, cu frâna ruptă la bun-simț
Aventura din 10 noiembrie 2026, petrecută pe drumul european DE581, pe raza județului Vaslui, arată încă o dată cum unii șoferi cred că legislația rutieră e opțională, dar norocul obligatoriu. Potrivit relatărilor făcute publice de Sindicatul Europol, un bărbat de 43 de ani, din Bârlad, a decis să transforme șoseaua în pistă de fugă și câmpul în traseu off-road, totul cu o alcoolemie demnă de manualul „Așa nu”.
După ce a ignorat semnalele polițiștilor, șoferul a apăsat cu entuziasm pedala de accelerație și a improvizat aproximativ un kilometru de traseu pe coclauri, ca și cum se pregătea pentru un raliu de amatori, nu pentru încă un dosar penal. Când și-a dat seama că motorul nu-l mai poate ajuta, a trecut la „planul B”: a abandonat mașina și a încercat să-și demonstreze calitățile atletice… pe jos. Din păcate pentru el, probele de fugă nu se dau după regulile lui.
„Nu ne știm de undeva?” – ultima redută a șoferului disperat
După eșecul subit la capitolele viteză și condiție fizică, bărbatul a trecut la faza de „negociere sentimentală”. A încercat să-i convingă pe polițiști că îi cunoaște, că, cine știe, poate au mai stat la povești, s-au întâlnit pe undeva, au avut vreo legătură vagă în trecut. Poate, poate, o presupusă „cunoștință” ar fi putut cântări mai greu decât cifrele reci de pe aparate și decât litera legii.
Realitatea din teren a fost însă mult mai puțin romantică. În loc de „Ce mai faci, prietene?”, polițiștii au avut în față un rezultat de 1,00 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform testării cu aparatul etilotest, așa cum a fost făcut public de Sindicatul Europol. Analizele toxicologice ulterioare au confirmat, elegant și sec, că bărbatul depășise serios limita legală. Prietenia, reală sau imaginară, nu mai avea loc la masa discuțiilor.
Atletism de carton: fugă prin câmp, dar fără medalie, doar cătușe
Scenariul complet arată ca o parodie prost regizată:
– a ignorat semnalele polițiștilor;
– a accelerat;
– a sărit de pe asfalt pe câmp, într-un off-road improvizat;
– și-a abandonat mașina;
– a luat-o la fugă pe jos, ca într-un film ieftin de acțiune;
– și, când totul a eșuat, a mai scos din joben și „arma secretă”: apelul la presupusa „prietenie” cu oamenii legii.
Problema majoră: nici fuga, nici poveștile despre „ne știm noi de undeva” nu țin loc de carnet, de lege și mai ales de bun-simț. Când conduci cu alcoolemie peste limită și pui în pericol toți participanții la trafic, ultimul lucru la care ar trebui să te gândești este dacă polițistul te place sau nu.
Strategia „de socializare” a picat testul de realitate
Din păcate pentru el – dar din fericire pentru normalitate – polițiștii nu s-au lăsat impresionați de această tentativă de „socializare spontană”. Nici „hai că ne știm”, nici „poate rezolvăm” nu au reușit să îndoaie vreun articol de lege.
La 11 noiembrie, bărbatul a fost reținut pentru 24 de ore și urmează să fie prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, pentru dispunerea unei măsuri preventive. De la „prietene, nu ne știm?” la „inculpatul se prezintă în fața procurorului” a fost doar un pas – unul foarte scurt și inevitabil.
Polițiștii – profesioniști, șoferul – exemplu negativ de manual
În tot acest tablou grotesc, singura parte serioasă și sănătoasă este reacția polițiștilor. Conform relatării Sindicatului Europol, agenții au urmat procedurile, au documentat întreaga activitate infracțională și au acționat exact așa cum trebuie atunci când un șofer beat decide să transforme drumul public în pistă personală de evadare.
Agent șef principal Stăncescu Sabin, agent principal Dănilă Marian și agent șef Ghețău Laurențiu merită felicitați pentru profesionalismul cu care au intervenit, punând legea și siguranța rutieră mai presus de tentativele jenante de „negociere” ale unui conducător auto care a ales să pună în pericol viețile celorlalți.
Concluzie: cu 1,00 mg/l nu-ți faci prieteni, îți faci dosar
Povestea acestui șofer din Bârlad este lecția perfectă despre cum să nu procedezi: nu fugi de poliție, nu sari cu mașina pe câmp, nu abandonezi vehiculul, nu joci rolul de atlet ratat și, mai ales, nu încerci să cumperi indulgență la „magazinul de prietenii inventate”.
Radarul nu uită, alcooltestul nu minte, iar legea nu se îmblânzește cu „Nu ne știm noi de undeva?”. În schimb, dosarul penal te așteaptă, punctual, la fiecare asemenea „aventură”. (Irinel I.).
-
Exclusivacum 2 zileAvocatul din Cătina: pistol la brâu, toga pe umeri. Fabrica de bani și bolnavi «pe 4 ore» a lui Alexandru Fulgeanu, fost primar la Cătina (Buzău) – (I)
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova, sezon nou, aceeași mizerie. Agent rutier cu permisul suspendat trimis să păzească… la volanul autospecialei
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova și „Cartierul General Plopeni”: republica șpăgii cu poliție de decor și primărie de familie
-
Exclusivacum 2 zile„MAESTRUL BOROBOAȚELOR” LOVEȘTE DIN NOU! Cum s-a prăbușit în instanță încă o capodoperă „cusută cu ață albă” a procurorului Eduard Stasie și cum un judecător cu coloană vertebrală i-a predat o lecție usturătoare de Drept!
-
Exclusivacum 5 zileTribună fantomă, buget ninja și excursii exotice: cum arată „buna guvernanță” la Brebu – Prahova, văzută prin lupa Curții de Conturi
-
Exclusivacum 20 de oreCroitorii orbi din fruntea pușcăriilor: Cum vrea statul să reformeze penitenciarele înainte să afle câte paturi are în ele
-
Featuredacum 3 zileLideri de Facebook, penitenciare de decor: like-uri multe, rezultate zero
-
Exclusivacum 4 zileM.A.I. – Weekendul, premiu pentru sănătoși. Bolnavii, la colț! Cronica unui șef cu stetoscop imaginar




