Connect with us

Exclusiv

Andrei Volosevici, fost primar al Ploieștiului, plasat sub control judiciar în dosarul de corupție/Arestări și propuneri de arestare preventivă

Publicat

pe

Fostul primar al municipiului Ploieşti, Andrei Volosevici, care în ultima sa zi de mandat a fost reţinut într-un dosar al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel (PCA) Ploieşti ce vizează mai multe fapte, a fost pus sub control judiciar, au precizat, vineri, surse judiciare citate de Agerpres.

Potrivit surselor citate, tot sub control judiciar a fost plasat şi administratorul unei firme care fusese reţinut în acelaşi dosar.

Alte două persoane, între care un jurnalist şi un administrator al unei alte societăţi comerciale, vor fi prezentaţi instanţei cu propunere de arestare preventivă, arată sursele citate.

„La data de 24 octombrie, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, împreună cu ofiţeri din cadrul SGA Dâmboviţa, DGA-Structura Centrală, SJA Buzău, IPJ Dâmboviţa şi jandarmi din cadrul Grupării Mobile ‘Matei Basarab’ din Ploieşti, au efectuat şapte percheziţii la locuinţele a trei inculpaţi şi sediile sociale ale mai multor societăţi comerciale, inclusiv SC Hale şi Pieţe SA Ploieşti, în dosar efectuându-se cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunilor de cumpărare de influenţă, trafic de influenţă, şantaj, uzurparea funcţiei, ultraj, purtare abuzivă”, a informat, joi, un comunicat al PCA Ploieşti.

Conform sursei citate, în perioada aprilie-septembrie 2021, suspectul V.A.L. (Volosevici Andrei Liviu – n.r.), în calitate de primar al municipiului Ploieşti, ar fi adresat injurii şi ameninţări, în mod repetat, preşedintelui Consiliului de Administraţie al SC Hale şi Pieţe Ploieşti pentru ca acesta să rezilieze/încheie contracte de închiriere a unor spaţii comerciale cu încălcarea dispoziţiilor legale.

Din cei patru reținuți ieri seară (Andrei Volosevici, pseudo-jurnalistul șpăgar și șantajist, omul de casă și mâna dreaptă a procurorului „Portocala”, respectiv Stavri Cătălin de la ziarul de șantaje Incomod Prahova, nașul acestuia Belu Claudiu, un alt șantajist și borfaș, și administratorul Puiu de la Hale și Piețe), Volosevici și administratorul vor intra în control judiciar, iar pentru cele două personaje toxice din crima organizata din Prahova, respectiv Stavri și Belu, se va solicita propunerea de arestare pentru 29 de zile.

Corupția la vârful Primăriei Ploiești: Dezvăluiri despre Andrei Volosevici și rețeaua de ilegalități

Un final tragic pentru mandatul lui Andrei Volosevici

Ultima zi de mandat a lui Andrei Volosevici la Primăria Ploiești s-a încheiat într-un mod extrem de nefavorabil. Este esențial să recunoaștem rolul ziarului Incisiv de Prahova în expunerea acestor grave fapte de corupție. De aproximativ trei ani, publicația noastră a dezvăluit detalii despre această grupare organizată de criminalitate economico-financiară. Este cert că și cei care l-au protejat pe Volosevici trebuie să răspundă penal, în special polițiștii corupți, printre care se evidențiază Frangulea Alexandru, numit la conducerea DGA Prahova tocmai pentru a îngropa acest dosar.

Rolul esențial al ziarului Incisiv de Prahova în expunerea corupției

Merită lăudat procurorul de caz de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, care, similar cu situația din dosarul WHITE TOWER puternic legat de mafia imobiliară, a realizat anchete în colaborare cu ofițeri din S.G.A. Dâmbovița, D.G.A. – Structura Centrală, S.J.A. Buzău și I.P.J. Dâmbovița, evitând implicarea ofițerilor din IPJ Prahova.

Funcționarii corupți și protecția ilegalităților

Pseudo-Jurnalistul Cătălin Stavri, cunoscut pentru problemele sale cu drogurile, este omul de teren folosit ca interfață vizibilă pentru a ascunde ilegalitățile grupării. El reprezintă ultima verigă a activităților ilicite, fiind specializat în jurnalism de șantaj. După ce a expus mai multe nereguli ale chestorului Mirițescu, cei doi au ajuns la o înțelegere, devenind „parteneri în crime”, iar Stavri a devenit de fapt un acolit al acestuia – dacă am folosi un limbaj mafiot, l-am putea descrie drept soldatul grupării.

Cătălin Stavri: de la luptător anticorupție la complice

Profitând de informațiile transmise de polițiști corupți și de intervenția directă a chestorului Mirițescu, Cătălin Stavri solicita și primea beneficii financiare direct de la agenții economici din Prahova. Aceștia erau șantajați prin amenințări cu publicarea unor materiale de presă defăimătoare sau cu inițierea de anchete penale.

De asemenea, cei de la ziarul Incisiv de Prahova au fost amenințați, șantajați și denigrați de pseudo-jurnalistul Cătălin Stavri, exact pentru a împiedica dezvăluirile noastre. Cu toate acestea, o nouă investigație realizată de redacția noastră a fost finalizată cu succes, primind confirmarea din partea procurorilor.

Schema de corupție: Voturile romilor din Ploiești în schimbul banilor

CUM A CUMPĂRAT VOLOSEVICI VOTURILE ROMILOR PLOIEȘTENI, ÎNȘELÂND UN OM DE AFACERI CU 210.000 DE LEI

Andrei Volosevici a realizat o strategie controversată pentru a obține voturile romilor din Ploiești, implicându-se în afaceri dubioase și înșelăciuni. Cătălin Stavri, inițial adversar al chestorului Mirițescu și cunoscut pentru imaginea sa de luptător împotriva corupției din poliție, a ales să se alăture rețelei corupte din primărie, devenind omul de teren al lui Volosevici și colaborator al unor politicieni și oameni de afaceri.

Între escrocherie și promisiuni: soarta contractelor cu Primăria

Stavri colabora cu Alexandru Frangulea, supranumit „Căpitan la 15 ani”, beneficiind de informațiile oferite de acesta pentru a șantaja antreprenori locali. Volosevici îl folosea pe Stavri în diverse scheme dubioase, unde acesta negociază și primește mită în numele primarului. În rechizitoriul DNA, Stavri apare mai frecvent decât Volosevici în contexte legate de ilegalitate, fiind prezent în momente cheie.

La alegerile locale din 2020, Stavri a fost legătura dintre Volosevici și omul de afaceri rom, G.V., care a avut rolul de sponsor, facilitând contactul cu liderii informali din cartierele ploieștene cu o populație preponderent romă. Aici se includ zonele Mimiu (1800 potențiali votanți romi), Radu de la Afumați (500 votanți) și Bariera Basarab (300 votanți). Stavri a mediat un acord prin care se oferea o „atenție” de 100 de lei pentru fiecare votant, plus 20.000 – 30.000 de lei pentru organizarea unei petreceri dedicate romilor în ziua alegerilor, cu mâncare și băutură.

Totalul estimat al acestei operațiuni a variat între 200.000 și 300.000 lei, sumă ce urma să fie plătită de G.V. în schimbul unor contracte pentru prelucrarea apelor uzate din județ, cu scopul recuperării investiției. Promisiunea de a îmbunătăți condițiile de trai ale romilor includea asfaltarea cartierului Mimiu.

Stavri a cerut 300.000 lei de la G.V., care a acceptat să plătească în tranșe, până în ziua alegerilor. Cu trei zile înainte de vot, G.V. i-a oferit lui Stavri 130.000 lei, dintre care 80.000 lei au ajuns la liderul comunității din Mimiu. 70.000 lei au fost împărțiți votanților sub forma unor cadouri de 100 lei, în timp ce restul de 10.000 lei a fost reținut de lider pentru a compensa verii săi care l-au ajutat.

Destinul sumelor rămase neclare

Ce s-a întâmplat cu celelalte 50.000 lei din totalul de 130.000? Acestea au fost păstrate de Cătălin Stavri, cu argumentul că erau necesare pentru alte cheltuieli electorale. În zilele următoare, G.V. i-a mai oferit lui Stavri 80.000 lei pentru mită electorală adresată romilor din cartierele Radu Afumați și Bariera Basarab. Din aceștia, doar 10.000 lei au fost dați celor patru lideri informali pentru mobilizarea votanților, iar destinul restului de 70.000 lei rămâne neclar, cert fiind că nu au ajuns la votanți.

Timp de șase luni, omul de afaceri a încercat să își onoreze contractele preferențiale cu Primăria, însă Cătălin Stavri, purtătorul de cuvânt al lui Volosevici implicat în afaceri dubioase, l-a amăgit constant, amânând nejustificat orice finalizare a acestora. Astfel, omul de afaceri a fost escrocat de 210.000 lei de către indivizi influenți din societate.

Pentru a nu rămâne complet în pagubă, omul de afaceri a apelat la Stavri, prin intermediul unui cunoscut, cerându-i să medieze prelungirea unui contract cu fabrica de sucuri Timbark care viza gestionarea apelor uzate, precum și obținerea unei clauze de exclusivitate pe această activitate. Stavri a acceptat să intervină, dar cu condiția ca G.V. să cedeze 50% din noul contract către firma unui prieten, Claudiu Bellu, proprietar de restaurant. Omul de afaceri a fost de acord, dar a dorit să includă o rudă în acest aranjament, astfel profitul urmând a fi împărțit astfel: 50% la G.V., 25% la Stavri.

Ulterior, Stavri a solicitat de la G.V. 10.000 lei pe care să-i folosească ca mită pentru directorul Timbark, în schimbul mult doritei exclusivități și a extinderii serviciilor pentru apele uzate. Ca argument pentru această intervenție, Stavri a invocat o cunoștință din Garda de Mediu, o directoare ce avea atribuții în emiterea avizelor necesare pentru Timbark, care ar putea influența semnificativ obținerea contractului în condiții favorabile.

Spre deosebire de așteptările anterioare, de această dată lucrurile au avut un rezultat pozitiv: contractul a fost nu doar prelungit, ci și prețul serviciilor a fost dublat, iar volumul serviciilor a crescut. Pentru a asigura legalitatea fondurilor, a fost încheiat un contract fictiv de prestări servicii de publicitate și consultanță între firma lui Bellu (Bell Studio Expresiv) și cea a lui G.V. (Gentoil SRL). În realitate, nu a fost creat niciun material publicitar, dar banii au avut flux constant către contul firmei.

Pe de altă parte, administratorul asociat al firmei lui G.V. susține că procentul din încasările Gentoil care ajungea la firma lui Bellu nu era de 25%, ci de 10%. De asemenea, el afirmă că cei 10.000 lei oferiți echipei Stavri-Bellu pentru a fi dați ca mită directorului Timbark au fost clasificați sub forma unui contract de comision. Totuși, nici de această dată lucrurile nu au decurs conform așteptărilor: contractul a fost reziliat după doar șase luni, iar din cei 20.000 lei transferați firmei lui Bellu, doar 3.000 lei ajungeau la ruda lui G.V., Stavri pretinzând că o parte semnificativă a sumelor s-a dus sub formă de cotizație lunară către misterioasa directoare de la Mediu.

Beneficiile pentru Claudiu Bellu

Ca un mic bonus pentru rolul său în această schemă, Bellu a beneficiat de furnizarea unor servicii de catering pentru administrația locală, prin intermediul prefectului de Prahova.

G.V. susține că i-ar fi împrumutat lui Stavri 12.000 euro pentru ca acesta, în calitate de „bărbat de onoare”, să returneze o mită inițială dată de un angajat al Poliției (IPJ Prahova), Iustin Panait, care dorea să devină director al instituției Politiei Locale Ploiesti. Acesta ar fi fost forțat să încalce o reglementare care impunea ca un șef al Poliției Locale să aibă o vechime de minim 7 ani pe un post care necesită studii superioare, un aspect confirmat de un coleg al lui Panait, care a menționat că Panait îl informa despre încercările sale de a scurta calea în carieră.

Despre toate aceste dezvăluiri, puteți accesa arhiva ziarului nostru începând de acum 3 ani de zile (aici), (aici), (aici), (aici), etc.

Vom reveni. (Cerasela N.).

Exclusiv

Marele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție

Publicat

pe

De

În timp ce prin spitalele patriei gândacii fac instrucție pe lângă bolnavii lăsați fără medicamente, iar profesorii și pensionarii numără sictiriți firimiturile aruncate de la masa Guvernului, băieții deștepți din laboratoarele puterii și-au tras un laborator de „vrăjitorie digitală” de peste 320 de milioane de euro. Sub paravanul convenabil al „războiului hibrid” și al „amenințărilor de la Răsărit”, asistăm la semnarea actului de deces al brumei de intimitate care ne-a mai rămas. România nu își cumpără securitate, ci își instalează, pe bani grei, o dictatură digitală cu cizmele lustruite, asamblată „integral în România” de un cartel de firme conectate direct la curentul structurilor de forță, după cum reiese din analiza datelor despre acest proiect faraonic.

Fenta „SAFE”: Jongoierii bugetari care au „curățat” licitațiile

Cum se fură startul într-o democrație care dă pe de lături de atâta „transparență”? Simplu: prin metoda „fentei” birocratice. Sutele de milioane de euro nu au văzut lumina filtrului SEAP, unde firmele independente ar fi putut, Doamne ferește, să concureze. Totul s-a dat prin încredințare directă, sub umbrela fondurilor europene SAFE, destinate inițial energiei, dar deturnate cu talent în laboratoarele de „siguranță națională”. S-a strigat „Pericol!” și, dintr-un condei, s-au împărțit 320 de milioane de euro către cine trebuie, în spatele ușilor închise, unde mirosul de profit se amestecă armonios cu cel de epolet.

Creierul artificial de la Digi: Algoritmul care ne va citi ironiile la micul dejun

Piesa centrală a acestui puzzle distopic este contractul de 196 de milioane de euro oferit pe tavă gigantului Digi România S.A. Nu vă lăsați păcăliți de termenii tehnici; nu e un antivirus, ci un mega-creier artificial (LLM) antrenat să ne monitorizeze fiecare impuls digital. Complicitatea e de-a dreptul înfricoșătoare: Digi ne dă netul, Digi ne știe adresa, iar acum tot Digi face algoritmul care ne analizează postările. Acest mega-AI va înțelege ironia și revolta mai bine decât orice cenzor comunist cu patru clase, având capacitatea de a „filtra narativele”, adică de a ne închide gura digital prin blocări și ștergeri automate, totul sub eticheta convenabilă de „dezinformare”.

Pretorienii bitului: Firmele de casă care ne pun călușul la router

Dacă AI-ul este creierul, restul firmelor alese pe sprânceană sunt mușchii care vor strânge gâtul libertății de exprimare. Logic Computer a încasat peste 109 milioane de euro pentru a livra turnurile de control conectate direct la Cyberint (SRI), prin care traficul va fi scanat până la ultimul bit. Nu contează dacă mesajul e criptat, ei vor ști cine, când și cu cine complotează la o cafea virtuală.

Apoi, apare consorțiul format din Dendrio, Arctic Stream și Tema Energy, care pe 13 milioane de euro vor construi „autostrăzile” pe care statul va putea pune bariere oricând. În caz de nesupunere civică, acești băieți au uneltele necesare să gâtuiască netul muritorilor de rând, lăsând prioritate doar canalelor guvernamentale. Totul e completat de Bluespace Technology, care livrează „cuști Faraday” pe roți, ca să fie siguri că, în timp ce noi suntem transparenți, comunicațiile lor rămân la adăpost de orice privire indiscretă.

„Mission Creep”: De la vânătoarea de hackeri la vânătoarea de cetățeni

Istoria ne-a învățat că nicio armă de supraveghere masivă nu a fost folosită doar împotriva „dușmanilor externi”. Astăzi ne spun că ne apără de ruși, dar mâine, orice protest împotriva taxelor sau orice investigație jurnalistică deranjantă va fi catalogată drept „acțiune de destabilizare”. Controlul parlamentar asupra acestui monstru este o glumă proastă, o formalitate bifată la o cafea între „colegi”.

Ne îndreptăm cu viteză spre un viitor în care libertatea va exista doar cât ne permite algoritmul statului. Când vom realiza că suntem complet dezbrăcați de intimitate, va fi prea târziu: serverele bâzâie deja în subsoluri, iar AI-ul ne-a pus deja eticheta de „suspect”. Sursa acestor dezvăluiri, documentul „Statul-Scurgător de Date”, ne avertizează clar: Panopticonul românesc este aici și ne-a costat o avere să ne cumpărăm propriile lanțuri digitale. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Norma de hrană, băgată la tocat: cum vrea ministrul Pîslaru să facă impozabil și aerul pe care-l respiră polițiștii și militarii

Publicat

pe

De

„Invenția” lui Pîslaru: să reinventezi roata, dar pătrată

Într-un interviu recent, ministrul Dragoș Pîslaru a reușit performanța să explice doct cum norma de hrană a militarilor și polițiștilor „a fost inclusă în salariul de funcție” și că ar fi, de fapt, „o invenție pentru a compensa niște venituri mici”.
Sindicatul „Diamantul”, sindicatul polițiștilor, arată negru pe alb că ambele afirmații sunt greșite juridic. Nu „par greșite”, nu „controversate”, ci pur și simplu rupte de lege, de realitate și de bun-simț.

Cu textele de lege pe masă, nu cu fițuicile de PR, lucrurile stau așa: ceea ce spune ministrul este contrazis direct de legislația în vigoare și de Înalta Curte de Casație și Justiție. Dar, în România, nicio realitate nu e prea solidă încât să nu fie călcată în picioare în direct, la televizor, cu cravată „smart” și privire gravă.

Norma de hrană nu e „spor”, nu e salariu și nu e jucărie de ministru

Norma de hrană nu este un spor, nu este salariu, nu este bonus de imagine și nici fond de campanie. Este un drept distinct, un drept la hrană, acordat în natură, reglementat printr-o lege proprie — Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, în vigoare din 1994, cu mult înainte ca unii să descopere camera de filmat și platoul de talk-show.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 21/2015 (obligatorie pentru toate instanțele), a stabilit clar că echivalentul în bani al normei de hrană „nu reprezintă venituri din salarii ori asimilate acestora” și nu intră în salariul sau în solda lunară.

Traducere pentru politicienii cu alergie la textul de lege: ceea ce Înalta Curte a spus că NU e salariu nu poate fi făcut salariu prin incantațiile unui ministru în emisiune TV. Când instanța supremă spune „nu e salariu”, iar ministrul spune „ba e și l-am inclus deja”, cine minte? Spoiler: nu Înalta Curte.

Norma de hrană nu e „invenție”, e protecție. Invenția e povestea ministrului

Ministrul Pîslaru ne explică doct că norma de hrană ar fi fost „o invenție” pentru a compensa niște salarii mici. Sursa: imaginația sa și, probabil, un PowerPoint.

Sursa reală: legea. Art. 3 din OG 26/1994 spune limpede că norma de hrană asigură nevoile nutritive ale personalului „în raport cu eforturile depuse în procesul de instruire și de îndeplinire a misiunilor, condițiile de mediu și alți factori specifici”.

Cu alte cuvinte, nu e „invenție” de contabil disperat, ci alimentație de protecție, legată de natura fizică a serviciului, de riscuri, de condițiile de muncă. Exact ca la orice profesie în care nu stai cu picioarele pe birou și cu nasul în sondaje, ci cu pielea ta în joc.

A numi „invenție” un drept reglementat de 30 de ani, cu fundament clar în lege, înseamnă fie că nu ai citit nici măcar OG 26/1994, fie că știi foarte bine ce faci și încerci să vinzi populației o poveste ieftină ca să maschezi o tăiere de drepturi.

Marea scamatorie fiscală: cum pierzi bani, dar ți se spune că „primești”

Norma de hrană, în forma ei actuală, este neimpozabilă. Adică banii aceia ajung integral la militar și la polițist. În schimb, salariul de funcție este, prin lege, impozabil și supus contribuțiilor. Așa funcționează statul: ce se numește „salariu” e imediat „taxabil”.

Așa-zisa „mutare” a normei de hrană în salariu nu înseamnă păstrarea dreptului „sub altă formă”, cum ar vrea unii să sune frumos la televizor. Înseamnă, strict matematic, transformarea unei sume neimpozabile într-una din care se rețin impozite și contribuții. Adică aceeași sumă pe hârtie, dar considerabil mai mică în buzunarul polițistului și militarului.

Asta nu e reformă a echității. E o diminuare mascată, ambalată în vorbe prețioase. Un fel de: „Ți-am mărit drepturile, dar nu mai ajung la tine, că le-am oprit noi, pentru binele tău”. Un fel de magician fiscal de cartier: bagi 100 de lei în pălărie, scoți 70 și aplauzi reforma.

Politicianul român: expert în „interes național”, analfabet în lege

Autorul textului original, Emil Pascut, lovește direct în miezul problemei: cât de greu e, pentru un ministru responsabil, să afle rațiunea normei de hrană, temeiul în drept, istoricul acestui drept? În era în care, dacă tastezi „norma de hrană” în orice motor de căutare juridică, îți apar în câteva secunde toate actele normative care o reglementează?

Nu este greu. Este doar incomod. Pentru că e mai ușor să debitezi prostii pretențioase la televizor și să le împachetezi ca „reformă a statului”, „modernizare” sau, clasicul etern, „interes național”.

Pare că, în România, să fii politician este cea mai ușoară meserie:
– nu ai nevoie de cultură juridică;
– ai nevoie de tupeu;
– de obraz gros;
– de costum scump;
– și de capacitatea de a declara, cu voce fermă, că orice tăiere de drepturi e „pentru binele oamenilor”.

Norma de hrană, vânată în timp ce miliarde se duc pe apa Sâmbetei TVA-ului

În timp ce se calculează cu entuziasm cât se poate „economisi” jupuind norma de hrană a unor oameni care își riscă efectiv viața și sănătatea în misiuni, România este ultima din UE la colectarea TVA. Nu pe locul 20, nu sub medie — pe ultimul loc. Gaura? Uriașă.

Întrebarea logică pusă în textul lui Emil Pascut este devastatoare: de ce să tai norma de hrană unor amărâți în loc să colectezi mai bine TVA? Cine trebuie să colecteze TVA? Nu statul? N-avem instituții, n-avem agenții, n-avem armate de funcționari?

Ba da, avem. Dar ei sunt ocupați cu altceva: să găsească noi moduri „inovatoare” de a lua pielea de pe iobagi. Decât să închizi robinetul prin care dispar miliarde, mai comod e să scotocești prin buzunarele celor care sunt oricum la limita suportabilului.

Domnule ministru, „norma de hrană” nu se rezolvă cu fraze goale

În loc de concluzie, rămâne imaginea grotescă a unui stat care:
– nu știe (sau nu vrea) să-și apere bugetul de marii jucători;
– nu colectează cum trebuie TVA;
– dar se aruncă, cu încrâncenare, pe norma de hrană a militarilor și polițiștilor, declarând-o „invenție” și „inclusă în salariu”.

Domnule ministru Dragoș Pîslaru, textele dumneavoastră despre norma de hrană nu sunt reformă. Sunt manual de cum să lovești în cei care servesc statul, pretinzând că le faci un bine. Iar când legea și Înalta Curte spun una, iar dumneavoastră spuneți exact opusul, nu avem o „opinie diferită”. Avem de-a face cu o manipulare.

Iar polițiștii și militarii nu au nevoie de discursuri „smart” la televizor. Au nevoie să nu fie furați cu legea în mână. Sau, mai exact, cu legea ignorată și camera pornită. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

O nouă eră în împuternicirile polițienești: IPJ Ialomița, inspectoratul care fuge de concurs ca dracul de tămâie

Publicat

pe

De

O cronologie a provizoratului: șase ani de șefi „de probă” la IPJ Ialomița

La IPJ Ialomița, funcția de inspector-șef a devenit un fel de chirie pe termen scurt. Potrivit dezvăluirilor făcute de Sindicatul Europol, de la ultimul concurs finalizat, în noiembrie 2018, inspectoratul trăiește din împuterniciri și „desemnări”, ca un bloc care n-a mai văzut proprietar de ani buni, doar chiriași cu contract pe șase luni.

Ultimul concurs serios pentru șefia IPJ Ialomița s-a încheiat rușinos, fără ca vreunul dintre cei doi candidați să atingă nota 7. Din acel moment, sistemul a decis că e mai simplu să ocolească problema: nici concurs, nici asumare, doar provizorat prelungit la nesfârșit.

Concursul ratat din 2018: când nici nota 7 nu mai poate fi prinsă din urmă

Sindicatul Europol arată că, în 2018, ultimul concurs pentru funcția de inspector-șef la IPJ Ialomița s-a încheiat fără învingător. Doi candidați, zero promovați. În loc să urmeze un nou concurs, cu exigențe sporite și candidați capabili, s-a ales varianta clasică: „îngropăm subiectul și trăim din împuterniciri”.

Astfel, funcția a fost transformată din post stabil, obținut prin competiție, într-un scaun muzical, pe care se așază, pe rând, diverse nume, pentru perioade limitate. Practic, inspectorul-șef nu mai e șef, e un invitat temporar la vârful instituției.

Rotația împuterniciților: parada șefilor la termen

Conform cronologiei prezentate de Sindicatul Europol, tabloul provizoratului arată așa:

Noiembrie 2024 – decembrie 2024: Anton Cristian Gheorghe, șef cu abonament de o lună
În noiembrie 2024, comisar-șef Anton Cristian Gheorghe este împuternicit inspector-șef. O lună. Atât. Timp suficient să-ți pui numele pe câteva adrese și să înveți drumul spre birou, dar ridicol pentru o funcție care ar trebui să însemne strategie, continuitate, responsabilitate.

Ianuarie 2025 – octombrie 2025: Sebastian Savu, „desemnat” în loc să fie numit
Urmează comisar-șef Sebastian Savu, „desemnat” pentru 10 luni la rând să exercite atribuțiile funcției de inspector-șef. Nu numit prin concurs, nu instalat pe post, doar „desemnat”, ca un fel de șef de probă, bun cât timp nu deranjează pe nimeni.

Octombrie 2025 – aprilie 2026: Mihai Dobre, împuternicitul de import
Comisar-șef Mihai Dobre, venit de la IPJ Tulcea, este împuternicit pentru 6 luni la conducerea IPJ Ialomița. Încă o jumătate de an de provizorat, cu un nou nume, dar aceeași rețetă: fără concurs, fără asumare pe termen lung.

Aprilie 2025 – prezent: aceeași funcție, aceeași persoană, aceeași împuternicire prelungită
Mihai Dobre este împuternicit din nou, pentru încă 6 luni. Se apasă butonul „repeat”: aceeași persoană, același statut temporar, aceeași sfidare a ideii de concurs. Inspectoratul e condus, dar nimeni nu e instalat cu adevărat la comandă.

Ce spune legea și ce se întâmplă, de fapt: teoria și practica de la IPJ Ialomița

Articolul 27¹⁶ din Legea nr. 360/2002 este limpede:

„Polițistul poate fi împuternicit, cu acordul acestuia, pe o perioadă de maximum 6 luni. Prelungirea împuternicirii poate fi dispusă, cu acordul polițistului, pentru maximum 6 luni, perioadă în care sunt obligatorii organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului.”

Pe scurt, legea spune: interimat maximum un an, timp în care EȘTI OBLIGAT să organizezi și să finalizezi concursul. Nu este recomandare, nu este sugestie, este obligație.

Conform Sindicatului Europol, raportat la prima împuternicire din noiembrie 2024, concursul pentru ocuparea funcției de inspector-șef la IPJ Ialomița trebuia să fie organizat și dus la capăt cel târziu în octombrie 2025. În loc de asta, singurul lucru dus la capăt sunt hârtiile de împuternicire.

Un inspectorat condus doar prin împuterniciri: model de „așa nu” în managementul poliției

Din mai 2020 și până astăzi, potrivit aceleiași surse, conducerea IPJ Ialomița a fost asigurată exclusiv prin împuterniciri și „desemnări”. Funcția de inspector-șef nu a mai fost ocupată prin concurs, deși cadrul legal este clar.

Rezultatul? Un vârf de instituție condus permanent de interimari, dependenți de prelungirea unui act temporar. Responsabilitatea e diluată, stabilitatea e o glumă, iar concursul – instrumentul normal de selecție – este ținut în conservare, ca și cum ar fi un pericol, nu o obligație.

Concluzie amar-ironică: IPJ Ialomița, inspectoratul unde provizoratul e regulă, iar concursul e excepție teoretică

Imaginea conturată de Sindicatul Europol este aceea a unui inspectorat în care legea e privită ca un decor, nu ca un cadru obligatoriu. Împuternicirea, gândită de legiuitor ca soluție temporară, a devenit la IPJ Ialomița normă de funcționare.

Funcția de inspector-șef e tratată ca un birou cu „check-out” la șase luni, nu ca un post stabil, dobândit prin merit. Atâta timp cât concursul rămâne doar o ficțiune juridică, IPJ Ialomița nu are un șef adevărat, ci doar o succesiune de șefi „în trecere”, într-un provizorat care a devenit politică de sistem. (Cerasela N.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusivo oră ago

Marele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție

În timp ce prin spitalele patriei gândacii fac instrucție pe lângă bolnavii lăsați fără medicamente, iar profesorii și pensionarii numără...

Exclusivo oră ago

Norma de hrană, băgată la tocat: cum vrea ministrul Pîslaru să facă impozabil și aerul pe care-l respiră polițiștii și militarii

„Invenția” lui Pîslaru: să reinventezi roata, dar pătrată Într-un interviu recent, ministrul Dragoș Pîslaru a reușit performanța să explice doct...

Exclusivo oră ago

O nouă eră în împuternicirile polițienești: IPJ Ialomița, inspectoratul care fuge de concurs ca dracul de tămâie

O cronologie a provizoratului: șase ani de șefi „de probă” la IPJ Ialomița La IPJ Ialomița, funcția de inspector-șef a...

Exclusivo zi ago

ANTIGRINDINA: Milionul fantomă de hectare protejate. Cum a împușcat statul norii pe hârtie și a ratat culturile din câmp

„Milioane de hectare protejate” – slogan oficial, nu realitate agricolă În România, Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor...

Exclusivo zi ago

BMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)

PRAHOVA, MOȘIE DE PILE ȘI ÎMPUTERNICIȚI PE VIAȚĂ De mai bine de un deceniu, IPJ Prahova arată ca o casă...

Exclusivo zi ago

PATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!

DICTATURA CIORBEI LA BOLDEȘTI-SCĂENI: REPUBLICA BANANIERĂ UNDE LEGEA E PREȘ, IAR NEPOTISMUL E SPORT NAȚIONAL! Măcelul de la stadion: Cum...

Exclusivo zi ago

EXPORTATORII DE TEROARE: DE LA „COLONIA PENALĂ” A LUI NAN DE LA COCA – COLA DIN PLOIEȘTI, LA JOCURILE DE CULISE ALE LUI MOLDOVAN ÎN REPUBLICA MOLDOVA

DICTATURA BULELOR ȘI REȚETA SCLAVIEI: CUM SE MULGE PROFITUL LA COCA-COLA PLOIEȘTI PRIN TEROARE, NEPOTISM ȘI LOBBY TRANSFRONTALIER În timp...

Exclusivo zi ago

CIRCUL FOAMEI DE SECURITATE: Cum să privești dronele ca la cinema pe banii proștilor și să vinzi suveranitatea la tarabă în Washington

Factura de 565.000 de dolari: Diplomația română, pusă pe liber de o firmă de lobby Într-o țară în care spitalele...

Exclusivo zi ago

OASTEA ORBILOR CU EPOLEȚI: CUM SE SCHIMBĂ ONOAREA PE VRAJEALA LUI SIMION ȘI O PENSIE ZĂCUTĂ ÎN SERTAR

În timp ce „patrioții” de serviciu bat toba suveranismului prin piețe, mii de rezerviști români au fost transformați în masă...

Exclusivo zi ago

Epoleții muți și „Sindicatul Tăcerii”: Cum se ascunde vârful IGPR în timp ce Justiția face scut în jurul grefierilor

Fantezii cu șefi solidari și alte basme de adormit agenții Într-o lume paralelă, unde onoarea se poartă pe umeri, nu...

Exclusiv2 zile ago

AMNEZIE GENERALĂ ÎN CASA POPORULUI: CUM SE JOACĂ „DE-A DEBILAȚII” PARLAMENTARII CU PENSIILE MILITARE

În timp ce aleșii neamului se înghesuie la bufetul Parlamentului, proiectul PLx 540/2024 zace într-un sertar cu miros de trădare....

Exclusiv2 zile ago

Permisul de conducere, „zălog” pentru amenzile neplătite: Noua regulă care ar putea lăsa zeci de mii de români fără dreptul de a sofa

O schimbare radicală de paradigmă în legislația rutieră și fiscală din România se pregătește să intre în vigoare, vizând direct...

Exclusiv2 zile ago

Sărbătoare încheiată în spatele gratiilor: Drumul spre casă al unui șofer băut s-a oprit în arestul poliției

O seară care trebuia să fie marcată de liniștea sărbătorii de Rusalii s-a transformat într-o cauză penală pentru un bărbat...

Exclusiv3 zile ago

FESTIVALUL „RÂSUL-PLÂSUL” PE CERUL PRAHOVEI – ANTIGRINDINA: 21 DE ANI DE RACHETE OARBE ȘI UN DIVORȚ DE 103.000 DE HECTARE

După două decenii în care au privit spre cer ca la un spectacol de artificii de prost gust, plătit scump...

Exclusiv3 zile ago

PLx 540/2024: Mortul viu din sertarele Camerei Deputaților și marea „pitulușă” constituțională a aleșilor

Balet deșănțat pe cadavrul legii: Când „obligația” devine „opțiune” de ignorat În timp ce rezerviștii militari își numără mărunțișul în...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv