Autoritățile de la București și-au flexat din nou ”mușchii” administrativi în același păgubos mod pompieristic. Astfel că propaganda guvernamentală s-a aruncat să prindă ceva ”ferestre” mediatice pentru a anunța că au declanșat campania de ”blocare” a marilor companii rusești. Chipurile așa cum a solicitat expres Comisia Europeană și cum Guvernul României deja s-a angajat că o să facă…

(Preluare National – Catalin Tache):

În ”buza” Ploieștiului. Acolo unde, într-o hală aflată ”la umbra” chiar marii rafinării LUKOIL, a fost documentată, inclusiv foto – video, activitatea de ”minare” de criptomonede. Existând ”indicii temeinice” că în fapt este vorba de o veritabilă ”fabrică de bani” a SVR, Serviciul de Informații Externe al Federației Ruse!

 Mama olandeză…

Acum, ce este drept, poate ar fi bine ca autoritățile noastre să recunoască de la bun început că și dacă ar vrea nu prea au ce să le facă unor companii rusești de talia LUKOIL. Mai ales în contextul actualei legislații românești. Dar în primul rând pentru că, nu trebuie uitat, ”compania mamă” a LUKOIL este olandeză! Fiind astfel suficient că ultima dată când procurorii români au îndrăznit să ancheteze colosul rus au descoperit o încrengătură financiară absolut halucinantă. Astfel că, doar în perioada 2008 – 2014, SC Petrotel Lukoil SA a făcut plăți externe de peste 15 miliarde de euro și a avut încasări din străinătate de peste 11 miliarde de euro. Diferența de peste 4 miliarde de euro fiind identificată de către procurori drept ”export ilegal de profit”. Adică evaziune fiscală!

Mii de patroni români fiind reținuți sau chiar condamnați pentru evaziuni fiscale și de doar câteva mii de lei. Numai că, în ciuda zecilor de percheziții și a tuturor probelor astfel strânse, procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nu au mai rezistat presiunilor și s-au mulțumit doar cu trimiterea în instanță, către Tribunalul Ploiești, a rechizitoriului în care se constata ”un prejudiciu cert de 1,7 miliarde de euro”. Și în care era descrisă detaliat ”suveica financiară” folosită de ruși pentru a nu se plăti taxele obligatorii către statul român.

Cum ar fi faptul că, doar în relația financiară cu ”compania mamă” LUKOIL EUROPE HOLDINGS BV Olanda, subsidiara din România, Petrotel Lukoil a făcut plăți de peste 2 miliarde euro. Prin două circuite bancare distincte, unul de 1.526.293.350, 93 de dolari și celălalt de 552.977.284,35 euro. Singura justificare a plăților fiind ”rambursare împrumut intern” !!! Numai că procurorii descopereau atunci și că firma mamă olandeză virase în conturile filiale românești 30 de milioane de euro și 300 de milioane de dolari. În activul societății Petrotel LUKOIL figurând însă doar 48 de milioane de euro! După care ingineria financiară continuă cu o pretinsă majorare de capital a ”mamei olandeze”, în valoare de 480 milioane de euro. Contabilitatea Petrotel LUKOIL ”consultată” de procurorii români reținând însă un capital de doar 100 milioane! Deci de patru ori mai mic! Ancheta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești descoperind și că la 48 de ore după fiecare transfer, Petrotel returna banii înapoi în Olanda, cu deja obsedanta specificație contabilă ”ramburs împrumut”. În acest mod fiind probată scoaterea ilegală din țară a 2.007.000.000 de euro!

13, ”Vinerea Neagră”…

În plină pandemie de COVID -19, pe 13 martie 2020, valoarea criptomonedei Bitcoin se prăbușea cu nu mai puțin de 48% într-o singură zi! Și astfel, după mai multe invocate ”atacuri raider” și ”rafale” de vânzări agresive petrecute în doar 24 de ore, nu mai puțin de 93,5 miliarde de dolari dispăreau de pe piața la vedere a criptomponedelor, după ce Bitcoin ajunsese să se tranzacționeze la un moment dat și cu neverosimilul preț de 4.001 dolari pe monedă. Totuși, la vârful sistemului de la noi nu s-a vorbit absolut deloc despre ”crah”-ul financiar din ”Vinerea Neagră” din 13 martie 2020. Cu toate că se știa că astfel s-au îmbogățit peste noapte și ”minerii” acoperiți a diverse servicii secrete implicate. Pentru că, nu este așa, adevărații ”băieți deștepți” ai sistemului nu se mai pretează de mult la cash sau comisioane de consultanță… Numai că sistemul a fost cuprins de panică… Și că astfel ar fi trebuit să dea explicații Agenției partenere de peste Ocean…

Pentru că, înainte de ”Vinerea Neagră”, un raport informativ nesperat de bine documentat avertiza cu privire la identificarea în județul Prahova, în imediata vecinătate a Municipiului Ploiești, a unei ”ferme” acoperite de ”minare” de criptomonede Bitcoin. Și care a fost documentată ”ca la carte”, acționând ”în buza” unei importante companii străine, drept o veritabilă ”fabrică de bani” a SVR, Serviciul de Informații Externe al Federației Ruse. Numai că nici DIICOT, nici alte structuri implicate nu au îndrăznit să se ”încarce” barem cu acest raport informativ. Și nici măcar să îi informeze barem pe partenerii americani cu privire la ”ferma” de lângă Ploiești, deși aceasta fusese documentată drept o ”sursă inepuizabilă de venituri” pentru ”auto-finanțarea agenților ruși care acționează în România”!

Singura explicație a acestei ”Omerta” generalizate la vârful sistemului fiind că faptul că Agențiile de peste Ocean ar fi fost extrem de interesate de acest subiect. La fel cum au fost și în cazul solicitării exprese a extrădării în SUA a patronului unei firme românești de tranzacții cu monede virtuale, clujeanul Vlad Cătălin Nistor. Cel specializat în spălarea sumelor de bani ”negri” în Bitcoin. Astfel că nu au mai informat Agenția… La fel cum au făcut și în cazul audierii ”pe șestache”, în controversatul Dosar ”Ayahuasca” instrumentat de DIICOT, a lui George Rotaru. Un foarte cunoscut ”dealer” de criptomonede Bitcoin, în diverse medii ”fine”, până la chiar vârful serviciilor secrete. Iar după ”Vinerea Neagră” chiar nu au mai îndrăznit să scoată vreo vorbă despre ”Ferma SVR” de la Ploiești, de frică să nu fie acuzați că au fost complici la finanțarea temutului serviciu rus de spionaj. Ceea ce cu siguranță vor face și acum… Cu toate că a devoala ”ferma SVR” ar fi un imens succes informativ al statului român în contextul solicitărilor CE de ”tăiere” a finanțării serviciilor rusești. Numai că teama de a se ajunge și la cine ”nu trebuie” este din nou prea mare…