Cu piciorul pe accelerație, direct în Codul Penal: cum sfidează bariera, poliția și sărăcia românilor un „expert superior” cu peste 300.000 de euro în conturi

În România paralelă a bugetarilor de lux, regulile de circulație, legile penale și legile fizicii financiare sunt simple recomandări pentru fraieri. Când ai conturile căptușite cu sute de mii de euro și ocupi funcții călduțe la stat, nici măcar trenul nu are prioritate în fața ta, darămite un amărât de Cod Rutier. Este tabloul grotesc al familiei Tudor – împărțită strategic între Primăria Boldești-Scăeni și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (MIPE) –, unde opulența bugetară s-a întâlnit recent, în plină viteză, cu dosarul penal.

Kamikaze de minister: roșu la calea ferată și 120 de zile de „pauză” ignorate cu tupeu

Să începem cu piesa de rezistență a sfidării absolute, căci banii mulți îți dau, aparent, și senzația de nemurire în trafic. Andrei Tudor, „expert superior” în cadrul MIPE, nu are timp de pierdut la bariere, ca muritorii de rând care își numără mărunțișul de benzină.

Conform unor informații solide, verificate și confirmate din mai multe surse independente, domnul expert a considerat că culoarea roșie a semaforului de la trecerea la nivel cu calea ferată este doar un detaliu decorativ și a trecut senin. Ghinion însă: poliția nu i-a apreciat graba ministerială și i-a reținut permisul, aplicându-i o suspendare a dreptului de a conduce pentru o perioadă clară de 120 de zile.

Aici nu vorbim despre bârfe de colțul străzii sau răutăți ale vreunui cetățean invidios pe funcționari, ci despre fapte cât se poate de oficiale. Pentru un om simplu, patru luni fără permis înseamnă abonament la autobuz, mers pe jos și capul plecat. Dar cum să meargă pe jos un expert superior cu conturile pline?

Permisul e pentru fraieri! De la șmecheria pe șosea, direct la dosar penal

Adevărata măsură a tupeului de castă abia acum urmează. După ce a rămas pieton cu acte în regulă pentru patru luni, Andrei Tudor a decis că sancțiunea statului român – același stat care îi virează lunar salariul – este complet opțională.

Potrivit acelorași surse independente și concordante care au confirmat isprava, funcționarul a fost prins din nou la volan, conducând bine-mersi exact în perioada în care avea dreptul de a conduce suspendat. De data aceasta, sfidarea nu s-a mai lăsat cu o simplă amendă, ci cu un dosar penal în toată regula pentru conducerea unui vehicul fără permis valabil.

Este radiografia perfectă a rupturii dintre cetățeanul obișnuit – care transpiră la volan să nu depășească limita legală cu 5 km/h – și bugetarul de lux care tratează atât Codul Rutier, cât și Codul Penal ca pe niște broșuri facultative. Când treci pe roșu la calea ferată și apoi urci la volan cu permisul suspendat, nu mai calci doar legea, ci calci în picioare orice urmă de decență publică.

„Săracii” de la stat: 321.000 de euro în pușculiță, case, terenuri și vouchere de vacanță

De unde vine, totuși, această aroganță de neatins? Poate din liniștea financiară pe care ți-o oferă statutul de bugetar conectat la resurse. Așa cum remarcă tranșant sursa care a analizat documentele oficiale: „Suntem un popor sărac, însă cu funcționari bogați rău”.

Conform declarațiilor de avere depuse de Florina-Neli Tudor (secretar general al UAT Boldești-Scăeni, document din 5 iunie 2024) și de soțul ei, Andrei Tudor (expert superior MIPE, document din 5 martie 2025), familia stă pe o adevărată pernă de bani. Din datele centralizate de sursă, activele financiare asociate soțului se ridică la aproximativ 931.588 de lei, iar cele asociate soției la circa 684.200 de lei. La un calcul simplu, rezultă un total amețitor de 1.615.788 de lei – adică în jur de 321.000 de euro puși la păstrare în depozite, fonduri de investiții și pensii private.

Și, ca să nu pară că oamenii trăiesc doar cu cifre pe ecran, declarațiile de avere completează tabloul „sărăciei” lucie cu un inventar imobiliar demn de invidiat:

• Terenuri în Câmpina și Boldești-Scăeni care adună aproximativ 1.800 de metri pătrați;
• Un apartament în Câmpina;
• Două case de locuit (una în Câmpina, alta în Boldești-Scăeni);
• Două autoturisme cumpărate (un Peugeot 208 din 2018 și o Dacia Spring din 2021) – mașini numai bune de plimbat chiar și când ai permisul lăsat la poliție.

Toate acestea în condițiile în care doamna secretar declară un salariu anual de 77.725 de lei, iar domnul expert MIPE raportează venituri salariale anuale de 99.098 de lei, crescute ulterior la 114.167 de lei. Evident, deși au peste 300.000 de euro puși deoparte, cei doi nu au refuzat nici tradiționalele vouchere de vacanță de la stat (în jur de 1.450–1.600 de lei), căci la bugetari fiecare bănuț public contează.

Regimul de fotosinteză bugetară: 9 ani în care nu mănânci, nu respiri, nu exiști

44133_TUDOR FLORINA-NELI 2

a2262525ad8a1df5343947d4b1a0efac

Este adevărat, hârtiile oficiale arată că o parte din imobile provin din moșteniri și donații mai vechi (din anii 2002, 2005 sau 2018), iar unele fonduri de pensii și plasamente au fost deschise începând cu 2007, 2014 și 2015, aducând dividende și dobânzi. Dar pentru românul care își drămuiește salariul de la o lună la alta, matematica seacă a lefurilor de la stat rămâne o sfidare.

Sursa citată face un calcul pamfletar de o ironie amară, demonstrând cum ar putea un muritor de rând să strângă doar banii din conturi bazându-se pe aceste salarii: „În 109 luni poți să faci DOAR DEPOZITELE, în condițiile să nu mănânci NIMIC, să nu consumi NIMIC. Practic să nu exiști. Deci 9 ani nu trebuie să exiști, ci doar să primești salariile. După vine partea cu casele și apartamentul. Alți ani în care nu trebuie să exiști.”

Cu alte cuvinte, rețeta succesului în administrația românească presupune să intri în hibernare biologică timp de un deceniu, să te hrănești cu aer și lumină solară, să nu plătești nicio factură și să pui la saltea absolut fiecare leu încasat de la stat.

Bariera pe care nu o mai ridică nimeni

Dincolo de conturile grase, de moșteniri și de randamentul investițiilor, rămâne realitatea crudă a faptei penale. Atunci când ești plătit din bani publici, ai depozite de peste trei sute de mii de euro și trei proprietăți imobiliare, dar alegi să forțezi roșul la calea ferată și apoi să conduci sfidător fără permis până te alegi cu dosar penal, problema nu mai este doar a poliției rutiere și a procurorilor.

Bariera de la calea ferată pe care a ignorat-o Andrei Tudor este, în realitate, bariera de bun-simț și de legalitate pe care o anumită castă bugetară o încalcă zilnic, convinsă fiind că statutul și conturile o fac intangibilă. Iar în urma lor, pe partea cealaltă a barierei, rămâne același popor captiv, obligat să deconteze nota de plată a unor funcționari pentru care până și legea penală pare o simplă formalitate.

Când „disciplina” se scrie cu pixul şefului, nu cu legea

La IPJ Caraș-Severin, disciplina părea să se facă nu după lege, ci după regula simplă: „cine e mai la îndemână, ăla plătește”. Din fericire, IGPR a venit, tardiv dar util, și a apăsat pe butonul „Anulează” la o sancțiune disciplinară încropită mai mult la inspirație decât la Codul de procedură: o „mustrare scrisă” dată unui polițist pentru obligațiile… altui polițist.

Cazul a fost scos la lumină și apărat de Sindicatul SIDEPOL, care a decis că, dacă tot avem lege, poate ar fi bine să o și folosim, nu doar să o ținem în biblioraft lângă cafea.

„Mustrare scrisă” pentru cine n-a avut ghinionul să stea pe bancheta din spate

Inspectoratul de Poliție Județean Caraș-Severin s-a gândit așa: dacă s-a întâmplat ceva cu o persoană condusă la sediu, trebuie să răspundă cineva. Nu contează cine trebuia să o supravegheze, contează să fie „un nume pe hârtie”.

Așa a ajuns conducătorul auto să fie sancționat pentru că nu a făcut treaba… polițistului din spate.

Obligația de supraveghere permanentă a persoanei conduse la sediul poliției revenea, potrivit dispozițiilor în vigoare, polițistului aflat pe bancheta din spate. Dar în Caraș, se pare că atribuțiile circulă liber, ca zvonurile pe hol: ce e al tău, e al tău, ce e al colegului… poate deveni al tău, dacă șeful are chef de o sancțiune.

IGPR, prin Decizia nr. 9968 din 16.10.2026, a constatat ceea ce era evident pentru oricine știe să citească o dispoziție de serviciu: nu poți să agăți de gâtul unuia obligațiile altuia, doar ca să dea bine la „răspundere disciplinară”.

Fapta? Care faptă? Scriem ceva generic și vedem noi după

Ca în orice mică operetă disciplinară, nu putea lipsi și elementul clasic: fapta „descrisă” atât de vag încât poate însemna orice și nimic.

Actul de sancționare:

• nu descria în mod concret ce a făcut polițistul;
• se baza pe o „abatere” care nici măcar nu fusese confirmată prin cercetarea prealabilă;
• arăta mai degrabă ca o compunere slabă, nu ca un act juridic serios.

Pe scurt, sancțiunea a fost fundamentată pe:

• obligații care nu îi aparțineau;
• formulări generale ca „nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile”;
• o cercetare disciplinară care a ratat exact esențialul: ce, cine, cum, când și pe ce bază.

IGPR a făcut ceea ce, în mod normal, ar fi trebuit să facă din prima cei de la Caraș: să citească legea și dosarul, nu doar numele celui care poate fi pus țap ispășitor.

Principiul de bun-simț pe care unii șefi încă îl contestă: funcția nu e mai presus de lege

Potrivit relatărilor Sindicatului SIDEPOL, cazul nu e doar despre anularea unei sancțiuni, ci despre un principiu elementar pe care, în mod surprinzător, trebuie încă explicat în 2026:
autoritatea funcției de conducere nu bate legea.

Nu poți:

• să transformi un polițist în „responsabil de serviciu” pentru ce trebuia să facă altul;
• să inventezi răspunderi pe linie ierarhică doar ca să nu recunoști că ai greșit în gestionarea situației;
• să aplici sancțiuni pentru fapte nedovedite, împachetate în formulări bombastice, dar goale de conținut.

Dar, iată, s-a încercat.

Cercetare disciplinară sau presiune ambalată „legal”?

SIDEPOL punctează foarte clar o realitate pe care mulți polițiști o cunosc din plin: o cercetare disciplinară nu e doar o formalitate. În practică, ea înseamnă:

• presiune profesională;
• teamă pentru carieră;
• frica de a nu deveni „exemplu pentru ceilalți”.

Nu vorbim de nimic spectaculos: e suficientă o mustrare scrisă plasată „strategic” în dosar și cariera ta poate lua ușor altă direcție. De aceea, ideea că un polițist ar trebui să treacă singur printr-o astfel de procedură e, în practică, o formă de naivitate sau cinism.

În acest caz, intervenția SIDEPOL a făcut diferența între:

• o sancțiune rămasă „la dosar”, justificată cu fraze generale;
• și o decizie a IGPR care spune negru pe alb: așa ceva nu se poate.

Când „decizia de conducere” întâlnește, în sfârșit, legea

Rezultatul obținut – anularea sancțiunii – demonstrează ceva ce, în teorie, ar trebui să fie banal, dar în practică sună aproape revoluționar:

• faptul că o măsură dispusă de conducere nu e automat și o măsură legală;
• că drepturile polițiștilor nu sunt simple „opțiuni”, ci garanții care trebuie apărate;
• că perseverența și argumentele juridice bine puse pe masă pot demonta o sancțiune construită pe nisip.

Pe înțelesul tuturor: nu tot ce semnează șeful devine, prin miracol, și conform legii.

Rolul SIDEPOL: nu doar afiș pe ușă, ci scut când „se strică filmul”

Potrivit relatării publicate de Sindicatul SIDEPOL, mesajul e clar:

• nu rămân spectatori când drepturile membrilor sunt călcate cu bocancul birocratic;
• analizează cazurile, contestă măsurile și folosesc toate instrumentele sindicale și juridice pentru a opri astfel de derapaje.

Cazul polițistului din Caraș-Severin e un exemplu de manual:

• sancțiune aplicată pe repede-înainte;
• atribuții răsturnate între polițiști;
• cercetare disciplinară făcută cu ochii închiși la detaliile importante;
• anulare obținută prin contestație fermă și argumentată.

Concluzie: Bancheta din spate e responsabilă, dar tot șoferul plătește

Dacă ar fi să rezumăm „logica” inițială a sancțiunii, ar suna cam așa:

• atribuția de supraveghere e a polițistului din spate;
• nu se verifică serios cine, ce, cum a făcut;
• dar se sancționează conducătorul auto, că e mai simplu.

IGPR a pus frână acestui mod de a face „justiție disciplinară” și a confirmat ceva elementar:
Nicio răspundere nu poate fi angajată pentru obligațiile care revin altui polițist.

Restul e zgomot de culise și hârtie consumată degeaba. (Cerasela N.).

De la WhatsApp-ul cu buletine și dosare penale, la amprentări pe normă, sigilii false pe gaze și răfuieli amoroase cu girofarul în șanț: manualul practic de abuz marca I.P.J. Prahova & Poliția Băicoi.

STATUL PARALEL PE WHATSAPP: ACOLO UNDE SE FACE „JUSTIȚIE” ÎN PRAHOVA

În I.P.J. Prahova, legea nu mai încape în Monitorul Oficial, în ordine scrise, în registre. Nu. În 2026, legea încape în… WhatsApp. Grupuri „de serviciu” unde se aruncă la grămadă poze cu oameni, buletine, acte de muncă, documente, dosare, tot ce prinde telefonul polițistului. Protecția datelor personale? Respect față de persoanele implicate în dosare? Confidențialitate? Astea sunt pentru alte țări, nu pentru mica republică WhatsApp a lui Predator Preda Ginel.

Pe 18.10.2026, marele strateg al Prahovei, comisarul-șef Ginel Preda, stă el așa, drept, și judecă strâmb. Din laboratorul lui mental, îmbibat de aroganță și dispreț față de lege, îi „fățâie mintea” o idee epocală: „Până pe 27.10.2026 amprentați toate persoanele din dosarele penale.” Toate. Fără listă, fără filtrare, fără logică. Dacă ai respirat vreodată în raza unui dosar penal, ești bun de băgat gheruțele în tuș.

Ordinul nu vine prin adresă oficială, cu antet, număr de înregistrare și semnătură. Vine pe WhatsApp, ca meme-urile. Așa se face poliție în Prahova: cu dispoziții penale livrate ca pozele cu pisici.

„AMPRENTAȚI TOT CE MIȘCĂ”: CÂND NORMA ÎNLOCUIEȘTE CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ

Predatorul Preda nu se încurcă în subtilități: pentru el nu există diferență între suspect, inculpat, martor, persoană vătămată sau simplu om pomenit într-o declarație. Toată lumea intră în malaxor. Dosarul penal nu mai este instrument de aflare a adevărului, ci listă de potențiali cobai pentru amprentare în masă.

Fizic și uman, este imposibil să amprentezi, în câteva zile, toate persoanele care apar în toate dosarele penale din subordine. Orice om sănătos la cap știe asta. Orice șef minim competent știe că trebuie analizate cazurile, calitățile procesuale, riscurile, relevanța. Nu și Predatorul Preda. El dă termen: 27.10.2026. Cine nu se conformează, intră la „de ce nu ai, de ce așa puține, ăla cum poate și voi nu”.

Legea spune că, în anumite condiții, poți amprenta și fără acordul persoanei. Dar legea nu spune niciunde: „Dați, fraților, drumul la amprentări în rafală, la grămadă, că avem nevoie de statistici de prezentat la șefi.” Codul de procedură penală devine hârtie igienică instituțională în fața unei dispoziții cretine trimise pe WhatsApp.

CAMPIONATUL JUDEȚEAN DE ÎNMUIAT GHERUȚELE ÎN TUȘ

După ce explodează „ordinul” pe grup, începe carnavalul. Nu unul juridic, desigur. Unul de tip vestiar de liga a patra:
„Tu de ce nu ai?”,
„De ce ai așa puține?”,
„Ăla cum poate și voi nu?”,
„Ce, voi sunteți mai fraieri?”

Amprentarea devine brusc disciplină olimpică. Nu contează pe cine aduci, de ce îl aduci, ce efect are, ce drepturi îi calci în picioare. Contează să bifezi. Să aduni „scalpuri de amprentă”. Să ridici scorul. Să dai bine în fața Predatorului.

În loc să patruleze, în loc să prevină infracțiuni, în loc să lucreze profesionist, polițiștii sunt trimiși la vânătoare de oameni normali, cu fișe curate, dar „vinovați” că apar pe undeva într-un dosar. Și totul sub umbrela idioată a unei dispoziții generale, ilegale și imposibil de aplicat, născută în creierul unuia care confundă poliția cu un joc video.

INDUSTRIA DE HÂRTII INUTILE: CÂND REFUZUL DE A FI UMILIT DEVINE „ACT OFICIAL”

Dar cum să fie completă prostia, dacă nu cu un strat gros de hârțogăraie? Că doar suntem la stat.

Dacă omul nu vrea să fie tratat ca infractor doar pentru că a avut ghinionul să apară într-un dosar? Dacă nu e acasă, e plecat din localitate, e în altă țară? IPJ Prahova are soluția „genială”: polițistul trebuie să mai piardă timp ca să facă proces-verbal pe coală A4, în care să consemneze solemn că „persoana X refuză”. Încă un teanc de hârtii, încă o dovadă de aberație administrativă.

Imaginați-vă sute, mii de procese-verbale de „refuz”. Nu pentru infractori periculoși. Nu pentru cazuri grave. Ci pentru oameni normali care nu acceptă să fie batjocoriți de o dispoziție născută pe WhatsApp. În timp ce infracțiunile reale își văd liniștite de treabă, aparatul polițienesc stă cocoșat peste imprimantă și pix.

Dimensiunea prostiei la IPJ Prahova nu se mai măsoară în dosare rezolvate, ci în tone de coli A4 consumate degeaba.

PREDATORUL VĂZUT DIN INTERIOR: SUBALTERNII ȘTIU CĂ E ILEGAL, DAR TAC LA ORDIN

În printurile de pe grupurile de WhatsApp, obținute în exclusivitate, se vede clar cum îl percep subalternii pe comisarul-șef: „Predatorul Preda Ginel”. Nu șef respectat. Nu profesionist. Nu reper. Ci Predatorul. O combinație sinistră de frică și batjocură.

Ironiile curg, miștourile la fel, limbajul spune tot: oamenii știu că ordinele sunt aberante, că nu au acoperire legală, că se joacă de-a Dumnezeu cu libertatea și demnitatea oamenilor. Dar între a râde amar pe WhatsApp și a refuza să execuți abuzuri e o prăpastie. Iar sistemul e construit în așa fel încât cine refuză abuzul ajunge victima lui.

Așa supraviețuiește Predatorul: hrănit de frica, lașitatea și obediența celor care știu că greșesc, dar apasă butonul „execut ordinul”.

MOCA NU-I DE LA CAFEA: MOCANU HORIA, LAUTARUL HĂRȚUIRII DE BAICOI

Intră în scenă adjunctul Poliției Băicoi, Mocanu Horia. Dacă Predatorul scrie prostii pe WhatsApp la nivel de județ, Mocanu le pune în scenă, local, în variantă folclorică.

În loc să folosească dispoziția – deja discutabilă legal – pentru a chema cu adevărat persoane periculoase sau cu profil de risc ridicat, Mocanu își întreabă propriul creier: „Pe cine aș putea să hărțuiesc cel mai bine sub acoperirea acestui ordin?” Răspunsul vine instant: pe viitoarea soție, Doamna A, femeia despre care ați putut citi în articolul „I.P.J. Prahova & «Structuri SRL»: de la girofar în șanț la amprentare abuzivă și sigiliu fals pe gaze”.

În loc să fie chemați interlopii, recidiviștii, agresorii periculoși, sunt convocate victimele incomode ale abuzurilor. În loc să fie protejate, sunt puse iar la zid, chipurile „în baza dispoziției IPJ”. Mocanu a înțeles perfect „schema”:

– Vrei să-ți reglezi conturile personale?
– Nu te mai complici cu amenințări directe, că miroase a dosar penal.
– Invoci dispoziția lui Predator Preda și o transformi în bâtă de bătut nervii celui/celei care te deranjează.

Dacă cineva îl ia la întrebări: „De ce tocmai ea?”, Mocanu ridică nevinovat din umeri: „Eu doar am respectat dispoziția IPJ.” Și uite-așa, o poruncă generală, ilegală și tembelă devine paravan perfect pentru șantaj emoțional, intimidare și hărțuire pe persoană fizică.

DE LA GIROFAR ÎN ȘANȚ LA SIGILII FALSE PE GAZE: MANUALUL PRACTIC DE ABUZ (aici)

Cazul Doamnei A nu pornește de la zero. În articolul „I.P.J. Prahova & «Structuri SRL»: de la girofar în șanț la amprentare abuzivă și sigiliu fals pe gaze” ați văzut deja cum „lucrează” combinația Prahova–Băicoi:
– girofar de poliție băgat în șanț pentru că așa vrea mușchiul unora,
– amprentări și fotografieri abuzive,
– intervenții la gaze naturale cu sigilii false, folosite ca instrument de presiune și răzbunare.

Acum, peste acest tablou se adaugă noua „capodoperă” a Predatorului: dispoziția generală pe WhatsApp de amprentare în masă. Iar Mocanu o folosește ca să lovească exact unde îl doare mai mult: în viitoarea soție, în femeia care a îndrăznit să nu accepte umilința, în persoana care a devenit, prin simpla rezistență, dușman al sistemului.

Sigiliii false pe gaze, girofar în șanț, amprentare abuzivă, hărțuire emoțională sub acoperirea ordinelor, WhatsApp ca instrument de „comandă operativă”: toate piesele se potrivesc. Nu sunt incidente izolate. Sunt capitole din același manual de abuz.

DGA, DGIPI ȘI „ORBUL GĂINILOR”: CÂND CEI CARE TREBUIE SĂ VADĂ PREFERĂ SĂ SE FACĂ NEVĂZĂTORI

Într-o lume normală, DGA și DGIPI ar zbura peste astfel de cazuri ca uliii. Ar cere toate capturile de ecran, ar audia polițiștii, ar verifica dosarele, ar lua la bani mărunți amprentările făcute „la normă”, ar demasca sigiliile false, ar pune lupa pe fiecare „dispoziție” transmisă pe WhatsApp.

În realitatea românească, DGA și DGIPI par mai degrabă să aibă abonament la „orbul găinilor”. Văd, dar nu vor să vadă. Aud, dar nu pricep. Primesc plângeri, dar le îngroapă în sertare. Preda Ginel rămâne Predator. Mocanu Horia rămâne lautarul hărțuirii de Băicoi. Doamna A și toți ceilalți în situații similare rămân victime „colaterale”.

Iar dacă nebunia continuă fără reacție, următoarele episoade nu sunt o întrebare de „dacă”, ci doar de „când” și „pe cine”.

 CONCLUZIE: IPJ PRAHOVA, DIN INSTRUMENT AL LEGII ÎN JUCĂRIE A MINȚII BOLNAVE A CÂTORVA ȘEFI

Ziarul nostru de investigații vă prezintă în exclusivitate printuri de pe grupurile de WhatsApp ale polițiștilor din IPJ Prahova. Din ele reiese limpede că:

• ordine se dau pe WhatsApp, ca glumele proaste;
• amprentările sunt făcute nu după lege, ci după normă și chef;
• cine îndrăznește să fie incomod riscă să se trezească la poză și tuș „în baza dispoziției”;
• sigiliile false pe gaze devin instrument de presiune, nu de securitate;
• girofarul ajunge în șanț, dar nimeni nu răspunde;
• șefii cu minte stricată își folosesc funcția ca pe o bâtă personală, nu ca pe o responsabilitate publică.

Întrebarea nu mai e „s-a întâmplat?”. E clar că s-a întâmplat. Întrebarea este: cât mai tolerăm ca poliția unui județ întreg să fie condusă prin WhatsApp, cu dispoziții ilegale, pentru răfuieli personale, în aplauzele mute ale celor care ar trebui să controleze și să sancționeze?

Până când Predatorul Preda Ginel, Mocanu Horia și toți cei care joacă în acest spectacol de abuz vor trebui să răspundă, noi vom continua să punem pe masă ceea ce ei cred că rămâne ascuns în grupuri „închise”:
ordinul aberant, conversațiile dintre „prostimea de polițiști”, presiunile, hârtiile inutile, sigiliile false, girofarul în șanț, amprentările pe normă și toate celelalte simptome ale unei minți bolnave puse la conducerea unei instituții de forță.

Acesta este pamfletul. Restul – dosare penale, anchete reale, demiteri – ar trebui să fie treaba celor care, deocamdată, se prefac că nu văd. Vom reveni. (Cristina T.).