Circul „meritocrației” a lovit din plin la Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră (ITPF) Timișoara, unde un concurs banal pentru o funcție de șef de sector la Sectorul Poliției de Frontieră Lunga s-a transformat într-o farsă jenantă. Sindicatul Europol trage semnalul de alarmă, dezvăluind o poveste demnă de un scenariu de teatru absurd: procedura, programată pentru 31 martie 2026, a fost dinamitată din fașă, candidații fiind ejectați cu o agilitate demnă de o scenetă de stand-up comedy, nu de o instituție serioasă.

Misterul CV-ului bipolar: Ieri erou, azi paria!

Imaginează-ți un document. Un Curriculum Vitae. Același document, identic, fără o virgulă lipsă, fără o literă schimbată. Acest CV a trecut cu brio patru concursuri anterioare, trei dintre ele chiar la același ITPF Timișoara și unul la marele Inspectorat General al Poliției de Frontieră. Patru! De fiecare dată, impecabil. Validat, aplaudat, trecut. Dar, surpriză! Pentru concursul de la Sectorul Poliției de Frontieră Lunga, acest CV devine, peste noapte, un fel de document eretic.

„Curriculum Vitae nu este întocmit în conformitate cu prevederile punctului 1 din dosarul de recrutare, modelul comun european”, decretează solemn comisia, eliminându-l pe unul dintre candidați. Adică, dacă până ieri modelul european era bun și acceptat de ITPF Timișoara, azi e… „neeuropean”? Ori cei care au verificat dosarele au o miopie acută, ori au fost brusc loviți de o amnezie selectivă, uitând propriile lor precedente.

Rigiditatea elastică a regulilor: Unde interesul dictază legea

Această metamorfoză subită a unui CV perfect demonstrează, nu doar o incompetență crasă, ci o aplicare selectivă a regulilor, demnă de cele mai sinistre regimuri. Sindicatul Europol, după o analiză amănunțită, confirmă cu stupefacție că „rezultatul a fost uimitor, nu erau cu nimic diferite și nu lipsea nicio informatție dintre cele solicitate”. Prin urmare, explicația e simplă și brutală: nu s-a schimbat modelul, ci, așa cum sugerează Europol, „s-a schimbat interesul”.

Rigoarea obsesivă a instituției, clamată de dimineață până seară, se transformă într-o plastilină moale în mâinile „factorilor de decizie”. Azi e valabil, mâine nu e. Exigență? Nu, arbitrar pur și simplu! Aceeași comisie sau aceiași șefi validează azi ce ieri au respins, și invers. Nu mai vorbim de profesionalism, ci de un soi de tragicomedie administrativă.

Candidatul incomod: Mai periculos decât orice contrabandist?

Când un concurs e desființat înainte să înceapă, iar motivele invocate sunt mai transparente decât un geam proaspăt spălat, întrebarea devine legitimă: oare nu cumva trebuia „resetat” pentru altcineva? Oare candidatul, deși impecabil, nu era „agreat” de „conducere”? Practica ultimilor ani, înlocuind meritocrația cu preferințele personale, arată un tipar sinistru. Nu ai o virgulă lipsă? Nicio problemă, ți-o inventăm! Ești prea bun? Prea experimentat? Ai vechime și validări multiple? Ești, prin definiție, un „candidat incomod” – o amenințare la adresa „statu-quo-ului” și a „aranjamentelor” deja prestabilite.

Deznădejdea la Frontieră: Sistemul impotriva oamenilor săi

Cu peste 100 de posturi de conducere vacante la nivelul Poliției de Frontieră, unele neocupate de 4-5 ani și gestionate prin acele celebre „împuterniciri” și „desemnări” – tehnici perfide de dominare și control – această mascaradă de concurs este picătura care umple paharul. În loc să aleagă pe cei mai buni, se alege „cine trebuie”.

Mesajul transmis polițiștilor onești, confirmă Sindicatul Europol, este clar și devastator: „Poți avea experiență, poți avea vechime, poți fi validat de trei sau patru ori, dar dacă ești incomod pentru cei care conduc, sistemul inventează orice”. Se caută nod în papură până se găsește o „virgulă lipsă” (sau se inventează una), se „reinterpretează” orice model, iar procedura se închide „elegant”, sub vălul „respectării regulilor”. Concluzia este dură, dar justă: interesul real nu e buna funcționare a instituției, ci „o altă agendă” – una a manipulării, favoritismului și a decăderii morale. La Poliția de Frontieră, „buna funcționare” a devenit o glumă proastă. (Irinel I.).

Suntem martorii unei degradări șocante, a unei trădări sistemice față de principiile meritocrației și ale legalității, chiar în inima unei instituții fundamentale a statului: Poliția Română! Ceea ce ar trebui să fie un bastion al ordinii și dreptății s-a transformat, sub ochii noștri mirați și scârbiți, într-o cocină a aranjamentelor politice și a incompetenței perpetuate prin decret. Sindicatul Europol trage un semnal de alarmă care ar trebui să răsune ca o șutură în moalele capului oricărui cetățean plătitor de taxe: la Poliția Română, concursurile sunt o glumă proastă, înlocuite cu un carnaval al „împuternicirilor” și „desemnărilor temporare”, menite să blocheze ascensiunea reală și să ungă pe roate interese meschine.

Legea, o simplă „sugestie” pentru sefii IGPR? Călcăm pe cadavre de principii!

Deși, încă din 2016, Statutul polițistului (Legea 360/2002, Articolul 27^16 (1)) prevede CLAR și FĂRĂ ECHIVOC obligația de a organiza concursuri pentru funcțiile vacante de mai mult de un an, această prevedere legală este tratată cu un dispreț suveran de către conducerea Poliției Române! Nu e doar o încălcare, este o batjocură fățișă! O sfidare la adresa oricărui principiu de bună guvernare și de respect față de lege. Practica împuternicirilor abuzive a devenit nu doar o monedă de schimb cu factorul politic local, ci piatra de temelie a unei structuri clientelare care sufocă orice șansă de profesionalism și excelență.

„Ziua Poliției”: O paradă a nepotismului sub acoperire de „imputernicire”!

Ce prilej mai „nobil” de a-și arăta mușchii și de a distribui sinecuri, decât chiar Ziua Poliției Române, când s-au împlinit 204 ani de existență? În loc să onoreze istoria și să promoveze valorile meritorii, momentul a fost transformat într-o paradă a aranjamentelor de culise. Șeful Poliției Române a decis, cu o nonșalanță demnă de o republică bananieră, să dispună noi împuterniciri pe funcții, ignorând total necesitatea unor concursuri bazate pe meritocrație. Este ca și cum ai sărbători Ziua Sănătății dând gratuit boli!

Circul „aclimatizării” pe posturi cheie: Trei luni de… neant și oportunism!

Ah, sublima strategie a „împuternicirii” pe trei luni! Ce înseamnă asta? Că șefii de la vârf își permit luxul de a „testa apele”, de a „verifica” dacă vreun personaj, parașutat politic, se „acomodează” cu ritmul și, mai ales, cu direcția impusă de la nivel politic!

• Chestorul Marian Badea, șeful IPJ Argeș, este „împuternicit” pe postul de adjunct al inspectorului general al Poliției Române – o funcție VACANTĂ DE PESTE UN AN! Și pe câte luni? Pe TREI! Să se „aclimatizeze”! De parcă ar fi o orhidee sensibilă, nu un ofițer de poliție care ar trebui să demonstreze competență, nu capacitate de „acomodare”!
• La Direcția de Poliție Transporturi, structură care zace fără director de peste DOI ANI, este împuternicit, tot pentru trei luni, Comisarul-șef Marius Savu, șeful Poliției Sectorului 5. Să nu cumva să prindă rădăcini prea adânci și să deranjeze ecuația politică!
• Avem și „împuternicire” la Centrul de Informare și Relații Publice IGPR, unde Comisarul-șef Carmen Șerbănescu, director administrativ la IPJ Constanța, este adusă tot pentru trei luni. Vom vedea dacă „logistica” se va traduce magic în „reprezentare instituțională”. Sau, mai probabil, în perpetuarea bâlbâielilor comunicării!

Aceste „perioade de acomodare” sunt, de fapt, perioade de grație pentru marionetele politice, o rușine pentru orice instituție serioasă!

„Provincia” fierbe: Caruselul „interimarilor” și „bijuteria” MAI – Construită pe nisipuri mișcătoare!

Nici măcar în „provincie” nu se găsește pacea. Schema împuternicirilor este aplicată cu sârg:

• IPJ Argeș primește un nou împuternicit în persoana comisarului-șef de poliție Marinescu Sorin Cristian.
• Funcția de șef al IPJ Vâlcea este ocupată, evident, tot prin împuternicire de trei luni, de către comisarul-șef de poliție Nicolae Ionel Marius.
• La IPJ Iași, postul de adjunct este „împuternicit” pentru aceeași perioadă ridicolă de către comisarul-șef de poliție Stoian Adrian.

Și, cireașa de pe tortul incompetenței, la IPJ Constanța, „proiectul pilot” – considerat o „veritabilă bijuterie” a conducerii MAI – va beneficia de „împuternicirea” comisarului-șef de poliție Lazăr Liviu ca adjunct. O „bijuterie” șubredă, ridicată pe temelii de interimate și instabilitate!

Instabilitatea politică: Justificarea incompetenței și a fricii? O farsă!

De ce această reducere drastică a perioadei de împuternicire, de la șase la trei luni? Motivația, dezvăluită de Sindicatul Europol, este de un cinism absolut: instabilitatea politică! Coaliția de la guvernare tremură, iar decidenții nu mai doresc să se lege la cap cu oameni „împuterniciți” pe termen lung, care s-ar putea să nu „se potrivească” noului profil politic în eventualitatea unei schimbări de gardă. Nu profesionalismul contează, ci obediența față de partidul de la putere! Poliția Română, transformată într-o anexă a jocurilor politice meschine, nu într-o instituție fundamentală a statului de drept. O mizerie!

Concluzie: O poliție „pe baros” – De la vârf până la birou! Cine ne mai apără de acești „apărători”?

Este regretabil și, pe alocuri, de o tristețe cruntă, să constatăm că o instituție de forță alege să fie condusă prin incertitudine cronică, prin mandate cu termen de valabilitate scurt și o lipsă totală de asumare strategică. Această „schemă” perfidă a împuternicirilor coboară ierarhic până la nivelul birourilor, asigurând că fiecare poziție de decizie este ocupată de un „executant” loial, nu de un profesionist independent.

Totul pentru a nu scăpa din mână „situația operativă” – un eufemism sinistru pentru controlul absolut și obediența oarbă a mii de polițiști, transformați în simple piese pe tabla de șah a politicii. Poliția Română nu este condusă, este târâtă prin mocirlă de interese, devenind o caricatură a ceea ce ar trebui să fie! Cine ne mai apără pe noi, cetățenii, când însăși instituția care ar trebui să o facă este apărată de incompetență și de jocuri de culise? Să ne fie rușine! Și, mai ales, să le fie rușine celor care transformă onoarea de a servi în batjocura de a fi servil! (Sava N.).