Exclusiv
FABRICA DE ABSURDITĂȚI COCA-COLA PLOIEȘTI: BARONUL NAN, STĂPÂNUL EVALUĂRILOR ȘI DOMNUL NEPOTISMULUI, TRANSFORMĂ BULELE ÎN BURLANE DE CORUPȚIE!
Bine ați venit, dragi cititori, în universul paralel al Coca-Cola Ploiești, unde efervescența se măsoară în spaima angajaților, fericirea e un mit urban și gustul amărui al ilegalităților depășește cu mult aroma de cola! Sub bagheta magică (și murdară) a autoproclamatului „Baron” Dragoș Antim Nan, fabrica din Ploiești s-a transformat, conform dezvăluirilor constante (așa cum am relatat în articolele noastre anterioare), dintr-un templu al băuturilor răcoritoare într-un adevărat parc tematic al incompetenței, nepotismului și corupției crase. Acum, în prag de primăvară, tabloul grotesc se îmbogățește cu noi culori, la fel de scârboase, dezvăluind cum baronul își consolidează „imperiul” pe nervii și loialitatea forțată a angajaților.
Evaluările „Baronului”: Farsa anuală a loialității măsurate cu rigla spaimei
A sosit din nou acea perioadă minunată a anului la Coca-Cola Ploiești: evaluările! O „sărbătoare” a performanței, nu-i așa? Ba, dimpotrivă! Pentru „Baronul” Dragoș Antim Nan, aceste evaluări anuale nu sunt decât un prilej glorios de a-și etala puterea absolută și de a-și consolida haremul de supuși. Nu contează competența, rezultatele sau bunul-simț! Scorul perfect și mărirea salarială consistentă se obțin prin cel mai vechi și eficient truc managerial: loialitatea față de Nan și acceptarea tacită a oricărei mizerii corporatiste. Cei care refuză să joace la dublu, cei care îndrăznesc să aibă o coloană vertebrală sau să nu se prostitueze profesional, sunt taxați imediat. Eticheta de „neperformant” li se lipește de frunte mai repede decât o bulă de CO2 de pereții sticlei, iar „măririle” lor se limitează la un „adio” politicos și un șut în fund. E dreptul divin al baronului să decidă cine stă la masă cu el și cine primește resturile. Și, zău așa, se bucură de asta mai mult decât de un bonus nejustificat!
Ionuț „cățelul” Popescu: Spionul sef din „Biroul Oval”, pe urmele măririi
Și dacă tot vorbim de loialitate, să-l salutăm pe eroul nostru, Ionuț Popescu, „cățelul” cel mai credincios al baronului! Desigur, și el vrea o mărire. Și ce face un „cățel” credincios pentru a-și arăta devotamentul? Îi șoptește baronului la ureche, îi cere intervenția personală pe lângă superiorul său (Răzvan, să trăiți!), și primește promisiunea unui salt salarial „considerabil” – poate chiar și un loc de muncă direct la Coca-Cola, nu doar externalizat. Prețul? O nimica toată! Să latre la orice mișcă, să raporteze orice discuție „suspectă” din fabrică. „Big Brother Nan” nu e doar un personaj de roman distopic, ci un regizor al realității din Ploiești, unde zidurile au ochi și camere, iar angajații au mai puțină libertate de expresie decât o sticlă de Cola într-un seif. În fond, cine are nevoie de meritocrație când poți avea o armată de spioni?
Mariana și bugetul: Când gafa e grosolană, iar „Baronul” face pe mortul
Ca dovadă supremă a geniului managerial al lui Nan, avem cazul Marianei. O eroare gravă la primul proiect al anului, făcută cu bună știință și, culmea, cu acordul șefului! După scandalul apărut în presă (căci adevărul, chiar și cel diluat, mai iese la suprafață), se pare că mințile luminate de la Ploiești au decis să fie… „mai atente” la cum aruncă cu bugetele. O tactică veche: să faci gafe monstruoase, să lași presa să urle, iar apoi să te prefaci că înveți din greșeli. E o artă, nu glumă, să risipești banii companiei cu o asemenea eleganță!
Regulile „Baronului”: Fumuri, mâncărimi și dublu standard la coada tigării electronice
Ah, egalitatea! Un concept străin în regatul lui Nan. În timp ce muritorii de rând sunt nevoiți să iasă afară, în frig, în ploaie, pentru o gură de fum, baronul și apropiații săi își permit luxul de a pufăi țigări electronice direct în birouri. Și, desigur, să mănânce ca niște nababi, în timp ce restul companiei privește cu invidie (sau greață). E o metaforă perfectă a managementului: unii se bucură de privilegiile absolutismului, în timp ce alții înghit fumuri și abuzuri.
„Baroneasa” logisticii: Valentina Nan și baletul paleților fantomă la Sănel
La câțiva kilometri de Ploiești, la Sănel, se desfășoară un alt spectacol al absurdului. Logistica, coordonată de nimeni alta decât baroneasa Valentina Nicoleta Nan (soția „Baronului”), este o capodoperă a ineficienței. Camioane care pleacă cu 5-10 paleți de marfă – adică aproape goale! Dar nu vă faceți griji, factura, și implicit comisionul, nu scad! Comandele sunt aranjate cu o precizie chirurgicală pentru a asigura ca șefii să nu piardă niciun leu. Ginel propune, iar Nan, cu un zâmbet malițios, aprobă factura. E un balet al incompetenței, orchestrat cu măiestrie pentru a păcăli sistemul și a-și umple buzunarele.
Achiziții cu dedicație: Când departamentul e doar o hârtie, iar Nan e portofelul
„Departament de achiziții?” O altă glumă bună în imperiul lui Nan! Rolul lor este pur decorativ, o fațadă pentru „Baronul” care, în realitate, decide absolut totul: prețul, cine cumpără, când cumpără, de unde și, mai ales, în ce condiții. Nimic nu mișcă fără binecuvântarea sa, iar asta se traduce printr-un flux constant de bani către firmele „preferate”. În timp ce furnizorii de rând își văd banii abia după 60 sau chiar 90 de zile, „firmele de casă” ale lui Nan sunt plătite săptămânal sau în cel mult 30 de zile. De ce? Pentru că accesul la contracte nu depinde de ofertă sau performanță, ci de relația personală cu „cel care controlează totul”. E un fel de „Robin Hood invers”: fură de la companie și dă la prietenii săi, lăsând să se înțeleagă că o parte din acei bani ajunge și în buzunarele lui.
Epilogul corupției garbogazoase: Nu mai e Cola, e coșmar!
Așadar, dragi consumatori, angajați (curajoși!) și autorități (dacă mai existați!), tabloul de la Coca-Cola Ploiești, sub „domnia” lui Dragoș Antim Nan, este complet: apă suspectă, nepotism la cote alarmante, delapidare mascată sub „șoc fiscal,” spionaj corporatist, risipă și o totală lipsă de respect pentru lege și bun simț. Nu mai este o băutură, este o batjocură! Nu mai e „bule de fericire”, ci burlane de corupție, de unde curg bani murdari și toxicologie de lux. Vom reveni. (Cristina T.).
Vă invitam să ne reamintim și să recitim câteva dintre articolele publicate de noi dintre care, cele din:
Exclusiv
ULTIMUL SIGILIU: CIRCUL „TRANSPARENȚEI” SAU CUM SE SPALĂ CADAVRELE POLITICE CU ȘTAMPILA „DECLASIFICAT”
De la „Blitzkrieg-ul” epurator din 2024, la pioșenia de fațadă a Ministerului de Externe din 2026, statul român a transformat Legea 182/2002 dintr-o barieră de protecție într-un preș pe care generalii și miniștrii își șterg noroiul de pe ghete înainte de a intra în istorie.
Camera umbrelor: Când serviciile au descoperit dragostea pentru popor prin efracție juridică
Iarna lui 2024 nu ne-a adus colinde, ci o reprezentație de magie neagră administrativă. Într-un decor de sticlă și oțel, unde telefoanele criptate vibrau mai tare decât conștiințele, „Rațiunea de Stat” a decis că poporul e prea prost ca să voteze singur. Așa s-a născut Declasificarea-Scut.
Peste noapte, gardienii tăcuți ai secretelor s-au transformat în „fete mari” ale transparenței. Nu din dragoste pentru cetățean, ci pentru a livra Curții Constituționale muniția necesară executării silite a democrației. Într-un „Blitzkrieg” juridic ce ar face orice dictator invidios, Legea 182/2002 a fost lăsată la ușă, ca o rudă săracă și incomodă. Conform datelor ce au inundat ecranele, ștampila „Declasificat” era încă umedă când voturile a milioane de oameni erau deja aruncate la coșul de gunoi al istoriei. Statul își salva viitorul prin arderea prezentului pe rugul propriei nelegalități.
Arhivarul cu manșete de catifea: Baletul metodic al Oanei Toiu
Sărim în martie 2026. Pe holurile Ministerului Afacerilor Externe (MAE), atmosfera e alta: se joacă „Lacu Lebedelor” administrativ. Oana Toiu, privită de unii ca un arhivar cu viziune și de alții ca un funcționar cu prea mult timp liber, ne prezintă „Declasificarea-Monument”.
Aici, jocul nu mai este despre urgență, ci despre mitologie. Se scot de la naftalină 5.000 de dosare despre Mineriade și despre cum tremurau diplomații în fața Moscovei în 1990.
Acum, brusc, totul e „la virgulă”. Nota de fundamentare este un testament politic al USR, o încercare disperată de a mima rigoarea absolută. De ce acum? Pentru că nimic nu dă mai bine la CV-ul unui ministru pe făraș decât o poză cu mâna pe „Adevărul Istoric”, în timp ce prezentul îi fuge de sub picioare.
Ajunul moțiunii: Bomba cu ceas din porumbei de hârtie
Mai 2026. În Parlament e un frig electoral care îți îngheață sângele în vine. Moțiunea de cenzură bate la ușă, iar Guvernul simte cum fotoliile se transformă în scaune electrice. Și ce face MAE în acest moment de maximă vulnerabilitate? Apasă butonul roșu al „Declasificării-Bombă”.
Cu doar cinci zile înainte ca ministrul Oana Toiu și Ilie Bolojan să afle dacă mai au dreptul la mașină cu girofar, cele 5.000 de dosare sunt aruncate în spațiul public. Este un șah-mat moral de o ipocrizie monumentală. Dacă moțiunea trece, succesorii vor găsi pe birou o „listă a adevărului” pe care nu o pot ignora fără să pară complici cu Securitatea.
Guvernarea își extrage legitimitatea din cenușa anului 1990 pentru a-și masca eșecul lamentabil din 2026.
Ipocrizia procedurală: Comediantul MAE și călăul CSAT
Contrastul este de un umor negru absolut. La MAE, în 2026, funcționarul tremură pentru o ștampilă pusă strâmb pe o listă de arhivă, invocând termene, avize și consultări publice. În schimb, în decembrie 2024, CSAT și serviciile (SRI, SIE, DGPI) au tratat legea ca pe o broșură de supermarket.
Unde este Hotărârea de Guvern cerută de Art. 24, alin. 4 din Legea 182/2002 pentru circul din 2024? Nu există. A fost o declasificare prin „comunicat de presă”, un hibrid juridic ce ar trebui să-i trimită pe semnatari direct în fața procurorilor pentru abuz în serviciu. S-a creat un „Safe Space” al nelegalității: dacă spui că salvezi democrația, Codul Penal devine opțional.
Verdict: Moartea siguranței juridice sub cizma „Notelor Informative”
Ceea ce vedem astăzi în documentele MAE este doar cosmetizarea unui cadavru administrativ. Statul român mimează legalitatea pe subiecte prăfuite, în timp ce pe subiectele vitale – cum sunt alegerile – operează ca o grupare de gherilă informațională.
Declasificările din 2024 nu au fost despre informare, ci despre execuție politică. Dacă procedura MAE este „proba de democrație”, atunci episodul CSAT-SRI-DGPI este proba de autoritarism pur. România a încetat să mai fie condusă de legi și a început să fie condusă de „note informative” declasificate la ordin.
Azi, când moțiunea va fi votată, acele 5.000 de dosare diplomatice vor pluti deasupra Parlamentului ca niște porumbei de hârtie vopsiți. Dar nu vă lăsați păcăliți: nu vestesc libertatea, ci victoria strategiei murdare asupra legii. Iar cei care au semnat „execuția” din 2024 s-ar putea să descopere curând că istoria are prostul obicei de a declasifica și greșelile tiranilor, nu doar ale diplomaților morți. Vom reveni. (Criistina T.).
Exclusiv
„Troznești la genunchi, eu ard la coaste!” — Spectacolul sindical între Diamantul, Europol și acuzațiile IGPR
Lead Emil Pascut, liderul Sindicatului Diamantul, descrie cu un umor negru o scenă demnă de telenovelă administrativă: atacuri coordonate, acuzații de subminare a statului și o sumă impresionantă — 2,2 milioane de euro — care ar fi fost pregătită pentru „servicii” de „printare, implicuire și transmitere corespondență”. Declarațiile sale, relatate de sursa sindicală, arată că războiul nu mai e doar pe hârtie, ci și la nervii conducerii din MAI și IGPR.
Operațiunea „Blame-shift”
Potrivit relatării sindicale, Andreica a atras atenția că atacul la Sindicatul Diamantul nu e izolat: și Europol ar fi fost ținta unor manevre similare dinspre IGPR, după ce Europol a scos la iveală suma uriașă pusă la bătaie pentru servicii dubioase. În comunicatul oficial al IGPR, se regăsește aceeași retorică — sindicatele „subminează” statul — teza preferată a celor care vor să transforme contestarea într-un delict de opinie.
Limbaj de cartier în spațiu instituțional
Cea mai tulburătoare parte rămâne fraza citată de Pascut: „Eu îi troznesc la genunchi, tu arde-i la coaste!”. Nu e un slogan de campanie, ci o mostră de retorică agresivă care, rostită în context sindical-politic, arată că tensiunile din aparatul statului au scăpat demult de sub controlul vocabularului oficial. Pascut pune problema direct: dacă două sindicate sunt acuzate că „subminează” statul (când, în realitate, tulbură doar feng-shui-ul unor conducători), atunci poate că nu mai e cazul să se simtă singur în demersul de a semnala neregulile.
Bani, contracte și „implicuire”
Scandalul financiar semnalat — cei 2,2 milioane euro pentru „printare, implicuire și transmitere corespondență” — sună ca o glumă proastă sau ca o afacere opacă pusă pe hârtie. Dacă informațiile Europol sunt corecte, atunci reacția IGPR la criticile sindicale capătă o nuanță de interes pecuniar: în loc să clarifice, instituția atacă messenger-ul care a adus problema în lumină.
Cine pe cine subminează?
În epoca în care acuzația de „subminare” devine reflex administrativ, întrebarea legitimă rămâne: cine subminează pe cine? Sindicatele care denunță nereguli sau instituțiile care folosesc retorica pentru a mușamaliza anchete și dezvăluiri? Pascut ironizează situația: e aproape reconfortant că nu mai ești singur când destabilizezi statul — adică, dintr-un singur scandal se face deja o rețea de complicități verbale.
Concluzie: dialog sau duel?
Ceea ce ar trebui să rămână un dialog sănătos între angajați, sindicate și conducere s-a transformat într-un duel de replici tăioase și acuzații publice. Dacă mesajul transmis de Pascut e sincer — că suntem martorii unei orchestrări a atacurilor împotriva sindicatelor critice — atunci soluția nu e retorica belicoasă, ci transparența: anchete reale, publice, și răspunsuri clare la întrebările legate de contracte și finanțări. Altfel, rămân doar propoziții de tipul „Eu îi troznesc la genunchi, tu arde-i la coaste!”, care amuză pe margine, dar nu rezolvă nimic pentru cetățeanul de rând. (Cerasela N.).
Exclusiv
Sânge pe pereți la final de trimestru: „Jupânul” greșește, fraierii pleacă acasă! REȚETA DEZASTRULUI LA COCA-COLA PLOIEȘTI
CUM SE TRANSFORMĂ „FABRICA DE FERICIRE” ÎN „PENSIONUL CUMETRIILOR” SUB BAGHETA BARONULUI NAN
În timp ce ecranele televizoarelor ne bombardează cu reclame despre bucurie și prospețime, la unitatea de producție Coca-Cola HBC din Ploiești, realitatea are gust de fiere și miros de penal. După un an de dezvăluiri incendiare marca Incisiv de Prahova, imperiul clădit pe obediență și „combinații” de Dragoș Antim Nan începe să se clatine, dar nu înainte de a mai sacrifica câteva zeci de destine pe altarul incompetenței manageriale.
Bilanțul groazei după primul trimestru: Când „jupânul” greșește, angajații plătesc cu locul de muncă
Efectele primului trimestru din 2026 au ieșit la suprafață ca reziduurile dintr-o conductă spartă. Așa cum avertiza publicația Incisiv de Prahova încă din data de 30 ianuarie 2026, într-un material despre domnia absurdului de la Coca-Cola, mecanismul de acoperire a pierderilor generate de managementul defectuos al lui Dragoș Antim Nan a fost activat: concedierile colective.
Trimestrul în care „fericirea” dă afară: concedieri turbo, procese pe bandă și umbra lui Nan la butoane
Efectele după primul trimestru au început să muște. Când perdeaua e trasă, scenariul e același: decizii grăbite, vinovați invizibili, nota de plată pe masa celor mai vulnerabili. Iar „fabrica de fericire” are, din nou, un gust amar.
Tăiem oameni, nu pierderi — manualul „de urgență” recitit Nu e surpriză, e tipar. În articolul din 30 ianuarie 2026, Incisiv de Prahova avertiza că, pentru a acoperi pierderile atribuite lui Dragoș Antim Nan, conducerea va împinge din nou pedala concedierilor — nu ca ipoteză, ci ca obicei de casă: https://www.incisivdeprahova.ro/2026/01/30/coca-cola-sub-domnia-absurdului-cum-lordul-nan-si-clanul-sau-au-transformat-fabrica-de-fericire-intr-un-focar-de-incompetenta-si-ilegalitati/?utm_source=chatgpt.com Final de trimestru: confirmare pe toată linia. Tăieri rapide acolo unde e mai lesne — la oameni —, în timp ce cauzele rămân bine ascunse în sertar.
Justiția ia număr de ordine — cauze, termene, verdicte Pe portalul instanțelor, angajați reclamă presiuni și plecări forțate. Procesele curg:
- https://portal.just.ro/117/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=11700000000188511&id_inst=117
- https://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000001252666&id_inst=3
- https://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000001252670&id_inst=3
- https://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=300000001252669&id_inst=3
- Și nu vorbim doar de litigii deschise: unele au fost deja câștigate de angajați, alimentând suspiciunile privind legalitatea practicilor contestate: https://portal.just.ro/32/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=10300000000096294&id_inst=32
Tronul din culise — directorul pleacă, influența rămâne
Oficial, Dragoș Antim Nan nu mai e în prim-plan. Neoficial, spun sursele interne, piesele au fost așezate din vreme: succesor „de încredere”, deciziile sensibile rămânând, practic, telegrafiate din umbră. O cortină elegantă peste aceeași regie. Întrebarea corectă nu e „dacă”, ci „cât mai durează”.
Apă tulbure, contoare „cuminți”
După episodul Forajului 3 și discuțiile despre apă neconformă, s-au schimbat contoare „uzate moral”. În secția de zvonuri, însă, se agită bănuieli privind cum se monitorizează consumurile din foraje proprii. Detalii și context, în ancheta Incisiv de Prahova din 30 martie 2026: https://www.incisivdeprahova.ro/2026/03/30/nan-maestrul-forajelor-fantoma-coca-cola-ploiesti-o-fabrica-de-cosmaruri-cu-apa-neconforma-si-autoritati-conforme-cu-spaga/
Program special pentru „aleși” — restul, la 08:00 fix
Așteptările erau simple: reguli egale pentru toți. În practică, potrivit surselor interne, Valentina Hasineti ar beneficia de un „flex” neoficial — sosiri după 09:00, plecări la prânz —, în timp ce șeful direct, Ginel Dobre, e indicat de aceleași surse ca fiind numit tot prin influența lui Nan. Când arbitrii sunt din aceeași galerie, sesizările ajung direct la coș.
Caracatița recrutărilor — „adu-ți neamul, dă-l mai departe”
Din peste 300 de angajați, mai bine de jumătate ar fi intrați pe filiera de influență asociată lui Dragoș Antim Nan, potrivit surselor interne. Un mecanism în lanț: fiecare nou „nucleu” își aduce oamenii — apropiați, rude, fini, afini. Sunt vehiculate nume precum Nan și soția, foști cumnați, fini, îngrijitori, ginere, precum și Micu, Călin, Bociu, Nistorică, Coman, Stan, Daniela Spiru, Popa, Ciobanu, Ionuț Popescu. Rezultatul relatat: o rețea ramificată în aproape toate departamentele, capabilă să filtreze informația și să păstreze controlul. „Caracatiță” nu ca figură de stil, ci ca organigramă paralelă — susțin aceleași surse.
Coman la timonă — testul „poți să rupi plasa?”
Mandatul lui Coman începe pe teren minat. Moștenirea operațională e grea, iar nucleele de loialitate veche fac orice reset periculos și costisitor. Înapoi la reguli sau mai departe cu excepțiile? Adevăratul examen e simplu: transparență pe fapte, nu pe comunicate.
Cultura „da, șefu’!” — inițiativa în regim de post
În climatul descris de angajați, nume precum Brisan, Stoica, Spiru, Călin și alții sunt percepute ca evitând să contrazică linia impusă, preferând conformarea rapidă. Eficient pentru control, fatal pentru inovație. Când toți aplaudă, cine mai spune „nu e în regulă”?
Zahăr fantomă, somn adânc — episodul care nu se mai termină
Capitolul „combinațiilor” nu lipsește din inventar. Ancheta Incisiv de Prahova din 6 aprilie 2026 detaliază controversa „zahărului fantomă” și reflexele adormite ale autorităților: https://www.incisivdeprahova.ro/2026/04/06/fabrica-de-fericire-reteta-scandalului-cu-zahar-fantoma-si-autoritati-adormite-sub-bagheta-baronului-nan-de-la-coca-cola-ploiesti/
Mesajul pentru „Dragosica” rămâne, în registru satiric, același: funcția se schimbă, urma faptelor — dacă se confirmă — nu.
Un an de întrebări publice — cronica unei rezistențe
Săptămâna aceasta se împlinește un an de la prima investigație publicată după o documentare lungă: https://www.incisivdeprahova.ro/2025/05/06/investigatie-exploziva-la-coca-cola-secretele-companiei-si-vizita-surpriza-a-demnitarilor-din-sua-ridica-semne-de-intrebare/ Sursa rămâne aceeași: Incisiv de Prahova, cu date, citate și conexiuni puse pe masă. Contabilul adevărului e timpul; când praful se așază, traseul rămâne vizibil.
Factura finală — cine semnează?
Concedierile se mișcă, procesele se adună, iar influența „din spate” e descrisă ca intactă de sursele interne. Întrebarea nu mai e „dacă se vede”, ci „cine răspunde, concret, pentru consecințe — și când?”. Vom reveni cu dezvaluiri „surprize”. (Cristina T.).
Vă invitam să ne reamintim și să recitim câteva dintre articolele publicate de noi dintre care, cele din:
ULTIMUL SIGILIU: CIRCUL „TRANSPARENȚEI” SAU CUM SE SPALĂ CADAVRELE POLITICE CU ȘTAMPILA „DECLASIFICAT”
De la „Blitzkrieg-ul” epurator din 2024, la pioșenia de fațadă a Ministerului de Externe din 2026, statul român a transformat...
„Troznești la genunchi, eu ard la coaste!” — Spectacolul sindical între Diamantul, Europol și acuzațiile IGPR
Lead Emil Pascut, liderul Sindicatului Diamantul, descrie cu un umor negru o scenă demnă de telenovelă administrativă: atacuri coordonate, acuzații...
Sânge pe pereți la final de trimestru: „Jupânul” greșește, fraierii pleacă acasă! REȚETA DEZASTRULUI LA COCA-COLA PLOIEȘTI
CUM SE TRANSFORMĂ „FABRICA DE FERICIRE” ÎN „PENSIONUL CUMETRIILOR” SUB BAGHETA BARONULUI NAN În timp ce ecranele televizoarelor ne bombardează...
BALTA RECONCILIERII ȘI GOGOȘILE DE FLOREȘTI: „COMISARUL DE CARTON” Valentin MATEI A SCHIMBAT SCANERUL DE ANVELOPE PE RAMA DE BUZĂU
Epopeea penal-administrativă a fostului director de la Penitenciarul Ploiești, Valentin Matei (aici), a atins noi culmi ale ridicolului în weekend-ul...
Operațiunea „gogoașa cu Epoleți”: Cum a încercat un „fantomă” de presă să lustruiască „Diamantul” cu noroi de la Interne
În laboratoarele prăfuite ale „surselor judiciare” din Ministerul Afacerilor Interne s-a născut recent un pui de kompromat, livrat cu fundă...
OPERAȚIUNEA „ȘTAMPILA”: CUM SĂ FABRICI UN DOSAR PENAL ȘI SĂ TE ALEGI CU UN FIASCO JURIDIC
În laboratoarele prăfuite ale „Sistemului”, unde aburii epoleților asudați se amestecă adesea cu mirosul greu de dosare cusute cu ață...
GHID DE SUPRAVIEȚUIRE ÎN JUNGLA MAI: Cum să devii „pion” cu epoleți și acte în regulă
Proaspăt ieșiți de pe băncile școlilor de agenți, viitorii „stâlpi ai ordinii publice” primesc o doză de realism de la...
Can-can din spatele gratiilor: când decizia administrativă miroase a vendetă personală
Potrivit unui material publicat în mediul online pe un site de specialitate în domeniul penitenciar (penitenciare.info), preluat și comentat de...
OPERAȚIE PE PORTOFEL DESCHIS: Spitalul din București unde intri cu demnitate și ieși în izmene, ușurat de bani
Dacă credeați că în unitățile medicale de „renume” din Capitală se merge doar pentru tratament, vă înșelați amarnic. Mai nou,...
Marea spârleală a odihnei sub epoleți: Cum MAI iși „penalizează” polițiștii pentru păcatul de a fi părinți
În timp ce restul lumii civilizate se ghidează după legi clare, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) pare să fi rămas blocat...
„Rambo de birou” și circul din poligon: Cum MAI antrenează polițiștii să facă gimnastică în loc să supraviețuiască în stradă
În timp ce interlopii se antrenează prin săli de lupte și scenarii de gherilă urbană, Ministerul Afacerilor Interne a decis...
Operațiunea „mânjeala”: Cum se spală MAI de rușinea juridică prin flegme mediatice orchestrate
Epoleți cu „viroze” mediatice: Cum se transformă MAI în Ministerul Intoxicării Publice Când instituția care ar trebui să aplice legea...
Castelul boierilor cu epoleți și mizeria de la talpa cizmei: Noua Lege a Salarizării, un scuipat pe obrazul polițistului din stradă
Nababi” cu acte în regulă: Șefimea își securizează viitorul, talpa rămâne cu praful În această nouă arhitectură a lăcomiei mascate,...
Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie
În orașul Victoria, județul Brașov, unde istoria industrială ar trebui să miroasă a progres, astăzi pute a eșec birocratic și...
Adio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne
Mult a fost, puțin a mai rămas până când zidurile groase ale penibilului, ridicate de Ministerul Afacerilor Interne sub pretextul...
-
Exclusivacum 3 zile
Can-can din spatele gratiilor: când decizia administrativă miroase a vendetă personală
-
Exclusivacum o zi
BALTA RECONCILIERII ȘI GOGOȘILE DE FLOREȘTI: „COMISARUL DE CARTON” Valentin MATEI A SCHIMBAT SCANERUL DE ANVELOPE PE RAMA DE BUZĂU
-
Exclusivacum 3 zile
OPERAȚIE PE PORTOFEL DESCHIS: Spitalul din București unde intri cu demnitate și ieși în izmene, ușurat de bani
-
Exclusivacum o zi
Operațiunea „gogoașa cu Epoleți”: Cum a încercat un „fantomă” de presă să lustruiască „Diamantul” cu noroi de la Interne
-
Exclusivacum 4 zile
Castelul boierilor cu epoleți și mizeria de la talpa cizmei: Noua Lege a Salarizării, un scuipat pe obrazul polițistului din stradă
-
Exclusivacum 3 zile
Marea spârleală a odihnei sub epoleți: Cum MAI iși „penalizează” polițiștii pentru păcatul de a fi părinți
-
Administratieacum o ziExecuție politică la vârful digitalizării: Bogdan Ivan denunță înlocuirea șefului ADR pe criterii de „gașcă”
-
Featuredacum o ziMAGIA NEAGRĂ A LUI BURDUJA: CUM SĂ TOCEȘTI O SUTĂ DE MII DINTR-UN CLICK ȘI SĂ TE CREZI SALVATORUL PATRIEI