Exclusiv
MIROSUL GREU DE PLASTIC ARS ȘI BANI SPĂLAȚI: PARFUMUL OTRAVĂ AL „FERICIRII” DE LA COCA-COLA PLOIEȘTI!
O „investiție” de milioane, un miros de scamatorie: Cum banii publici devin gunoi la ușa lui Nan
De peste un deceniu, fabrica Coca-Cola din Ploiești, sub „ghidajul” iluminat al directorului Dragoș Nan, a devenit un veritabil laborator al absurdului. Dacă până acum am sorbit pe nerăsuflate povești despre apă de canal și autorizații „reparate” în garaje, iată că „băutura fericirii” ne servește acum un nou cocktail, cu aromă puternică de plastic ars și un aftertaste amărui de corupție. Și nu orice fel de plastic, ci unul reciclat, că deh, multinaționalele sunt verzi la portofel!
În 2023, cu mare fast și probabil și mai mare cinism, s-a inaugurat linia de decontaminare a plasticului reciclat (rPET), o bijuterie tehnologică ce a costat vreo 8 milioane de euro. Din acești bani, dragi contribuabili, peste 3.5 milioane de euro, adică peste 40% din investiție, au fost, fără îndoială, „bine plasați” de „fomiștii” din spatele cortinei. Ideea era nobilă: să transformi fulgii de PET-uri reciclate în granule de rășină, preforme, și apoi în noi flacoane pentru sucurile noastre… fericite. Sună bine pe hârtie, nu? Ei bine, pe hârtie probabil că era și șpaga scrisă.
Nan și gașca: Alchimiști ai eșecului, maestri ai banului murdar

Totul a fost „bine și frumos” până când a intervenit, ca un duh malefic al lăcomiei, lacomul și hapsânul Dragoș Nan, alături de acoliții săi, la fel de disperați după o felie din tortul corporate. De ce spunem asta, vă întrebați? E simplu ca bună ziua într-o țară cu justiția în comă: instalația rPET nu produce calitativ! Rășina, produsă cu mari eforturi și bani, nu îndeplinește standardele de calitate impuse de americanii de la Coca-Cola. În loc de materie primă, obținem, așadar, deșeu!
Imaginați-vă tabloul: se aruncă bani grei pe fulgi, pe energie electrică, pe munca unor oameni care se zbat într-un infern de plastic, iar productivitatea instalației este mai mică decât promisiunile unui politician. O risipă colosală, un monument al incompetenței manageriale pe care, evident, cineva trebuia să-l acopere. Și cine, dacă nu „geniul apelor turburi” și al banilor murdari, Dragoș Nan?
Contractul cu dedicație: O rețetă „păguboasă” pentru Coca-Cola, „profitabilă” pentru buzunarul lui Nan
Ce-a făcut „jupânul” Nan? A adunat laolaltă adunatura sa de supuși – aceiași pe care, în mare parte, i-a și cocoțat în companie – și le-a trasat sarcina: găsiți o soluție să acoperim mizeria! Și iată cum, după „muncă asiduă” și „multe întâlniri” – probabil cu meniuri bogate și deconturi generoase – Daniela Spiru, Ioana Brisan, Rodica Nedelcu, Miruna Giurincă și Nelu Moldovan i-au pus pe tavă lui Nan un contract „cu dedicație”. Destinația? Firma Green Tech din Buzău, care să preia rășina produsă greșit.
Scopul declarat? Recuperarea „pierderilor financiare” aduse companiei de deciziile manageriale defectuoase ale lui Nan însuși! Curată auto-reparare! Doar că prețul încasat de Coca-Cola pentru acest deșeu abia reciclat este modest. De ce? Pentru că „modestia” companiei se traduce prin „comisioane generoase” care intră direct în buzunarele celor de mai sus, în frunte cu „jupânul” Dragoș Nan. O schemă de manual, marca „SRL de colțul străzii”, aplicată cu nonșalanță într-o multinațională globală. Lipsa licitațiilor, sumele derizorii, „combinațiile și interesele mari din subsolul companiei” – toate acestea devin regulă, nu excepție. O întreagă armată de „lipitori” manageriale, susținută și acoperită de „doamna Mihaela” și noul CFO, scurge picătură cu picătură bani din bugetele de OPEX și CAPEX. Jaf organizat, sub bagheta „maestrului”!
Clanul Nan, SRL de „famiglie”: Soția, depozitul și artificiul numelui
Dar „spectacolul” nu se oprește aici. Unde credeți că sunt depozitați fulgii destinați fabricii sau o mare parte din rășina buclucașă? La Sanel, firește! Și cine este responsabilă de această locație strategică? Nimeni alta decât Valentina Nicoleta Hasineți, soția „jupânului” Dragoș Nan! Ea este cea care face transferurile către fabrica soțului. Ați auzit bine, „organigrama familiei” funcționează perfect!
Și pentru că transparența este o floare rară în regatul lui Nan, Valentina Nicoleta și-a păstrat numele „Hasineți” în adresa de email de la Coca-Cola, chiar dacă s-a căsătorit cu Nan în 2017. De ce atâta pudicitate? Să nu cumva să atragă suspiciuni! Să nu se prindă „lumea” că „regina” programului special, „doamna 9-14”, cu pauze lungi și dese de țigară și cafele, este chiar soția „șefului suprem”. Două foste șefe, Oana și Magda, au „înghițit în sec” până nu au mai putut și au demisionat, sătule de „provocările” unui subaltern care refuză să asculte, se victimizează și își bate joc de munca celorlalți. În timp ce colegii trag 8 ore pentru un salariu de mizerie, doamna Nan-Hasineți își bifează prezența, încarcă camioane greșit, amestecă saci în depozit, provoacă răsturnări de materiale… și Coca-Cola plătește! Plătește curse inutile, pentru că doar „oamenii lui Nan” știu exact ce și cum se plimbă între Sanel și fabrică. O capodoperă a nepăsării și a conflictului de interese!
Iadul muncii și paradisul impunității: Căldură, toxine și soricei, sub ochiul lui Nan
În tot acest timp, în unitatea de producere a rășinei, unde se fabrică deșeuri profitabile pentru buzunarele unora, condițiile de muncă sunt de-a dreptul infernale. Vara, angajații îndură o căldură excesivă, mirosul greu, sufocant, de plastic ars, praf, noxe toxice și un zgomot infernal. Iarna, curenții și frigul completează tabloul unui calvar cotidian. Și toate astea, pentru ce? Pentru a produce ceva ce e oricum aruncat sau vândut pe doi bani?
Și, inevitabil, ne întrebăm: Câtă putere are, sau, mai degrabă, cu ce-i ține la mână Dragoș Nan pe șeful său, Vassilis, și pe toți ceilalți? De ce nimeni nu-l ia de urechi pentru situația dezastruoasă în care a adus fabrica din Ploiești? Fără autorizație de potabilitate a apei, cu faianța veche de 30 de ani care cade peste oameni, cu șoricei zburdând prin zonele unde curățenia e un eveniment anual, cu frig, teroare și stres administrate cu generozitate angajaților care refuză să se supună.
E timpul să rupem acest lanț al impunității și al dezastrului! Mirosul greu de plastic ars și bani murdari a depășit deja pragul toleranței! DNA, Kovesi, Garda de Mediu, DSP – sunteți cumva anesteziate de aburii plasticului și ai corupției? Așteptați ca fabrica să se dezintegreze complet și să înghită cu ea sănătatea și demnitatea prahovenilor? Această nouă serie de dezvăluiri arată că „Imperiul Fericirii” este, de fapt, un regat al toxicității, construit pe minciună, jaf și complicitate. Stați pe aproape, căci „aroma” adevărului este abia acum la început! (Cristina T.),
Exclusiv
Orchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI
Într-o democrație care pute a epoleti nespălați, coincidențele nu sunt niciodată întâmplătoare, ci programate prin ordin de serviciu. Imediat ce un om decide să dea cu subsemnatul în fața presei despre putregaiul din Ministerul Afacerilor Interne (MAI), „divizia de presă cu buton” se activează mai rapid decât un radar în tufișuri. Subiectul de azi? Vitalie, „pericolul public” care s-a trezit brusc vedetă în gura presei înrolate politic.
Minunea de la Neamț: De la anonimat la „omul Moscovei” în 24 de ore
Până mai ieri, Vitalie era pentru marii „deontologi” de la București un nume anonim, pierdut prin hârțogăria sindicatului Diamantul. Dar, ce să vezi? A fost suficient ca omul să stea de vorbă cu jurnaliștii unui proiect documentar de anvergură despre corupția sistemică din MAI, pentru ca, a doua zi, să explodeze mămăliga mediatică. Potrivit liderului sindical Emil Pascuț, campania de decredibilizare a fost declanșată „ca prin minune”, exact când ecoul interviului încă mai răsună pe holurile ministerului.
Dintr-o dată, Vitalie nu mai este un polițist cu gura mare, ci un personaj sinistru: agent pro-rus, antieuropean și, cireașa de pe tortul incompetenței, posesor de spor de doctorat „necuvenit”. Este fascinant cum presa de casă a sistemului a căpătat brusc acest miros fin pentru „trădători”, fix după ce aceștia deschid gura despre mizeria de sub preșul MAI.
Broscuțele de la IPJ și dresorii de la DGPI: Cine trage sforile?
Emil Pascuț, de la Sindicatul Diamantul, nu se ferește de cuvinte și indică direct spre adevărații regizori ai acestui teatru ieftin. În timp ce micii complotiști de la IPJ Neamț sunt descriși drept niște „broscuțe mici” – creaturi care orăcăie neputincios la malul iazului, fără acces la butoanele mari ale presei mainstream – adevărata umbră pare să fie DGPI.
Se pare că băieții cu ochi albaștri nu-l urmăreau neapărat pe Vitalie, ci făceau pe „umbrele” pentru echipa de jurnaliști venită special de la București pentru interviu. Cum să le scape lor o asemenea „erezie”? Traseul a fost monitorizat, locația identificată, iar ordinul de „execuție mediatică” a plecat spre redacțiile care mănâncă din palma sistemului mai repede decât poți spune „deontologie”.
Doctoratul, ultima redută a „patrioților” cu epoleți
Este de-a dreptul comic să vezi cum aceleași instituții care mustesc de plagiate și doctorate luate la apelul bocancilor se indignează acum de un spor de doctorat. Când nu ai cu ce să-l legi pe un om care dă în vileag corupția, scoți de la naftalină vechea placă cu „agentul rus”. Este rețeta clasică de securism prăfuit, aplicată ori de câte ori cineva îndrăznește să strice liniștea „băieților deștepți” din Interne.
Conform dezvăluirilor lui Emil Pascuț, tot acest circ nu este decât un semn de disperare. Documentarul care stă să apară promite să zguduie din temelii structurile putrede ale MAI, iar lătratul disperat al „presei înrolate” nu face decât să confirme că lovitura a nimerit unde trebuie. Până la marea premieră, securiștii pot să latre în continuare la lună; în definitiv, e singura activitate la care au rămas cu adevărat competenți. (Cerasela N.).
Exclusiv
De la revoluția opaițului la „Patinoarul privat”: aceeași mână, aceeași schemă, alt tun pregătit în Ploiești
Schema „soacra fericită” – manual de îmbogățire la umbra Consiliului Local
În timp ce ploieșteanul de rând sare gropile și plătește facturi la căldură pentru calorifere reci, în culisele orașului se pregătește un nou record la proba „tun cu teren public”. Iar scenariul nu e nou, doar decorul se schimbă: ieri, un teren cedat generos pe numele soacrei; azi, ochii mari și umezi atintiți pe Patinoarul de la Sala Sporturilor.
Conform informațiilor și documentelor obtinute, povestea începe demult, în 2006, când un consilier local – ulterior senator, specializat în combinații – își făcea deja ucenicia la școala „Cum să pui laba pe terenuri publice fără să pară că ești tu”.
Pe ordinea de zi a ședinței Consiliului Local din 28 februarie 2006 apărea, aparent banal, un proiect privind concesionarea unui teren „în vederea extinderii unei construcții existente”. Nimic spectaculos, până vezi cine figura ca viitor beneficiar: soacra consilierului, doamna M.E., trecută frumos în acte ca și concesionar.
Desigur, pentru a nu da de bănuit, alesul nostru local s-a abținut de la vot. Elegant, „mâini curate”. Doar că, surpriză: când s-a ajuns la avizul de extindere a construcției, numele care apăreau erau ale lui A.M. și ale soției acestuia, G.M. Soacra a dispărut brusc din peisaj, ca un figurant care și-a făcut treaba și iese din cadru.
Mai târziu, după ani de „maturizare politică”, pe ordinea de zi răsare un alt proiect: terenul concesionat – același – urmează să fie vândut. Cui? Fix aceluiași A.M. Ciclul vieții în varianta imobiliară: de la soacră de vitrină la proprietar cu acte în regulă.
Patinoarul, noua pradă: cum se repetă „manevra” cu alt peisaj și aceiași actori
Fast forward în prezent. Fostul senator, campion la artificii administrative, nu mai e simplu beneficiar de extinderi, ci deja proprietar fericit de terenuri de tenis lângă Patinoarul de la Sala Sporturilor din Ploiești. Și, ca orice personaj care a prins gustul combinațiilor, nu se poate opri la fileu: acum țintește direct patinoarul.
Conform informațiilor obținute de Incisiv de Prahova, se pregătește o nouă „operă legislativă” în Consiliul Local: concesionarea Patinoarului, pe același principiu deja testat cu succes în trecut. Adică: azi concesiune pe numele „altcuiva”, mâine extindere, poimâine vânzare, iar la final proprietate privată obținută cu aer de legalitate și parfum de combinație.
Diferența? Atunci era soacra. Acum, terenurile de tenis de lângă patinoar sunt deja în buzunar, iar patinoarul e doar piesa lipsă din puzzle-ul imobiliar. Nu e nevoie de doctorat ca să înțelegi că se pregătește „rotunjirea” proprietății, cu tot cu gheață, vestiare și ce mai prinde pe lângă.
Consilierii de serviciu: cine va semna noul tun sub masca „dezvoltării”
Întrebarea care plutește acum prin aerul poluat al Ploieștiului nu este dacă se încearcă o nouă combinație, ci cine va pune semnătura pe ea din actualul Consiliu Local. Că schema e aceeași ca în 2006:
- teren public „identificat” ca fiind „nefolosit eficient”;
- o concesiune băgată pe ordinea de zi, eventual cu beneficiari care nu deranjează optic (soacre, firme de casă, paravane);
- abțineri pudice de la vot, pentru a bifa „moralitatea”;
- și, la final, transformarea concesiunii în proprietate, printr-un nou proiect de hotărâre, strecurat discret printre alte puncte plictisitoare.
Diferența e doar că, între timp, protagonistul a trecut prin toate rolurile: de la consilier local la senator, de la „om al orașului” la beneficiar constant al generozității cu terenuri publice. Iar acum, după ce a marcat terenurile de tenis, Patinoarul ar fi doar cireașa de pe tortul înghețat al intereselor personale.
Cine va fi consilierul „inspirat” care va semna și susține proiectul de concesionare a Patinoarului? Public, se va vorbi, ca de obicei, despre „dezvoltare”, „modernizare”, „valorizarea unui activ al municipiului”. În culise însă, rețeta e simplă: „îți știu promisiunile, știu cui servește proiectul, și știu cine numără terenurile”.
Ploieștiul – orașul unde legea se ocolește în cercuri perfecte
Gravitatea situației nu stă doar în faptul că un fost senator, cu istoric clar de terenuri obținute prin manevre cu soacre și concesiuni, își întinde acum tentaculele spre Patinoar. Problema reală este practica: ocolirea legii prin combinații „la limită”, în care litera legii este ciuntită până devine compatibilă cu interesul privat.
Incisiv de Prahova a mai documentat astfel de situații în care interesul public era folosit ca decor, în timp ce adevăratul beneficiar era deja știut dinainte de primul vot. Patinoarul de la Sala Sporturilor, în loc să fie modernizat transparent, cu respectarea legii și cu beneficii clare pentru comunitate, riscă să devină doar o altă poveste de spus la rubrica „Așa s-a mai furat un colț de oraș”.
Iar dacă în 2006 scenariul a funcționat, astăzi se mizează pe aceeași nepăsare a ploieșteanului obosit, care n-are timp să citească hotărâri de Consiliu Local, dar are timp să sară peste gropi și să plătească taxe pentru un oraș care se topește, bucată cu bucată, în buzunarele unora.
De la opaiț și gropi, la patinoar și tenis: aceeași „viziune” pentru Ploiești
Nu e întâmplător că protagonistul acestei noi afaceri imobiliare este același care a fost în centrul scandalurilor cu deșeuri, salubritate și războiul împotriva ecranelor LED, descrise pe larg de Incisiv de Prahova. Când nu poți administra un oraș, începi să-l „gestionezi” pe bucăți: un teren aici, un contract acolo, o concesiune mai încolo.
După ce a contribuit la transformarea Ploieștiului într-un depozit de gunoaie și într-un muzeu al panourilor ruginite, acum pare că vrea să-l transforme și într-un pol privat de agrement: tenis, patinoar, totul „în familie”. Orașul rămâne cu gropile, cu bezna și cu aerul irespirabil; „vizionarii” rămân cu terenurile.
„Vom reveni”: avertisment pentru cei care cred că tunurile se mai dau pe șest
Jocul pare clar, piesele sunt aproape toate la locul lor, iar tentativa de concesionare a Patinoarului din Ploiești miroase a manevră repetată, nu a proiect de interes public. Singura necunoscută: cine are curajul să își asume, cu semnătură, acest nou tun, știind că schema anterioară cu terenul concesionat soacrei și ajuns la A.M. este deja publică?
Incisiv de Prahova urmărește cu atenție acest subiect și a documentat cronologia primului teren, tocmai pentru ca ploieștenii să recunoască, din timp, când vechea „rețetă” este reîncălzită și servită ca „dezvoltare urbană”.
Până atunci, ploieșteanul e invitat să privească atent nu doar la gropi, opaițe și panouri ilegale, ci și la ordinea de zi a Consiliului Local. Pentru că, după cum s-a dovedit deja, în Ploiești nu doar gunoaiele dispar peste noapte, ci și terenurile publice.
Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Prezidențiabilul pe trecerea de pietoni: când Fota parchează, legea trebuie să se dea la o parte
Baronul bordurii: fost consilier prezidențial, surprins în flagrant de… Codul Rutier
Dacă ai fost consilier al președintelui României și secretar de stat în Ministerul de Externe, în anumite minți pare că devii, prin miracol birocratic, superior Codului Rutier. Realitatea din mijlocul Bucureștiului l-a trezit însă brusc pe Iulian Fota: nu l-au aplaudat trecătorii, ci l-a amendat poliția, conform relatărilor Sindicatului Europol, care a făcut public incidentul.
Domnul Fota a parcat regulamentar doar față de propria importanță: fix pe trecerea de pietoni, în plin centrul capitalei. Pentru pietoni, pentru lege, pentru bun-simț – era, practic, un obstacol cu CV.
Circ la bordură: “Nu aveți minte!” – discursul unui fost înalt demnitar către un polițist rutier
În loc să își recunoască greșeala ca orice cetățean prins cu mașina aruncată pe zebră, prezidențiabilul de ocazie a ales varianta clasică a privilegiatului: scandal lângă autospeciala de poliție.
Potrivit celor relatate de Sindicatul Europol, Iulian Fota a produs un mic spectacol stradal, condimentat cu apostrofări la adresa polițiștilor rutieri, cărora le-a transmis, printre altele, că “nu au minte”.
Cu alte cuvinte, polițiștii au avut tupeul de a aplica legea în loc să facă plecăciuni la CV și să lase trecerea de pietoni la dispoziția ego-ului parcat neregulamentar.
Nesimțiții în uniformă: aplică legea și la VIP-uri! Inadmisibil!
Într-un exercițiu rar de normalitate, polițiștii rutieri au făcut exact ceea ce scrie în fișa postului: au tratat un fost consilier prezidențial exact ca pe un simplu șofer. Asta, desigur, este o ofensă majoră la adresa “statutului social”.
Sindicatul Europol remarcă, deloc ironic, că “nesimțiții de polițiști rutieri” nu mai țin cont de personalitățile din fața lor și aplică legea “la fel ca pentru orice alt cetățean”. Cum să nu te superi, dacă tot ce ai învățat o viață este că funcția scutește de amendă?
Final de reprezentație: 1.000 de lei amendă și 30 de zile fără permis
Epilogul acestui mic pamflet urban este mai puțin spectaculos pentru protagonist: pentru injuriile adresate polițiștilor și nerespectarea dispozițiilor agentului rutier, Iulian Fota a încasat o amendă de 1.000 de lei și a rămas 30 de zile fără permis de conducere, după cum a precizat Sindicatul Europol.
Adică exact ce ar păți și un muritor de rând care decide să transforme trecerea de pietoni în loc de parcare personal, iar polemica cu poliția în sport de weekend.
Morala: zebra nu e covor roșu, iar Codul Rutier nu citește CV-uri
Cazul Fota nu e doar o “banală contravenție”, ci oglinda unui reflex vechi: unii politicieni și foști demnitari cred că strada le aparține, iar polițistul rutier e decor, nu autoritate.
Iar când, din când în când, câte un agent “fără minte” își permite să aplice legea și la cei cu funcții trecute în curriculum, rezultatul e un mic circ la bordură. Diferența e că, de data aceasta, circul se termină cu proces-verbal, nu cu aplauze. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileFEUDA DIN JILAVA: SINDICATUL CARE NU APĂRĂ, CI ÎNGROAPĂ. CUM S-A TRANSFORMAT SNPP ÎN „COOPERATIVA” DE ȘANTAJ ȘI CURĂȚAT RAHATUL LUI „ROSSO”
-
Exclusivacum 4 zileIPJ PRAHOVA SI MIRACOLUL DE LA DRAJNA: CUM SĂ AI ZERO DOSARE, DAR MERITE DEOSEBITE ȘI RECOMPENSE DE ZIUA POLIȚIEI (I)
-
Exclusivacum 3 zileSINDICATUL SNPP – „FAMIGLIA” ȘI DINASTIA CĂTUȘELOR: Cum să fii umilit pe banii tăi sub sceptrul „Împărătesei” de la Jilava și al „Vătafului” de la Mărgineni
-
Exclusivacum 3 zileDelirul măririi la umbra gratiilor: Cum să-ți rupi gâtul vânând funcții pe care nu le pricepi
-
Exclusivacum 19 oreOrchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI
-
Exclusivacum 5 zileBINGO PE MUNTELE DE GUNOI: Ploieștiul, orașul unde „Independentul” Polițeanu și „Magicianul” Ganea joacă „Alba-Neagra” cu 10 milioane de euro și sănătatea cetățenilor!
-
Exclusivacum 5 zileOPERAȚIUNEA „PENALA LA NATO”: CUM SE JOACĂ DARĂU ȘI OPREA DE-A ARMATA CU CARACATIȚA MIRON LA BUTOANE
-
Exclusivacum 4 zileOPERAȚIUNEA „BINOCLUL”: Cum a ajuns IOR jucăria privată a „Reginei Restructurărilor” sub binecuvântarea Ministerului



