Birocrația românească e un labirint, dar Poliția Română a reușit performanța de a o transforma într-o junglă unde singura hartă validă e cea a relațiilor influente și a buzunarelor politico-administrative. Mii de polițiști, aruncați prin colțuri de țară, departe de casă, visează la o simplă mutare. Însă acest vis, dezvăluie cu indignare Sindicatul Europol, a devenit un coșmar birocratic și, mai grav, o sursă inepuizabilă de trafic de influență, transformând o instituție de ordine într-un bazar al favorurilor.

Inspectorul-Șef, Dumnezeul hârtiilor: Când stiloul face justiția

Imaginați-vă: sunteți polițist, ați jurat să serviți legea, dar propria voastră soartă stă la cheremul unui singur om. Conform Legii 360/2002 și Ordinului MAI 140/2016, adevărul crunt este că decizia privind aprobarea unui raport de mutare zace „în penița stiloului inspectorului-șef”. Zero criterii clare, zero transparență! E un fel de Dumnezeu local, care decide cine e binecuvântat cu o mutare rapidă – chiar dacă abia a terminat tutela – și cine primește un refuz sec, an după an, fără nicio explicație! Aici nu mai vorbim de proceduri, ci de privilegii, unde arbitrarul domnește suprem.

Telefonul roșu al „pilelor”: Manualul neoficial de mutare rapidă

Vrei să te muți? Ești polițist și visezi la un loc de muncă mai aproape de familie? Ei bine, uită de rapoarte, de vechime, de merite! Așa cum dezvăluie Europol, soluția e una singură: „dacă nu ai „pe cineva” care să îți pună o vorbă bună, șansele de aprobare sunt reduse”. Cine e acest „cineva”? Ei bine, lista e lungă și plină de personaje demne de un scenariu de film mafiot românesc: „un senator sau deputat al locului, un președinte ori vicepreședinte de partid, un președinte sau vicepreședinte de consiliu județean, un primar sau orice altă persoană influentă din cercul relațional”. Practic, Poliția Română a externalizat serviciul de Resurse Umane către clasa politică locală și interlopii de conjunctură.

Kafka la ghișeu: Criterii inexistente și lista fantomă de așteptare

Ați auzit de „criterii clare”? Sau de o „listă de așteptare” transparentă, unde să vezi și tu, muritor de rând, cam cât ai de așteptat? Glumiți! În Poliția Română, aceste concepte sunt SF. Nu există nimic care să vizeze vechimea, situațiile de reîntregire a familiei (chiar și când soții sunt tot polițiști!), performanțele profesionale sau măcar un banal „primul venit, primul servit”. Se respinge un raport? Nu e înregistrat nicăieri! Trebuie să o iei de la capăt, iar și iar. Această lipsă deliberată de evidență face ca „pierderea urmei” celor care așteaptă de ani de zile să fie floare la ureche. E mai ușor să muți pe cineva pentru care „a sunat telefonul” inspectorului-șef decât să respecți un biet polițist.

„Polițistul curier”: O ultimă umilință absurdă

Ca și cum umilința nu ar fi ajuns la cote maxime, în ultimii ani a apărut o nouă invenție genială a birocrației: „mutarea cu indicator la schimb”. Traducere: polițistul care vrea să se mute trebuie să-și găsească singur un înlocuitor! Și cum să faci asta? „Să se deplaseze la sediul IPJ-ului vizat și să se așeze la intrarea în unitate pentru a-l întreba pe fiecare polițist sau polițistă dacă nu dorește să se mute pe postul său”. Imaginea e grotescă: un polițist, în timpul liber, stând la „poarta fabricii” ca un negustor ambulant de posturi, pentru că instituția, chipurile, „nu are resurse” să-i managerieze proprii angajați! E o rețetă sigură pentru a distruge moralul și a cimenta credința că doar șmecheria contează.

De la „aprobat” la „anulat”: Cazul Sibiu, culmea cinismului juridic

Dar nici măcar un raport inițial aprobat nu este garanția siguranței! Cazul IPJ Sibiu, adus în atenția publicului de Sindicatul Europol, este ilustrativ pentru degradarea lașă a sistemului. Un ofițer primește aprobarea pentru mutare, dar, surpriză! După ce „împărăția” de la IGPR, reprezentată de comisarul-șef Bălan Marius de la Direcția de Pregătire Profesională, își exprimă „nemulțumirea” că pierde un instructor, aprobarea este modificată! Da, ați citit bine: un document oficial, cu efecte juridice, este alterat, retroactiv, cu mențiunea „cu indicator la schimb”. De ce? Pentru că inspectorul-șef al IPJ Sibiu nu a vrut să „intre în conflict” cu „împărăția”! Această practică, „aflată la limita infracțiunii”, demonstrează nu doar lașitate, ci și un dispreț crunt față de lege și față de propriii angajați.

Evident, IPJ Vâlcea, unde trebuia să ajungă ofițerul, nu a mai cedat niciun indicator, de teama de a nu supăra „împărăția” de la centru. Acum, polițistul, cu proba unei aprobări inițiale în mână, este nevoit să dea în judecată propria instituție pentru a-și face dreptate. Este un strigăt disperat al unui sistem putrezit, unde corupția mică și mare, lașitatea și lipsa de profesionalism erodează din interior o instituție esențială pentru stat. Cât timp vom mai accepta ca onoarea uniformei să fie târâtă prin noroiul influențelor și al abuzurilor? (Cristina T.).

Un scenariu demn de o comedie neagră, dar cu implicații profund tragice pentru siguranța națională, se profilează la orizontul legislativ românesc. Așa-zisa „Ordonanță de Urgență a Guvernului privind adoptarea unor măsuri pentru creșterea capacității financiare a unităților administrativ-teritoriale precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative” se dovedește a fi un cal troian legislative. Sub masca nobilei cauze de a umple visteriile primăriilor, Executivul încearcă, mișelește, o manevră de-a dreptul scandaloasă: majorarea vârstei de pensionare pentru angajații din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Dezvăluirea șocantă și plină de indignare vine de la Sindicatul Sidepol, care denunță fără echivoc această bătaie de joc la adresa celor care ne apără.

Strategia broaștei testoase: Cum se strecoară jafurile în legislație

Da, ați auzit bine! Într-o Ordonanță de Urgență care ar trebui să vorbească despre fondurile UAT-urilor, găsim, ascunsă printre articole, o prevedere care vizează direct pensiile militare. Nu poți să nu te întrebi: ce legătură are capacitatea financiară a unei comune cu vârsta de pensionare a unui militar? Răspunsul e simplu: niciuna! E doar o încercare patetică și perfidă de a implementa o reformă critică pe ușa din dos, ocolind dezbaterile serioase și respectul față de o categorie profesională vitală.

Sindicatul Sidepol, o voce puternică prin afilierile sale la Federația Sindicatelor Democratice din România (F.S.D.R.) și Confederația Sindicatelor Democratice din România (C.S.D.R.), nu a stat cu mâinile în sân. Ei au formulat un set de amendamente care spulberă, cu argumente solide, ipocrizia guvernamentală, contraatacând poziția incorectă a actualului guvern.

Logica financiară a lașilor: „Economisim” pe spatele cine ne apără!

Pe 20 februarie 2026, la sediul M.D.L.P.A., reprezentanții sindicaliști vor urla adevărul în fața autorităților. Punctul principal? Eliminarea integrală a Art. LVI alin. (1) și (2) din proiect. De ce? Pentru că, ne amintește Sidepol, „reglementarea pensiilor militare nu poate constitui instrument de echilibrare bugetară prin ordonanță de urgență”. Adică, nu poți să faci economii tăind din drepturile militarilor cu o simplă O.U.G., ocolind Parlamentul și Constituția!

Dar, cum guvernanții noștri au un talent aparte la a ignora bunul simț, Sidepol a pregătit și un „plan B”, un amendament subsidiar: dacă tot vor să se joace cu pensiile, măcar să o facă pentru viitor, cu instituirea unor dispoziții tranzitorii clare, cu respectarea principiului protecției încrederii legitime și, culmea!, cu consultarea partenerilor sociali. Oare e prea mult să ceri respect pentru cei care își dedică viața țării?

Eroii patriei, sacrificiu perpetuu: De la misiuni, la casieriile goale

Nu este doar o chestiune de principiu, ci o revoltă de ani de zile! Sindicaliștii subliniază că acest proiect este „o bătaie de joc la adresa categoriei noastre profesionale”. Și pe bună dreptate! Timp de peste 15 ani, militarii au fost „solidari” cu toate guvernele, indiferent de culoarea politică. Această „solidaritate” a însemnat, de fapt, că le-au fost tăiate sau amânate sistematic o serie de drepturi. Indeminzația de chirie blocată la 380 de lei, norma de hrană neactualizată de peste opt ani, legea salarizării aplicată doar pe jumătate – lista umilințelor este lungă și amară. În timp ce guvernanții își măresc salariile și își votează pensii speciale, cei care veghează la siguranța noastră trăiesc cu firimituri. Și culmea cinismului? Cu un deficit de personal de aproape 30%, acești angajați depășesc limitele, asigurând un climat de ordine publică ce face din România una dintre cele mai sigure țări din UE!

Legea „suntem proști?” 223/2015: Guvernul se preface uituc, dar nu și fără rușine!

Să fim clari: Legea 223/2015 privind pensiile militare de serviciu a fost deja modificată încă din 2023, chiar pentru a crește vârsta de pensionare! Dar, se pare că Executivul suferă de o amnezie selectivă extrem de convenabilă. Guvernanții „se prefac că nu știu” și, într-un tupeu de nedescris, „încearcă acum să facă economii pe spatele a 250.000 de angajați, având un război la granițele țării.” Asta nu e doar o eroare, e o sfidare! Cum poți să ceri sacrificii suplimentare de la cei care stau de veghe la granița unui conflict armat, în timp ce tu te joci de-a „echilibrarea bugetară” cu viața și viitorul lor?

Ultimul cartuș: „Război total” impotriva umilinței!

Mesajul transmis de Sindicatul Sidepol către „vajnicii conducători vremelnici” este cât se poate de clar și de tăios: „nu acceptăm să mai fim umiliți, nu vrem să continuăm această solidaritate falsă a clasei politice”. Răbdarea militarilor a ajuns la limită. Avertismentul este serios și nu lasă loc de interpretări: „anunțăm toți colegii să fie pregătiți pentru declanșarea mai multor forme de protest, la nivel național.” Este timpul ca poporul român să se trezească și să susțină acești eroi tratați cu dispreț. Când securitatea națională este subminată de incompetența și cinismul guvernanților, singura soluție este rezistența fermă! (Cerasela N.).