Guvernul, măcelar:  Mimeaza transparență: România, o tară condusă pe… webex!

Într-o Românie în care prioritățile par a fi inversate cu o măiestrie demnă de circ, Guvernul s-a transformat, peste noapte, dintr-un apărător al cetățenilor într-un artizan al haosului intern. Sub masca unei „dezvoltări” pline de intenții dubioase, executivul pare hotărât să dinamiteze unul dintre pilonii statului: pensiile militare. Iar când vine vorba de dezbatere, „transparența” devine un simplu spectacol online, un fel de „Webex-ul Rușinii” unde vocile critice sunt silențiate de protocol și de un simplu click.

Ghilotina militarilor: Un proiect „pervers”, „noaptea ca hoții”!

Scandalul a izbucnit din subsolurile Ministerului Dezvoltării, unde, fără pic de rușine, a fost pus în dezbatere un proiect de Ordonanță de Urgență care, potrivit acuzațiilor sindicatelor din poliție și penitenciare, vizează distrugerea pensiilor militare. Nu este vorba de o „speculație sau fakenews”, ci de un mecanism „introdus explicit în textul proiectului de OUG de pe situl MDLAP”, așa cum subliniază vocile sindicale. Acest act normativ obligă Guvernul să modifice, în termen de doar 30 de zile, Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. O acțiune catalogată drept „perversă” și executată „noaptea ca hoții”, prin ordonanță de urgență, ocolind dezbaterea publică reală.

Priorități străine, ostilitate internă: Când razboiul e la graniță, tu tai la interior!

Ironia amară atinge cote paroxistice când aflăm că, în timp ce România pompează, direct sau indirect, „peste 6 miliarde de euro anual” în sprijinirea eforturilor externe de apărare și ordine publică ale „altui stat vecin”, propriul sector de apărare, ordine publică și securitate națională este lăsat la mila tăierilor și a subfinanțării. Este un spectacol grotesc de solidaritate externă și ostilitate internă. „Nu spunem că România nu trebuie să își asume responsabilități miliare strategice,” precizează sindicatele (conform primului articol), „dar nu poți finanța un război extern în timp ce în interior creezi un conflict deschis între cetățeni și Guvern.” Oare Guvernul nostru își amintește de zicala lui Napoleon Bonaparte: „Un popor care nu vrea să-și hrănească propria armată va fi în curând forțat să o hrănească pe a altcuiva”? Sau își dorește, cumva, să testeze validitatea ei pe propria piele?

Zoom-ul rușinii: Cum se joacă de-a transparența pe banii noștri!

Culmea ipocriziei a fost atinsă de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, condus de ministrul Attila CSEKE. În loc să organizeze o dezbatere publică reală, conform Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională, ministerul a ales să mimeze dialogul printr-o ședință exclusiv online, pe platforma Webex. O „transparență online” care, așa cum denunță președintele FSANP, Cosmin DOROBANȚU (citat în al doilea articol), „restrânge accesul efectiv la dezbatere” și transformă „obligația legală într-o formalitate administrativă.” Cu alte cuvinte, Guvernul ne invită la masă, dar ne servește o poză cu mâncare, sub pretextul că „așa e la modă” sau că „situația o impune”, deși nicio situație excepțională nu justifică această mascaradă. „Consultarea trebuie să fie reală, directă și efectivă,” tună DOROBANȚU, dar se pare că Guvernul preferă să discute cu o audiență pe mute, unde singura „interacțiune directă” este butonul de „leave meeting”.

Unirea face puterea (și plângerea penală): Sindicatele dau semnalul de alarmă!

Însă, indiferent de cât de mult ar încerca Guvernul să trateze dialogul social ca pe o formalitate bifată, reacția nu a întârziat să apară. Sindicatele din poliție și penitenciare, recunoscând că „unitatea este singura soluție”, au demarat un front comun. Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) a depus deja o plângere prealabilă împotriva Ministerului Dezvoltării, cerând revocarea deciziei de organizare online și convocarea unei întâlniri fizice. Mai mult, Cosmin DOROBANȚU avertizează că, în cazul persistenței acestei atitudini de „mimare a transparenței”, FSANP va formula „acțiune în contencios administrativ” și ia în calcul „sesizarea organelor penale competente pentru faptele săvârșite în exercitarea funcției publice.” Mesajul este clar: „apărarea, ordinea publică și siguranța națională nu pot fi tratate ca variabile de ajustare bugetară, în timp ce politicienii risipesc banii publici pe plata sinecurilor și contractelor cu dedicație,” așa cum afirmă sindicatele (conform primului articol).

Ticăloșie sau incompetență? Răspunsul e în OUG!

Întrebarea rămâne: Este vorba de o strategie politică „sănătoasă, asumată” sau de o „ticăloșie periculoasă pentru siguranța românilor”? Atunci când alegi să compensezi reducerea cheltuielilor bugetare prin tăierea pensiilor celor care au dedicat o viață apărării țării, în timp ce te prefaci că dezbați problema printr-o conexiune instabilă de internet, răspunsul pare să se contureze de la sine. Pare că Guvernul, în goana după niște euro aruncați aiurea sau după acoperirea unor găuri negre, este gata să creeze un conflict intern „mult mai amplu, virulent”. România merită mai mult decât o democrație pe ecran și o securitate națională tăiată la bucată. Este timpul ca Guvernul să înțeleagă că dialogul social nu se „mimează în momente critice,” ci se exercită „cu bună credință”. Altfel, reacția sindicală, și nu doar ea, va fi pe măsura batjocurii. (Cristina T.).

Ani la rând, „Incisiv de Prahova” a urlat din toți rărunchii digitali: Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (SNACP) e o glumă proastă, o gaură neagră, o mașinărie infernală de sifonat bani publici și, probabil, de alungat și ultima picătură de ploaie din calea fericirii mafiei. Acuzațiile noastre au fost întâmpinate cu zâmbete superioare și cu un ecou prelung de „etc.-uri”. Dar, iată că adevărul a plesnit ca o rachetă trasă aiurea, direct în obrazul imposturii, ba chiar și-a dat întâlnire oficial cu o ștampilă! Curtea de Conturi a României, prin auditul său cutremurător (Raport nr. 29638/22.04.2025, confirmat de Incisiv de Prahova), a pecetluit soarta unei farse naționale: un deficit de 260 de MILIOANE de lei, omologări „fantomă”, consilii „muzeu”, și cireașa de pe tortul putrezit – planuri de „jaf programat” până în 2040!

Și, ca și cum n-ar fi fost de ajuns, acum, latul se strânge! După ce fermierii prahoveni, exasperați de seceta provocată de incompetență și corupție, au lansat o salvă de „rachete” de hârtie cerând socoteală pentru fundația de carton a acestui „scut” transparent ca un voal, un nou front se deschide: cel al apelor! O acțiune oficială, luată drept model de intervenție, de la o companie piscicolă din Prahova, zguduie acum „scutul” putred, adăugând o nouă acuzație gravă pe lista „mafiei antigrindină”: cea de potențială otrăvire a ecosistemelor acvatice și a hranei românilor! Ne aflăm în plin „circ Antigrindină”, o piesă tragicomică unde plouă cu bani, dar ploaia reală e o poveste, iar fermierii au decis să devină propriii lor procurori și, acum, chiar și „inspectori piscicoli”!

Peștele, noul cobai de 260 de milioane: Când iodura de argint miroase a scandal și… argint în solzi!

„Știința e pentru fraieri, noi avem buget și «etc.-uri»!” – pare să fi fost motto-ul celor de la Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (AASNACP) de-a lungul anilor. În timp ce Incisiv de Prahova demasca lipsa studiilor de impact, omologările fictive și consiliile consultative fantomă (care au dormit adânc între 2014 și 2023, conform Curții de Conturi), cineva tot lansa rachete cu iodură de argint. Ei bine, acum, aceste „etc.-uri” par să se fi depus direct în apele României!

O companie piscicolă din Prahova, exemplificând un nou tip de acțiune și îngrijorare, a lansat o solicitare oficială către Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Direcția de Sănătate Publică Prahova, Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură și, bineînțeles, AASNACP. Îngrijorarea e simplă și cutremurătoare: cum rămâne cu argintul (Ag) din iodura de argint (AgI) care ajunge în cele 480 de hectare de luciu de apă administrate de aceștia, mai ales că anumite pâraie, ce alimentează exploatațiile, traversează zonele de intervenție?

Întrebările companiei sunt directe, chirurgicale: Există monitorizări oficiale privind concentrația de argint în apele de suprafață, sedimente și în cursurile de apă? A fost evaluat impactul cumulativ asupra ecosistemelor acvatice și, mai ales, există analize privind bioacumularea argintului în pești și organisme bentonice? Pe scurt: mâncăm pește cu argint, domnilor „savanți” de la Antigrindină? Și dacă da, cine răspunde pentru asta, pe lângă deficitul colosal de peste 260 de milioane de lei constatat de Curtea de Conturi? Banii s-au scurs pe „Titlul VII Alte transferuri, art. bug. 55.01.05” – o contabilitate „fantomă” perfectă. Acum, se pare, că vom avea și „pește fantomă” în farfurie.

De la „strategia” pe hârtie la metale grele în farfurie: Bun venit în România toxică 2040!

Ironia sorții atinge cote paroxistice. În timp ce Curtea de Conturi demonta „Programul fantomă” și „omologarea pe hârtie” a sistemului, arătând că Unități de Combatere a Căderilor de Grindină (UCCG) precum cea din Maramureș erau „nefuncționale” și fără omologare (Sursa: Raport Curtea de Conturi), AASNACP, în plin delir al incompetenței, pregătea deja o nouă „strategie de jaf” până în 2040! Adică, încă două decenii de „etc.-uri”, de omologări absente și, se pare, de experimente necontrolate pe mediu și pe hrana românilor.

Cum a fost evaluată compatibilitatea acestei activități cu legislația privind protecția apelor și siguranța alimentară, când, conform Ministrului Agriculturii (declarație publică din 2025), SNACP nu e omologat, punctele de lansare nu au certificare, iar tehnologia e „depășită”? Și, în acest circ grotesc, au fost consultați operatorii piscicoli din zona de influență? Evident, răspunsul „etc.” plutește în aer, la fel ca iodura de argint. Mai grav, întrebarea dacă s-a evaluat compoziția chimică a precipitațiilor căzute direct în bălțile piscicole, provenite din nori însămânțați, arată o neglijență criminală. Dacă nu, înseamnă că sistemul funcționează într-o orbire totală, finanțat din bani publici – peste un sfert de miliard de lei deficit, să nu uităm! – fără să știe ce efecte are, de fapt, asupra mediului și a noastră, a tuturor.

Justiția subacvatică: Când DNA-ul sforăie, fermierii piscicoli pescuiesc probe!

O recentă hotărâre judecătorească a anulat ordinul MADR de suspendare a activității în Prahova. „Presa de casă” a exultat, strigând „victorie”! Dar, cum au subliniat fermierii și Incisiv de Prahova, această decizie NU validează sistemul, ci expune incompetența administrativă a statului. Instanța a spus, practic: „Ordinul a fost scris cu piciorul, e nul. Despre rachete fără omologare, studii fictive și găuri negre financiare, noi nu știm, nu e pe masa noastră!”. E o validare a incompetenței, nu a eficienței!

Acum, însă, o companie piscicolă (prin modelul său de acțiune) demonstrează că „latul de gâtul mafiei antigrindină” se strânge din toate direcțiile. Amenințarea explicită cu „plângere prealabilă, acțiune în contencios administrativ și solicitare de despăgubiri pentru eventuale prejudicii” nu mai e o glumă. Nu mai este vorba doar de bani sifonați pe „salarii de nababi” (care au explodat de la 6 la aproape 9 milioane de lei în trei ani) sau de monopolul suspect al „Proiectantului General” (GIE) fără audit de urmărire. Acum vorbim despre sănătatea românilor, despre protecția mediului și despre alimentele de pe masa noastră!

Este timpul ca Direcția Națională Anticorupție (DNA), Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), Serviciul Român de Informații (SRI) și Serviciul de Informații Externe (SIE) să-și scuture praful de pe haine și să acționeze! Pământul României nu mai poate suporta seceta provocată de incompetență, corupție și, acum, de acest tupeu monumental. Dar, se pare, nici apele nu mai pot! Nu suntem fraieri să plătim pentru o farsă legalizată procedural, dar putredă în esență și, mai nou, potențial toxică pentru farfuria noastră!

Incisiv de Prahova va continua să monitorizeze. Acum, cu forța dublă a dezvăluirilor oficiale, a cererilor concrete ale fermierilor și a „rachetelor de hârtie” lansate de operatorii piscicoli, speranța moare ultima. Dar justiția trebuie să se trezească înainte să moară și ultimul bob de grâu, sau, mai nou, ultimul pește comestibil. Poftă bună, România! Vom reveni. (Cristina T.).