Exclusiv
Prahova, serialul prescripției: „Poligonul” imobiliar joacă șotron în Camera Preliminară, iar legea numără pașii. Mega-țeapa White Tower & City Gate
După ani de investigații și un rechizitoriu greu (Potrivit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și materialelor Incisiv de Prahova), mega-țeapa White Tower & City Gate se izbește de zidul subțire dintre drept și „dreptul la amânare”. Păgubiții cer celeritate; excepțiile curg ca la robinet.
Dosarul care nu mai începe (aici)

Dosarul de urmărire penală 221/282/P/2023, instrumentat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a ajuns la Curtea de Apel Ploiești în mai 2025, fiind înregistrat 429/42/2025/a1.
Suntem la al șaptelea termen în Camera Preliminară.
Apărătorii inculpaților fac front comun și ridică pe bandă „excepții și măsuri”, în timp ce fondul rămâne o promisiune îndepărtată. Păgubiții văd în asta o strategie de tergiversare, nu o apărare pe bune.
Art. 343 CPP vs. elasticul procedural
Legea e clară: potrivit art. 343 Cod procedură penală, Camera preliminară trebuie să dureze cel mult 60 de zile de la înregistrarea cauzei.
Realitatea dosarului 429/42/2025/a1 e deja cu mult peste.
„Doamnă judecător, cât mai țineți șotronul?”, întreabă public păgubiții.
„Poligonul” imobiliar
Nume vehiculate în documentele de urmărire penală: Mihai Lupu, Vlad Nichita, Marioara Lupu, Tache Alexandra, Ștefănescu Daniel și „alții”.
Potrivit rechizitoriului menționat și articolelor noastre, prejudiciile cumulate depășesc 8,7 milioane euro, cu apartamente vândute de 4–5 ori „la drum mare”, pe circuit notarial. Toate acuzațiile sunt contestate de cei vizați! Normal…:) .
Cronologia cifrelor reci
- UP 221/282/P/2023 – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
- Trimitere la Curtea de Apel: mai 2025
- Număr instanță: 429/42/2025/a1
- Stadiu: Camera preliminară, al 7-lea termen
- 22.01.2026: se împlinesc 2 ani de la măsuri privative de libertate pentru o parte dintre cei vizați (potrivit relatărilor păgubiților)
Excepții cât pentru o bibliotecă
Apărătorii invocă CPP, Constituția și CEDO.
Păgubiții replică: în ce articol de lege scrie că poți vinde același apartament de patru-cinci ori? În actele depuse se clamează „echitate” pentru inculpați; despre echitatea față de cei jefuiți, liniște.
Judecătoarea la centru – și centrul nu mai ține
Păgubiții cer implicare fermă din partea judecătoarei Irina Nicoleta Comardici, pe care o consideră „ușor depășită” de avalanșa de excepții. Parcursul profesional (conform datelor publice):
fost prim-procuror la PJ Vălenii de Munte până la 23.06.2021; apoi judecător la Mizil, Tribunalul Prahova până la 21.10.2023; transfer la Curtea de Apel Ploiești, specializare penal, 19 ani experiență (12 ca magistrat). Soluții anterioare (ex. achitare pe lipsă de probe în cauza fostului primar al Câmpinei, Horia Tiseanu; constatări de prescripție în 2022) alimentează temerea păgubiților că „timpul va rezolva tot” și aici. Solicitarea lor: celeritate și intrarea pe fond.
Prahova – de la hoteluri scrum la blocuri-bombă
Contextul documentat de Incisiv de Prahova: incendiul de la Tătarani (unitate fără autorizații, două victime), „White Tower” cu etaj în plus și lipsă ISU, „City Gate” cu ocupări contestate și improvizații electrice, „Mărășești 178” ca simptom al unui sistem urbanistic fără frâne.
O hartă a hazardului, cu betoane rapide și reguli lente.
„Fum” procedural, cu gust de contravențional
Pe 09.01.2026, în registrele instanțelor apare plângerea contravențională a avocatului Vlad Nichita împotriva Municipiului Ploiești – DGDU, prin Primar (Nr. unic 107/281/2026).
În paralel, aceluiași personaj i se atribuie cauze privind fraude imobiliare și, separat, înstrăinări fictive de bunuri de lux . Păgubiții văd în astfel de demersuri „fumigene” care ocupă sala, în timp ce prescripția ticăie.
Ce ar însemna celeritatea, în practică
Păgubiții cer:
- închiderea fazei preliminare în termenele art. 343 CPP
- fixarea unui calendar strâns al fondului, cu termene scurte și consecutive
- ordonarea dezbaterii pe probe, nu pe excepții repetitive
- sancționarea abuzului de drept procedural și decăderea din mijloace tardive
- comunicare publică sintetică după fiecare termen, pentru transparență
- Solicitările sunt adresate completului și, instituțional, CSM/Inspecției Judiciare pentru monitorizare (cereri ale păgubiților, nu verdicte ale redacției).
Sursa contează și cuvintele cântăresc
Cei invocați resping acuzațiile sau le contestă hilar în fața instanței, doar o veni…”prescriptia” (In opinia noastra si a specialistilor consultati…slabe sperante!).
Toate faptele imputate sunt supuse verificării judiciare; vinovăția se stabilește numai prin hotărâri definitive. Informațiile din acest articol se bazează pe documente de urmărire penală (rechizitoriu 221/282/P/2023/d1 din 16.05.2025) și pe investigațiile publicate de Incisiv de Prahova.
Pamflet, dar cu ceasul pe masă
Justiția nu e stand-up, e cronometru. Dacă sala rămâne ocupată de numere cu excepții, publicul – adică oamenii păgubiți – iese din nou jefuit:
de timp,
de încredere,
de șansa la reparație.
„Poligonul” trage la țintă în hârtie; legea trebuie să răspundă în fapt.
Concluzie:
De la Camera preliminară la camera de ecou? Prahova nu mai are nevoie de un nou sezon de „amânăm până trece trenul”.
Are nevoie de fond: probe, contradicții, hotărâri. Dacă nu acum, când încă se aud pașii prescripției pe coridor, atunci când?
Până una-alta, celeritatea nu e opțională, e singura replică serioasă la o țeapă transformată în sistem. (Cerasela N.).
Sursa: Incisiv de Prahova și documente judiciare publice.
Exclusiv
Orchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI
Într-o democrație care pute a epoleti nespălați, coincidențele nu sunt niciodată întâmplătoare, ci programate prin ordin de serviciu. Imediat ce un om decide să dea cu subsemnatul în fața presei despre putregaiul din Ministerul Afacerilor Interne (MAI), „divizia de presă cu buton” se activează mai rapid decât un radar în tufișuri. Subiectul de azi? Vitalie, „pericolul public” care s-a trezit brusc vedetă în gura presei înrolate politic.
Minunea de la Neamț: De la anonimat la „omul Moscovei” în 24 de ore
Până mai ieri, Vitalie era pentru marii „deontologi” de la București un nume anonim, pierdut prin hârțogăria sindicatului Diamantul. Dar, ce să vezi? A fost suficient ca omul să stea de vorbă cu jurnaliștii unui proiect documentar de anvergură despre corupția sistemică din MAI, pentru ca, a doua zi, să explodeze mămăliga mediatică. Potrivit liderului sindical Emil Pascuț, campania de decredibilizare a fost declanșată „ca prin minune”, exact când ecoul interviului încă mai răsună pe holurile ministerului.
Dintr-o dată, Vitalie nu mai este un polițist cu gura mare, ci un personaj sinistru: agent pro-rus, antieuropean și, cireașa de pe tortul incompetenței, posesor de spor de doctorat „necuvenit”. Este fascinant cum presa de casă a sistemului a căpătat brusc acest miros fin pentru „trădători”, fix după ce aceștia deschid gura despre mizeria de sub preșul MAI.
Broscuțele de la IPJ și dresorii de la DGPI: Cine trage sforile?
Emil Pascuț, de la Sindicatul Diamantul, nu se ferește de cuvinte și indică direct spre adevărații regizori ai acestui teatru ieftin. În timp ce micii complotiști de la IPJ Neamț sunt descriși drept niște „broscuțe mici” – creaturi care orăcăie neputincios la malul iazului, fără acces la butoanele mari ale presei mainstream – adevărata umbră pare să fie DGPI.
Se pare că băieții cu ochi albaștri nu-l urmăreau neapărat pe Vitalie, ci făceau pe „umbrele” pentru echipa de jurnaliști venită special de la București pentru interviu. Cum să le scape lor o asemenea „erezie”? Traseul a fost monitorizat, locația identificată, iar ordinul de „execuție mediatică” a plecat spre redacțiile care mănâncă din palma sistemului mai repede decât poți spune „deontologie”.
Doctoratul, ultima redută a „patrioților” cu epoleți
Este de-a dreptul comic să vezi cum aceleași instituții care mustesc de plagiate și doctorate luate la apelul bocancilor se indignează acum de un spor de doctorat. Când nu ai cu ce să-l legi pe un om care dă în vileag corupția, scoți de la naftalină vechea placă cu „agentul rus”. Este rețeta clasică de securism prăfuit, aplicată ori de câte ori cineva îndrăznește să strice liniștea „băieților deștepți” din Interne.
Conform dezvăluirilor lui Emil Pascuț, tot acest circ nu este decât un semn de disperare. Documentarul care stă să apară promite să zguduie din temelii structurile putrede ale MAI, iar lătratul disperat al „presei înrolate” nu face decât să confirme că lovitura a nimerit unde trebuie. Până la marea premieră, securiștii pot să latre în continuare la lună; în definitiv, e singura activitate la care au rămas cu adevărat competenți. (Cerasela N.).
Exclusiv
De la revoluția opaițului la „Patinoarul privat”: aceeași mână, aceeași schemă, alt tun pregătit în Ploiești
Schema „soacra fericită” – manual de îmbogățire la umbra Consiliului Local
În timp ce ploieșteanul de rând sare gropile și plătește facturi la căldură pentru calorifere reci, în culisele orașului se pregătește un nou record la proba „tun cu teren public”. Iar scenariul nu e nou, doar decorul se schimbă: ieri, un teren cedat generos pe numele soacrei; azi, ochii mari și umezi atintiți pe Patinoarul de la Sala Sporturilor.
Conform informațiilor și documentelor obtinute, povestea începe demult, în 2006, când un consilier local – ulterior senator, specializat în combinații – își făcea deja ucenicia la școala „Cum să pui laba pe terenuri publice fără să pară că ești tu”.
Pe ordinea de zi a ședinței Consiliului Local din 28 februarie 2006 apărea, aparent banal, un proiect privind concesionarea unui teren „în vederea extinderii unei construcții existente”. Nimic spectaculos, până vezi cine figura ca viitor beneficiar: soacra consilierului, doamna M.E., trecută frumos în acte ca și concesionar.
Desigur, pentru a nu da de bănuit, alesul nostru local s-a abținut de la vot. Elegant, „mâini curate”. Doar că, surpriză: când s-a ajuns la avizul de extindere a construcției, numele care apăreau erau ale lui A.M. și ale soției acestuia, G.M. Soacra a dispărut brusc din peisaj, ca un figurant care și-a făcut treaba și iese din cadru.
Mai târziu, după ani de „maturizare politică”, pe ordinea de zi răsare un alt proiect: terenul concesionat – același – urmează să fie vândut. Cui? Fix aceluiași A.M. Ciclul vieții în varianta imobiliară: de la soacră de vitrină la proprietar cu acte în regulă.
Patinoarul, noua pradă: cum se repetă „manevra” cu alt peisaj și aceiași actori
Fast forward în prezent. Fostul senator, campion la artificii administrative, nu mai e simplu beneficiar de extinderi, ci deja proprietar fericit de terenuri de tenis lângă Patinoarul de la Sala Sporturilor din Ploiești. Și, ca orice personaj care a prins gustul combinațiilor, nu se poate opri la fileu: acum țintește direct patinoarul.
Conform informațiilor obținute de Incisiv de Prahova, se pregătește o nouă „operă legislativă” în Consiliul Local: concesionarea Patinoarului, pe același principiu deja testat cu succes în trecut. Adică: azi concesiune pe numele „altcuiva”, mâine extindere, poimâine vânzare, iar la final proprietate privată obținută cu aer de legalitate și parfum de combinație.
Diferența? Atunci era soacra. Acum, terenurile de tenis de lângă patinoar sunt deja în buzunar, iar patinoarul e doar piesa lipsă din puzzle-ul imobiliar. Nu e nevoie de doctorat ca să înțelegi că se pregătește „rotunjirea” proprietății, cu tot cu gheață, vestiare și ce mai prinde pe lângă.
Consilierii de serviciu: cine va semna noul tun sub masca „dezvoltării”
Întrebarea care plutește acum prin aerul poluat al Ploieștiului nu este dacă se încearcă o nouă combinație, ci cine va pune semnătura pe ea din actualul Consiliu Local. Că schema e aceeași ca în 2006:
- teren public „identificat” ca fiind „nefolosit eficient”;
- o concesiune băgată pe ordinea de zi, eventual cu beneficiari care nu deranjează optic (soacre, firme de casă, paravane);
- abțineri pudice de la vot, pentru a bifa „moralitatea”;
- și, la final, transformarea concesiunii în proprietate, printr-un nou proiect de hotărâre, strecurat discret printre alte puncte plictisitoare.
Diferența e doar că, între timp, protagonistul a trecut prin toate rolurile: de la consilier local la senator, de la „om al orașului” la beneficiar constant al generozității cu terenuri publice. Iar acum, după ce a marcat terenurile de tenis, Patinoarul ar fi doar cireașa de pe tortul înghețat al intereselor personale.
Cine va fi consilierul „inspirat” care va semna și susține proiectul de concesionare a Patinoarului? Public, se va vorbi, ca de obicei, despre „dezvoltare”, „modernizare”, „valorizarea unui activ al municipiului”. În culise însă, rețeta e simplă: „îți știu promisiunile, știu cui servește proiectul, și știu cine numără terenurile”.
Ploieștiul – orașul unde legea se ocolește în cercuri perfecte
Gravitatea situației nu stă doar în faptul că un fost senator, cu istoric clar de terenuri obținute prin manevre cu soacre și concesiuni, își întinde acum tentaculele spre Patinoar. Problema reală este practica: ocolirea legii prin combinații „la limită”, în care litera legii este ciuntită până devine compatibilă cu interesul privat.
Incisiv de Prahova a mai documentat astfel de situații în care interesul public era folosit ca decor, în timp ce adevăratul beneficiar era deja știut dinainte de primul vot. Patinoarul de la Sala Sporturilor, în loc să fie modernizat transparent, cu respectarea legii și cu beneficii clare pentru comunitate, riscă să devină doar o altă poveste de spus la rubrica „Așa s-a mai furat un colț de oraș”.
Iar dacă în 2006 scenariul a funcționat, astăzi se mizează pe aceeași nepăsare a ploieșteanului obosit, care n-are timp să citească hotărâri de Consiliu Local, dar are timp să sară peste gropi și să plătească taxe pentru un oraș care se topește, bucată cu bucată, în buzunarele unora.
De la opaiț și gropi, la patinoar și tenis: aceeași „viziune” pentru Ploiești
Nu e întâmplător că protagonistul acestei noi afaceri imobiliare este același care a fost în centrul scandalurilor cu deșeuri, salubritate și războiul împotriva ecranelor LED, descrise pe larg de Incisiv de Prahova. Când nu poți administra un oraș, începi să-l „gestionezi” pe bucăți: un teren aici, un contract acolo, o concesiune mai încolo.
După ce a contribuit la transformarea Ploieștiului într-un depozit de gunoaie și într-un muzeu al panourilor ruginite, acum pare că vrea să-l transforme și într-un pol privat de agrement: tenis, patinoar, totul „în familie”. Orașul rămâne cu gropile, cu bezna și cu aerul irespirabil; „vizionarii” rămân cu terenurile.
„Vom reveni”: avertisment pentru cei care cred că tunurile se mai dau pe șest
Jocul pare clar, piesele sunt aproape toate la locul lor, iar tentativa de concesionare a Patinoarului din Ploiești miroase a manevră repetată, nu a proiect de interes public. Singura necunoscută: cine are curajul să își asume, cu semnătură, acest nou tun, știind că schema anterioară cu terenul concesionat soacrei și ajuns la A.M. este deja publică?
Incisiv de Prahova urmărește cu atenție acest subiect și a documentat cronologia primului teren, tocmai pentru ca ploieștenii să recunoască, din timp, când vechea „rețetă” este reîncălzită și servită ca „dezvoltare urbană”.
Până atunci, ploieșteanul e invitat să privească atent nu doar la gropi, opaițe și panouri ilegale, ci și la ordinea de zi a Consiliului Local. Pentru că, după cum s-a dovedit deja, în Ploiești nu doar gunoaiele dispar peste noapte, ci și terenurile publice.
Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Prezidențiabilul pe trecerea de pietoni: când Fota parchează, legea trebuie să se dea la o parte
Baronul bordurii: fost consilier prezidențial, surprins în flagrant de… Codul Rutier
Dacă ai fost consilier al președintelui României și secretar de stat în Ministerul de Externe, în anumite minți pare că devii, prin miracol birocratic, superior Codului Rutier. Realitatea din mijlocul Bucureștiului l-a trezit însă brusc pe Iulian Fota: nu l-au aplaudat trecătorii, ci l-a amendat poliția, conform relatărilor Sindicatului Europol, care a făcut public incidentul.
Domnul Fota a parcat regulamentar doar față de propria importanță: fix pe trecerea de pietoni, în plin centrul capitalei. Pentru pietoni, pentru lege, pentru bun-simț – era, practic, un obstacol cu CV.
Circ la bordură: “Nu aveți minte!” – discursul unui fost înalt demnitar către un polițist rutier
În loc să își recunoască greșeala ca orice cetățean prins cu mașina aruncată pe zebră, prezidențiabilul de ocazie a ales varianta clasică a privilegiatului: scandal lângă autospeciala de poliție.
Potrivit celor relatate de Sindicatul Europol, Iulian Fota a produs un mic spectacol stradal, condimentat cu apostrofări la adresa polițiștilor rutieri, cărora le-a transmis, printre altele, că “nu au minte”.
Cu alte cuvinte, polițiștii au avut tupeul de a aplica legea în loc să facă plecăciuni la CV și să lase trecerea de pietoni la dispoziția ego-ului parcat neregulamentar.
Nesimțiții în uniformă: aplică legea și la VIP-uri! Inadmisibil!
Într-un exercițiu rar de normalitate, polițiștii rutieri au făcut exact ceea ce scrie în fișa postului: au tratat un fost consilier prezidențial exact ca pe un simplu șofer. Asta, desigur, este o ofensă majoră la adresa “statutului social”.
Sindicatul Europol remarcă, deloc ironic, că “nesimțiții de polițiști rutieri” nu mai țin cont de personalitățile din fața lor și aplică legea “la fel ca pentru orice alt cetățean”. Cum să nu te superi, dacă tot ce ai învățat o viață este că funcția scutește de amendă?
Final de reprezentație: 1.000 de lei amendă și 30 de zile fără permis
Epilogul acestui mic pamflet urban este mai puțin spectaculos pentru protagonist: pentru injuriile adresate polițiștilor și nerespectarea dispozițiilor agentului rutier, Iulian Fota a încasat o amendă de 1.000 de lei și a rămas 30 de zile fără permis de conducere, după cum a precizat Sindicatul Europol.
Adică exact ce ar păți și un muritor de rând care decide să transforme trecerea de pietoni în loc de parcare personal, iar polemica cu poliția în sport de weekend.
Morala: zebra nu e covor roșu, iar Codul Rutier nu citește CV-uri
Cazul Fota nu e doar o “banală contravenție”, ci oglinda unui reflex vechi: unii politicieni și foști demnitari cred că strada le aparține, iar polițistul rutier e decor, nu autoritate.
Iar când, din când în când, câte un agent “fără minte” își permite să aplice legea și la cei cu funcții trecute în curriculum, rezultatul e un mic circ la bordură. Diferența e că, de data aceasta, circul se termină cu proces-verbal, nu cu aplauze. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileFEUDA DIN JILAVA: SINDICATUL CARE NU APĂRĂ, CI ÎNGROAPĂ. CUM S-A TRANSFORMAT SNPP ÎN „COOPERATIVA” DE ȘANTAJ ȘI CURĂȚAT RAHATUL LUI „ROSSO”
-
Exclusivacum 4 zileIPJ PRAHOVA SI MIRACOLUL DE LA DRAJNA: CUM SĂ AI ZERO DOSARE, DAR MERITE DEOSEBITE ȘI RECOMPENSE DE ZIUA POLIȚIEI (I)
-
Exclusivacum 3 zileSINDICATUL SNPP – „FAMIGLIA” ȘI DINASTIA CĂTUȘELOR: Cum să fii umilit pe banii tăi sub sceptrul „Împărătesei” de la Jilava și al „Vătafului” de la Mărgineni
-
Exclusivacum 22 de oreOrchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI
-
Exclusivacum 3 zileDelirul măririi la umbra gratiilor: Cum să-ți rupi gâtul vânând funcții pe care nu le pricepi
-
Exclusivacum 5 zileBINGO PE MUNTELE DE GUNOI: Ploieștiul, orașul unde „Independentul” Polițeanu și „Magicianul” Ganea joacă „Alba-Neagra” cu 10 milioane de euro și sănătatea cetățenilor!
-
Exclusivacum 5 zileOPERAȚIUNEA „PENALA LA NATO”: CUM SE JOACĂ DARĂU ȘI OPREA DE-A ARMATA CU CARACATIȚA MIRON LA BUTOANE
-
Exclusivacum 4 zileOPERAȚIUNEA „BINOCLUL”: Cum a ajuns IOR jucăria privată a „Reginei Restructurărilor” sub binecuvântarea Ministerului



