Actualitate
Reconceperea și schimbarea rămân însă tot în răspunderea politicii.
Nu putem trece sub tăcere agresivitatea umană când, din nefericire, ea ne întâmpină la tot pasul, zi de zi. Înlocuirea comunicării și a respectului altei ființe cu lovitura se extinde. O vedem, de pildă, în eforturi de dezinformare și de afectare a prestigiului unor persoane, în exercitarea funcțiilor publice ca proprietate, în împiedicarea libertăților celuilalt, în răzbunări și persecuții, în asasinate și război.
S-a dovedit că omul nu este neapărat bun și rațional, nici măcar de la natură. În unele situații, agresiunea umană o întrece pe cea săvârșită de animale. Destul să observi mediatizarea conflictelor potrivit noii „corectitudini politice” și te lămurești. Imaginea iluministă despre om este astăzi evident înfrântă.
De unde vine, însă, agresivitatea? De unde înlocuirea comunicării cu recursul la forță în relațiile cu alte ființe? Sunt întrebări frecvente, care cer răspuns.
Nu este cazul să amintim istoria reflecțiilor despre agresivitate, deși ea este instructivă. Aș menționa doar că, pentru timpul nostru, contează un mănunchi de abordări.
Prima abordare este cea a psihologului cu formație medicală Arnold Herbert Buss (The Psychology of Aggression, 1961), care consideră că agresiunea este învățată, ca orice alt comportament. Devin agresivi cei care au observat din experiență că agresiunea le procură ceea ce doresc și pot trăi din agresiune. De pildă, cel care observă că prin violență își atinge scopul, o va exercita în continuare. Agresiunea poate fi considerată „reacție la stimuli, care dăunează altor organisme”.
A doua abordare aparține creatorului etologiei, Konrad Lorenz (Das sogenannte Böse. Zur Naturgeschichte der Agression , 1963), care susține că agresivitatea ține de presiunea ce stă în spatele mecanismului de selecție descoperit de Darwin. Ea se constată în relația cu alte specii, dar și în relația dinăuntrul unei specii. Există, în orice caz, un „instinct de agresiune (Aggressionstrieb)”, la animale și la oameni, care nu este neapărat incontrolabil, în societate fiind canalizat prin ritualuri și ținut sub reguli. El nu vine din vreo „prăbușire culturală (Kulturverfall)”, ci ține de „spontanitate”. Agresivitatea umană, ce se dezvăluie în războaie, crime, sadism este rezultanta unui „instinct înnăscut” ce tinde spre exprimare și folosește ocaziile de a se manifesta.
O altă abordare a fost elaborată de psihoterapeutul grupurilor, Joseph Rattner (Aggression und menschliche Natur, 1970). Potrivit acestuia, agresivitatea este rezultat al educației și ține de „deformări culturale și educaționale”. Împreună, „psihologia comprehensivă a profunzimilor și analiza culturală (Verstehende Tiefenpsychologie und Kulturanalyse)” pot să o explice.
A patra abordare vine din cercetarea violenței (în particular, a terorismului) în societate. Friedrich Hacker a legat ideea unei „programări biologice” cu cea a „atitudinilor învățate social” (Aggression. Die Brutalisierung der modernen Welt,1977) și a susținut că agresiunea este o formă de comportament care poate fi influențată fundamental, așadar, redusă sau potențată, prin „învățare”. Cunoscutul consultant de instituții preocupate de combaterea terorismului considera că odată cu conștiința propriei agresivități începe procesul de reducere a agresivității și, în acest sens, a recomandat cooperarea instituțională, inclusiv la nivelul statelor. El a și formulat teze privind „violența”, precum „violența este problemă când există soluție la ea” sau „excepții de la interzicerea violenței devin reguli de aplicare a a violenței”.
În sfârșit, a cincea abordare aparține lui Erich Fromm (The Anatomy of Human Destructiveness, 1973), care pune agresivitatea într-un cadru dat de două coordonate: „instinctele” cu care este înzestrat omul și „caracterul” format în condițiile lui de viață. Răspunsul cunoscutului psihanalist la întrebarea de unde vine agresivitatea? este dat în forma unor „studii analitice, psihobiografice”, care satisfac două întrebări: „1. Ce forțe instinctuale determină un om, ce pasiuni îl constrâng sau îl fac să încline să se comporte cum o face? 2. Ce condiții interioare și exterioare sunt responsabile pentru dezvoltarea tocmai a acestor pasiuni (trăsături de caracter)?”. Erich Fromm a făcut și pasul nou, al examinării destructivității nu într-un domeniu sau altul, ci la nivel „global”, cum spune el, și al folosirii achizițiilor diverselor discipline, inclusiv neurologia. El a și precizat termenii – „agresiunea” este acțiune, dar și apărare la atacuri, „destructivitatea” este „pasiunea de a controla în mod absolut o ființă vie” – și a distins formele de agresivitate și de destructivitate.
Nu intrăm în discutarea obiecțiilor pe care aceste abordări de referință și le adresează una alteia. Cu siguranță că fiecare izbutește să explice cazuri.
Observ însă un numitor comun în toate acestea. El constă în aceea că abordările amintite sondează individul, ca și cum doar la el își are originea agresivitatea. Faptul că viața individului se desfășoară de fapt în interacțiune cu alți indivizi, în mulțime, așadar, că mulțimile pot deveni agresive și, mai ales, că organizările și mobilizările din societate pot fi ele însele origini ale agresivității este puțin considerat.
Or, tocmai dependența vieții individuale de ansamblul interacțiunilor din care face parte a crescut. Firele dependenței s-au multiplicat incomparabil față de orice altă epocă. Exprimat în termenii filosofiei sociale clasice, „determinismul societal” este mai amplu ca oricând. Ca urmare, la generările deja semnalate ale agresivității trebuie adăugată viața în mulțime și mobilizările acesteia, încât individul nu mai găsește reazem în altceva sau pur și simplu nu mai vede alternative.
Disciplinările din societățile de azi sunt mai puțin directe și mai puțin perceptibile decât odinioară, dar mai complicate și mai subtile, iar individul le rezistă cu greu. Ca efect, este mai răspândit decât oricând comportamentul indus de conștiința că doar în organizările existente cineva și-ar putea reproduce viața sau, și mai nou, că „așa suntem plătiți”, „așa se cere”, „așa fac alții”. Instituțiile epigonice și mass media etalează azi mai clar „instrumentarea” și „luarea unul după altul” în societate, cu consecința expansiunii conformismului și a fake news-urilor.
Deja Ludwig von Bertalanffy (Comments on Aggression, 1956), a observat că, la oamenii, agresivitatea nu servește doar ca mijloc pentru supraviețuire, ci trece mult dincolo de aceasta. „Cele mai periculoase forme de manifestare a agresiunii, care trec dincolo de supraviețuire și autodistrugere, se întemeiază totuși pe trăsături de caracter specifice ale omului, ce stau dincolo de nivelul biologic, mai exact în capacitatea sa de a crea lumi simbolice ale gândirii, ale limbii și ale comportamentului”. În generarea agresivității la oameni intră așadar mai mult decât înzestrarea și condițiile reproducerii firești a vieții.
Intră, însă, mai mult și decât „lumile simbolice ale gândirii, limbii, și comportamentului”. În spatele acestora stă ceva și mai puternic. Bunăoară, religiile au putut încuraja recursul la spadă, dar nicio agresiune nu a provenit exclusiv din credință. În opinia mea, intră în joc relațiile de putere socială, administrația și politicile, cu condiționările, manipulările și ideologiile lor, cu chemările lor.
Detaliez această observație plecând de la două idei pe care le-am argumentat pe larg în altă parte.
Societățile de azi sunt puse în mișcare de patru subsisteme: economic (în care includ și cercetarea tehnologică), administrativ, politic (în care includ și armata) și cultural. În esență, economia asigură bunuri și servicii necesare viețuirii, administrația facilitează accesul la acestea pe baze de drept, politica explorează alternativele, iar cultura procură motivațiile de acțiune (Metanarativii actuali, 2015). În fiecare moment, societatea este rezultatul interacțiunii subsistemelor. În zilele noastre, însă, politica imprimă direcția mișcării, încât de ea depind comportamente pe scară mare.
Politica nu mai este demult doar coordonare a eforturilor dintr-o societate a cetățenilor maturi, care stabilesc prin dezbatere direcția. Ea a devenit tot mai mult telos, organizări și acțiuni în consecință. Politicile proiectează societăți întregi și devin „administrări”. Nici nu mai este un singur fel de a practica politica. Există atâtea feluri de a practica politica, câte tipuri de acțiuni putem decela.
Dar ce acțiuni stau la dispoziția politicii azi? La un inventar, putem vorbi de acțiuni instrumentale, strategice, comunicative, dramaturgice, etice, acțiuni în raport cu absolutul și reflexive (Stăpânirea complexității, 2023). Putem formula, pe baza experiențelor istorice, și unele concluzii. De pildă, o politică redusă la acțiuni instrumentale și acțiuni strategice nu are cum să fie democratică. Ea este în raport cu un scop – valorile fiind cel mult secundare. Politica în raport cu o valoare, ca, de pildă, iubirea semenilor sau dreptatea, este în afara ei. Sau, politica ce ignoră acțiunea reflexivă, care înseamnă ipotetica punere în paranteze a ceea ce este, este inevitabil dogmatică, căci nu ia în seamă schimbarea lumii. Una care rămâne la acțiuni dramaturgice, adică la autoprezentări, este cel mult manipulativă. Una care respinge raportarea la absolut devine nihilistă.
Terenul este deschis pentru diferite modelări ale politicii. În societatea modernă, constituțiile democratice au pus politica pe o direcție nouă. Numai că a rămas tentant să se iasă în afara constituției, iar terorismul, alegând agresiunea, o face. Prototipul rămâne ceea ce spunea Adolf Hitler, la înfățișarea din 1930, în sala de judecată: „Constituția prescrie numai terenul luptei, dar nu și scopul. /…/ Din momentul în care posedăm drepturi potrivit constituției, vom turna statul în forma pe care noi o considerăm corectă” (Der Aufstieg der NSDAP in Augenzeugenberichten, DTV, München, 1974, p.332). Că această turnare a dus la violență extinsă, se cunoaște.
Tipologia politicilor urmează tabloul acțiunilor posibile. În fiecare acțiune este asumată o imagine a omului și se prefigurează un om cu anumite comportamente. Agresivitatea este acolo unde comunicarea a încetat și se recurge la orice mijloc. Devenite exclusive, acțiunile instrumentale și strategice sunt astfel mai susceptibile să încurajeze agresivitatea. O politică bazată pe ele o favorizează, iar oamenii de sub această politică ar putea lua agresivitatea ca ceva „natural”.
Agresivitatea nu vine doar din individ, nici doar din biografia lui, nici din relația lor. Ea vine și din alte locuri – tot mai mult din societate, cu organizările, condiționările, manipulările, ideologiile și propagandele lor. De aceea, agresivitatea nu se poate diminua fără a reconcepe organizările instituționale, politicile și acțiunile pe care le favorizează pe direcții noi, sau măcar noi în context.
Andrei Marga
Actualitate
NGA alocă 708 milioane de dolari Startup-ului Enabled Intelligence: Viziunea artificială, cheia noii generații de informații geospațiale!
Agenția Națională de Informații Geospațiale (NGA) a acordat startup-ului Enabled Intelligence un contract masiv, evaluat la până la 708 milioane de dolari pe o perioadă de maxim șapte ani. Parteneriatul strategic vizează antrenarea sistemelor de viziune computerizată bazate pe inteligență artificială, un pilon esențial pentru viitorul informațiilor geospațiale americane.
Programul Sequoia: Etichetarea datelor pentru ochiul AI din spațiu
Sub umbrela programului Sequoia, Enabled Intelligence va furniza servicii de etichetare a datelor. Această sarcină fundamentală permite sistemelor de inteligență artificială (AI) și învățare automată (ML) să discrimineze cu precizie între diverse obiecte în imagini. Concret, efortul implică învățarea sistemelor să proceseze imagini satelitare complexe și să identifice ținte de interes specifice, o capacitate crucială pentru monitorizarea globală.
O investiție record: Cel mai mare proiect de etichetare AI al Guvernului SUA
Efortul de etichetare a datelor reprezintă o capacitate fundamentală, în special pentru vastul program Maven al NGA. Oficialii NGA confirmă că acest contract reprezintă cel mai mare proiect de etichetare a datelor AI al guvernului american până în prezent. NGA a preluat gestionarea programului Maven de la Departamentul Apărării în 2022, integrând astfel această componentă vitală în strategia sa.
Contribuția NGA și parteneriatele strategice
„Contractul SEQUOIA va sprijini activitățile de etichetare a datelor pentru capabilitățile de AI și învățare automată (AI/ML) în domeniul informațiilor geospațiale (GEOINT) în cadrul mai multor programe și direcții din cadrul NGA și al membrilor comunității mai largi a Departamentului de Război (DoW) și a Comunității de Informații,” se arată într-un comunicat de presă emis luni de Enabled Intelligence. NGA, responsabilă cu colectarea și analiza imaginilor satelitare și aeriene, diseminează produse GEOINT, precum hărți 3D, către utilizatori din întregul guvern american, inclusiv lideri ai DoD și comandanți militari.
Un Startup specializat, in miezul securității naționale
Fondată în 2020 și finanțată prin capital de risc, Enabled Intelligence, cu sediul în Virginia, este specializată în etichetarea datelor AI pentru sistemele clasificate. Pentru programul Sequoia, firma a încheiat parteneriate strategice cu giganți precum BAE Systems, Vantor (fostul Maxar Intelligence), Whiteboard Federal și alți jucători importanți din industrie, consolidându-și astfel rolul esențial în modernizarea infrastructurii de informații a Statelor Unite.
Actualitate
Alertă de la supraveghetori: Programul naval de miliarde al Gărzii de Coastă, riscă blocaje și costuri exorbitante
Un organism de supraveghere guvernamental trage un semnal de alarmă serios cu privire la programul de construcție navală al Gărzii de Coastă, destinat să livreze o nouă clasă de nave esențiale pentru misiuni de aplicare a legii și de căutare-salvare. Biroul de Responsabilitate Guvernamentală (GAO) avertizează că decizia Gărzii de Coastă de a începe construcția înainte de a avea un design stabil al navelor Offshore Patrol Cutter (OPC) amenință cu „reparări costisitoare” și „întârzieri de program”.
Programul în cauză vizează înlocuirea vaselor învechite cu o nouă clasă de nave OPC, vitale pentru operațiunile de patrulare și siguranță maritimă. Pentru realizarea acestora, Garda de Coastă a contractat două companii: Eastern Shipbuilding Group din Florida pentru faza 1 și Austal USA din Alabama pentru faza 2.
Faza 2: Început sub amenințarea instabilității designului
Conform raportului GAO publicat marți, constructorul din faza 2, Austal USA, și Garda de Coastă au adoptat unele „bune practici” în timpul dezvoltării designului pentru faza a doua, inclusiv revizuiri colaborative care au facilitat decizii rapide. Însă, avertismentul principal al GAO este că „construcția OPC 5 a început în august 2024 fără un design stabil”. Continuarea construcției altor nave OPC din faza a doua înainte de stabilizarea designului, așa cum intenționează Garda de Coastă, „mărește riscul ca și faza a doua să se confrunte cu reparații costisitoare și întârzieri de program”.
Miliarde de dolari și intârzieri cronice
Programul de construcție navală, care prevede achiziționarea a 25 de nave OPC, va costa Departamentul de Securitate Internă (DHS) peste 17 miliarde de dolari. Raportul GAO a fost elaborat la solicitarea Comitetului pentru Transport și Infrastructură al Camerei Reprezentanților.
Anterior, în acest an, Garda de Coastă a oprit construcția a două dintre cele patru nave OPC pe care Eastern Shipbuilding le avea contractate ca parte a primei faze. Mai mult, programul pentru prima navă este întârziat cu cinci ani, conform GAO, semne îngrijorătoare ale problemelor structurale din program.
Faza 3: Decizii premature și lipsa de testare
Serviciul maritim plănuiește un contract pentru o a treia fază „după testarea dacă designurile existente îndeplinesc obiectivele de performanță ale OPC, ceea ce este în concordanță cu politica Departamentului de Securitate Internă”, se arată în raport.
Cu toate acestea, „este puțin probabil ca programul să aibă rezultatele testelor înainte de a începe activitățile de achiziție pentru faza 3, cum ar fi dezvoltarea cererii de propuneri”, se subliniază în noul raport. GAO sugerează că „încorporarea cunoștințelor dobândite din testare – precum și alte practici de vârf în construcția navală – în procesul de achiziție pentru faza 3 ar putea ajuta Garda de Coastă să ia decizii de investiții mai bune și ar putea îmbunătăți punctualitatea livrărilor viitoare de OPC.”
Reacția DHS: Respingere și flexibilitate asumată
Jeffrey Bobich, directorul de management financiar al DHS, a apărat decizia agenției de a autoriza construcția în faza a doua înainte de atingerea parametrilor de stabilitate a designului sugerați de GAO. El a susținut că Garda de Coastă a stabilit „cerințe minime suficiente pentru maturitatea designului înainte de construcție”.
De asemenea, Bobich nu a fost de acord cu o recomandare GAO de a stabili un acord formal privind modul în care atât Marina, cât și Garda de Coastă vor supraveghea activitățile de construcție ale Austal pe viitor. „Garda de Coastă menține că coordonarea existentă cu supraveghetorul de construcție, conversie și reparații este suficientă și prezintă un front unit contractorului”, conform unui răspuns scris inclus în raportul GAO.
Totuși, Bobich a fost de acord cu două recomandări separate: revizuirea obiectivelor de cost de bază ale programului și evaluarea planurilor pentru un contract de faza a treia, ținând cont de problemele apărute până în prezent. „Ca parte a acestei evaluări, orice planuri dezvoltate pentru Faza 3 trebuie să rămână flexibile pentru a ține cont de condițiile în evoluție ale programului”, a scris el.
Actualitate
Planul de pace Trump pentru Ucraina: Garanțiile de securitate, piatra de incercare a unui acord secret
Zvonurile privind un acord preliminar între Ucraina și Statele Unite pentru a pune capăt războiului cu Rusia au agitat scena internațională marți, însă marea întrebare rămâne forma viitoarelor garanții de securitate, potrivit analiștilor de la Atlantic Council. Săptămâna trecută, administrația Trump a șocat lumea, prezentând Kievului un „plan de pace” în 28 de puncte. Acesta includea cereri controversate, considerate de unii parlamentari americani drept o „listă de dorințe” a Rusiei, cum ar fi cedarea de către Ucraina a unor teritorii pe care Moscova nu le controlează în prezent și interdicția de a adera la NATO.
Haosul inițial și rafinarea diplomatică
O serie de activități diplomatice intense au urmat, culminând cu întâlniri la nivel înalt la Geneva și Abu Dhabi. Oficiali americani și ucraineni au semnalat că au depășit unele dintre cele mai spinoase puncte de divergență. Cu toate acestea, alte aspecte rămân de rezolvat, iar acest lucru se întâmplă înainte ca Moscova să-și exprime oficial punctul de vedere. Karoline Leavitt, secretarul de presă al Casei Albe, a declarat pe platforma X că „există câteva detalii delicate, dar nu insurmontabile, care trebuie soluționate și vor necesita discuții suplimentare între Ucraina, Rusia și Statele Unite.”
În timp ce negocierile continuă, experți de la Atlantic Council au oferit o actualizare a situației. Deși nimeni nu a văzut planul actual, redus la 19 puncte, în totalitate, există sentimentul că acesta ar putea reprezenta un moment de cotitură în război. Daniel Fried, fost ambasador american în Polonia și Asistent al Secretarului de Stat pentru Europa, a rezumat reacția inițială la plan: „Proiectul inițial a fost un haos total.” Totuși, el și-a exprimat speranța că „conturul unui acord sustenabil există. Haosul, graba, titlurile sunt distracții… nu este prima dată când o administrație americană se angajează într-o diplomație grăbită.”
Scepticismul Kievului și lipsa angajamentului Rusiei
Desigur, în ciuda modului în care s-au desfășurat negocierile, acesta nu este un plan de pace între SUA și Ucraina, ci unul între Ucraina și Rusia. În acest sens, a existat un scepticism generalizat că Moscova va accepta altceva decât capitularea totală la cererile sale. „Din perspectiva ucraineană, ei nu văd acest plan în 19 puncte ca pe ceva pe care Rusia îl va accepta,” a declarat Myroslava Gongadze, cercetător asociat în Ucraina, menționând că a petrecut noaptea într-un adăpost antiaerian din cauza atacurilor rusești. „Cu toate acestea, scopul acestui exercițiu nu a fost exact de a ajunge la un acord, ci de a respinge acel plan în 28 de puncte și de a include unele interese ucrainene într-o posibilă negociere și de a arăta că Ucraina este cu adevărat dispusă să discute pacea.”
Garanțiile de securitate: Nodul gordian al păcii
Cea mai mare întrebare, au convenit experții, a fost cum ar arăta o garanție de securitate dacă Ucraina nu poate adera la NATO. Este esențial ca aceasta să asigure o siguranță reală pentru Kiev, atât din partea SUA, cât și a Europei. Planul inițial de 28 de puncte discuta garanțiile de securitate pentru Ucraina, dar într-un mod vag. „Din perspectiva mea, întrebarea esențială pe care trebuie să o punem aici este cea a garanțiilor de securitate. Cine va oferi aceste garanții? Cine va fi responsabil?” a spus Gongadze. „Deci, dacă răspunsurile sunt slabe și nu clare, atunci Ucraina este pregătită pentru o nouă criză.”
Fried a subliniat că orice garanție de securitate trebuie să includă atât SUA, cât și Europa. „Indiferent dacă SUA lucrează cu Coaliția Celor Dispuși sau cu NATO, sau cu ambele, garanțiile de securitate vor trebui să fie definite într-un mod credibil,” a declarat Fried. „Putin le va urî. Va încerca să ia acest acord ostatic pentru a le elimina. Așadar, în cele din urmă, Trump va trebui să-l înfrunte pe Putin pentru a obține acordul său într-o formă decentă.”
Leslie Shedd, cercetător asociat al Consiliului, a menționat că, în funcție de modul în care este formulată o garanție de securitate, aceasta ar putea necesita ratificarea Senatului SUA. Chiar dacă nu este o cerință legală, ar trimite un semnal important dacă Congresul și-ar arăta sprijinul. „Implicarea atât a Camerei Reprezentanților, cât și a Senatului ar putea fi un mesaj chiar mai puternic decât simpla ratificare a unui tratat prin Senat. Cred că acesta este un pas crucial. Cred, de asemenea, că ar trece cu un sprijin bipartizan semnificativ în ambele camere,” a spus ea. „Rămâne o mare parte a oamenilor de ambele părți ale spectrului politic care sunt foarte frustrați de Rusia, care nu cred că Rusia este prietenul nostru, și, prin urmare, cred că ar exista sprijin pentru asta.” Potrivit Financial Times, acordul va plafona forțele militare ale Ucrainei la 800.000 de soldați. Deși un plafon al forțelor ar părea o victorie pentru Rusia, există întrebări serioase dacă Ucraina ar putea menține oricum o forță atât de mare pentru o perioadă lungă de timp în afara războiului activ.
Ascensiunea lui Dan Driscoll: Secretarul Armatei, jucător cheie neașteptat
De-a lungul acestui proces, Secretarul Armatei, Dan Driscoll, a apărut ca un interlocutor cheie, o apariție rară pentru un secretar de ramură. Driscoll a livrat planul Ucrainei, s-a deplasat la Geneva pentru negocieri cu națiunile europene, iar apoi a călătorit la Abu Dhabi pentru consultări directe cu rușii și ucrainenii. Rolul lui Driscoll în această negociere este puțin probabil să liniștească zvonurile din Washington care îl indică drept viitor secretar al apărării, dacă Pete Hegseth ar părăsi Pentagonul.
Shedd l-a numit pe Driscoll „o stea în ascensiune a administrației,” care a „câștigat încrederea președintelui” până la punctul în care este lăsat să participe la negocieri. „Sunt de acord că este cu siguranță neconvențional, dar Președintele Trump tinde să conducă un cabinet neconvențional, o administrație neconvențională. Și, știți, cred că adesea există părți foarte bune în asta,” a spus Shedd. „Nu vrei să trimiți aceiași oameni în mod repetat dacă simți că a existat un blocaj în negociere.” Fried a fost de acord că Driscoll pare să aibă influență în cadrul administrației și a declarat că, în cele din urmă, este un lucru bun că se află acolo. Cu toate acestea, „aș adăuga că ai nevoie de cineva ca Driscoll, care înțelege detaliile, deoarece rușii se pot aștepta să arunce diverse șiretlicuri deghizate în oferte tentante. Ai nevoie de cineva care să detecteze bombele mirositoare în ambalajul frumos.”
-
Exclusivacum 5 zileSINAIA, MONARHIA ABSOLUTĂ MARCA OPREA: Sora „impăratului” cade în cap, Prefectul se „trezește” la Parchet, iar PNL Prahova fierbe în suc propriu!
-
Exclusivacum 2 zileCircul macabru al absurdității la Poliția Capitalei: SAS-ul bâjbâie, sefii manelizează, iar adevărul e declarat „delict”! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum 5 zileLegea pumnului în gură la SAS: Cum a devenit „vagabond” un delict de 20% din salariu, sub privirea ironică a manualului de Mobbing al MAI! Saga agentului-șef Wilhelm Constantin Bendriș
-
Exclusivacum 12 oreIPJ Prahova: Circul ielelor, trompeților și „ofițerilor” reciclați! Balul mascat al incompetenței atinge noi culmi de patos!
-
Exclusivacum 3 zilePrahova, tărâmul reîncarnării: „Metoda Portocală” revine, dar acum e sub licență politică!
-
Featuredacum 5 zileScandal de proporții la vârful Poliției Române: Sindicatul Diamantul cere DNA să ancheteze o mușamalizare de patru ani
-
Exclusivacum 5 zileCIRCUL JUSTIȚIEI ROMÂNE: Dosarul POP IONUȚ-COSTIN, RECLASAT LA CATEGORIA „PROBLEME REZOLVATE… DE NOI” – CHIAR ȘI CU INSTANȚA LA UȘĂ!
-
Exclusivacum 5 zileJustiția Română: Spectacolul absurd continuă! Procuratura clasează, justificând incălcări flagrante! moștenitorii, nu morții, plătesc biletul!



