Actualitate
BNR şi-a economisit „arsenalul” înainte de criză şi l-a folosit când a avut cea mai mare nevoie
Deseori, în dezbateri publice, politicieni ori formatori de opinie susţin că noi, în România, am suporta cea mai apăsătoare inflaţie din Uniunea Europeană. Şi că am plăti cea mai scumpă energie, cea mai scumpă mâncare, cele mai scumpe servicii. De unde sunt scoase astfel de informaţii? Nu ştiu! E cert însă că susţinătorii lor nu sunt la curent cu documentele oficiale emise de Eurostat – biroul european de statistică de la Luxemburg.
Eurostat, prin comunicate lunare, trimite în toate cele 27 de ţări-membre informaţii publice referitoare la cotele inflaţiei. Din care aflăm: 1) ratele dinamicii preţurilor înregistrate în luna precedentă, în fiecare ţară; 2) ratele anualizate – din 12 luni precedente – desfăşurate într-un tablou în care sunt înscrise rezultatele obţinute de fiecare ţară; 3) media generală a inflaţiei din toate cele 27 de ţări din UE; 4) media generală a inflaţiei din toate cele 20 de ţări din zona euro. Plus un clasament general, înnoit lunar, al UE-27, locul întâi revenindu-i ţării cu rata anuală cea mai mică a inflaţiei iar ultimul loc ţării cu rata cea mai mare. Locul întâi – Luxemburg, ultimul loc – Ungaria.
Publicat de Eurostat lunar, în fiecare zi de 18, tabloul poate fi văzut şi citit de oricine are un smartphone sau un calculator. Cel mai recent clasament – dat publicităţii în toată Uniunea Europeană şi în toată lumea – conţine rezultatele din luna februarie a anului curent. Cei ce susţin că, în clasamentul inflaţiei, noi suntem în braţe cu „lanterna roşie”, sau cei care îi cred, pot confrunta aceste susţineri cu „tabla oficială de marcaj”.
Vor avea… o surpriză! Pe locul ultim, cu cea mai mare rată anuală a inflaţiei din UE, nu vor găsi România, ci – cum am arătat deja – Ungaria. Cu o încărcătură inflaţionistă mai mare decât a noastră cu 13 puncte procentuale. Şi nu ne vor găsi nici pe celelalte şapte locuri din ultima parte a clasamentului. România e poziţionată pe locul 19, urmată de Austria şi Italia, în rol de deschizător al „flancului estic”, având deci cote de inflaţie mai mici decât Bulgaria, Slovacia, Polonia, Lituania, Estonia, Cehia, Letonia şi Ungaria.
Trei adevăruri merită reţinute: 1) România este cel mai bine poziţionată într-o regiune în care atât condiţiile economico-financiare, cât şi riscurile, incertitudinile şi vulnerabilităţile sunt relativ asemănătoare; 2) are cel mai bun loc în acest grup de ţări nu de o lună sau de câteva luni, ci din ianuarie 2021; 3) în 2020, primul an al crizei actuale, când pandemia a provocat turbulenţe economice şi sociale globale, România a reuşit o aterizare lină a PIB-ului recuperând întreaga pierdere în trimestrul II al anului următor şi, totodată, a stăvilit în totalitate degringolada preţurilor de consum ce a lovit în acel an zona euro şi o mare parte a „flancului estic”.
Atunci, în 2020, nu inflaţia lovise Europa, ci un fenomen mult mai periculos şi cu efecte mai grave pentru viitor. Deflaţia! Atât Banca Centrală Europeană, cât şi alte bănci centrale din afara zonei euro, în linie cu Fed, au coborât dobânda-cheie aproape de zero sau chiar mai jos de zero. Practic, au dezactivat acest filon. BNR nu le-a urmat exemplul, şi-a continuat linia prudentă, cu toate că în ţară era criticată pentru „politica sa conservatoare”. Timpul i-a dat dreptate. În aprilie 2020, în Europa, 14 ţări s-au trezit dintr-o dată cu preţurile sub zero. Alte zece ţări au înregistrat creşteri modice, între 0,1 si 0,9 la sută, cu mult sub rata optimă de două procente. Povară de care au scăpat abia în mai 2021.
BNR a intensificat comunicarea cu publicul, a explicat detaliat că dispune de „arme şi de gloanţe” şi că are încă o marjă confortabilă a dobânzii-cheie pe care o poate activa. În plus mai avea, în rezervele minime obligatorii – în valută şi în lei – depozite consistente cu potenţial de a fi folosite în caz de „vreme rea”. La care se adăuga gestionarea strictă a lichidităţii în sistemul bancar.
Pe ce se mai baza BNR? Pe ceea ce învăţase să facă în timpul crizei din 2008-2010 şi în anii ce au urmat. Ne-am confruntat, atunci, cu o recesiune severă, şomaj în creştere şi venituri în scădere. Şi totuşi, deşi am avut criză economică, n-am trecut printr-o criză financiară. Stabilitatea financiară a ţării n-a fost afectată. Pentru că BNR şi-a economisit „arsenalul” înainte de criză şi l-a folosit când a avut cea mai mare nevoie. Un fapt semnificativ: analizele relevă ideea că dacă România nu a fost în pericol să suporte ravagiile unei crize financiare, faptul s-a datorat atât activării celor trei baraje deja amintite, cât şi avantajului unui curs de schimb flotant, dar bine administrat. Iar măsurile de politică monetară i-au fost de folos întregii economii. BNR a acţionat întotdeauna în amonte, acolo de unde porneau riscurile. În ceea ce priveşte cele două pieţe reglementate şi supravegheate de Banca Naţională, piaţa monetară si piaţa valutară, a adoptat măsurile adecvate evitării oricărui derapaj.
În anii ce au urmat, calibrarea ratei dobânzii de politică monetară, la niveluri optime, a fost folosită în corelaţie cu toate celelalte piese din arsenal. Cu ce efecte în piaţa bancară şi, mai departe, în economia reală? România a evitat, în 2020, să cadă în capcana deflaţionistă ce acoperea aproape întreaga Europă. Iar din ianuarie 2021 si până în prezent, sub presiunea inflaţiei globale, a redus la numai trei şocurile puternice din sistemul preţurilor, cele din martie, aprilie şi mai 2022, a calmat inflaţia începând din iunie 2022 şi şi-a asigurat, în „flancul estic”, poziţia confortabilă pe care am descris-o în prima parte a comentariului.
În fapt, realitatea şi imaginea aruncată spre public – că am fi împovăraţi cu cea mai grea inflaţie – …nu sunt identice! E cert că nu sunt identice!
Adrian Vasilescu
Actualitate
Vânătorul aerian de drone: Honeywell și Odys Aviation lansează scutul antiaerian al viitorului
Într-o mișcare strategică menită să redefinească apărarea antiaeriană, gigantul aerospațial Honeywell Aerospace a anunțat un parteneriat de anvergură cu Odys Aviation, o firmă specializată în aeronave cu decolare și aterizare verticală (VTOL). Obiectivul comun este dezvoltarea unei soluții aeriene inovatoare de contracarare a sistemelor aeriene fără pilot (C-UAS), marcând un pas crucial în lupta împotriva amenințărilor dronelor.
O nouă eră în apărarea spațiului aerian
Această colaborare revoluționară va integra sistemul SAMURAI (Stationary and Mobile UAS Reveal and Intercept) al Honeywell cu aeronava Laila, dezvoltată de Odys. Astfel, se creează o platformă aeriană capabilă să detecteze și să neutralizeze amenințările reprezentate de drone. Această implementare aeriană a sistemului SAMURAI este o premieră, extinzând raza de acțiune a capabilităților de apărare dincolo de soluțiile terestre sau staționare.
Matt Milas, președintele diviziei de apărare și spațiu la Honeywell, a subliniat robustețea soluției. „SAMURAI oferă capabilități critice C-UAS, caracterizate prin fiabilitate dovedită, scalabilitate și o integrare perfectă în arhitecturile de apărare existente”, a declarat acesta. Prin valorificarea experienței extinse a Honeywell în avionică, senzori și sisteme de apărare, noua soluție va permite o protecție extinsă, un răspuns mai rapid și o disponibilitate operațională sporită.
Un răspuns agil la provocările moderne
Amenințările reprezentate de drone au transformat fundamental economia și cerințele operaționale ale apărării aeriene. Sistemul combinat este proiectat să funcționeze ca un strat aerian de protecție împotriva dronelor, capabil să angajeze ținte ostile cu mult înainte ca acestea să se apropie de obiective de mare valoare. Această abordare reduce dependența de sistemele C-UAS mai costisitoare și reactive, oferind o primă linie de apărare proactivă.
James Dorris, CEO al Odys, a evidențiat sinergia unică a parteneriatului. „Combinând sistemul SAMURAI de la Honeywell cu anduranța, independența față de piste și capacitatea de alimentare la bord a aeronavei Laila, introducem un nou strat de apărare aeriană, conceput pentru prezent și viitor”, a afirmat Dorris.
Excelența tehnologică și autonomia operațională
Aeronava Laila se distinge prin propulsia hibridă și capacitatea VTOL, permițându-i să zboare până la opt ore și să parcurgă o distanță de 450 de mile, fără a necesita infrastructură dedicată de încărcare. Pe de altă parte, SAMURAI este un sistem „la cheie, modular, care încorporează diverși senzori și efectori selectați de client”, asigurând adaptabilitate la o multitudine de scenarii operaționale. Această viziune duală a fost în dezvoltare de peste un an, demonstrând un angajament profund față de inovație și excelență.
Prin această alianță strategică, Honeywell și Odys Aviation nu doar că răspund unei nevoi urgente de securitate, ci și stabilesc un nou standard în capacitățile de apărare antiaeriană, proiectând un viitor în care amenințările din spațiul aerian pot fi gestionate cu o eficiență și o agilitate fără precedent.
Actualitate
Războiul dronei la Marea Baltică: Kievul lovește infrastructura critică a Rusiei, pe fondul apelurilor UE pentru reînarmare accelerată
Dronele ucrainene au deschis un nou front, țintind aproape în fiecare noapte, în ultima săptămână, instalații cheie de petrol și gaze și porturi rusești din Regiunea Leningrad, la Golful Finlandei. Aceste atacuri, care au provocat incendii și au perturbat infrastructura energetică vitală a Rusiei, sunt considerate de un înalt oficial al Uniunii Europene ca fiind „dureroase” pentru Moscova, vizând direct finanțarea războiului.
Lovitura „dureruoasă” asupra economiei ruse
Terminale de export de petrol de la Ust-Luga și Primorsk, alături de rafinăria Kirishi, au fost puncte fierbinți ale acestor atacuri, cu nori de fum vizibili chiar și din țările baltice vecine și în imaginile satelitare. Andrius Kubilius, Comisarul UE pentru Apărare și Spațiu, a subliniat impactul major: „Este dureros pentru economia rusă, deoarece acele porturi… dețin o mare parte din exportul de petrol rusesc. Așadar, acum Rusia se confruntă cu probleme care le pot diminua posibilitățile de a purta războiul.” Comentariile au fost făcute în timpul unei vizite a oficialului european în Suedia, parte a unui „turneu al rachetelor” menit să impulsioneze producția europeană de armament.
Suveranitate și amenințări la Marea Baltică
Ministrul suedez al Apărării, Pål Jonson, care l-a însoțit pe Kubilius, a reafirmat dreptul Ucrainei de a se apăra „în interiorul și în afara teritoriului său”, Rusia fiind „agresorul” în acest conflict. Suedia monitorizează îndeaproape provocările de securitate în creștere în Golful Finlandei, pe măsură ce războiul din Ucraina se extinde spre „pragul estic al Scandinaviei”. Deși Jonson a evitat să numească Marea Baltică „zonă de război”, a accentuat amenințările legate de Rusia, precum atacurile asupra infrastructurii critice submarine, perturbările GNSS, „flota fantomă” și „un comportament mai asertiv al Flotei Baltice Ruse”, care „schimbă cerințele de securitate în Marea Baltică.” Un fapt îngrijorător a fost apariția unor drone rătăcite în toate cele trei țări baltice în ultima săptămână, Kubilius sugerând că ar putea fi sisteme ucrainene deviate de războiul electronic rusesc.
„Turneul rachetelor” și nevoia de autonomie europeană
„Turneul rachetelor” al comisarului european are ca scop principal accelerarea producției europene de rachete și sisteme de apărare antiaeriană. Kubilius a accentuat că Europa nu se mai poate baza exclusiv pe Statele Unite pentru sisteme cheie. „Stocurile sunt foarte goale pentru toate armele diferite, inclusiv rachete și muniții,” a declarat el. Vizita în Suedia face parte dintr-o inițiativă UE mai amplă, vizând un împrumut de 60 de miliarde de euro către Ucraina – care ar putea ajunge la 90 de miliarde de euro – pentru a consolida capacitățile de apărare ucrainene în următorii doi ani. Kievul a identificat trei priorități: producerea a peste șapte milioane de drone anul acesta, muniție cu rază extinsă (în special de 155 mm) și rachete, pe care Kubilius le-a considerat „cea mai mare provocare.”
Provocările producției de apărare: De la rachete la sisteme de supraveghere
În timpul vizitei la facilitățile Saab, Kubilius a lăudat rolul cheie al Suediei în domeniul rachetelor și al platformelor de avertizare timpurie, cum ar fi GlobalEye, dar a avertizat că cererea depășește capacitatea actuală de producție. „Chiar dacă numerele pe care Saab le produce cresc, ceea ce este foarte bine, cererea, în opinia mea, este încă foarte mare. Așa că trebuie să vedem cum putem crește suplimentar producția,” a afirmat el. Apelul comisarului vine în urma solicitării șefului NATO, Mark Rutte, pentru o creștere de 400% a capacităților de rachete și apărare aeriană ale NATO.
Saab, în parteneriat cu companii europene (MBDA) și americane (Boeing), produce o gamă largă de rachete. Totuși, furnizorii mai mici din lanțul de aprovizionare se confruntă cu dificultăți în a-și extinde capacitățile fără contracte pe termen lung și finanțare proaspătă. Kubilius a evidențiat că producția anuală americană de rachete Patriot este de aproximativ 750 de unități, în timp ce aproximativ 800 au fost lansate doar în primele cinci zile ale recentului conflict cu Iranul, de către țările din Golf și forțele americane.
„Americanii produc arme bune, fără îndoială. Dar trebuie să ne intensificăm producția pur și simplu pentru că nu există suficientă producție în lume, atât pentru Ucraina, cât și pentru noi,” a concluzionat el.
Jonson a profitat de ocazie pentru a promova platforma de supraveghere aeriană GlobalEye a Saab, sugerând că ar putea deveni un atu cheie al NATO, pe măsură ce alianța își retrage flota de avioane AWACS. Aceste sisteme de supraveghere avansate sunt esențiale pentru a detecta dronele care pătrund pe teritoriul european, în contextul în care programul multinațional de înlocuire a AWACS al NATO a fost oprit anul trecut, iar partenerii caută acum soluții alternative pentru o nouă flotă operațională până în 2035.
Actualitate
Israelul aprobă un buget record de apărare: Miliarde de dolari pentru o regiune în schimbare
Knessetul votează bugetul colosal pentru 2026, pe fondul conflictelor multiple și al strategiei de remodelare regională
Parlamentul israelian, Knessetul, a adoptat astăzi un buget național record pentru anul 2026, alocând o sumă fără precedent de aproximativ 44,8 miliarde de dolari pentru apărare. Această cifră reprezintă o creștere substanțială de aproximativ 9,48 miliarde de dolari față de bugetul militar al anului precedent și subliniază realitatea unui conflict extins, care a transformat peisajul de securitate al țării. Votul, care a avut loc în primele ore ale dimineții, a aprobat un buget guvernamental total de 268 de miliarde de dolari, cu o majoritate de 62 la 55. Este de așteptat ca cheltuielile pentru apărare să crească și mai mult pe parcursul anului, odată cu anticiparea unui buget suplimentar legat de războiul în curs cu Iranul.
O creștere exponentială a cheltuielilor militare
Bugetul apărării Israelului a înregistrat majorări semnificative în ultimii ani, reflectând o tranziție abruptă de la conflicte la scară mică la un război pe mai multe fronturi, care a început la 7 octombrie 2023. În doar un deceniu, de la 2015-2016, când bugetul total era de 103 miliarde de dolari, iar cel al apărării se situa la 17,65 miliarde de dolari, cheltuielile militare au crescut cu aproximativ 153%.
Saltul este cu atât mai impresionant cu cât cheltuielile pentru apărare au rămas relativ constante între 2015 și 2022. Acestea au urcat la aproximativ 30 de miliarde de dolari în 2024. Alocările din acel an au trebuit să acopere costurile evacuării comunităților israeliene afectate de război, reconstrucția apărării de-a lungul frontierelor și finanțarea unei armate de rezervă considerabile, de aproximativ 300.000 de oameni, mobilizați.
„Demontăm și reasamblăm Orientul Mijlociu”
Miniștrul Finanțelor, Bezalel Smotrich, a descris situația actuală ca fiind un „război lung și costisitor”, afirmând că „nucleul bugetului este adăugarea a zeci de miliarde, astfel încât să putem încheia campania și să ne îmbunătățim dramatic poziția geopolitică și diplomatică. Vom putea demonta și reasambla Orientul Mijlociu. Acest buget oferă țării capacitatea de a câștiga.”
Comisia Reunită a Comisiei de Finanțe și a Comisiei pentru Afaceri Externe și Apărare a aprobat bugetul apărării pentru 2026 pe 24 martie. Acesta a trecut în unanimitate și reflectă investițiile crescute pentru Operațiunea „Leul Răgetor”, campania de atacuri israeliene asupra Iranului, care a debutat pe 28 februarie. Președintele comisiei, MK Boaz Bismuth, a subliniat că aproximativ 7 miliarde de dolari constituie cheltuieli condiționate de venituri, incluzând asistența din partea SUA, iar circa 25,8 miliarde de dolari sunt alocați pentru angajamente viitoare. Costurile războiului și investițiile în sisteme de apărare includ și cheltuieli pentru reabilitarea și sprijinul soldaților răniți și al altor persoane afectate de conflict.
Apărarea ca motor de creștere economică
Unii analiști văd aceste cheltuieli masive nu doar ca o necesitate, ci și ca o oportunitate. Eran Lerman, fost vicepreședinte pentru politică externă și afaceri internaționale în cadrul Consiliului de Securitate Națională al premierului israelian, a declarat că „Israelul a demonstrat că într-o economie agilă și inovatoare, cheltuielile mari pentru apărare se pot traduce, de fapt, în motoare puternice de creștere.” El a adăugat că, deși unii ar fi crezut că războiul „ne va rupe gâtul, în practică am devenit mai puternici.” Această perspectivă reflectă un consens general în Israel, unde creșterea bugetului nu este o surpriză, dată fiind situația de război continuă și atacurile zilnice cu rachete.
Investiții în autonomie și suplimentare logistică
Pe lângă efortul de război curent, Israelul urmărește să investească mai mult în industriile locale de apărare și achiziții. Ministerul Apărării a anunțat astăzi că, în cadrul eforturilor sale de a consolida rezistența operațională și pregătirea Forțelor de Apărare Israeliene (IDF) pentru campania în evoluție, a încheiat un acord cu Elbit Systems în valoare de 48 de milioane de dolari pentru obuze de artilerie de 155 mm. Munițiile vor fi fabricate în fabricile Elbit din întreaga țară, unde mii de angajați lucrează deja non-stop, în trei schimburi, la directivele Ministerului. Această inițiativă face parte dintr-o strategie mai amplă de reducere a dependenței de sursele externe de muniții și de dezvoltare a bazei interne de producție de apărare a Israelului.
Într-un context de conflict, Ministerul a declarat pe 26 martie că, pentru a menține aprovizionarea Israelului în timpul conflictului cu Iranul, 200 de aeronave cargo au aterizat în țară în aproximativ o lună de război, transportând aproximativ 8.000 de tone de echipament militar, armament și muniții. Podul aerian și maritim servește ca o componentă critică în acest efort, consolidând continuitatea operațională și sporind pregătirea și stocurile.
Schimbări dinamice ale fronturilor de război
Schimbările în conflictul pe mai multe fronturi, pe măsură ce Israelul și-a mutat atenția de la Gaza la Liban și Iran, au condus, de asemenea, la modificări ale bugetului și la adăugiri suplimentare de-a lungul anilor. Conflictul din Gaza, care a început cu atacul Hamas din 7 octombrie 2023, s-a încheiat cu o încetare a focului la jumătatea lunii octombrie 2025, deși IDF continuă să mențină mai multe brigăzi în Gaza. Pe 2 martie, la doar câteva zile după începerea conflictului cu Iranul, IDF a lansat operațiuni și împotriva Hezbollah, ca răspuns la atacurile grupării.
-
Exclusivacum 3 zileCircul groazei de la IPJ Prahova – DOCUMENTE: De la sefi incompatibili la polițiști „clarvăzători” și „transcriitori creativi” – O opera de bufă în regia impunității, pe banii noștri!
-
Exclusivacum 3 zilePușcăria pe persoană fizică: Când lanțurile le poartă angajații, Nu deținuții!
-
Exclusivacum 3 zileNAN, MAESTRUL FORAJELOR FANTOMĂ: COCA-COLA PLOIEȘTI, O FABRICĂ DE COȘMARURI CU APĂ „NECONFORMĂ” ȘI AUTORITĂȚI „CONFORME” CU ȘPAGA!
-
Exclusivacum 2 zileToxicitatea tăcută a „scutului” antigrindină – Bomba ecologică a iodurii de argint, după două decenii de opacitate!
-
Exclusivacum 2 zilePloiești: Orașul-experiment unde banul public e un banc prost, iar competența, o legendă urbană!
-
Exclusivacum 3 zilePloiești: Cronica unei apocalipse recurente! Cum ne ingropăm în deșeuri și datorii, sub privirile politice „neutre”
-
Exclusivacum 4 zileMăcelul pensiilor militare: Planul Bolojan – Jefuirea sistemului sub abracadabra ‘reformei’ fără sfârșit!
-
Exclusivacum 3 zileJudecătorul fantomă din Buzau și hotărârea-model: Când justiția se face la indigo, dar indigo-ul e expirat! DOCUMENTE!



