Judecând în termeni de curiozitate și muncă, pentru Găitan matematica reprezintă alimentarea reciprocă dintre cele două: muncă pentru curiozitate și curiozitate pentru muncă.

Munca pentru curiozitate este o simplă realitate, din momentul în care o anume curiozitate te-a prins în joc, ești în permanență tentat de a maturiza simpla fulgerare ce a traversat mintea. Curiozitatea nu poate exista fără intenția de a se lega de cunoașterea anterioară și țelul de a crea, dezvolta și/sau inova.

Iar prin sintagma curiozitate pentru muncă remarc că efortul de termen lung nu poate fi ghidat doar de un țel global, e nevoie să pășești destul de des în lateralele direcției principale, să admiri și să cercetezi peisajul.

În viziuni mai largi, matematica reprezintă mai multe lucruri și nu crede că va putea alege vreodată doar unul. Totuși, unul dintre candidații valoroși este ideea matematicianului englez G.H. Hardy dată prin una dintre vorbele sale: Frumusețea este primul test, nu există nici un loc permanent în lume pentru matematici urâte.

Matematica e un domeniu care poate fi atașat cu un grad mare de libertate și altor subiecte, iar un elev pasionat va depăși cu siguranță barierele formale pentru pregătire. Nu poți găsi niciodată borne care să marcheze granițele cunoașterii.

Referitor la gestionarea eșecului, spune că adevărata problemă este dată de modul în care ajungi să te raportezi la greșeli și nereușite, întrucât eșecul poate fi cartografiat și examinat. Nu de puține ori, acesta conține informații utile despre parcurs și metodă.

Datorită eșecului, poți să ajungi să îți reconsideri obiectivele sau traseele, într-un sens foarte larg, iar în continuare susțin că toleranța la greșeală și insucces este un factor central pentru cei cu apetit de performanță.

Olimpiada și concursurile, dincolo de orele de probă, au constituit un cadru suficient de bun pentru a întâlni oameni cu pasiuni comune. Pentru tânărul student, e un sentiment plăcut atunci când vezi că nu ești singur într-un ocean de informații și vise și că ceilalți participanți sunt la fel de reali ca tine, cu gânduri în diverse sfere de interes și pasiuni greu de ghicit la o primă vedere.

Rememorând anii de liceu, olimpiada poate fi redusă la câteva zile din calendar bifate, farmecul este garantat de modul fiecăruia în care gestionează restul perioadelor prin pregătire, efort și relaxare.

Vorbind despre îmbunătățirea procesului educațional, consideră că este un subiect controversat, prin care s-a ivit un câmp extrem de întins de păreri și pseudosoluții. O îmbunătățire a procesului educațional ar fi regândirea și schimbarea modului de raportare la elev ca individ.

Fiecare dintre noi se diferențiază printr-o multitudine de factori, mulți aproape imposibil de controlat, cum ar fi: viteza de absorbție a informației, modul de gândire, grad de interes, stil de învățare etc. Diversitatea tiparelor de evoluție este o realitate care încă mă miră: eu, raportându-mă la amintirile din gimnaziu, rămân surprins într-un mod nu foarte plăcut la analiza unor metode de abordare/soluționare a problemelor din trecut.

Acesta este un prim lucru pe care l-aș urmări într-o eventuală reformă: îmbunătățirea/stimularea gândirii creative. Crede că o societate formată din indivizi a căror unică armă intelectuală este reprezentată de gândirea critică este total neacoperită într-o luptă cu o problemă/provocare nouă, lipsită de similarități în trecut.

S-a trezit de multe ori în situația de a construi soluții pentru problemele procesului educațional, unele fiind ajustări și reglaje fine, iar altele restructurări totale, forțări ale realității, dar cu timpul a înțeles că sunt foarte puțin probabile și foarte dificile înaintarea și prezentarea unor noi căi.

Prima forță ce ar frâna o asemenea vindecare ar fi timpul, și nu doar în cazul acestei probleme. Având toate acestea în minte, m-am reorientat în mod instinctiv spre un mod autodidact, după propriul ritm și interes.

A descoperit că nu este greșit în a fi generos cu propria persoană, prin a-ți acorda timp pentru a înțelege. Mai mult, chiar cu un volum de informații integrat în totalitate în memorie pe o anumită temă, tot poți să te trezești în situația de a nu înțelege.

Cunoașterea nu este doar o movilă de informații. Informația țesută prin conexiune și structură rezultă în cunoaștere, obiectul nostru final de interes. Se poate aplica în numeroase domenii – adesea, informația nu este prea puțină, ci prea multă.

Există necesitatea de a dezvolta o permanentă stare de veghe asupra lucrurilor care ne înconjoară (și mai ales asupra celor simple). Fără dozele necesare de curiozitate și atenție ne putem trezi oricând că am împânzit realitatea de capcane, în fața cărora naivitatea ne oferă drept o pradă sigură. ( Căpitan Mirela Vîță).