ANP, groapa cu gunoi a justiției? „Trio-ul ticăloșiei”, oficial demascat de stat!

Un cutremur de proporții zguduie din temelii Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP), iar de această dată, nu mai este vorba doar de simple „dezvăluiri” șoptite pe la colțuri! Ceea ce ziarul nostru de investigații, Incisiv de Prahova, a semnalat cu insistență de-a lungul timpului, a fost acum timbrat, ștampilat și autentificat de însăși o instituție a statului român! „Răfuiala” de la vârful Penitenciarelor a fost doar vârful aisbergului, iar sub el se ascund abuzuri, ilegalități și execuții profesionale, confirmate negru pe alb de Corpul de Control al Ministrului Justiției (CCMJ)! Da, ați citit bine: ce părea o simplă bătălie internă, este acum o colecție oficială de fapte ticăloase!

„Trinomul groazei” sau rețeta ANP pentru dezastru: Confirmată!

Memorați-le bine: Halchin, Românu, Ilie. Trei nume, o singură rețetă: „management” prin frică, presiune și anihilare. Dacă până acum vorbeam de un „binom” distrugător, iată că realitatea, confirmată de CCMJ, ne-a arătat „Trinomul Groazei”! Aceste personaje, unii cocoțați în funcții de top management din ANP, au transformat sistemul penitenciar într-un adevărat laborator de abuzuri, unde „controalele nelegale, revocările fabricate și presiunile au fost folosite ca arme ilegale pentru a elimina oameni incomozi.” O spunem deschis, pentru că ne-am săturat de circ: Incisiv de Prahova a semnalat aceste derapaje, iar acum avem confirmarea supremă.

„Cazul Decu”, manual de ticăloșie aprobat de stat!

Mircea Decu, „victima binomului toxic” (acum trinom!), revine în forță, dar nu ca un erou rănit, ci ca un simbol al dreptății confirmate. Readucerea sa în ANP, de către directorul general Bogdan Burcu, este o primă reparație. Dar mai presus de asta, cazul său a devenit dovada scrisă a ticăloșiei, transformată în politică de management de către cei mai toxici indivizi din istoria modernă a Poliției Penitenciare.

Mircea Decu însuși o spune, fără echivoc, și nu ca o părere personală, ci cu autoritatea documentelor oficiale: „Aspectele de mai sus au fost verificate, cercetate și concluzionate prin documente. Nu mai sunt doar niște opinii subiective, personale, ale mele.” Ce s-a confirmat? Practic, orice a fost încălcat pentru a distruge un om: controale dispuse nelegal, incompetență crasă în propunerea sancțiunilor, proceduri de revocare ignorând ordinele de ministru, lipsa flagrantă a dreptului la apărare, documente tendențioase și, cireașa de pe tort, presiuni pentru contrafacerea diagnozelor de climat organizațional! O adevărată capodoperă a abuzului instituțional, semnată de „Trinomul Groazei”! Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) confirmă, de asemenea, că a fost „singura organizație sindicală care a semnalat și susținut doar realitatea” în acest caz.

Ilie, strategul fricos, și ceilalți „infractori în uniformă”: Unde-s sobolanii când vine pisica?

Marian Ilie, „strategul” care a încercat să-l execute pe Bogdan Burcu (aici), s-a ascuns laș în concediu medical, după ce planurile i-au fost dejucate. Un clasic! Când focul e prea puternic, șobolanii fug. Dar ce facem cu ceilalți „infractori în uniformă”? Dan Halchin (tartorele) și Claudiu Românu (instrumentul), se agață încă de funcții de director, probabil visând la o pensie liniștită, după ce au devastat sistemul.

Să nu uităm, spun surse din sistem, că aceștia „au fost cocoțați în funcții de top management din Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP)”. Cât tupeu! Acum, că adevărul iese la iveală, chiar vor crede că pot ignora concluziile celei mai înalte structuri de control din Justiție?

Nota de plată: Cine a „furat curent”, acum plătește factura!

Concluzia Corpului de Control al Ministrului Justiției este limpede: „Abuzul, neglijența, excesul de putere, mai ales atunci când sunt comise la cel mai înalt nivel, trebuie sancționate, inclusiv public.” Și asta nu e tot! Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) subliniază: „Dan Halchin trebuie să plece, iar Claudiu Românu trebuie să plece. Nu din rațiuni de oportunitate, ci pentru că asupra lor planează acuzații grave, rezultate din constatări ale celei mai înalte structuri de control din Justiție.”

Până când documentele complete vor fi publicate – după finalizarea litigiilor, evident, că „dreptacii” nu renunță ușor – un lucru este deja clar: „Totul costă.” Iar costul abuzului instituțional nu mai poate fi aruncat în spatele victimelor la nesfârșit. Cei care au „furat curent”, așa cum bine punctează Mircea Decu, vor începe să plătească. Iar noi, cei de la Incisiv de Prahova, alături de FSANP și, acum, de Corpul de Control al Ministrului Justiției, vom veghea ca această notă de plată să fie achitată integral! Justiția, chiar și cea lentă, își face drum printre șobolani! Vom reveni. (Cerasela N.).

Într-o Românie unde exportul de inteligență ar trebui să fie o prioritate națională, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) se specializează în importul de… birocrație și în exportul de frustrare! Sindicatul Europol trage un semnal de alarmă care ar trebui să ne trezească la realitate: în loc să încurajeze performanța și să trimită experți români valoroși în inima Uniunii Europene, MAI pune la cale un sistem de selecție demn de o farsă kafkiană. Pare că scopul nu e să trimitem oameni buni, ci să ne asigurăm că doar cei „cuminți” și suficient de leneși ajung la destinație, dacă ajung. Bruxelles-ul, tremură! Nu de spaimă, ci de… plictiseală!

„Eficientizarea” la MAI: Mai mult control, mai puțină libertate!

Sub eufemismul grandios de „utilizare mai eficientă a rețelei de experți naționali”, MAI, așa cum dezvăluie Sindicatul Europol, își propune să-și țină oamenii sub un control mai strict. Informări periodice despre „prioritățile UE” și „modul de lucru” de la Bruxelles? Sună mai degrabă a rapoarte obligatorii, menite să le taie elanul „fugitivilor” spre Vest, decât a o reală preocupare pentru cariera lor. Să nu cumva să creadă experții noștri că, odată ajunși la UE, au scăpat de lesă! Nu, MAI veghează, ca un balaur cu o mie de capete birocratice!

DGPI, ochiul atotvăzător: Dosarul de cadre, noua monedă de schimb pentru Europa!

Acum vine piesa de rezistență a acestei capodopere administrative! „Introducerea avizului de specialitate al Direcției Generale de Protecție Internă” (DGPI) – adică Serviciul Secret al MAI – pentru a „crește nivelul de reprezentare prin detașarea în cadrul instituțiilor europene a personalului care să aibă o conduită profesională corespunzătoare”. „Conduită profesională corespunzătoare”? Adică să nu cumva să fii avut o idee proprie vreodată, să nu fi pus întrebări incomode, să nu fi deranjat vreun șefuleț local. Practic, te poți detașa la UE doar dacă ai dosarul „curat ca lacrima” și dacă ai demonstrat că ești un robot docil, incapabil să gândească independent. Adevărată ofensivă românească la Bruxelles: vom trimite cei mai loiali, nu cei mai competenți! Mulțumim, Sindicatul Europol, pentru transparență!

Dublul cordon sanitar: Secretarii de Stat și birocrația ‘rapidă’!

Dacă ochiul DGPI nu era suficient, acum mai avem și „avizul conform al secretarului de stat, subsecretarului de stat, respectiv secretarului general desemnat”. Adică, și mai multe straturi de decidenți politici care trebuie să pună ștampila pe un dosar, după ce, probabil, au trecut deja săptămâni. Și ca tacâmul să fie complet: „prelungirea de la 2 la 4 zile a termenului de emitere a avizelor de specialitate ale structurilor MAI implicate”. Dublăm timpul de așteptare, dublăm suspansul, dublăm birocrația! E limpede că MAI se pregătește pentru viitor: un viitor lent, plin de ștampile și de dosare groase, în care viteza UE e un concept SF.

Marea debirocratizare: Mai puține hârtii, același blocaj!

Și acum, momentul mult așteptat al „debirocratizării”! Pregătiți-vă, pentru că MAI a găsit soluția: „reducerea numărului de exemplare originale semnate”! Da, ați citit bine! Nu simplificarea procesului, nu scurtarea drumului, ci… mai puține fotocopii! Ce viziune, ce curaj, ce revoluție! E ca și cum, pentru a rezolva problema blocajelor în trafic, am decide să reducem numărul de copaci de pe marginea drumului. Sindicatul Europol ne arată că, în timp ce pe hârtie se taie, în realitate se adaugă straturi de control și complexitate.

Strategia „15 zile, zero sanse”: Cum taie MAI aripile aspiranților europeni!

Dar cea mai sinistră „bijuterie” a acestui nou ordin, scoasă la lumină tot de Sindicatul Europol, este „regula potrivit căreia, dacă termenul fixat de instituția UE pentru transmiterea unui răspuns este mai mic de 15 zile lucrătoare, această cerere de contribuție să nu fie mediatizată”. Asta, stimați cetățeni, nu mai e birocrație, e sabotaj pur! Instituțiile UE adesea cer răspunsuri rapide, esențiale pentru dinamica lor. Prin această regulă, MAI se asigură că toți candidații români sunt, din start, descalificați pentru pozițiile care necesită agilitate și răspuns prompt. Practic, MAI nu vrea ca experții să candideze la posturile care contează cu adevărat sau la cele unde s-ar remarca rapid. Adică, dacă ești bun și rapid, MAI te blochează preventiv! Ce frumos mod de a încuraja performanța!

Hub-ul de servicii: Noul labirint al oportunităților pierdute!

Iar pentru ca informația să fie „centralizată” și, evident, mai greu accesibilă, anunțurile nu vor mai fi cine știe pe unde, ci pe „hub-ul de servicii al MAI”. Sperăm că „hub-ul” e mai ușor de navigat decât legislația lor, altfel, și puținele posturi care trec de filtrele DGPI și ale secretarilor de stat se vor pierde în meandrele unui intranet, alături de rețetele de ciorbă de burtă și poze de la petrecerile de Crăciun.

Sindicatul Europol denunță, pe bună dreptate, aceste modificări ca fiind un pas uriaș înapoi. În loc să exportăm inteligență și influență la nivel european, MAI pare să se pregătească să exporte doar „loialitate” și să blocheze orice tentativă de ascensiune profesională rapidă și meritocratică a propriilor angajați. Dacă vreți să mai salvați ce se poate din spiritul critic și din logica elementară, trimiteți propuneri de modificare la sindicateuropol@gmail.com sau pe pagina lor de Facebook. Altfel, vom ajunge să ne întrebăm de ce, la Bruxelles, românii sunt o raritate, în timp ce la MAI se cultivă cu sârg arta împiedicării! (Cristina T.).