Anchete
Mister lamurit: studiile lui Citu, platite de mama din ”mosteniri, case, firme”
(Preluare Inpolitics):
Un ziarist vîlcean apropiat de zeci de ani de familia Cîțu a făcut recent dezvăluiri interesante despre actualul premier, la loc de cinste fiind cea potrivit căreia Florin Cîțu a fost făcut premier de mama sa, cea care i-ar fi plătit și imensele costuri ale studiilor în SUA, din vînzarea unor case, moșteniri și firme. De aici, certitudinea că defuncta mamă a premierului trebuie să fi fost o veritabilă latifundiară dacă în doar doi ani după revoluție acumulase bunuri de peste 150.000 de dolari, cît costau cei 4 ani de studii ai lui Cîțu în SUA. Doar că teoria respectivei bogății nu s-a vehiculat niciodată pînă azi, iar celebrele 75 de ha de pădure au fost retrocedate familiei relativ recent și nu în anii 90. Deci, despre ce ”case, firme și moșteniri” vorbim aici?
Ce scriam într-un material din 20 decembrie, anul trecut:
”Cine i-a plătit studiile americane lui Cîțu?
Aflăm, dintr-o investigație pe net, că la ora actuală, un an de studii la Grinnell College costă 63.383 de dolari, dintre care 48.758 școlarizarea, 900 de dolari manualele, 11.980 de dolari cazare și masă, 2.200 alte cheltuieli.
Colegiul nu acordă burse, ci doar facilitează studenților granturi și credite.
Cu ajutorul unui calculator online de inflație aflăm că suma de acum însemna cca.35.000 de dolari pe an la nivelul lui 1992.
Bani la care s-ar fi adăugat, desigur, sume deloc neglijabile necesare transportului și altor situații.
În 1992, 35.000 de dolari însemna o avere în România, bani care ar fi putut lansa o afacere frumușică.
În 4 ani de studiu, vorbim de aproape 150.000 de dolari.
Dar asta nu e tot: pentru masteratul la Iowa University, taxele actuale sunt de cca.85.000 de dolari pe an, sau cca.52.000 de dolari din 1996.
În povestea siropoasă a lui Vlad Voiculescu, au intervenit slujbele pe care spune că le-a practicat din prima, ca și ajutorul unei mătuși care locuia în Viena, locul studiilor sale.
Povestea lui Cîțu nu spune nimic: nici despre bani, nici despre eventuale burse, nici despre neamuri peste Ocean, nici despre vreun cîștig la loterie șamd.
E doar povestea (prea) succintă a unui tînăr vîlcean care în decurs de doi ani a sărit de pe băncile unui liceu energetic provincial pe cele ale unui prestigios colegiu american, în perioada atît de tulbure din primii ani post-decembriști.
Mai ceva ca în basmele cu peștișorul de aur.
Una peste alta, marea întrebare e cine a plătit costisitoarele studii în SUA ale lui Cîțu?
Poate ar fi momentul ca premierul desemnat să lămurească el însuși, în spiritul transparenței, semnele de întrebare de mai sus, într-un moment în care cosmetizarea biografiilor pare să fi devenit un sport național care bate oina”.
Un jurnalist din provincie, directorul ziarului Curierul de Râmnic, Silviu Popescu, a postat pe Facebook în ziua decesului mamei premierului un material interesant, conținînd amintiri despre familia lui Cîțu, mama sa și cea a premierului fiind, cîndva, colege de serviciu,
„Cand, parca prin 1992, m-a oprit pe strada doamna Citu, nu intelegeam prea bine cum gindeste Timpul. Si nici care puteau fi efectele Lui asupra oamenilor si banilor. Am mers impreuna de la Primarie, pana in centru, unde era pe atunci ziarul Curierul. Stiam ca lucrase cu mama mea, asa ca i-am acordat atentia cuvenita, am vorbit multe, dar marunte.
In fata cladirii, insa, doamna Citu a indraznit sa ma roage ceva.
Vorbisem, desigur, despre fiul sau, dar si despre America, despre universitati si despre sanse. Pentru ca tocmai ma intorsesem cu porumbelul de pe capul ziarului din Elvetia, unde facusem un stagiu la un ziar, din zona Neuchatel, am incurajat-o sa mearga pe calea studiilor in strainatate, decizie care, aveam sa aflu, fusese deja luata.
Totusi, doamna Citu m-a rugat sa-l luam la ziar pe fiul ei, ca sa capete putina experienta, spunea dansa, dar sa si publice ceva. Sigur, doamna, i-am raspuns, chiar avem nevoie de articole economice. Aveam masini de scris, pe vremea aceea, le primisem donatie de la Bernadette Richard, care era la Ramnic, in cadrul Operation Villages Roumaines.
L-am asezat pe tanarul Florin Citu la o masina de scris si i-am spus sa scrie ce vrea el, dar, mai ales, despre cum ar trebui sa fie o economie, dupa iesirea din comunism, cu care aveam noi, ca redactie, ceva de impartit, pe vremea aceea. Iar Florin, care era un pustan, a scris.
Articolele lui au fost publicate, iar eu imi aduc aminte ca mi s-au parut putin ciudate, pentru ca el nu vorbea despre realitatea economica din care tocmai iesisem, ci despre ceva, care urma sa fie. Promit sa le caut si sa le republic, ar fi foarte interesante, astazi.
L-am tratat ca pe orice redactor, dar am avut grija de ceea ce ma rugase mama lui, Dumnezeu sa o odihneasca! Imi amintesc si faptul ca, la plecare, i-am pus articolele din ziar intr-un dosar, ma gandeam ca ii vor folosi, in America si i-am spus sa aiba curaj sa le arate, americanii vor fi impresionati.
Cam asta a fost, dupa putin timp, baiatul doamnei Citu a plecat la scoala. Ca om care am fost ani buni rezident in America, am sa revin, sa spulber supozitiile monstruase, cum ar fi recrutarea fiului doamnei Citu de CIA si alte prostii, care circula, in spatiul public romanesc. America este un sistem perfect functional, organizat dupa principii militare, dar liber de prejudecati, unde cei destepti se descurca, in orice situatie. Afirm asta, ca sa se stie clar cine l-a facut pe Florin Citu premier, mama lui si numai ambitia dansei. Ca si dragostea ei.Am mai auzit de el cand eram la Paris, la ICR, cand il contra pe Mugur Isarescu si am fost mandru de rebeliunea lui fata de un monstru sacru, as fi facut la fel, daca aveam argumente economice. Am fost mandru ca am fost in aceeasi redactie.
Pe doamna Citu am revazut-o, acum cativa ani la Ramnic si am felicitat-o, pentru ca a avut puterea sa se lupte pentru fiul sau, cu ardoare, vanzand tot ce avea, mosteniri, case, firme. A crezut cu tarie in steaua fiului sau si a riscat tot.
Astazi, zi trista, sunt totusi bucuros ca femeia asta razbatatoare a trait sa se bucure de reusita fiului sau. In ultimele saptamani am cautat sa-i aflu numarul de telefon, ca sa-i transmit salutari de la mama mea, care tocmai a trecut printr-un AVC. L-am facut rost pe al premierului, dar nu pe al mamei sale. Era sortit sa nu reusesc, domna Citu era foarte bolnava.
A fost o femeie puternica, care si-a iubit enorm baietii. Dumnezeu sa o aiba in Paza Lui!”, a scris Silviu Popescu.
Să recapitulăm: în 1992, Florin Cîțu, despre care nu știm ce a făcut după terminarea liceului, în 1990, dar sigur nu studii universitare, este dus de mamă, de mînuță, la o redacție a unui prieten de familie, ca să se facă jurnalist peste noapte. O mamă care negociase pe cont propriu viitoarea carieră de ziarist a odraslei cu directorul publicației.
Odată ajuns acolo, Cîțu e pus să scrie ce-i trece prin cap – că, deh, se știe că așa se nasc jurnaliștii! – și, deși scrie chestii despre viitor, e publicat fără rezerve.
”Să scrie ce vrea el”, zice Popescu. Dar pe teme economice. Și direct la mașina de scris, cînd 90% dintre jurnaliștii epocii scriau de mînă, pentru că mașinile de scris fuseseră un lux controlat în comunism și puțini aveau știința utilizării lor.
Să fie clar: un reportaj despre viața porumbeilor din parc poate fi scris de orice tînăr cu talent și putere de observație, fără o pregătire aparte.
Presa economică reclamă, însă, specialiști.
Să înțelegem că junele Cîțu a redactat din prima articole economice despre dezvoltarea post-comunism a României din postura de recent absolvent de liceu, care nu reușise doi ani să intre la ASE ori la altă facultate, deși fentase stagiul militar obligatoriu??
E oarecum neclar și de ce Cîțu trebuia musai să intre în presă și să fie rapid publicat într-un moment în care aflăm că plecarea lui la studii în SUA era deja bătută în cuie și urma să se producă peste cîteva luni. Dar poate că familia credea și ea că un dosar cu articole apărute în presa județeană din România îi va da pe spate pe americani.
Se clarifică, în schimb, altceva: studiile americane atît de costisitoare ale premierului nu s-au bazat pe burse ori pe granturi și nici pe niscaiva slujbe prestate acolo de studentul Cîțu, care muncea noaptea să-și plătească taxele ziua.
Nu.
Studiile i-ar fi fost plătite de părinții săi, din satul Tulei, Vîlcea, care au vîndut, în 1991-92, ”case, moșteniri, firme”.
Mulți cititori își amintesc, poate, primii ani de după revoluție, cînd valuta forte însemna imens în România, tocmai pentru că nu se găsea.
În toamna anului 1991, rezervele valutare ale României ajunseseră la cîteva zeci de milioane de dolari, fapt care a generat celebra decizie a guvernului Stolojan de a naționaliza conturile în valută în schimbul unui echivalent în lei stabilit de către BNR. O manevră considerată pînă azi un veritabil jaf la adresa românilor, pentru că diferențele între cursul oficial și cel la negru erau uriașe.
Exact în acea perioadă de maximă penurie valutară națională, mama lui Florin Cîțu face rost de zeci și zeci de mii de dolari ne-naționalizați pentru studiile fiului. Nu de alta, dar americanii nu prea primeau lei mioritici.
Pe de altă parte, controversată e și formularea ”vînzînd tot ce avea”, dacă ne gîndim că familia Cîțu a continuat să facă afaceri înfloritoare și după plecarea fiului la studii, iar declarația actuală de avere a premierului, destul de consistentă, se bazează în cea mai pare parte pe bunuri donate de părinți. Atît de valoroase încît a ajuns să se judece cu propriul frate pentru ele.
Studiile din SUA ale premierului, mister lămurit, deci. Ori cumva adîncit și mai tare?
Anchete
Circul Constituțional al României: Cum vrem un judecător, dar primim un „expert” fără drept și un CV improvizat!
Zi de foc la Curtea de Apel: Azi, judecata unei numiri de scandal!
Pe scena absurdului judiciar românesc, cortina se ridică din nou, promițând un spectacol de proporții. Azi, vineri, 30 ianuarie 2026, la Curtea de Apel București, se anunță o zi de foc, una care ar putea zgudui din temelii credibilitatea celei mai înalte instanțe a țării: Curtea Constituțională a României (CCR). Judecătoarea Olimpiea Crețeanu va pronunța verdictul în dosarul 8100/2/2025, dosar în care avocata Silvia Uscov a aruncat mănușa, cerând, nici mai mult, nici mai puțin, decât suspendarea Decretului prezidențial prin care Nicușor Dan l-a cocoțat pe profesorul Dacian Dragoș în fotoliul de judecător CCR! Adevărul, dezvăluit inițial de publicația Lumea Justiției, este mult mai murdar decât o simplă „eroare”. Este o lecție despre cum poți ajunge la vârful justiției fără să îndeplinești, de fapt, condițiile elementare.
Profesorul fără drept: Când CV-ul sună a farsă penală!
Acuzația principală, o adevărată torpilă lansată de avocata Uscov, este de o gravitate rară: domnul Dragoș ar fi prestat servicii de consultanță juridică pentru filiala românească a gigantului francez Systra fără să aibă absolut nicio calitate legală pentru asta! Nici avocat, nici măcar consilier juridic! O ilegalitate crasă, o bătaie de joc la adresa unei profesii reglementate. Lumea Justiției a disecat CV-ul „ilustrului” profesor, arătând că prin intermediul unui PFA, Dacian-Cosmin Dragoș a colaborat cu Systra SA din 2016 până aproape de momentul numirii sale la CCR. Or, pentru asemenea „prestări servicii” – fie și prin PFA – trebuia să dețină atestarea de avocat sau de consilier juridic. Dar, surpriză! Niciuna! Și, culmea tupeului, nu este o presupunere malitioasă! Chiar domnul judecător CCR în devenire, în propriul CV publicat pe site-ul Curții, recunoaște negru pe alb că a prestat „activități de consultanță juridică”! Mai mult, în întâmpinarea depusă în instanță, se autodefinește ca „expert juridic” și confirmă „consultanța juridică” pentru Systra. Așadar, avem un domn care, după spusele avocatei Uscov, ar fi practicat avocatura ilegal, iar acum ar trebui să judece legea la nivel constituțional! O ironie amară, demnă de dosarul penal invocat de Silvia Uscov, conform art. 348 din Codul penal, care sancționează exercitarea fără drept a unei profesii pentru care legea cere autorizație.
Matematica vechimii, rezultate dezastruoase: 18 ani sau o minciună gogonată?
Dar scandalul nu se oprește aici. Vechimea, acea condiție esențială și cumulativă de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior, cerută de Legea CCR și Constituție, pare să fie o poveste pentru alți ochi, nu pentru cei ai decidenților. Avocata Uscov demontează cu precizie elvețiană fiecare punct din „palmaresul” domnului Dragoș. Din cei peste 26 de ani invocați, doar o mică parte, 3 ani și 4 luni, la Facultatea de Drept a Universității Dimitrie Cantemir Cluj-Napoca, ar putea fi considerate învățământ juridic superior în sensul strict constituțional. Restul de peste două decenii la Facultatea de Științe Politice și Administrative, deși „valoroase academic”, nu reprezintă învățământ juridic superior! Cu alte cuvinte, profesorul nostru a predat administrație publică, nu drept, pentru majoritatea „vechimii” sale academice.
Jonglerii administrative: Experți, președinți și membri – De la ce se face vechime la CCR?
Și dacă vechimea în învățământ este subțire ca o foaie de hârtie, activitatea juridică este inexistentă! Iată cum demontează S. Uscov „vechimea” domnului Dragoș, invocată cu atâta fală:
- Funcțiile de consultanță administrativă (consilier ministerial, expert în comisii): O simplă muncă de secretariat sau de „șef de proiect”, nicidecum profesii juridice reglementate. ÎCCJ a spus-o clar: funcțiile nu se echivalează după „atribuții”, ci după încadrarea formală în profesii recunoscute!
- Activități de expert în proiecte internaționale și arbitraje ICSID: Dacă nu ești avocat cu drept de exercițiu sau consilier juridic angajat, e doar consultanță pe contract civil. Adică, la fel de juridic ca un mecanic auto care citește Codul Rutier.
- Expert achiziții publice: O activitate „tehnico-administrativă”, consultativă, care nu are nicio legătură cu „funcțiile de specialitate juridică” cerute de lege. E ca și cum ai număra anii de stat la coadă la taxe ca experiență în contabilitate!
- Președinte al Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (CNECSDTI) și Membru în Comisia de științe juridice CNATDCU: Două „titluri” pompoase, dar care reprezintă, în esență, calități în organisme consultative, plătite la ședință, nu „funcții de specialitate juridică” cu vechime recunoscută. Așadar, domnul Dragoș a fost un „expert academic”, un „evaluator”, un „șef de comisie”, dar nicidecum un jurist în sensul cerut de Constituție!
În concluzie, matematica este crudă: doar aproximativ 3 ani și 4 luni în învățământul juridic superior și ZERO ani în activitate juridică validă!
Președintele (In)competent și riscul colapsului constituțional!
Cu toate aceste „dezvăluiri”, devine evident că Decretul Președintelui Nicușor Dan (nr. 774/2025) prin care a fost numit profesorul Dragoș este, la fel ca „vechimea” acestuia, profund nelegal. Această numire, o palmă dată bunului simț și legii fundamentale, încalcă dispozițiile clare ale Art. 143 din Constituție. Suspendarea imediată a acestui decret nu este o simplă formalitate, ci o măsură imperativă pentru a proteja ordinea de drept, pentru a salva ce a mai rămas din prestigiul Curții Constituționale și pentru a preveni un prejudiciu ireversibil asupra întregului sistem juridic. Interesul public superior nu poate fi sacrificat pe altarul unor interpretări „creative” ale legii sau, mai grav, pe cel al unor numiri pe criterii necunoscute, în detrimentul legalității și profesionalismului.
Mâine, ochii României trebuie să fie ațintiți spre Curtea de Apel. Rămâne de văzut dacă judecătorii vor permite ca o instituție esențială a democrației să fie condusă de un judecător cu un CV „rearanjat” și o „vechime” fantomă. Justiția română este din nou la examen. Și, de data aceasta, miza este chiar Constituția! (Irinel I.).
Sursa citată, Lumea Justiției, dezvăluie o nouă incompatibilitate adăugată pe lista deja lungă de restricții profesionale pentru magistrați. Într-un context în care dezbaterea publică se concentrează adesea pe beneficiile de care se bucură judecătorii și procurorii, cum ar fi pensiile de serviciu, puțini sunt cei care analizează complexitatea impedimentelor cu care aceștia se confruntă în cariera lor. Zilele acestea, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a confirmat o altă limitare semnificativă.
Din justiție, dar nu și la cârma Academiei: Decanat interzis
Mai exact, o decizie recentă a CSM stipulează că judecătorii și procurorii nu pot deține funcția de decan al unei facultăți de drept. Aceasta înseamnă că o instituție de învățământ superior de specialitate, care formează viitorii juriști, nu poate fi condusă de un magistrat activ, indiferent de expertiza sa juridică sau academică.
Verdictul Comisiei CSM: Profesor Da, Decan Nu!
Clarificarea a venit din partea Comisiei de lucru nr. 1-reunită „Legislație și cooperare interinstituțională” din cadrul CSM. Aceasta a stabilit explicit că „funcţia de judecător este incompatibilă cu funcţia de decan al unei facultăți de drept”. Astfel, deși un magistrat poate preda în cadrul unei facultăți de drept, calitatea de profesor universitar fiind permisă, accesul la funcția de conducere de decan este acum oficial blocat. Această decizie trasează o linie clară între rolul didactic și cel administrativ în mediul academic pentru magistrați.
Cererea de clarificare, venită de la Cluj
Potrivit informațiilor obținute, această clarificare importantă a fost solicitată de către judecătorul Sergiu-Nicolae Cârlan de la Tribunalul Cluj, subliniind nevoia constantă de delimitare clară a sferelor de activitate în sistemul juridic românesc. Decizia CSM adaugă o nouă nuanță regimului de incompatibilități, redefinind, implicit, rolul magistraților în peisajul academic și administrativ al educației juridice. (Irinel I.).
Anchete
Justiția română în agitație: Plângerea fostei judecătoare Camelia Bogdan, respinsă de CSM, un magistrat, suspendat în circumstanțe „misterioase”
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a fost astăzi în centrul atenției, pronunțându-se în două cazuri distincte, dar relevante pentru sistemul judiciar românesc. Pe de o parte, Secția pentru judecători a respins o plângere prealabilă formulată de fosta judecătoare Camelia Bogdan, iar pe de altă parte, a decis suspendarea unui magistrat, decizie învăluită în mister, nefiind comunicate oficial nici numele, nici motivele.
Răspuns negativ pentru fosta judecătoare Camelia Bogdan
Fosta judecătoare Camelia Bogdan, cunoscută publicului larg și radiată definitiv din magistratură, a primit un răspuns defavorabil la prima sa acțiune din anul 2026. Potrivit publicației Lumea Justiției, Bogdan formulase o plângere prealabilă contestând pasaje din regulamentul instanțelor, care vizează soluționarea cererilor de recuzare și abținere, precum și repartizarea cauzelor.
Deși solicitase amânarea discutării plângerii, Camelia Bogdan a primit astăzi, 27 ianuarie 2026, decizia Secției pentru judecători a CSM: plângerea a fost respinsă. Observatorii din lumea justiției anticipează însă că perseverența fostei judecătoare o va determina să continue demersurile legale.
Suspiciuni și mister în cazul suspendării unui magistrat
În aceeași zi de marți, 27 ianuarie 2026, Secția pentru judecători a CSM a luat o altă decizie de importanță majoră, hotărând suspendarea din funcție a unui magistrat. Cu toate acestea, secretul planează asupra acestei măsuri, întrucât minuta hotărârii nu precizează nici temeiurile exacte ale suspendării, nici identitatea judecătorului vizat.
Lipsa detaliilor a alimentat speculațiile. Ziarul Incisiv de Prahova a fost printre primele publicații care, citând lipsa motivelor explicite, a sugerat că ar putea fi vorba despre o „suspendare pe motive psihice”. Publicația se întreabă, cu o notă de ambiguitate, dacă magistratul suspendat ar putea fi una dintre judecătoarele despre care a mai dezvăluit informații în trecut.
Până la comunicarea oficială a detaliilor de către CSM, motivele rămân învăluite în incertitudine. (Irinel I.).;
IPJ Prahova: „Clanul nod în papură” contra adevărului! Când amenințările legale vin de la… analfabeții juridici în uniformă!
Dezvăluiri incendiare aruncă, din nou și cu un tupeu greu de digerat, în aer credibilitatea Inspectoratului de Poliție Județean Prahova....
IPJ Prahova: „Clanul nod în papură” – Când moralitatea e o păpușă gonflabilă și poliția, o afacere de „famiglie”!
Dezvăluiri incendiare aruncă din nou în aer credibilitatea Inspectoratului de Poliție Județean Prahova, unde, se pare, conceptul de „conflict de...
Clanul contabililor fericiți” din Boldești-Scăeni: Cifra de afaceri a rudei, profitul din banii publici!(I)
Sora, Soțul și Fiul – O triplă alianță contabilă în umbra viceprimarului În micuța și, până acum, liniștita localitate Boldești-Scăeni,...
Vărbilău S.A. – Apă fără acte, balastieră cu acte, iar candidații se dau fecioare politice”
Trei crai de la răsărit, aceeași masă, aceeași recepție: rețeaua de apă-blat Anul de grație 2021. În timp ce cetățenii...
Coca-Cola sub domnia absurdului: Cum „Lordul” Nan și clanul său au transformat fabrica de fericire într-un focar de incompetență și ilegalități!
In adâncurile spumoase ale corporației Coca-Cola, acolo unde se presupunea că ar trebui să curgă bule de fericire și efervescență,...
Mizeria din poliție: Când sefii se spală pe mâini, iar polițiștii se spală… singuri!
Codul Muncii? O hârtie igenică prea scumpă pentru unii „Înalți”! Alarmă, șoc și groază în sistemul românesc de ordine publică!...
Scandal la ANP: Justiția română, o glumă proastă cu 24 de permisii și un polițist mort!
O corecție „dureroasă”: Nu 10, ci 24 de permisii pentru un criminal! Bucureștiul fierbe, iar scandalul din sistemul penitenciar capătă...
MAI, CAMPION LA JAF LEGALIZAT: Cum Ministerul fura 50% din salariul polițiștilor, cu justiția la mână!
Avertisment pentru naivii contribuabili: În România, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a perfecționat arta de a ignora legea, de a dezinforma...
SCANDALUL BONUSURILOR ÎN POLIȚIE: Europol acuză opacitate și favoritisme la acordarea majorărilor salariale
Sindicatul Europol trage un semnal de alarmă categoric cu privire la modul în care sunt distribuite majorările salariale pentru lucrări...
BONUSURI DE PERFORMANȚĂ ÎN POLIȚIE: Majorări salariale de până la 50% anunțate pentru semestrul I 2026
Sindicatul Sidepol a adus în atenția publicului vestea bună pentru angajații Ministerului Afacerilor Interne: majorările salariale pentru lucrări de excepție...
Circul de la Ploiești: Poliția Locală Ploiesti, azilul „ospătarilor” și coșmarul paraclinicilor politic activi – Statul de drept, în vacanță la „Revelion”!
Când reformele bat la ușă, Ploieștiul petrece cu incompetența la masă! În plin avânt al reformelor guvernamentale, care amenință să...
Penitenciarul Giurgiu: Unde „spionii” au rămas fără baterii, iar informațiile critice mor pe drumul spre sefi
Ochi, urechi și… gura inchisă – Secretele bine păzite din pârnaie În peisajul pitoresc al penitenciarelor românești, unde fiecare zid...
SCANDAL NAȚIONAL! „LEGEA MARIO”: FARSA MACABRĂ A STATULUI ROMÂN! CUM NE-A MĂCELĂRIT COPIII, APOI NE VINDE PEDEPSE PENTRU PROPRIA-I INCOMPETENȚĂ!
CENEI 2026: CRIMA PERFECTĂ A NEPĂSĂRII STATULUI, NU A MINORILOR! Localitatea Cenei, județul Timiș, intră în istorie nu prin frumusețea...
Scandal fără precedent în sistemul penitenciar: Zece permisii acordate ucigașului unui polițist, pe fondul suspiciunilor de corupție la vârful ANP
Un val de indignare cutremură sistemul de justiție și ordine publică din România, după ce Sindicatul Europol a dezvăluit un...
MAI: Un model de afaceri „inovator” – Polițistul, agent de curățenie și bici de cățel al statului!
În timp ce națiunea se pregătește pentru noul an, adevărata „inovație” românească răsare din negura abuzurilor din Ministerul de Interne....
-
Exclusivacum 5 zileVărbilău, SRL-ul „Cărbunaru & Co.”: Unde banul public e afacere de familie, cu happy hour la corupție! (II)
-
Exclusivacum 5 zileJilava: „Arhiva Neagră” a „Văduvei” și „Filmul” cu Pian care nu se mai vede! Teoroc, de la „baroneasă” la „suspectă de curățat probe” – Un blockbuster penal de neratat!
-
Exclusivacum 13 ore
Clanul contabililor fericiți” din Boldești-Scăeni: Cifra de afaceri a rudei, profitul din banii publici!(I)
-
Exclusivacum 5 zileRăsturnare de situație la CCR: Pensiile militare, sub scut constituțional! Sindicatul Diamantul avertizează Guvernul pe tema unui „OUG” misterios
-
Exclusivacum 3 zile
Circul de la Ploiești: Poliția Locală Ploiesti, azilul „ospătarilor” și coșmarul paraclinicilor politic activi – Statul de drept, în vacanță la „Revelion”!
-
Exclusivacum 5 zilePloiești, Mecca Țepelor: Il Capo și marionetele, in paradisul impunității (cu BMW și lacrimi de crocodil?)
-
Exclusivacum 3 zile
Penitenciarul Giurgiu: Unde „spionii” au rămas fără baterii, iar informațiile critice mor pe drumul spre sefi
-
Exclusivacum 13 ore
IPJ Prahova: „Clanul nod în papură” – Când moralitatea e o păpușă gonflabilă și poliția, o afacere de „famiglie”!