Comunicat oficial, sec: ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, a avut, ieri, o discuţie online cu reprezentanţii conducerii Comitetului Evreiesc American (AJC), context în care a pledat pentru o prezenţă economică și militară americană cât mai consistentă în România şi a solicitat sprijinul AJC pentru includerea României în programul Visa Waiver.

Potrivit unui comunicat MAE transmis Agerpres, în cadrul discuţiei, ministrul Aurescu a abordat priorităţile de politică externă ale României, perspectivele Parteneriatului Strategic România – SUA, relaţiile cu caracter strategic România – Israel, relaţiile UE – Israel, precum şi angajamentul ţării noastre faţă de combaterea antisemitismului, xenofobiei şi discriminării şi pentru păstrarea memoriei Holocaustului. Ministrul de Externe a făcut referire la importanţa Iniţiativei celor Trei Mări, care are ca obiectiv reducerea decalajelor dintre Estul şi Vestul Europei şi care reprezintă o contribuţie valoroasă la creşterea coeziunii UE şi la consolidarea cooperării transatlantice, aspect pe care România l-a promovat substanţial şi constant în ultimii trei ani. El a evidenţiat importanţa realizării proiectului feroviar Constanţa – Gdansk (Rail2Sea) şi a celui rutier Via Carpathia, proiecte transnaţionale cu impact strategic asupra dezvoltării economice a regiunii celor Trei Mări, dar şi cu implicaţii strategice.

Lucruri bune și frumoase.
Dar parcă ceva nu se leagă.

AJC este o foarte respectabilă instituție de advocacy, o asociație, cea mai veche în domeniu, care militează pentru drepturile evreilor de pretutindeni, pentru egalitate socială și eliminarea discriminărilor din societate.
Este firesc ca reprezentantul guvernului român să discute cu AJC despre recrudescența antisemitismului ori despre relațiile României cu Israelul.

Dar e cel puțin bizar, în umila noastră opinie, ca ministrul român de Externe să discute cu președintele acestui comitet despre vizele românilor sau sporirea efectivelor militare ale SUA în România, despre prioritățile politicii externe a României ori despre calea ferată Constanța-Gdansk.

Nici măcar nu e vorba de Congresul Mondial Evreiesc, condus de Ronald Lauder, cea mai mare organizație a evreilor, ci, repetăm, de o foarte respectabilă asociație de lobby evreiesc, dar fără anvergura necesară implicării în chestiuni care țin de Departamentul de Stat ori de Pentagon. O asociație care, în trecut, a fost condusă de fostul ambasador american în România, Alfred Mosen.

Și atunci de ce să fi avut loc această misterioasă discuție a lui Bogdan Aurescu, ministrul nostru, cu preşedintele AJC, Harriet Schleifer?
Și încă într-un moment în care ne miram ieri că președintele Klaus Iohannis nu a marcat nici măcar cu două rînduri împlinirea a opt decenii de la cumplitul pogrom al evreilor, comis de Mișcarea Legionară. Asta, apropo cît de mare e interesul acordat problemelor evreiești în statul român.

La fel de ciudat e că la discuție nu a fost invitat să participe și președintele Federației Comunităților Evreiești din România, ori măcar deputatul evreilor.
Un scaun în plus nu ar fi deranjat pe nimeni.

Nu știm care o fi fost adevăratul subiect al discuției ministrului de Externe cu doamna Harriet Schleifer.

Dar știm cu precizie un lucru: doamna în cauză este, împreună cu soțul, patroana multimiliardară a uneia dintre cele mai puternice firme din Big Pharma, cunoscuta Regeneron Pharmaceuticals.

Compania care a devenit încă mai celebră pe mapamond în octombrie, cînd a preparat un medicament care l-a vindecat de Covid 19 pe Donald Trump, după care i s-a acordat suma de 500 de milioane de dolari din partea guvernului american pentru a lansa și testa respectivul medicament în regim de urgență, pentru a fi lansat cît mai rapid pe piață.

În acea perioadă, Institutul Național de Boli Infecțioase “Prof. Dr. Matei Balș” din București a fost inclus într-un studiu clinic în care este testat medicamentul cu anticorpi REGN-COV2 dezvoltat de Regeneron, care nu este, trebuie spus, un vaccin. Aflam din presa vremii că Balș este, interesant, singura instituție din Uniunea Europeană inclusă în acest studiu. În cadrul studiului, unii pacienți cu forme severe de Covid-19 urmau să primească tratament cu medicamentul experimental REGN-COV2.

La finele lunii octombrie, presa americană relata că Regeneron a oprit temporar testele după ce au apărut probleme la unii pacienți, apoi le-a reluat.

La finele lunii noiembrie, Administraţia Americană pentru Medicamente (FDA) a emis o autorizaţie în regim de urgență – s-a vorbit inclusiv de presiuni făcute asupra administrației pentru grăbirea lucrurilor – pentru terapia companiei Regeneron Pharmaceuticals, destinată în primul rînd pieței americane. Și mai aflam din presă că aprobarea venise după testarea ei pe 799 de adulţi ne-spitalizaţi cu simptome uşoare până la moderate de COVID-19. După obținerea autorizației, acțiunile la bursă ale Regeneron Pharmaceuticals au crescut semnificativ.

În acest moment, compania lucrează duduind la fabricarea dozelor – deloc ieftine – pentru cetățenii americani, prioritatea nr.1.

Ca o picanterie, în paralel cu lucrul asiduu la medicamentul anti-Covid, familia Schleifer s-a văzut confruntată, acum cîteva luni, cu un scandal neobișnuit. Fiul Adam Schleiferr, candidat pentru congres în New York din partea democraților, a intrat în vizorul presei americane pentru sumele imense cheltuite în campanie din banii familiei, obligînd The New York Times să lanseze întrebarea ”Poate un fiu de miliardar să-și cumpere locul în Congres?”.

Dar nu asta era marea problemă. Ci faptul că, înainte de alegeri, mai mulți candidați care dețineau acțiuni la companii Big Pharma au fost solicitați să promită solemn că, în caz de victorie, vor renunța la respectivele acțiuni spre a spulbera temerile că vor să ajungă în congres rămînînd în solda respectivelor firme.

Singurul care a refuzat să promită a fost Adam Schleifer, deținător al unui pachet de zeci de milioane de dolari la firma familiei, dar și la altele. Spre norocul lui, scandalul nu a atins cotele maxime pentru că a ratat alegerile.

Revenind la întîlnirea de ieri, e cel puțin o coincidență interesantă decizia lui Bogdan Aurescu de a antama o discuție cu președintele AJC pe teme mult în afara sferei acesteia de preocupări, același președinte fiind, însă, proprietar al unei firme care acum nu multe săptămîni, a ales România, din întreaga Europă, pentru a-și testa un medicament – probabil foarte bun – care va aduce firmei foarte multe miliarde doar în acest an și o va urca spectaculos în topul Big Pharma mondial.

Să fi fost, însă, doar o coincidență, sau discuția a avut alte teme, iar poveștile cu trupe americane și vize pentru români să fi fost doar praf în ochi?
De ce oare Regeneron nu a testat medicamentul pe americani și a ales o țară îndepărtată din Est?
La fel de interesant ar fi să aflăm dacă cei 799 de subiecți ai testelor noului medicament au fost integral din România, sau au mai existat cobai și în alte state?