IPJ Prahova – Facem zob mașinile, Nu infractorii!

Încă o mașină făcută praf. Nimic nou la IPJ Prahova

Încă un Duster de poliție zdrobit. Încă o mașină a IPJ Prahova transformată în fier vechi. Încă un raport cu explicații penibile.

Parcul auto al IPJ Prahova nu mai e parc auto, e cimitir de autospeciale. Când vezi câte mașini au fost făcute praf în ultimele luni– BMW, Renault, Dacie „cazan” și acum Duster – începi să te întrebi:

• Sunt astea autospeciale de poliție sau consumabile la „Școala de soferi pentru nervoși și nepăsători”?
• Plătim cu toții taxe ca să-și facă unii viața de cuplu pe banul public și să dea cu mașina în parapet?

În Prahova, nu există luna din an fără fiare îndoite cu girofar.

Încă o mașină în paragină: Dusterul sacrificat la Secăria–Comarnic

Noaptea de 4/5 noiembrie. Duster de poliție, IPJ Prahova. Doi polițiști tineri: ea și el.

Ce ar trebui să facă?

• Patrulare, prevenție, reacție rapidă la evenimente.

Ce fac, de fapt?

• Plimbare nocturnă cu atmosferă romantică, în mașină de serviciu, pe timp de noapte, pe drum periculos.

Și, ca în toate filmele proaste, apare scuza de serviciu:

„A sărit o vulpe în față. Colegul a tras de volan, a pierdut controlul și am intrat în parapet.”

Rezultatul concret, 100% verificabil:

• ÎNCĂ O MAȘINĂ A IPJ PRAHOVA FĂCUTĂ PRAF.
• Duster avariat grav în partea frontală.
• Roata față ruptă, mașina imobilizată.
• Dacă nu era parapetul de beton, Dusterul și ocupanții zburau în râpă.

Nu e un detaliu. E esența problemei: o autospecială cumpărată din bani publici, destinată intervențiilor, a fost făcută zob pentru că în mașină era „cald și bine”, iar atenția era în altă parte.

La fiecare astfel de „incident”, nota de plată nu ajunge la „ea și el”. Ajunge la contribuabili. La toți.

Seria neagră: De la BMW și Renault, la Dacia „cazan” și acum Dusterul

Dusterul nu e excepția. E doar ultimul de pe listă.

Lista rușinii IPJ Prahova:

• BMW MAI 59944 – făcut zob, cu explicația standard „celălalt nu a acordat prioritate”. Agentul devine victimă, autospeciala devine amintire.
• Renault de serviciu – distrus în condiții la fel de jenante, tot cu vinovați inventați din rândul celorlalți participanți la trafic.
• Dacia „cazan”, cu folie neagră – o glumă tehnică pe roți, băgată în serviciu până s-a transformat în fiare contorsionate.
• Iar acum, Dusterul de la Secăria–Comarnic – încă o mașină IPJ Prahova făcută praf, cu roata smulsă și fața înfiptă în parapet.

Tiparul e mereu același:

1. Mașina e nenorocită.
2. Polițistul e declarat automat „victimă”.
3. Biroul Rutier croșetează un raport cu un vinovat „din afară”: celălalt șofer, drumul, vremea, fauna, soarta.
4. Parcul auto se subțiază. Bugetul public plătește. Nimeni din interior nu răspunde serios.

Între timp, predica oficială rămâne: „Nu avem suficiente autospeciale, parcul e învechit, nu sunt bani de dotări”. Normal că nu sunt, le rupeți voi, pe bandă, ca pe jucării.

„Grădinița de Cadre”: Șefi de 2,66, mașini de zeci de mii de euro

În spatele acestor fiare îndoite stă „Grădinița de Cadre”:

• Șefi care la concurs iau 2,66 (cu 1 punct din oficiu).
• Oameni care nu sunt în stare să își susțină teoretic meseria, dar conduc structuri în care se gestionează mașini scumpe, oameni, intervenții, siguranță publică.

Cum arată ecuația reală:

• Conducători cu 2,66 la competență.
• Subordonați care se plimbă noaptea „în doi” și fac praf Dusterul.
• Birouri care falsifică, cosmetizează și inventează explicații cu „vulpi” și „neacordări de prioritate”.

Dacă un șef de structură abia ia 2,66 la un examen, nu e de mirare că sub el:

• mașinile sunt maltratate,
• indisciplina e acoperită,
• dosarele sunt mușamalizate,
• iar cine îndrăznește să aplice legea corect este presat, izolat sau executat profesional.

Încă o mașină făcută praf nu este ghinion. Este produsul direct al unei conduceri incompetente și al unei culturi interne total stricate.

Agentul „de etică” și tractarea spre ridicol

Pe culoarele IPJ Prahova plutește figura agentului de la Blejoi, Ioniță Bogdan, omul cu etica în gură și alcoolul în fiolă:

• Prinși băuți în timpul programului – 0,25 mg/l.
• Lipsă repetată de la serviciu – „dormea”.
• Dosare nelucrate – dar ce contează, important e să fie pace.
• Ultima ispravă – tractor sau combină cu remorcă neînmatriculată, condus relaxat, ca și cum Codul Rutier ar fi opțional pentru cei cu uniformă.

Acest gen de personaj e parte din ecuația prin care autospecialele ajung în starea de gunoi metalic:

• cine nu respectă legea pentru sine, nu va respecta nici mașina de serviciu, nici instituția.
• cine e protejat indiferent ce face, nu se teme că va răspunde pentru un Duster rupt în două sau un BMW făcut armonică.

Încă o mașină făcută praf? Nu-l deranjează pe agentul ăsta. El știe: dosarele se pot „aranja”, rapoartele se pot „cosmetiza”, iar șefii au alte griji – presa, imaginea, cine vorbește cu jurnaliștii.

Subcomisarul fără RCA, dar cu pretenții (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), etc.

Cazul subcomisarului Joița, șeful Poliției Plopeni, arată aceeași boală:

• Mașină imobilizată anterior pentru lipsă RCA și nereguli grave.
• Scoasă din nou pe drum, fără RCA și fără plăcuțe de înmatriculare.
• La volan: subcomisarul. Pe scaunul din dreapta: soția.

Când a fost din nou oprit și s-au făcut acte, dosare ș.a.m.d., reacția n-a fost de rușine, ci de agresiune:

• „Cum să-mi faci MIE dosar, colegule?”
• „Noi între noi nu ne ‘lucrăm’!”

Aceeași logică se aplică și în cazul Dusterului praf:

• nu poți să ai pretenția ca un sistem în care șefii scuipă pe RCA și pe numere de înmatriculare să fie brusc responsabil cu mașinile de serviciu.
• dacă pentru un șef de poliție mașina personală poate circula fără acte, ce mare lucru este că o autospecială a IPJ e făcută zob și dată la „cheltuieli inevitabile”?

Încă o mașină IPJ făcută praf nu e o excepție, e un reflex.

Tăcere, mușamalizare și vânătoare de „surse”

Conducerea IPJ Prahova nu sare în sus de revoltă când vede:

• BMW-ul făcut zob,
• Renaultul modificat în acordeon,
• Dacia „cazan” terminată,
• Dusterul intrat în parapet, încă o mașină nenorocită din parcul auto,
• accidente interne pe bandă,
• șefi cu 2,66 la examen,
• agentul beat, agentul tractorist, subcomisarul fără RCA.

Conducerea sare în sus, în schimb, când:

• presa întreabă „Câte mașini ați distrus și ce prejudicii ați produs?”,
• cineva din interior are curaj să sufle o vorbă,
• iese la iveală încă un caz.

Energia reală se duce nu spre a schimba ceva, ci spre:

• a afla „cine vorbește”,
• a izola „gurile rele”,
• a opri orice flux de informații către exterior.

Între timp, noi toți plătim. Nu plătim doar salariile, ci și:

• fiecare roată smulsă,
• fiecare bară îndoită,
• fiecare Duster, BMW sau Dacie făcută praf la „serviciu”.

Încă o mașină IPJ distrusă și ascunsă sub preș înseamnă încă o notă de plată pentru contribuabil și încă o palmă pe obrazul ideii de „siguranță publică”.

Dusterul, vulpea și betonul: Imaginea instituției

Cazul Dusterului de la Secăria–Comarnic este metafora perfectă a IPJ Prahova:

• Doi polițiști tineri, detașați de realitate, concentrați la altceva decât la drum.
• O mașină de serviciu folosită ca decor pentru viața lor personală.
• Pierderea controlului.
• Mașina lovită violent de un parapet de beton.
• Raport intern: „a fost o vulpe”.

Dacă înlocuiești „Duster” cu „IPJ Prahova”, parabola e completă:

• Instituția merge pe marginea prăpastiei, condusă de oameni neatenți, nepregătiți sau dezinteresați.
• Se lovește constant de realitate – accidente, scandaluri, dosare penale, articole de presă.
• De fiecare dată când intră în parapetul adevărului, se inventează câte o „vulpe”: sistemul, presa, alții, ORICINE, numai nu cei de la volan.

Numai că aici nu vorbim de tablouri abstracte. Vorbim de:

• încă un Duster IPJ Prahova făcut praf,
• după ce, înaintea lui, s-au dus deja BMW-uri, Renault-uri, Dacii,
• iar mâine, poimâine, dacă nu se schimbă nimic, urmează următoarea mașină, următorul parapet, următoarea minciună.

Deviza corectă, nu cea vopsită pe ușă

Când pui cap la cap:

• BMW-ul 59944 făcut zob,
• Renaultul nenorocit,
• Dacia „cazan” cu folie neagră, dusă la fier vechi,
• noul Duster zdrobit la Secăria–Comarnic – ÎNCĂ O MAȘINĂ IPJ PRAHOVA DISTRUSĂ,
• agentul de la Blejoi, apostol al eticii cu fiolă și tractor,
• subcomisarul Joița, specialist în condus fără RCA și fără numere,
• șefii cu 2,66 care „coordonează” totul,
• mușamalizările și tăcerea la vârf,

singura concluzie onestă este:

IPJ Prahova nu are o problemă cu „ghinionul” în trafic. Are o problemă gravă de sistem: oameni slabi profesional, protejați politic, cu respect minim pentru lege, zero respect pentru banul public și deloc respect pentru dotările instituției.

Un slogan sincer, pus pe toate mașinile (până nu le faceți și pe următoarele praf), ar trebui să fie:

„IPJ Prahova – Facem zob mașinile, nu corupția.
Vulpea e de vină, parapetul plătește, bugetul suportă, iar noi rămânem la volan.” Vom reveni. (Cristina T.).

România, 2026: statul cu iPhone 15, dar cu fluturaș de salarizare pe Nokia 1100

În anul 2026, într-o țară membră UE și NATO, polițistul român e plătit după două baze salariale:
– una din 2009,
– alta din 2018.

Atât s-a putut.

Sindicatul Diamantul arată negru pe alb: salariul polițistului e o combinație între „înghețat în timp” și „bătut joc de el sistematic”.

Pe hârtie, liderii vorbesc de „respect pentru uniformă”, „misiuni complexe”, „lupte cu criminalitatea organizată”. În fluturaș, statul îl tratează pe polițist cu aceeași generozitate cu care tratezi un fost coleg de liceu pe care nu l-ai suportat niciodată.

Filmul ororii pe fluturaș: 1 minut și 15 secunde de bătaie de joc organizată

Ca să înțelegi cum arată cariera financiară a unui agent, ia-o cronologic, ca pe un film prost care tot primește continuări:

• 2010:
  – Sporurile intră în salariul de bază.
  – Apoi vine tăierea de 25%.
  Statul: „Uite, ți le-am băgat în bază… dar de fapt ți-am tăiat tot. Hai, nu fi pretențios, e criză, trebuie să salvăm bugetul din spatele tău, nu?”
• 2011–2012:
  – „Reîntregirea” salariilor.
  – Traducere: după doi ani de mutilare financiară, reușim performanța istorică să te aducem în sfârșit la nivelul din… 2009.
  Felicitări, ai călătorit în timp. În spate.
• 2017–2018:
  – Apare noua lege a salarizării.
  – Se dă cu ×1,25 pe brut.
  Slogan oficial: „Revoluție în salarizarea bugetarilor”.
  Slogan real: „Îți dăm 1,25, dar stai liniștit, avem grijă să te alergăm pe tranșe până îmbătrânești cu ele”.
• 2019–2023:
  – Se aplică „tranșele” până la nivelul stabilit pentru 2022.
  – E 2023, tu încă alergi după 2022.
  Un fel de Tom & Jerry pe fluturaș: salariul viitor fuge, polițistul transpiră.
• 2024:
  – Vine fabulosul +5%.
  – Și celebra „majorare Bayraktar”.
  Adică un șurub și-o șaibă aruncate în salariu, cât să poți spune la televizor: „Polițiștii au primit creșteri”.
  În realitate, inflația le mănâncă înainte să apuci să le vezi.
• 2025–2026:
  – Salariul de funcție înghețat.
  Ai ajuns în viitor și-ai găsit… congelatorul.
  Statul îți spune: „Stai liniștit, nu scade. Doar nu mai crește. Niciodată. Practic, te-am mumificat bugetar.”

Sporurile de noapte și de condiții grele: plătit ca-n 2018, folosit ca-n filmele americane

Cireașa pe colivă:
Sporul de noapte și sporul de condiții grele pornesc în continuare, în anul 2026, de la salariul de funcție din decembrie 2018.

Tu:
– alergi nebun după infractori,
– faci nopți albe în stradă,
– intri în tot ce refuză restul societății să atingă nici cu gândul.

Statul:
„Pentru nopțile tale din 2026… îți dăm nivel de 2018. Ești practic un polițist istoric. Un fel de exponat viu, plătit la tarife de muzeu.”

Open MAISAL și calculele: nu e glumă, e matematică

Ca să nu zică nimeni că sunt doar „impresii subiective”, totul e pus la punct ca un dosar penal bine lucrat:

• Profilul e fictiv, dar modelul de calcul e real.
• S-au folosit date verificate cu Open MAISAL.
• 1.020 de calcule făcute pe:
  – anexe de salarizare,
  – fluturași de salariu reali, din teren.

Rezultatul?
Tiparul e același: oameni trimiși în stradă cu responsabilități uriașe, dar cu salariu croșetat pe scheme înghețate și cosmetizări de fațadă.

Sindicatul Diamantul vine cu cifrele. Statul vine cu placa: „Nu sunt bani, dar suntem alături de voi”.

„Bayraktar” la televizor, „borsă de doi lei” în fluturaș

În ultimii ani, puterea politică s-a filmat:

• lângă blindate,
• lângă avioane,
• lângă dronă Bayraktar,
• lângă hărți colorate cu „siguranța națională”.

În același timp, polițistul care trebuie să fie „prima linie” în ordine publică și siguranță e plătit:

• cu sporuri calculate la baza de acum 8 ani,
• cu salariul de funcție înghețat,
• cu „majorări” care pierd lupta cu inflația dinainte să fie virate pe card.

Se vrea Europă la imagine și sudanizare la fluturaș.

Polițist multifuncțional: bodyguard, asistent social, psiholog – salariu monofuncțional: 2009–2018

Statul i-a transformat pe polițiști în:

• negociatori,
• psihologi ad-hoc,
• mediatori în familie,
• babysitteri pentru scandalagii,
• figură de decor la evenimente,
• carne de tun la proteste.

La toate astea, se aplică aceleași baze salariale înghețate.

Nu contează că:

• standardele de intervenție au crescut,
• riscurile sunt mai mari,
• dotările sunt uneori ridicole,
• pretențiile societății sunt uriașe.

În cont, intră mereu aceeași „glumă indexată cu tupeu”, nu cu seriozitate.

România care cere sacrificiu, plătind cu „resturi de anexe”

Concluzia acestor calcule, așa cum reiese din ce prezintă Sindicatul Diamantul și din verificările făcute cu Open MAISAL pe peste o mie de fluturași și anexe de salarizare, este simplă și usturătoare:

• Statul cere sacrificiu la zi,
• dar plătește munca la nivel de ieri-alaltăieri.

Polițistul e bun:

• să acopere lipsa de siguranță,
• să fie țap ispășitor la scandaluri,
• să fie filmat și „reformabil” în orice talk-show.

Când se ajunge la bani, însă, totul devine exercițiu de magie contabilă:
– „Uite majorarea!… nu mai e majorarea.”
– „Ți-am crescut baza!… dar de fapt am înghețat altceva.”

Pamfletul se încheie, bătaia de joc continuă

În 2026, România reușește performanța să aibă:

• discurs de stat modern,
• buget de misiune grea,
• dar salarizare de muzeu pentru oamenii din prima linie.

Și cât timp polițistul va fi plătit pe „baze înghețate” din 2009 și 2018, singurul lucru cu adevărat actual din sistem vor rămâne:
– batjocura constantă,
– ipocrizia instituțională,
– și pamfletele ca acesta.

Restul, pe fluturaș, rămâne „în lucru”. Ca din 2009 încoace. (Cristina T.).

12 ani de provizorat: minister serios, șefi la „mica înțelegere”

Premieră absolută la nivelul Ministerului Afacerilor Interne: după mai bine de 12 ani, funcția de director general al Direcției Generale Management Resurse Umane (DGMRU) este, în sfârșit, scoasă la concurs. Nu, nu e glumă. E România anului 2026.

Sindicatul Europol dezvăluie că una dintre cele mai sensibile structuri ale MAI – DGMRU, adică uzina unde se fabrică șefii, stelele, funcțiile călduțe și carierele de carton – a fost condusă, în toată această perioadă, prin improvizații de tip „împuternicit” și, mai nou, prin monstrul juridic botezat „desemnare”.

Cu alte cuvinte, în timp ce MAI vorbește despre „ordine, disciplină și legalitate”, direcția care decide cine se înstalează, cine urcă în grad și cine prinde funcții grase a fost ținută într-un provizorat calculat, perfect pentru aranjamente de culise.

„Împuternicitul” răspunde, „desemnatul” execută: diferența dintre responsabil și sluj

Diferența dintre „împuternicire” și „desemnare” este, în fapt, diferența dintre cineva care poate fi tras la răspundere și cineva ținut în lesa dependenței.

– Împuternicirea înseamnă că ofițerul își asumă atribuțiile din fișa postului de conducere, inclusiv indicatorii de performanță. Adică, teoretic, poate fi evaluat ca șef.

– „Desemnarea”, în schimb, e șmecheria: ofițerul ales să facă, parțial sau integral, treaba unui șef nu este evaluat după indicatorii funcției de conducere, ci după postul lui de bază. Formal, e „altceva”, doar că, în practică, face pe șeful fără să fie șef pe bune, nici la responsabilitate, nici la evaluare.

Tradus: legea limitează împuternicirea la maximum 12 luni. Ca să nu fie obligați să organizeze concurs, marii strategi ai resurselor umane au inventat „desemnarea” – un artificiu fără temei legal clar, dar excelent pentru a păstra oameni obedienți în poziții-cheie, fără riscul să devină prea independenți.

„Desemnarea” – croșetă legală pentru pile, amantlâc și jocuri politice

Această „desemnare” nu este doar un moft birocratic, ci o unealtă perfectă pentru interese personale, „romantice” sau politice.

În loc să organizeze concursuri transparente, să lase profesioniștii să se bată pe posturi și să le ceară performanță pe bune, unii șefi preferă varianta comodă:
– desemnezi un om loial,
– îl ții agățat de bunăvoința ta,
– îi lași pe umeri puterea, dar nu și legitimitatea,
– iar el, știind că poate fi oricând debarcat, execută fără să comenteze.

Responsabilitatea managerială devine, astfel, o glumă: nu se mai măsoară în rezultate, ci în nivelul de obediență. Nu mai contează cât de bun e șeful, ci cât de plecat capul.

DGMRU – poarta de „înstelare” și laboratorul de posturi croite pe măsură

DGMRU nu e orice direcție. E camera de comandă pentru tot ce înseamnă carieră și privilegii în MAI.

– Aici se filtrează procedurile de „înstelare”, adică acordarea gradelor de chestor sau general.
– Tot de aici ies „interpretările” prin care condițiile de ocupare a posturilor pot fi modificate, ajustate, înmuiate sau strâmbe în așa fel încât să i se potrivească perfect persoanei deja „alese”. Profilul „ideal” al funcției este, uneori, profilul celui care trebuie să o primească.

DGMRU mai are și rol esențial în politica de resurse umane pentru toate structurile MAI:
– Poliție,
– Poliție de Frontieră,
– Imigrări,
– Jandarmerie,
– Pompieri etc.

De aici se croiesc:
– funcțiile,
– majorările salariale,
– posturile călduțe în care unii se pensionează din „tânără speranță” direct „onorabil veteran al biroului”.

Pe scurt, cine controlează DGMRU controlează, de fapt, cine se înalță, cine stă pe loc și cine dispare în decor.

Provizorat etern, voință politică zero: șase miniștri, aceeași piesă ieftină

Situația absurdă, aproape caricaturală, în care una dintre cele mai importante structuri ale MAI este ținută, ani la rând, în provizorat a fost nu doar tolerată, ci și întreținută de conducerile succesive ale ministerului.

Pe hârtie, miniștrii se schimbă. În practică, mecanismul rămâne același. Lista miniștrilor sub care DGMRU a rămas în acest regim de improvizație spune tot:

1. Carmen Dan (PSD) – 4 ianuarie 2017 – 24 iulie 2019;
2. Nicolae Moga (PSD) – 24 iulie 2019 – 30 iulie 2019;
3. Mihai-Viorel Fifor (PSD) – 30 iulie 2019 – 12 septembrie 2019 (interimar);
4. Ion Marcel Vela (PNL) – 4 noiembrie 2019 – 23 decembrie 2020;
5. Lucian Nicolae Bode (PNL) – 23 decembrie 2020 – 15 iunie 2023;
6. Marian-Cătălin Predoiu (PNL) – 15 iunie 2023 – 20 octombrie 2026.

Șase miniștri, zero voință reală de a fixa, prin concursuri serioase, conducerea direcției care decide soarta resurselor umane din tot ministerul.

În loc să se asigure stabilitate managerială, s-a preferat „interimatul perpetuu”: un sistem ideal pentru a ține șefii în stare de recunoștință permanentă față de cei care i-au plantat temporar în funcție.

Șeful „desemnat”: perfect dresat, mereu la dispoziție

Mecanismul este simplu și cinic:
– îți pui omul „împuternicit” sau „desemnat”,
– îi dai pe mână atribuțiile unei funcții grele,
– îl lași să simtă gustul puterii,
– dar îl ții mereu cu dosarul de numire provizorie deasupra capului.

Rezultatul? Un șef care știe că viitorul lui depinde de bunăvoința celor de sus. Un om care, în loc să conducă structura în interes public, ajunge să conducă „după interese”, ca să nu deranjeze lanțul trofic.

Mesaj implicit:
„Dacă vrei să reziști, faci ce ți se cere. Dacă întrebi prea mult de lege, concursuri, merit și transparență, te întorci frumos pe postul tău de bază și altcineva îți ia locul la masa mare.”

Cazul Georgian Drăgan: stea de chestor la doar 34 de ani

În acest decor de improvizații instituționalizate, nu e deloc surprinzător că DGMRU a devenit și compartimentul de livrat „minuni” de carieră. Sindicatul Europol atrage atenția asupra unui caz emblematic produs în mandatul lui Cătălin Predoiu.

DGMRU s-a ocupat de materializarea propunerii ministrului de atunci de a-i acorda gradul de chestor lui Georgian Drăgan, directorul de cabinet al șefului Poliției Române, om numit politic.

Rezultatul:
– la doar 34 de ani,
– absolvent al Academiei de Poliție în 2012,

Georgian Drăgan devine cel mai tânăr ofițer avansat la gradul de chestor din istoria Poliției Române.

Într-un sistem sănătos, o astfel de avansare ar ridica întrebări, ar genera rapoarte, ar cere justificări detaliate de performanță. În sistemul DGMRU ținut pe „desemnări” și aranjamente, pare mai degrabă o consecință firească:
– cine trebuie, unde trebuie, când trebuie.

DGMRU, între legalitate de vitrină și practici de culise

Oficial, DGMRU e gardianul regulilor de resurse umane: fișe de post, indicatori de performanță, criterii de avansare, proceduri de concurs.

Neoficial, după cum rezultă din dezvăluirile Sindicatului Europol, direcția a funcționat ani de zile:
– sub conducere provizorie cronicizată,
– cu șefi fără responsabilitate managerială clar evaluată,
– cu mecanisme inventate („desemnarea”) pentru a evita concursurile.

Iar toate acestea nu s-au întâmplat „pe ascuns” față de conducerile ministerului. Dimpotrivă: au fost tolerate, îngropate în tăcere sau chiar folosite ca instrument de control.

Premieră sau început de normalitate? Concursul care poate demasca o farsă

Scoatera la concurs, după mai bine de 12 ani, a funcției de director general al DGMRU poate părea, la prima vedere, o veste bună. Dar întrebările incomode rămân:

– De ce a fost nevoie de un deceniu de provizorat ca să ne amintim că legea cere concurs?
– Câți au fost „înstelați”, avansați, „desemnați” și plantați în funcții-cheie în tot acest timp, profitând de mecanismul improvizat?
– Ce garanție are opinia publică că acest concurs nu va fi doar ultima scenă a aceleiași piese, cu alt decor și aceiași actori în culise?

Până când MAI nu va explica și cum s-a ajuns aici, nu doar că s-a ajuns la un concurs, DGMRU va rămâne simbolul perfect al unui sistem în care provizoratul nu e accident, ci metodă.

Iar „desemnarea” – născocită pentru a ocoli legea, așa cum reiese din semnalul de alarmă tras de Sindicatul Europol – rămâne manualul nescris al celor care vor putere fără asumare, funcție fără concurs și șefi care să nu pună întrebări, ci să dea din cap. (Cerasela N.).