Diverse
Nu era mai frumos ca domnu’ Lazea sa ne explice, macar la 4 ani dupa fapte, cum a fost posibil ca un fost turnator la securitate sa isi dea prima de pensionare fara sa se pensioneze?
“Geniile” de la BNR, pe care le lasa nervii, continua sa bagabonteasca in spatiul media. Astazi, economistul sef al BNR, Valentin Lazea, a chiulit de la BNR (motiv pentru care fostul turnator al Securitatii, Manole, ar trebui sa ii taie o zi din salariu) pentru a bagabonti prin politica fiscala. In loc ca BNR sa reduca substantial dobanzile, e mai usot sa bagabontesti despre fiscalitate,. Asa-i? Eu insa ma intreb: cat tupeu sa exista pe briliantii astia care nu ai fost nemuritori (doar turnatori) nici inainte de Covid si nici dupa? Nu era mai frumos ca domnu’ Lazea sa ne explice, macar la 4 ani dupa fapte, cum a fost posibil ca un fost turnator la securitate sa isi dea prima de pensionare fara sa se pensioneze? Pentru ca eu de 4 ani intreb asta, dezvaluie analistul economic Radu Teodor Soviani.
Epopeea ascunderii veniturilor reale de către guvernatorul BNR, domnul Mugur Isarescu continua:
- In 2014, eram asigurati ca guvernatorul BNR nu castiga mai mult de 12.000 de Euro pe luna (da, recunosc ca i-am provocat pe #ceimaipresusdelege (a se citi BNR), atunci cand am spus, si am avut dreptate, in 2014, ca veniturile conducerii ASF, pe care le-am comunicat transprent, inca din mai 2013, prin comunicat de presa, sunt sub cele ale conducerii BNR. ,,Adevarul” salariului de ,,cel mult 12.000 de Euro pe luna, cu tot cu indemnizatii”, a durat 2 ani, pana a fi demonstrat ca nu este real. A mintit conducerea BNR prin acest mesaj? Pana cand nu voi vedea declaratia de avere pentru anul 2014, pe baza datelor comunicate in prezent, inclin sa cred ca am avut de-a face cu un neadevar.
- In urma cu mai putin de o luna, in 4 august 2016, guvernatorul BNR mima transparenta zicand ca are un venit salarial de 13.601 Euro/luna. Acest ,,adevar” a durat mai putin de o luna. Ieri, 1 septembrie 2016, in conferinta de presa đe la BNR, purtatorul de cuvant al BNR marturisea ca in fapt veniturile guvernatorului ajung la 16.000 de Euro/luna (net). Ceea ce a oferit o viata de 28 de zile ,,noului adevar”. A mintit conducerea BNR cand a declarat, prin Mugur Isarescu ca domnia sa castiga 13.601 Euro/luna? Pai daca acum zice ca are 16.000, sigur ca a mintit!
- ,,Noul adevar” – cel de ieri, a durat mai putin de 24 de ore. Intr-un demers de transparenta care merita aplaudat, Agentia Nationala de Integritate a publicat veniturile nete din 2015 ale guvernatorului Isarescu. Surpriza: 1.144.069 lei net. Adică 95.339 lei pe luna. La cursul mediu al anului 2015 (4.4450 lei/Euro), asta inseamna, rotunjit, 21.450 de Euro net pe luna. Deci ,,noul adevar” arata ca in fiecare luna din 2016, domnul guvernator a incasat, pe medie, inca 5.450 de Euro fata de cei 16.000 de Euro declarati. In total, 5450*12 luni = 65.400 de Euro. Oricum ai da-o, suma asta nu reprezinta indemnizatia de pensionare a lui Mugur Isarescu din anul 2015, daca privim chiar datele BNR. Intrucat domnul Isarescu a lucrat la BNR (mult) mai mult de 5 ani, iar potrivit BNR, angajatii care au lucrat mai mult de 5 ani, ar avea voie sa incaseze 10 salarii nete (ca bonus de pensionare – revin), pentru cele 10 salarii, domnul guvernator ar fi fost inditruit 42.727 lei (9500 Euro) * 10, adica 427.727 lei / 4,5 lei/Euro = 95.000 Euro. Deci fie salariul domnului Isarescu a fost taiat pentru ca nu si-a atins obiectivele de performanta, fie e ceva putred (in fapt veniturile care ar fi inclus inca 2 salarii +participatii la profit ar fi trebuit sa fie mai mari, sau domnul Isarescu si-a platit bonusurile pentru 2015 in 2016).
Deci, domnul Isarescu a incasat, FARA SA SE PENSIONEZE, o indemnizatie de 95.000 de Euro în anul 2015. De aici trebuie sa intervina Curtea de Conturi, care ar trebui sa se autosesize si sa il puna sa dea banii inapoi. De ce?
Pentru ca, in 4 august 2016, domnul Isarescu declara:
,,Nu am depus cerere de pensie la casa teritoriala de pensii si ca urmare nu mi s-a calculat, nu mi s-a stabilit, nu am incasat pensie si nu s-a cumulat pensia cu salariul”
Și atunci, daca domnul Isărescu nici macar nu a depus cerere de pensionare, pe baza a ce i-a platit BNR, condusa de domnia sa, indemnizatia de pensionare? Pe baza varstei biologice? Pentru ca parea genul predispus la pensionare (intre noi, chiar nu pare). Nu pe baza dosarului inaintat pentru pensionare? Eu nu pot sa concluzionez decat atat: Mugur Isarescu si-a platit indemnizatia de pensionare fara sa se pensioneze,PENTRU CA A PUTUT. Ramane de stabilit de catre Curtea de Conturi daca acest lucru este legal, si daca nu cumva domnul Isarescu va trebui sa returneze BNR suma de 95.000 de Euro (plus penalitati) pentru ca incasat un drept care i se cuvenea doar daca se pensiona (si nu un drept de varsta de pensionare), dar in fapt, nu s-a pensionat. Intr-un stat de drept, opinia mea este ca domnul Isarescu trebuie sa aduca inapoi la BNR cei 95.000 de Euro, intrucat domnia sa a incasat banii FARA SA ISI INAINTEZE DOSARUL DE PENSIONARE, conform propriilor declaratii.
In continuare nu pot sa fac decat o judecata de opinie, pornind de la faptul ca BNR nu a comunicat CAND a incasat Isarescu cei 95.000 de Euro. A fost o tentativa de manipulare prin presa cum ca ar fi incasat suma intrucat nu era sigur ca va mai prinde un mandat de guvernator BNR. Aici apar semnele de intrebare:
- a) domnul Isarescu a implinit varsta de 65 de ani in data de 1 august 2014. Anterior, in 14 iunie 2014, domnul Isarescu fusese re-validat, anticipat, ca si guvernator al BNR. Deci domnia sa, daca nu intentiona sa se pensioneze si sa cumuleze pensia cu salariul (asa cum face Misu Negritoiu, care a incasat in 2015 venituri din salarii de la ASF de 708.932 lei (157.540 Euro/luna, respectiv 13.128 Euro/luna) plus pensie pentru 7 luni de 52.137 lei (11.586 Euro deci 1.655 Euro pe luna din pensie), nu avea niciun motiv sa incaseze suma dupa 14 iunie 2014. A incasat domnul Isarescu indemnizatia de pensie (in 2015) fara a se pensiona inainte de 14 iunie 2014? Daca a incasat-o dupa, explicatia ca nu ar fi intentionat sa cumuleze pensia cu salariul – NU MAI TINE, intrucat tocmai primise, anticipat, un nou mandat de 5 ani (la fel ca Bogdan Olteanu).
- b) are vreo reglementare speciala BNR care ii scoate la pensie pe membrii conducerii BNR cu 80% din media lunara a veniturilor din ultimele 12 luni? Pentru ca, in opinia mea, doar asa se explica faptul ca Mugur Isarescu s-a repezit la cei 95.000 de Euro. Incasand indemnizatia fara sa se pensioneze, domnia sa si-a facut un calcul rece, de bancher, astfel incat pensia sa i se calculeze la o valoare medie lunara a veniturilor de 21.450 Euro pe luna, si nu de 13.601 Euro sau 16.000 de Euro/luna. Daca exista aceasta prevedere, potrivit carora angajatii BNR, la fel ca alte categorii, nu tin cont de principiul contributivitatii si isi calculeaza pensia in functie de veniturile ultimului an (spre exemplu 80%), domnul Isarescu si-ar fi putut face un calcul prin care sa mai ciupeasca de la bugetul de pensii niste mii de Euro, in fiecare luna, pana la sfarsitul celor 117 ani pe care ii va trai, din care minimum 50 ca Guvernator BNR. Spre exemplu, daca pensia i s-ar fi calculat ca 80% din 13.601 Euro, domnul Isarescu ar fi avut pensie lunara de 10.880 de Euro. Daca s-ar fi calculat ca 80% din 21.450 de Euro, pensia domnului Isarescu s-ar fi majorat la 17.160 de Euro lunar), deci, domnul Isarescu ar mai fi ciupit de la bugetul de pensii, lunar, inca 6.880 de Euro, pentru tot restul vietii. In cazul in care BNR nu are vreo astfel de prevedere (regim special de pensii) si domnul Isarescu este un umil beneficiar al principiului contributivitatii, imi cer inca de pe acum scuze. Daca nu, nu imi cer scuze intrucat nu reies decat 2 variante:
- Domnul Isarescu a incasat cei 95.000 de Euro nelegal, fara sa se pensioneze, caz in care va trebui sa dea explicatii Curtii de Conturi;
- Domnul Isarescu a mai dorit sa ciupeasca de la bugetul public de pensii niste mii de Euro suplimentar, si asta in fiecare luna, pana la implinirea varstei de 117 ani (pana in 2067), din care macar 50 de ani sa fi fost guvernator BNR.
Toate aceste speculatii ar putea fi spulberate/confirmate daca:
- a) Guvernatorul si-ar publica toate declaratiile de avere din 2007 pana in prezent, sau daca ANI ar face acest lucru, compensand lipsa de transparenta a BNR;
- b) Guvernatorul ar declara public cand a incasat cei 95.000 de Euro, si de ce i-a incasat daca nu si-a inaintat dosarul de pensionare;
- c) BNR ar transmite defalcat structura veniturilor din 2015/2016 a Guvenratorului BNR;
- d) BNR ar face public sistemul prin care li se calculeaza pensia si efectul indemnizatiei de pensionare asupra pensiei.
Pana cand BNR nu va raspunde public la aceste 4 intrebari (iar in momentul in care va raspunde le voi publica deindata aici pe blog), nu pot sa trag decat o concluzie: daca nu este parte a aceluiasi mecanism nelustrat, functionarii Curtii de Conturi ar trebui sa investigheze CUM a incasat domnul Isarescu cei 95.000 de Euro ca indemnizatie de pensionare – FARA SA ISI FI INAINTAT DOSARUL DE PENSIE.
Deocamdata, atat. (Cristina T.).
Diverse
Care sunt pozițiile în care poate crește o măsea de minte și de ce contează atât de mult?
Am cunoscut un om care a trăit până la patruzeci și doi de ani fără să știe că are patru măsele de minte. Nu îl duruse niciodată nimic. Le-a descoperit întâmplător, pe o radiografie făcută pentru cu totul altceva, și reacția lui a fost aceea a cuiva căruia i se spune că are un chiriaș nedeclarat în pod.
Povestea asta spune destul de bine cum stau lucrurile cu ultimii molari. Uneori ies frumos, se așază la locul lor și îți fac treaba ani buni. Alteori stau ascunși, culcați pe o parte, împinși într-un unghi care nu are nicio logică anatomică. Iar diferența dintre cele două scenarii nu ține de noroc, ci de poziție.
Poziția este, de fapt, întreaga discuție. Ea decide dacă măseaua ta e un dinte ca oricare altul sau o problemă care se coace lent, ani la rând, fără să dea semne. Ea decide dacă intervenția durează un sfert de oră sau o oră și jumătate. Și tot ea decide dacă medicul îți spune să vii peste doi ani la control sau să programezi o extracție cât mai repede.
Ultimii molari care apar și cei mai imprevizibili dintre toți
Măselele de minte sunt al treilea rând de molari, cei din fundul arcadei, câte unul în fiecare colț al gurii. Apar târziu, de obicei între șaptesprezece și douăzeci și cinci de ani, uneori mai spre treizeci, iar denumirea populară vine tocmai de aici. Se presupunea, cu o doză de umor involuntar, că omul e destul de matur la vârsta aceea încât să aibă minte.
Ce le face speciale nu este structura lor. Un molar de minte arată, în linii mari, ca ceilalți molari. Are cuspizi, are rădăcini, are aceeași funcție teoretică de măcinat mâncarea.
Problema e alta. Când ei încep să se dezvolte, restul dinților sunt deja instalați de mult, iar osul e format și dens. Măseaua de minte nu are un loc rezervat, are doar ce a rămas. Iar ce a rămas, la mulți dintre noi, e aproape nimic.
Aici intervine haosul. Un dinte care împinge într-un spațiu prea mic nu iese drept, ci pe unde poate. Se înclină, se răsucește, se blochează în osul din spate sau în rădăcina vecinului. Așa se nasc toate variantele de poziție despre care merită vorbit.
De ce a rămas omul modern cu prea puțin loc în maxilar
Ca să înțelegi de ce măselele de minte fac atâta scandal, trebuie să te uiți puțin înapoi. Strămoșii noștri aveau maxilare vizibil mai mari și mai puternice. Mestecau rădăcini, carne crudă sau abia frecată prin cenușă, semințe tari, lucruri care cereau efort real.
Un maxilar solicitat crește solid. Osul răspunde la funcție, la fel ca mușchiul care se dezvoltă când îl folosești. Treizeci și doi de dinți încăpeau acolo fără dramă.
Apoi am descoperit focul, gătitul, măcinatul cerealelor, iar mai târziu tot ce înseamnă mâncare moale și procesată. În câteva mii de ani, presiunea funcțională asupra maxilarului a scăzut mult. Dimensiunea oaselor faciale s-a redus treptat, dar programul genetic care fabrică dinți nu a primit memoria internă.
Rezultatul e o nepotrivire ciudată. Corpul continuă să producă treizeci și doi de dinți într-o gură care, statistic vorbind, mai are loc confortabil pentru vreo douăzeci și opt. Restul se descurcă cum pot.
Merită spus și reversul, apropo. Un procent deloc neglijabil de oameni se nasc pur și simplu fără muguri de măsele de minte, unul, doi, trei sau toți patru. Evoluția pare că lucrează la problemă, doar că foarte încet și fără să ne întrebe.
Poziția verticală, cea mai apropiată de normal
Când o măsea de minte crește vertical, ea urmează exact axa celorlalți molari. Iese drept în sus, sau drept în jos dacă vorbim de maxilarul superior, și se așază în continuarea rândului. Ăsta e scenariul pe care îl vrea toată lumea.
O măsea verticală, complet erupată, cu suficient spațiu în spate și cu un antagonist pe arcada opusă cu care să se întâlnească la mestecat, este un dinte funcțional. Nu are niciun motiv să fie scoasă doar pentru că e măsea de minte. Medicii buni nu extrag dinți sănătoși din principiu.
Statistic, poziția verticală apare la o parte consistentă din cazuri, deși procentele variază de la un studiu la altul. Nu e majoritară, dar nici rară.
Când verticală nu înseamnă automat fără probleme
Aici e nuanța pe care mulți o ratează. O măsea poate fi perfect verticală și totuși problematică.
Se întâmplă când dintele e vertical, dar prins parțial sub gingie, pentru că nu are loc să iasă complet. Se mai întâmplă când e vertical, dar atât de în spate încât periuța nu ajunge acolo nici cu cea mai bună voință. Și se mai întâmplă când e vertical, dar fără pereche pe arcada opusă, caz în care începe să migreze încet în sus sau în jos, căutând ceva de care să se sprijine.
Poziția e primul criteriu, nu singurul. Contează la fel de mult adâncimea, gradul de acoperire cu gingie și accesul pentru igienă.
Înclinarea mezială, cea mai frecventă abatere
Dacă ar fi să pariez pe o singură poziție, aș paria pe asta. Măseaua înclinată mezial este cea mai des întâlnită formă de creștere anormală, iar cifrele din literatura de specialitate o plasează frecvent pe primul loc.
Mezial înseamnă înainte, spre partea din față a gurii. Măseaua nu urcă drept, ci se apleacă spre molarul de doi ani, ca și cum s-ar rezema de el. Unghiul poate fi mic, de zece sau cincisprezece grade, sau poate fi generos, de patruzeci și cinci de grade și peste.
Când înclinarea e ușoară, dintele poate totuși erupe parțial și poate rămâne acolo ani întregi fără să facă mult rău. Când unghiul crește, coroana măselei se proptește direct în coletul sau în rădăcina vecinului.
Și aici începe partea urâtă. Între cele două coroane apare un spațiu îngust, adânc, imposibil de curățat cu periuța. Placa bacteriană se adună acolo liniștită și începe să atace smalțul molarului de doi ani, exact în zona de contact.
Am văzut destule situații în care măseaua de minte era intactă, curată, fără nicio carie, iar dintele de lângă ea era distrus până la nerv. Molarul de șase ani sau cel de doisprezece ani, adică dinți importanți, care ar fi trebuit să reziste o viață. Ironia e că problema nu era măseaua în sine, ci poziția ei.
Poziția distală și de ce dă bătăi de cap chirurgului
Distal înseamnă opusul, adică spre spate. Măseaua se înclină în direcția ramului mandibular, către os, ca și cum ar vrea să iasă din gură prin ceafă.
Poziția asta e mai rară decât înclinarea mezială, dar nu e o veste bună. Ea vine adesea cu un obstacol serios, pentru că în spatele măselei nu e spațiu liber, ci osul dens al mandibulei.
Din punct de vedere chirurgical, o măsea distală poate fi mai complicată decât una mezială. Direcția în care ar trebui tras dintele e blocată de os, iar accesul e limitat de deschiderea gurii pacientului și de propriul obraz. Practic, medicul lucrează într-un colț.
Distalizarea apare mai des la maxilarul superior decât la mandibulă, iar acolo se combină uneori cu o deviere spre exterior, ceea ce complică lucrurile suplimentar.
Poziția orizontală, măseaua culcată pe o rână
Asta e cea care șochează pacienții când o văd pe radiografie. Dintele e complet culcat, la nouăzeci de grade față de cum ar trebui să fie, cu coroana îndreptată direct spre rădăcina molarului vecin. Arată ca un pui de dinte care a adormit în autobuz.
Măseaua orizontală nu are cum să erupă niciodată. Nu are unde. Direcția ei de creștere o duce în peretele lateral al dintelui din față, nu spre suprafață.
Uneori stă acolo, tăcută, toată viața. Alteori împinge constant, milimetru cu milimetru, și produce o resorbție a rădăcinii molarului doi. Adică îi mănâncă rădăcina, încet, ca o picătură care sapă piatra.
Resorbția asta nu doare. Nu dă niciun semnal. Se vede doar pe radiografie, iar când e descoperită târziu, uneori se pierd doi dinți în loc de unul.
Extracția unei măsele orizontale nu e o simplă tragere. Dintele trebuie secționat, împărțit în bucăți, scos pe fragmente, pentru că nu există o direcție unică pe care să iasă întreg. E chirurgie adevărată, chiar dacă durează treizeci de minute.
Devierile vestibulare și linguale, cele pe care nu le vezi până nu le simți
Pe lângă înclinările din față sau din spate, măseaua poate să o ia și lateral. Spre obraz, adică vestibular, sau spre limbă, adică lingual.
Când iese spre obraz, prima reclamație a pacientului nu e durerea de dinte, ci o rană care nu se vindecă pe interiorul obrazului. Un cuspid ascuțit freacă mucoasa la fiecare mestecat, iar zona devine iritată, apoi ulcerată, apoi cronic inflamată.
Când iese spre limbă, senzația e de corp străin. Limba găsește imediat muchia, se agață de ea, iar pacientul ajunge să se joace cu locul acela obsesiv, ceea ce nu ajută la nimic.
Devierile astea sunt mai puțin frecvente, dar sunt printre cele mai enervante în viața de zi cu zi. Nu produc dramă radiologică, produc doar un disconfort constant care te macină.
Incluzia în os și incluzia sub gingie, două lucruri diferite
Aici trebuie făcută o distincție pe care mulți o amestecă. Poziția înclinată și gradul de incluzie sunt două axe separate.
O măsea poate fi inclusă parțial, adică o parte din coroană e afară, în gură, iar restul e acoperit de gingie. Situația asta e, paradoxal, mai riscantă decât incluzia totală. Bacteriile au acces la un spațiu pe care nu îl poate curăța nimeni, dar nici corpul nu îl poate izola.
Incluzia totală înseamnă că dintele e complet sub gingie sau complet îngropat în os, fără comunicare cu cavitatea bucală. Un astfel de dinte poate sta cuminte decenii. Nu are cum să facă infecție, pentru că nu ajung bacteriile la el.
Cu cât dintele e mai adânc în os, cu atât intervenția devine mai laborioasă, dar și riscul de complicații spontane scade. E un fel de compromis. Un dinte foarte adânc e mai greu de scos, dar și mai puțin probabil să te deranjeze vreodată.
Au fost create și clasificări clinice care combină toate aceste elemente, adâncimea față de planul de ocluzie, spațiul disponibil între molarul doi și ramul mandibular, unghiul de înclinare. Nu trebuie să le știi pe de rost, dar e util să înțelegi că medicul nu se uită doar la o poză, ci la o combinație de factori.
Ce diferență fac maxilarul de sus și mandibula
Nu toate măselele de minte sunt egale, iar arcada contează enorm.
Cele de sus stau într-un os mai spongios, mai puțin dens, mai iertător. Se extrag de obicei mai ușor și mai repede. În schimb, vecinul lor de deasupra e sinusul maxilar, iar rădăcinile pot ajunge foarte aproape de podeaua acestuia sau chiar pot pătrunde în el.
Cele de jos stau în osul cortical al mandibulei, care e considerabil mai dur. Ele sunt cele care produc majoritatea poveștilor de groază. Tot ele sunt cele mai frecvent incluse și cele mai frecvent înclinate mezial.
Așa că, atunci când cineva spune că a scos o măsea de minte în cinci minute, iar altcineva povestește despre o oră de chin, e foarte posibil să aibă amândoi dreptate. Vorbesc despre dinți diferiți, în locuri diferite, cu poziții diferite.
Nervul alveolar inferior și sinusul, doi vecini care schimbă tot calculul
Prin mandibulă trece un canal, iar prin canalul acela merge nervul alveolar inferior. El dă sensibilitate dinților de jos, buzei inferioare și bărbiei. Nu e un nerv motor, deci nu îți paralizează fața, dar dacă e lezat poți rămâne cu o zonă amorțită.
Rădăcinile măselelor de minte inferioare pot fi foarte aproape de acest canal. Uneori sunt lipite de el. Uneori îl înconjoară efectiv, ca o furculiță care prinde un fir.
Tocmai din motivul ăsta unele măselele de minte sunt dificil de extras, iar decizia nu se ia niciodată pe baza unei priviri rapide în gură. Se ia după o evaluare imagistică serioasă, care arată exact unde e nervul, cum sunt orientate rădăcinile și cât os trebuie îndepărtat.
La maxilarul superior discuția e despre sinus. O rădăcină care intră în sinus poate produce, la extracție, o comunicare între gură și sinus. Se rezolvă, dar e mai bine să știi dinainte că există riscul, decât să afli după.
Ce se întâmplă, concret, cu dintele de alături
Am tot pomenit molarul doi, așa că merită o secțiune a lui. E dintele cel mai afectat de o măsea de minte prost poziționată, și e un dinte pe care chiar ai nevoie să îl păstrezi.
Cariile care apar pe fața lui distală, adică pe partea dinspre spate, sunt notoriu greu de tratat. Sunt sub gingie, sunt aproape de nerv, iar accesul e mizerabil. Uneori tratamentul corect presupune întâi extracția măselei de minte, ca să se poată ajunge la carie.
Apoi e resorbția radiculară, despre care am vorbit. Și mai e pierderea de os pe fața distală a molarului doi, un fel de pungă parodontală permanentă care nu se închide niciodată complet.
Toate astea sunt argumente pentru care unii medici recomandă extracția preventivă în anumite poziții, chiar dacă nu doare nimic. Nu e o modă, e o socoteală de risc pe termen lung.
Pericoronarita, durerea care vine, pleacă și se întoarce mai rea
Când o măsea e erupată parțial, sub capișonul de gingie care o acoperă parțial se formează un buzunar. În buzunarul acela ajung resturi alimentare și bacterii, iar de acolo până la infecție e un pas mic.
Pericoronarita se manifestă cu durere surdă în spatele arcadei, gingie umflată, gust neplăcut, uneori dificultate la deschiderea gurii. Merge cu antibiotic și spălături, se liniștește, iar pacientul crede că a scăpat.
Peste trei luni revine. Peste încă patru, la fel. Fiecare episod lasă în urmă puțin mai puțin os sănătos.
Am observat un tipar la oamenii care ajung târziu la stomatolog. Nu vin la prima criză, vin la a treia sau a patra, când deja s-a instalat o inflamație cronică. Iar atunci intervenția e mai grea și vindecarea mai lentă, exact ce ai fi vrut să eviți.
Chisturile și lucrurile care nu dor absolut deloc
Fiecare dinte care se formează are în jurul lui un sac folicular. La dinții care erup normal, sacul acela dispare. La un dinte inclus, care nu iese niciodată, sacul rămâne pe loc.
Uneori se transformă. Poate deveni un chist dentiger, care crește lent și distruge os pe măsură ce se mărește. Nu doare, nu se vede, nu dă niciun semn până când nu ajunge suficient de mare încât să deformeze osul sau să slăbească mandibula.
Riscul nu e mare în cifre absolute, dar consecințele sunt serioase când se întâmplă. E și ăsta un motiv pentru care un dinte inclus, chiar și complet asimptomatic, merită urmărit radiologic din când în când, la câțiva ani.
Mitul înghesuirii dinților din față
Aproape toată lumea a auzit varianta asta. Măseaua de minte împinge, iar dinții din față se strâmbă.
Realitatea e mai puțin spectaculoasă. Studiile care au comparat oameni cu și fără măsele de minte nu au găsit o legătură clară, iar înghesuirea incisivilor inferiori apare cu vârsta și la persoane care nu au avut niciodată măsele de minte.
Asta nu înseamnă că măseaua e complet nevinovată în toate cazurile. Înseamnă doar că nu ea e cauza principală, iar extracția ei nu îți garantează dinți drepți.
Ortodonții cer totuși uneori extracția, dar din alt motiv. Ca să nu apară o forță imprevizibilă în spatele arcadei chiar în perioada de retenție, când rezultatul e încă fragil. E prudență, nu certitudine.
Ce vede medicul pe radiografie și de ce contează atât de mult
O radiografie panoramică e punctul de plecare. Arată toate cele patru măsele, unghiul lor, adâncimea, relația cu vecinii și cu structurile importante.
Când ceva pare aproape de nervul alveolar, se merge mai departe cu o tomografie cu fascicul conic, care dă o imagine tridimensională. Acolo se vede exact dacă rădăcina e lângă canal, deasupra lui sau chiar în jurul lui.
Diferența dintre cele două investigații nu e un moft. E diferența dintre a ghici și a ști.
Un medic care se uită atent la imagini îți poate spune înainte de intervenție cam cât va dura, dacă va trebui secționat dintele, cât os se îndepărtează și care sunt riscurile reale în cazul tău. Dacă cineva îți propune extracția fără să se uite la nimic, ridică o sprânceană.
Când se scoate și când se ține sub observație
Nu toate măselele de minte trebuie scoase. Ideea că fiecare om trebuie să rămână obligatoriu fără toate patru e depășită, iar ghidurile actuale sunt mult mai nuanțate.
Se scot când sunt înclinate în așa fel încât atacă vecinul, când produc infecții repetate, când sunt cariate și inaccesibile pentru tratament, când au chist asociat sau când sunt un obstacol în planul ortodontic.
Se pot păstra când sunt verticale, funcționale, curățabile și fără semne de problemă. Se pot păstra și când sunt complet incluse, adânc în os, fără nicio comunicare cu gura, la un pacient care vine regulat la control.
Vârsta contează și ea, apropo. La douăzeci de ani rădăcinile nu sunt complet formate, osul e mai elastic, vindecarea e mai rapidă. La cincizeci, aceeași măsea e o intervenție de alt calibru.
Dacă ai douăzeci și ceva de ani și ți s-a spus că ai o măsea înclinată care nu deranjează încă, întrebarea corectă nu e dacă doare acum. E dacă poziția ei o să producă probleme în deceniile următoare, iar răspunsul la asta se dă pe radiografie, nu pe senzații.
Cum arată recuperarea, fără poveștile de pe internet
Primele două zile sunt cele mai umflate. Nu neapărat cele mai dureroase, dar cele în care arăți ciudat și te simți incomod. Gheața aplicată intermitent în primele douăzeci și patru de ore ajută mai mult decât crede lumea.
Mâncarea moale, fără paie, fără fumat, fără clătit agresiv în prima zi. Cheagul din alveolă e tot ce stă între tine și o alveolită uscată, iar aia chiar doare.
De obicei în trei sau patru zile ești funcțional, iar la o săptămână ai uitat. Cazurile complicate, cu dinte orizontal și os mult îndepărtat, cer mai mult, uneori zece zile până la normal.
Ce am observat, discutând cu oameni care au trecut prin asta, e că teama e aproape întotdeauna mai mare decât realitatea. Anticiparea face mai mult rău decât intervenția. Iar cei care au avut experiențe urâte au avut, aproape invariabil, măsele într-o poziție dificilă, descoperite târziu, după ani de episoade infecțioase ignorate.
Ce merită să faci, practic, dacă ai măsele de minte
Prima chestie e să știi ce ai acolo. Sună banal, dar o mare parte din oameni chiar nu știu dacă au măsele de minte, câte și în ce poziție.
O panoramică la douăzeci de ani îți răspunde la toate întrebările astea în cinci minute. E ieftină, e rapidă, iar informația pe care ți-o dă îți poate economisi ani de probleme.
A doua chestie e să nu tratezi tăcerea drept sănătate. O măsea care nu doare poate fi în cea mai proastă poziție posibilă, iar dintele de lângă ea poate fi deja compromis fără să simți nimic.
Iar a treia, poate cea mai importantă, e să ceri explicații. Un medic bun îți arată imaginea, îți spune ce vede, îți explică de ce recomandă o variantă sau alta și îți lasă timp de gândire când timpul permite. Poziția măselei tale e o informație care îți aparține, iar deciziile bune se iau cu ea pe masă, nu pe baza a ce a pățit un coleg de birou acum trei ani.
Diverse
Exclusiv: „oferta” la mobilier care te lasă cu paguba în casă. Ce verifici înainte să semnezi și să plătești?
În Prahova, mulți cumpără mobilier pe grabă. Mutarea, renovarea sau un credit nou pun presiune. Apoi apar surprizele: uși care cad, sertare care scârțâie, miros greu în dormitor. Plătești o dată, dar repari de două ori.
Cititorii Incisiv de Prahova știu cum arată o poveste cu „documente”. La mobilă, „documentele” sunt eticheta, fișa de produs și garanția. Dacă lipsesc sau dacă vânzătorul se eschivează, ai deja un semnal. Nu e scandal de primă pagină, dar banii tăi tot dispar.
Unde se rupe, de fapt, mobilierul: materialul, îmbinarea, feroneria
Nu te opri la culoare și la mânere. Calitatea se vede în interior, nu în vitrină. Cere să deschidă sertarele, apasă pe blatul unei comode și uită-te la cant. Dacă ai voie să fotografiezi eticheta, fă-o.
PAL, MDF și mirosul care nu trece
La multe piese, baza e PAL melaminat. Aici contează clasa de emisii. Pentru plăcile pe bază de lemn, standardul european EN 717-1 fixează pentru clasa E1 limita de formaldehidă la 0,124 mg/m³. Dacă produsul nu spune nimic despre E1, întreabă direct.
Mirosul înțepător, care persistă zile întregi, nu e „normal”. Nu îl acoperi cu odorizante. Aerisește și caută cauza. Un dulap nou nu trebuie să-ți dea dureri de cap.
Îmbinări și șuruburi: testul de 30 de secunde
Trage ușor de o ușă deschisă. Dacă simți joc mare, îmbinarea cedează în timp. Uită-te la spatele corpului. O placă subțire prinsă în câteva cuie arată ieftin și rămâne așa.
La sertare, caută glisiere metalice care merg lin. Dacă se blochează din magazin, acasă nu se „rodesc”. La balamale, caută închidere lentă, dar verifică și cum stă ușa aliniată. O ușă strâmbă anunță reglaje fără sfârșit.
Dormitorul, locul unde „ieftin” te costă somn și sănătate
Mulți taie din buget la dormitor. Apoi încep durerile de spate sau scârțâitul patului. Aici nu cumperi doar un aspect. Cumperi ore întregi, zi de zi, în același loc.
Dacă vrei să compari rapid tipuri de paturi, noptiere și dulapuri, intră pe https://www.mobilier.ro/mobilier-dormitor/.
Verifică somiera. Lamelele trebuie să fie elastice și prinse ferm. Dacă patul vine cu placaj plin, întreabă cum aerisește salteaua. Umiditatea prinsă acolo duce la miros și pete.
La saltea, nu accepta „merge pentru toată lumea”. Cere fermitate și înălțime, apoi testează 5 minute. Stai pe margine și vezi dacă se lasă prea tare. O saltea bună nu te aruncă în lateral.
Lumina din dormitor schimbă tot. Pune o sursă caldă, în zona 2700-3000 K, ca să nu ai lumină de birou seara. Dacă schimbi becurile clasice, ține minte comparația simplă: un LED de 9 W dă lumină apropiată de un bec de 60 W. Scazi consumul, nu și confortul.
Acte, montaj, retur: aici apar „șmecheriile” care te ard
Nu pleca doar cu un bon mic și o promisiune. Cere factură, certificat de garanție și termen clar de livrare. În România, garanția legală pentru bunuri de consum ajunge la 2 ani. Dacă cineva îți spune „nu oferim”, cere să scrie asta. De obicei, nu mai spune.
Dacă iei online, ai drept de retragere în 14 zile calendaristice. Mulți uită. Unii vânzători mizează pe asta. Păstrează ambalajul măcar câteva zile, până vezi că totul e în regulă.
La montaj, nu te grăbi să semnezi că „totul e ok”. Verifică uși, sertare, colțuri lovite, zgârieturi. Fă poze pe loc, în lumină bună. Dacă lipsește o piesă, noteaz-o imediat, nu după o săptămână.
Dacă apar probleme, scrie reclamația pe e-mail și cere număr de înregistrare. Sunatul repetat obosește și pe tine, și pe ei. Un mesaj clar lasă urmă. Când ai urmă, ai și șanse.
Un truc simplu: plătești mai puțin doar când știi exact ce primești
Nu te lăsa păcălit de „doar azi” și „ultimele bucăți”. Un dulap bun nu se vinde pe presiune. Îl vinzi pe detalii: material, feronerie, montaj, garanție. Când le verifici, nu mai joci la noroc. Și nu ajungi să-ți faci dreptate după ce banii au plecat.
Diverse
Iluminatul Plafonului Auto: Cum Transformi un Detaliu Mic într-un Upgrade Vizibil
Există modificări la o mașină care costă mult și se văd puțin. Și există modificări care costă puțin și schimbă complet modul în care arată și se simte interiorul. Iluminatul plafonului auto intră ferm în a doua categorie — un upgrade discret, accesibil și cu un impact vizual imediat, pe care tot mai mulți șoferi îl descoperă după ce au epuizat variantele mai evidente de personalizare interioară.
Plafoniera originală cu care vine mașina din fabrică este funcțională, dar rareori impresionantă. Produce o lumină albă rece sau gălbuie, suficientă pentru a găsi cheile sau a citi o hârtie, dar fără niciun aport estetic. Înlocuirea ei cu o variantă LED modernă sau adăugarea unui sistem de iluminare ambientală la plafon transformă complet atmosfera din habitaclu — mai ales noaptea, când diferența dintre o lumină mediocră și una bine aleasă este imediat vizibilă.
Ce opțiuni există pentru iluminatul plafonului auto
Piața oferă mai multe direcții pentru cei care vor să îmbunătățească iluminatul plafonului, în funcție de buget, de nivelul de intervenție acceptat și de efectul vizual dorit.
Cea mai simplă variantă este înlocuirea becului original din plafoneră cu un bec LED compatibil. Becurile C5W, cunoscute și ca becuri sofit sau festoon, sunt cele mai frecvente în plafonierele auto și se găsesc în dimensiuni standardizate — 31mm, 36mm, 39mm sau 42mm. Înlocuirea durează sub un minut, nu necesită niciun instrument și produce imediat o lumină mai albă, mai clară și mai eficientă energetic față de becul halogen original. Este cel mai simplu upgrade posibil și, adesea, cel mai subestimat.
O treaptă mai sus se află kiturile de iluminare LED pentru plafon, care includ panouri sau module LED concepute să înlocuiască integral plafoniera originală. Aceste module produc o lumină mai uniformă și mai puternică decât un simplu bec sofit și sunt disponibile în variante cu o singură culoare sau cu funcție de reglare a intensității.
Kitul de plafon cu fibră optică — efectul cel mai spectaculos
La capătul superior al opțiunilor pentru iluminatul plafonului auto se află kiturile cu fibră optică — cunoscute în limbajul pasionaților ca „cer înstelat”. Principiul este simplu în descriere și spectaculos în execuție: sute de fire subțiri de fibră optică sunt introduse în tapițeria plafonului și iluminate de o sursă LED centrală, reproducând efectul unui cer plin de stele direct deasupra capului șoferului și al pasagerilor.
Rezultatul este unul dintre cele mai apreciate efecte vizuale din personalizarea interioară auto. Nu este un accesoriu discret — este un element de design care transformă complet atmosfera din habitaclu și care se asociază în mod direct cu interioarele mașinilor de lux din segmentul premium. Rolls-Royce, Bentley și Mercedes-Maybach sunt printre mărcile care oferă acest tip de iluminare ca opțiune de fabrică la prețuri de ordinul miilor de euro. Un kit aftermarket de calitate reproduce același efect la o fracțiune din acel cost.
Montajul unui kit cu fibră optică este mai complex decât al unui simplu bec sofit și implică de regulă demontarea parțială a tapițeriei plafonului pentru a introduce firele de fibră optică și a poziționa sursa LED central. Este o operațiune pe care un pasionat cu experiență o poate realiza acasă cu răbdare, sau care poate fi încredințată unui service specializat în tapițerie auto pentru un rezultat garantat.
Culoarea luminii — cum alegi în funcție de efectul dorit
Temperatura de culoare a iluminatului de plafon influențează direct atmosfera creată în habitaclu și merită gândită în raport cu restul personalizărilor interioare ale mașinii.
Lumina albă rece, între 5.500K și 6.500K, produce un efect modern și curat, potrivit pentru interioarele cu un design contemporan sau sportiv. Este varianta cea mai populară pentru plafonierele LED simple și pentru kiturile de bază.
Lumina albă caldă, între 2.700K și 4.000K, creează o atmosferă mai intimă și mai relaxantă — similară iluminatului interior dintr-o cameră de hotel sau dintr-un salon auto premium. Funcționează excelent în combinație cu tapiseria din piele sau cu interioarele în culori închise.
Kiturile RGB sau RGBIC pentru plafon permit schimbarea culorii după preferință, de la alb neutru la orice altă nuanță din spectru, cu efecte dinamice sau statice controlate din aplicație. Această flexibilitate le face alegerea ideală pentru șoferii care vor control complet asupra atmosferei create în interiorul mașinii.
Ce trebuie știut înainte de achiziție
Înainte de a cumpăra orice produs pentru iluminatul plafonului, câteva verificări simple evită incompatibilitățile și surprizele la montaj:
Dimensiunea becului original — pentru înlocuirile simple cu becuri sofit LED, măsoară sau verifică în manualul mașinii dimensiunea exactă a becului din plafoneră; cele mai frecvente sunt 36mm și 42mm, dar există și variante de 31mm sau 39mm
Tipul de plafonieră — unele mașini au plafoniere cu mai multe surse de lumină sau cu senzori de prezență integrați; verifică structura plafonierului înainte de a alege un kit de înlocuire
Compatibilitatea CANBUS — pe mașinile moderne, becurile LED pentru interior pot genera erori pe bord dacă nu au CANBUS integrat; alege variante specifice care elimină această problemă. Informațiile complete pot fi consultate pe pasionatulauto.ro, unde fiecare produs vine însoțit de specificații tehnice detaliate și informații de compatibilitate.
Iluminatul plafonului auto este un detaliu pe care mulți șoferi îl ignoră ani întregi, deși impactul unui upgrade bine ales este imediat și vizibil. De la simpla înlocuire a unui bec sofit cu un LED modern, până la instalarea unui kit cu fibră optică care reproduce un cer înstelat, opțiunile acoperă orice buget și orice nivel de ambiție în materie de personalizare interioară. La Pasionatul Auto găsești soluții pentru fiecare dintre aceste variante, cu garanție 2 ani și livrare în 1–3 zile lucrătoare.
-
Exclusivacum 2 zileFamiglia Teoroc & Co.: cum se face sindicalism cu presiune, pile și tăcere
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova S.R.L.: se vând telefoane, laptopuri și funcții, cu bon fiscal de tăcere. Grădinița de cadre – sezonul XXV: de la pietriș, turnătorii și mașini „fantomă” la polițiști amanet și telefoane dispărute
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVI – „Sfântul Bogdan de Telega, tămâie pe draci și foc la foișor”
-
Exclusivacum 22 de oreIpj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova S.R.L. – Grădinița de cadre intră în sezonul XXVI: de la laptopuri amanetate la dosare ținute la sertar la Poliția Orașului Băicoi
-
Exclusivacum 2 zileSănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații
-
Exclusivacum 4 zileCumetria de Merit SRL – Poliția Română, filială de familie cu bani publici
-
Exclusivacum 5 zileO nouă aritmetică la IGPR: sindicatul cere drepturi salariale, iar nota de plată vine de la SRI



