Actualitate
Arhanghelul privatizării accelerate

Ludovic Orban e decis. În calitate de premier al României, va lista totul pe bursă. Tot ce mișcă în economia încă aparținând statului român. Iar întreprinzătorii vor scoate banii de la bancă și vor cumpăra. După care se vor comporta responsabil în noile consilii de administrație. Iar economia statului va lua avânt. Un nou paradis terestru. După cel pierdut. Chiar așa?
Orban cel Bun, așa cum îi spun bruxellezii, pentru a-l deosebi de Viktor Orban al Ungariei, proscris pentru că luptă pentru suveranitatea țării sale, a dat el însuși un bun exemplu de ceea ce înseamnă să fi întreprinzător într-o economie de piață. S-a învârtit de un venit lunar de 3.400 de lei de la o societate particulară și a reușit să-și câștige bănișorii pentru el și soția sa fără ocupație, de la o distanță de câteva sute de kilometri de locul de muncă. Semna condica electronic. Și a trăit bine-merci, ca un om modest, din această sumă alocată lunar. Ei bine, acest om politic, care a experimentat pe cont propriu, așa cum s-a priceput, virtuțile economiei de piață, liberal pur sânge, cum pretinde că este, a decis o operațiune de mega-anvergură, pe care până acum niciun Guvern nu a visat-o măcar și anume trecerea în privat a tot ceea ce mai aparține statului din economia României. Această mare traversare, extrem de spectaculoasă, se va face simplu, prin intermediul bursei. Printr-o simplă întorsătură de condei. Ludovic Orban, adică Orban cel Bun, va arunca pur și simplu pe piață societățile deținute de stat, sub forma unor pachete de acțiuni. La început, 10-20%. Apoi, rând pe rând, totul va fi scos la tarabă. Pentru că statul e cel mai prost administrator. Iar privatul, cel mai bun. După care România va înflori. Care sunt premizele acestui demers istoric? Și care sunt capcanele?
Patronul cunoscutei publicații Bursa, Florian Goldstein, cunoscut de toată lumea drept Mache, m-a contactat după primul demers editorial pe care l-am făcut pe această temă. Cu intenția de a-mi stârpi din rădăcină orice reticență. Eu afirmasem că nu prea încurajăm în acest fel capitalul românesc. Pentru că acesta este mult prea modest. Grație unei politici economice și financiare care, în loc să-l încurajeze, l-a descurajat, și a unei politici penale, care l-a stârpit de-a dreptul. Și mi-am manifestat îngrijorarea că statul român își va pierde cu desăvârșire orice urmă de suveranitate, în momentul în care toate asseturile de care dispune orice stat independent vor primi ștampila capitalului străin. Nu este chiar așa, mi-a explicat Florian Goldstein. După care mi-a enumerat, conform propriilor prognoze, miliardele de care mai dispun capitaliștii români în țară, în paradisuri fiscale sau sub saltea, precum și miliardele pe care milioanele de români aflați peste graniță le-ar putea investi în acțiuni cu valoare garantată și asigurată, oferite prin listarea la bursă a companiilor deținute de stat. Și mărturisesc că argumentele sale m-au pus pe gânduri. Și ia să vedem cum ar fi, dacă ar fi.
Cum ar fi dacă românii ar dispune, sub diverse forme, de lichidități în valoare de sute de miliarde de euro? Cam cât ar valora companiile deținute în prezent de stat? Și dacă, seduși fiind de un proiect economic de mare anvergură, în care totul zbârnăie și produce profit, ar decide să cumpere în masă acțiunile care urmează să fie listate la bursă? Ce garanții există că economia României se va transforma astfel într-un paradis?
Teoretic, totul este posibil. Pentru că, nu-i așa, în timp ce statul e un prost administrator, privatul este un bun administrator. Încă de la începutul anilor 1990, am fost hrănit și crescut în această iluzie deseori promovată de regretatul Dinu Patriciu, care o mai însoțea și cu expresia privind tăiatul cozii câinelui. Adică un proces rapid și definitiv de catapultare a economiei României total etatizată într-o economie a viitorului total privatizat. Și mult timp am crezut în această paradigmă extrem de ușor de înțeles. Până când au avut loc primele privatizări. Și apoi următoarele. Urmărind procesul, prin care, de dragul de a accelera ritmul trecerii la economia de piață de tip capitalist, au fost privatizate accelerat o serie întreagă de societăți mari, mijlocii și mici, am înțeles că situația nu este chiar atât de simplă cum pare. Am înțeles că sunt destui funcționari de stat, mergând până la cei mai înalți, guvernanții, dispuși, în schimbul unor câștiguri pe cât de consistente, pe atât de ilegale, să privatizeze nu la liber, ci dirijat și interesat, nu în raport cu efectele ca atare ale privatizării, ci cu câștigurile obținute astfel în mod ilegal. Am mai înțeles că totul o ia alandala, dacă lucrurile sunt scăpate de sub control și nimeni nu mai urmărește în ce măsură au fost respectate condițiile din contractul de privatizare. Mult prea târziu am aflat că funcționarii statului, obligați să verifice modul în care cumpărătorii asseturilor și-au îndeplinit angajamentele, au închis ochii din neglijență, din incompetență sau contra cost și, loviți de orbul găinii, nu au mai observat că România a căzut pradă jafului organizat. Și pentru a nu rămâne doar la o formulare teoretică, voi da exemplul Petrom. Una dintre cele mai mari și mai puternice companii românești dintr-un domeniu strategic, cel energetic, a fost achiziționată de OMV, o companie austriacă de câteva ori mai mică, în baza unui caiet de sarcini și a unor obligațiuni contractuale, care niciodată nu au fost onorate. Și care a fost urmarea? Niciuna. Nici o autoritate a statului român nu a îndrăznit să sancționeze OMV. Ce să mai vorbim de rezilierea contractului de privatizare, care s-ar impune cu vârf și îndesat? Asemenea exemple de nefuncționare a mecanismelor de protecție aflate la îndemâna instituțiilor statului sunt nenumărate. Și aruncă în aer orice proiect de genul celui preconizat de Ludovic Orban, atâta timp cât sistemul de control și de sancțiune nu este bine reglat și bine aplicat.
Ludovic Orban, înainte de a lansa o asemenea nucleară, ar trebui să facă curat în urmă. Să vadă ce nu a funcționat cum trebuie, ce a mers alandala în procesul de privatizare declanșat încă din 1990. Unde și de ce s-a blocat sistemul? Cu ce prejudicii pentru cetățeanul român și pentru suveranitatea statului? Abia după ce facem curat în urmă, știm ce trebuie întreprins, pentru ca experiența dramatică a modului în care a fost jefuită economia României să nu se repete într-o nouă etapă, deși de mai mare anvergură.
Deci Orban cel Bun, înainte de toate și înainte de a-și invoca propriul liberalism, ar trebui să-și facă temele. Începând de la prima, până la ultima lecție. Ultima lecție fiind de dată extrem de recentă. Statul român, prin Banca Națională, a pierdut peste un miliard de euro zilele trecute în urma declarațiilor iresponsabile ale lui Florin Cîțu, ministrul Finațelor, una dintre piesele grele ale Guvernului lui Orban cel Bun. Afirmând, chiar cu susținerea premierului, că finanțele României arată ca un șvaițer, că s-a produs la nivel guvernamental, sub Viorica Dăncilă, o contabilitate dublă și că sume colosale de bani nu se mai regăsesc și că economia intră astfel în picaj, nemaiputând fi păstrat în limte rezonabile deficitul, a creat panică pe piață, le-a dat undă verde speculanților, a determinat o scădere vertiginoasă a valorii leului, eveniment de urma căruia speculanții au câștigat sume colosale – și a determinat BNR să umble la rezerve, pentru a menține cursul. Un miliard de euro, stimați cititori, dintr-o singură lovitură! Iar acest Guvern, cu acest prim-ministru și cu acest ministru al Finanțelor vrea să taie coada câinelui. Și să desăvârșească marea privatizare, pe care înaintașii lor au pilotat-o dezastruos.
Așa că Mache nu are dreptate, chiar dacă are dreptate. Ca să mă exprim rabinic. Chiar admițând, prin absurd, că românii au sub saltea sume colosale de bani, pe care sunt dispuși să le investească în acțiuni ale marilor companii de stat, dacă primesc și asigurările necesare, mă îndoiesc serios 1). că ei și nu entitățile străine vor avea cea mai mare viteză și 2). că Guvernul este capabil să protejeze și nu să arunce în aer interesele statului român.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală

Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Actualitate
Baza Aeriană din SUA devine poligon de antrenament pentru Qatar: Un semnal geopolitic puternic
-
Exclusivacum 3 zile
Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 3 zile
ANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum 20 de ore
Băicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 3 zile
Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 2 zile
Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 2 zile
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 3 zile
Spitalul fantomă de la Târgu Ocna: Salarii grase pentru nimeni, pacienți trimiși la plimbare!
-
Exclusivacum 4 zile
ÎCCJ clarifică drepturile funcționarilor publici în cazul sancțiunilor disciplinare: Cercetare prealabilă și audiere obligatorii chiar și pentru „mustrarea scrisă”