Noul brânci în funcția de guvernator BNR nu a fost atribuit de Isărescu propriilor calități, sieși, ci mai degrabă procesului de a ,,SeReInventa’’ în fața oamenilor ,,serioși’’ cărora le-a mulțumit cu recunoștință pentru șansa de a mai sta 5 ani la BNR, pentru a nu îi păsa de economie. Isărescu admitea asta în mod direct săptămâna trecută: ,,mai există oameni serioși în România’’ referitor la modul în care a ajuns să fie propus parlamentului pentru un nou mandat, în opinia mea, făcând referire la mai vechi colegi, paiațe ale vechii securități, încă nelustrate. Abia acum s-a apucat să dezvolte public legenda: profitul ,,istoric’’ al BNR. Cât este hârtie de împachetat brânza și cât este gestionară ,,briliantă” a rezervei valutare – am detaliat pentru psnews, precizeaza analistul Radu Teodor Soviani.

Mugur Isărescu, briliantul de hârtie al oamenilor ,,serioși’’

Niciodată nu a simțit mai acut glonțul șuierându-i pe lângă urechea dreaptă fostul informator al Securității, Mugur Isărescu, reciclat în guvernator BNR după 1989, așa cum a simțit până la momentul întemnițării lui Liviu Dragnea în mai 2019, care, cel puțin declarativ, direct sau prin Vâlcov s-a pronunțat pentru nerămânarea lui Isărescu la cârma BNR.

Împingerea vechiului colaborator al Securității către un nou mandat de guvernator a fost o surpriză chiar și pentru Isărescu, după ce în urmă cu 2 ani a devenit publică informația că își turna colegii de la Institutul de economie mondială, la Securitate, așa cum făcea și cu ambasadorii statelor membre NATO. De altfel, e remarcabilă că acest nou brânci în funcția de guvernator BNR nu a fost atribuită de Isărescu sieși, ci mai degrabă procesului de a ,,SeReInventa’’ în fața oamenilor ,,serioși’’ cărora le-a mulțumit cu recunoștință pentru șansa de a mai sta 5 ani la BNR, pentru a nu îi păsa de economie. Isărescu admitea asta în mod direct săptămâna trecută: ,,mai există oameni serioși în România’’ referitor la modul în care a ajuns să fie propus parlamentului pentru un nou mandat, în opinia mea, făcând referire la mai vechi colegi, paiațe ale vechii securități, încă nelustrate.

Ca jurnalist, obișnuiesc să îl urmăresc cu atenția cuvenită pe singurul guvernator de bancă centrală din lume dintr-o țară în care este interzisă deținerea de funcții publice a unor foști colaboratori ai securității, falsul în declarații fiind pedepsibil penal. În această ipostază, de felcer în isărescologie (o știință care asemeni Concorde-ologiei se ocupă cu studierea modului cum ,,faima poate dispărea, iar ceea a fost odată atotputernic, poate fi uitat’’) am privit și singurele două intervenții publice ale bătrânului sicofant de după desemnarea pentru un nou mandat: săptămâna trecută, după decizia de politică monetară și astăzi, la prezentarea raportului anual al BNR pentru anul 2018. Urmărirea răbufnirilor guvernatorului mi-a permis să văd două atitudini succesive, la cald, după obținerea unui nou mandat. Prima, a fost dedicată manifestării mulțumirii, recunoștinței și gratitudinii veșnice la adresa ,,oamenilor serioși’’ care l-au ajutat, din nou. În această primă ieșire Isărescu s-a manifestat ca un bătrânel care nu a luptat cu sindromul impostorului (parcă încă se îndoia de cauzele și motivele reale ale realegerii sale trădând o frică internalizată că va fi devoalat ca o fraudă în următorul mandat). În cea de-a doua ieșire, de astăzi, Isărescu a dat dovadă mai degrabă de ignoranță pluralistică: deși se îndoiește de calitățile sale (,,am avut noroc cu inflația în 2018, poate avem noroc și în 2019), crede ferm că este singurul care se îndoiește de calitățile lui, întrucât, niciunul dintre ,,oamenii serioși’’ care l-au trimis spre un nou mandat nu a dat gândului glas. În afara oamenilor serioși, care nu externalizează ci capitalizează vulnerabilitățile lui Isărescu, pentru Isărescu mai există doar felceri și pitpalaci.

Așa s-a gândit Isărescu încă de săptămâna trecută că în noul mandat e bine să își reia practica decenală, de a prezenta negrul drept alb și de a servi lecții de înțelepciune post-factum. Întâi a făcut paradă de mediocritatea sa, prezentând-o drept ,,excelență’’. A folosit și un cuvânt pentru asta: ,,briliant’’ făcând referire încă de săptămâna trecută la ,,profitul record’’ al BNR din anul 2018, din administrarea rezervei valutare. ,,Profitul’’ a fost obținut de către ,,brilianții’’ 30 de lucrători ai BNR care administrează rezerva valutară, încercând astfel să transfere strălucirea otrăvită a profitului BNR, asupra sa. Dacă dânsul a adunat ,,brilianți’’, nu cumva domnia sa este mai briliant decât toți? Aparent au căzut în capcana lui Isărescu și agenții de presă străine, în esență, ele oferind doar o știre pentru a îi mai face să râdă pe adevărații brilianți, chiar dacă efectul temporar a fost ca Isărescu să se umfle în pene și, să se expună public, ca și când el însuși nu ar fi altceva decât un briliant de hârtie: cum să te lauzi ca guvernator de bancă centrală cu deprecierea monedei naționale?. Să explic:

Profitul istoric de care face paradă Mugur Isărescu este în suma de 1,18 miliarde de lei ,,de șase ori mai mare decât profitul anului trecut’’. Asta înseamnă un profit de 253 de milioane de Euro. Isărescu atribuie profitul ,,brilianților de la BNR’’ care au știut cum să administreze rezerva valutară. Dacă ne uităm în bilanț, într-adevăr profitul vine din poziția ,,administrarea activelor și pasivelor în valută’’, care a adus un plus de 2,08 miliarde de lei, sumă diminuată prin cele circa 455 de milioane de lei (costurile cu funcționarea BNR), cheltuieli de politică monetară (96 milioane de lei) și cheltuieli cu diferențe nefavorabile din reevaluare (313 milioane de lei). Isărescu ar vrea să ne oprim aici, dar eu nu mă opresc.

De unde sunt de fapt ,,profiturile’’ din administrarea activelor și pasivelor în valută? Pe scurt, veniturile din administrarea rezervei internaționale (valută plus aur). Și, sintetic profitul record se datorează deprecierii leului, care a generat cea mai mare inflație din Uniunea Europeană, având ca efect diminuarea puterii de cumpărare a populației și companiilor. Cu alte cuvinte, Isărescu se laudă cu profit pentru motivul pentru care ar fi trebuit demis: ratarea țintei de inflație în 2018 și perspectiva unei noi ratări în 2019, în condițiile în care ținta este și anul acesta de 2,5%, iar inflația după primele 6 luni ale anului a ajuns deja la 2,98%. Această depășire a țintei după numai 6 luni Isărescu o consideră laconic ,,bună’’ mutând discuția spre falsa ,,brilianță’’ a administrării rezervei valutare, Aici, Isărescu a fost însă la fel de briliant ca o piatră fără valoare. Uitându-ne de unde provine, vedem și de ce:

La sfârșitul anului trecut, rezerva de aur s-a menținut ca și în 2017 la 104 tone. Dar scumpirea aurului pe plan internațional (nu Isărescu a generat-o și nici nu a făcut operațiuni de majorare a rezervei), s-a datorat exclusiv evoluției prețului internațional al aurului (scumpire cu 3% în Euro), iar aceasta valora la 31 decembrie 2018 cu 123 de milioane de Euro mai mult decât la finalul anului 2017 (+573,65 milioane de lei). Mai rămân astfel 1,5 miliarde de lei din ,,performanța’’ briliantului.

Tot la sfârșitul anului trecut, rezerva valutară (euro, dolar, alte valute) plasată în principal în obligațiuni guvernamentale (o treime fiind fără randament), a scăzut la 33,06 miliarde de Euro. Din această sumă, după estimările mele, 19 miliarde de Euro erau plasamente în Euro (circa 2 treimi), echivalentul a 7,73 de miliarde de Euro erau plasamente în dolari (aproape un sfert), iar restul în alte valute. Prin urmare, profitul din administrarea acestor rezerve provine EXCLUSIV din deprecierea leului atât față de Euro cât mai ales față de dolar, fiind un profit pe hârtie, așa cum și Isărescu se dovedește un briliant de hârtie. Leul s-a depreciat față de Euro în 2018 de la 4,6597 lei până la 4,6639 lei și doar din deprecierea leului față de Euro a adus un ,,profit’’ pe hârtie de 79 de milioane de lei. Pentru că banii au stat, fără vreo brilianță, mai rămân circa 1,4 miliarde de lei din rezultate ,,briliante’’. Iar surpriza vine față de dolar.

Pe fondul întăririi dolarului și prin aplicarea unei politici monetare păguboase, Isărescu privind și în 2018 în oglinda retrovizoare și nu în față, spre perspectivele inflaționiste și modificând dobânda la leu prea târziu și prea puțin, leul s-a depreciat față de dolar în 2018 de la 3,8915 la 31 decembrie 2017 până la 4,0738 lei (dolarul fiind mai scump, într-un singur an, cu 4,75%). 

Corespunzător deținerilor de dolari, deprecierea leului față de dolar  (și lipsă de performanță în raport cu diminuarea presiunilor inflaționiste dinspre energie, deci subminarea obiectivului fundamental al BNR), deținerile în dolari echivalent a 7,7 miliarde de Euro, au adus, dintr-o simplă conversie, o ,,performanță’’ de 1,4 miliarde de lei, e drept, tot pe hârtie, nefiind rezultatul unor super-plasamente și acestă performanță pe hârtie are ca și contraparte energie mai scumpă deci inflație pentru populație și companii.

Diminuând profitul ,,briliantului’’ și cu cele 1,4 miliarde de lei din deprecierea leului față de dolar, vedem adevărata performanță a lui Isărescu în 2018: zero lei din administrarea rezervelor internaționale ale BNR și presiuni inflaționiste aruncate în sarcina populației și companiilor, în timp ce alte bănci centrale și-au mărit atât expunerea pe dolari cât și pe aur și au avut profituri REALE. Nu ca BNR.

Prin urmare, profitul ,,istoric’’ al BNR nu reprezintă decât un simplul calcul contabil: cât reprezenta rezerva internațională la cursul din 31 decembrie 2017 și cât reprezenta un an mai târziu, Isărescu greșind și la calcule, așa cum voi arăta. 

Prin urmare apare întrebarea: dacă profitul BNR este mânat de deprecierea leului față de Euro și dolar (în dauna stabilității prețurilor – obiectivul fundamental al BNR), de ce ține Mugur Isărescu să prezinte drept ,,briliantă’’ administrarea rezervei valutare, care denotă în fapt politica sa deliberată de depreciere a leului și politica sa monetară păguboasă care a consolidat România pe primul loc al celor mai mari inflații din Uniunea Europeană. Doar ca să mai prindă un nou mandat? E mai mult decât atât și nu pot fi decât trei răspunsuri sau variațiuni ale acestora pentru care Isărescu, care se dovedește în plus o pietricică a politicii monetare, se vopsește în briliant.

În primul rând, după ce a obținut garanțiile ,,oamenilor serioși’’ pentru încă 5 ani la BNR, Isărescu nu mai dă doi bani pe realitate, deformând-o prin omisiune. Al doilea motiv decurge din cel anterior: parazitează prin lăudarea unor false performanțe activitatea unei bănci centrale independente pentru a menține starea de fapt, indiferent dacă este productivă sau nu și face paradă de propria mediocritate prezentând-o drept ,,excelență’’, ,,briliantism’’. El simulează performanța chiar dacă în mod paradoxal performanța simulată de el înseamnă chiar inflație, pe care ar trebui să o stăpânească.

Iar al treilea motiv ar putea fi unul contrainformativ. Țineți minte când în ajunul dezvăluirilor că Mugur Isărescu a turnat la Securitate sub numele ,,Manole’’ că a ieșit într-un interviu în Jurnalul Național, contrainformativ, sugerând că și-a mai turnat în scris colegii, dar doar în pauzele de masă. Ceea ce mă face să cred că, foarte curând, pe lângă analiza autorilor morali ai pierderii de către România a dreptului de poansona aurul, va fi făcut un audit serios și al administrării rezervelor internaționale. Contrainformativ, Isărescu anunță ,,brilianța’’ administrării, pentru a compensa lipsa de performanță din trecut. Mugur Isărescu nu a înțeles nici acum că rolul băncii centrale este să mențină stabilitatea prețurilor și nu să raporteze profituri, pe hârtie.

Ar mai putea fi și un al patrulea motiv: compromiterea lui Isărescu. A falsificat bilanțul BNR? Doar un răuvoitor poate spune acest lucru, însă eu pot afirmă ca academicianul are probleme la adunare și la scădere în bilanțul pe care îl certifică. Iată de ce: potrivit cifrelor oficiale ale BNR, prezentate astăzi de Isărescu, în 2017, rezultatul operațional al BNR era de 946,889 milioane lei și diminuat cu cheltuieli cu diferențe nefavorabile de reevaluare (760,174 milioane lei) conducea la profitul exercițiului financiar din 2017 de 186,715 milioane lei. Ieșea totalul. În 2018, calculul similar arată că rezultatul operațional al BNR (1495,698 milioane lei) din care se scade poziția de cheltuieli cu diferențe nefavorabile de reevaluare (313,795 milioane lei) ar trebui să conducă la profitul exercițiului financiar din 2018, de 1181,903 milioane lei. Doar că, lui Isărescu, în bilanț, i-a dat 1183,363 milioane lei, înregistrând o eroare în bilanțul oficial de 1,46 milioane de lei. Desigur, brilianții mai fac în acte oficiale și erori și mai și răspund pentru ele, dar nu mă pot abține să nu îl întreb pe Isărescu: de ce a simțit nevoia să umfle profitul BNR?

Răspunsul nu poate fi despărțit de motivul pentru care Isărescu a simțit nevoia să prezinte drept ,,brilianță’’ deprecierea leului față de Euro și dolar (în fapt o lipsă de performanță a sa cu efect în confiscarea prin inflație mai mare a unei părți din puterea de cumpărare a populației) și mai ales de faptul că, Isărescu, având susținerea ,,oamenilor serioși’’ îl doare în cot dacă vreunul s-au altul relevă că academicianul briliant are probleme de aritmetică, atâta timp cât domnia sa își consolidează statutul de cel mai longeviv guvernator de bancă centrală dintr-o țară NATO în care este interzisă ocuparea acestei funcții de către turnători ai securității. (Paul D.).