Actualitate
Uniunea Europeană: De unde s-a pornit ? Unde s-a ajuns ?
(PRELUARE INPOLITICS.RO):
Mai întâi, să reamintim pe scurt începuturile UE. Americanii au început construcţia UE, actualul imperiu european, imediat după cel de-al doilea război mondial. SUA şi Marea Britanie au câştigat aproape în întregime pacea, deşi războiul împotriva lui Hitler şi a aliaţilor săi a fost câştigat mai ales de URSS cu imense sacrificii umane. URSS s-a ales totuşi cu întreaga Europă de Est, în care era şi România. Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) a fost fondată în 1951 prin Tratatul de la Paris şi era compusă din Franţa, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg şi Olanda. Tratatul de la Paris a intrat în vigoare la 23 iulie 1952.
CECO era dublura economică a NATO, structură politico-militară. NATO fusese creat la 4 aprilie 1949. Scopul NATO a fost definit de primul său secretar general, lordul Hastings Ismay : „să-i ţină pe ruşi în afară, pe americani înăuntru şi pe germani sub tutelă”. Membrii Comunităţii Europene au fost mai întâi membri NATO, aşa cum s-a întâmplat şi cu fostele ţări comuniste înainte de aderare, după destrămarea Uniunii Sovietice, a Pactului de la Varşovia şi a CAER. Nu e deloc exclus ca atunci, la sfârşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50, să fi fost gândită actuala UE ca un nou Imperiu Roman de Răsărit, un nou Bizanţ, în subordinea şi sub controlul Imperiului Roman de Apus (SUA).
Prin Germania de Vest, cu noua sa capitală la Bonn începând din 1949, un stat aflat complet sub control american şi care nici azi nu a reuşit pe deplin să scape de statutul de „protectorat”, la fel ca Germania de Est (cu capitala la Berlin Est) faţă de Rusia până în 1989, SUA a reuşit să-şi subordoneze (prin ONU, NATO, UE, OCDE, GATT, prin dolar, Banca Mondială, FMI etc.) fără mari dificultăţi întreaga Europă Occidentală. Cele două imperii, cel transatlantic (SUA) şi cel de Apus (Vestul Europei), au format aşa-numitul „Occident”. Odată cu reunificarea Germaniei, negociată şi susţinută de ruşi şi de americani, iniţial nu şi de francezi şi de britanici, s-a accelerat construcţia Uniunii Europene. Germania, care era deja un gigant economic dar un pitic politic, a prevăzut, a anticipat singură evoluţia noii construcţii, care se rostogolea implacabil în favoarea ei. Graţie „pălăriei” UE, Germania a reuşit să se debaraseze treptat de tutela SUA. Iar UE arată astăzi ca un nou Sfânt Imperiu Roman de Naţiune Germană.
Construcţia UE aşa cum o cunoaştem azi a luat viteză abia după 1991, după dispariţia URSS şi reapariţia Rusiei. În 1992, la 7 februarie, a fost semnat Tratatul European, Tratatul de la Maastricht, tratatul fondator al Uniunii Europene, de către cele 12 ţări ale CEE care constituiau al doilea nucleu de bază al viitorului imperiu, cel de astăzi (celor şase ţări fondatoare li s-au adăugat, în etape, Regatul Unit, Danemarca, Spania, Grecia, Irlanda, Portugalia). Următorul pas major a fost naşterea euro (la 1 ianuarie 1999, sub formă scriptică), monedă pusă în circulaţie la 31 decembrie 2001. Între 2004 şi 2006 s-a încercat şi s-a ratat punerea în operă a Tratatului Constituţional, Constituţia europeană. Franţa şi Olanda au respins prin referendum – şoc şi groază ! – ratificarea noii Constituţii europene. Problema s-a rezolvat totuşi, fără votul democratic, la iniţiativa preşedintelui francez Nicolas Sarkozy, prin Tratatul de la Lisabona (2007). Atunci a început, la vedere, deriva antidemocratică a UE. România şi Bulgaria semnaseră deja anticipat, la 25 aprilie 2005, la Luxemburg, ratificarea Constituţiei europene (respinsă de poporul francez şi de cel olandez), înainte de aderarea lor la UE.
Odată cu marea criză financiară declanşată în 2008, UE a început să scârţâie vizibil. A apărut din toate părţile contestarea monedei euro, făcută vinovată de toate relele. O monedă care nu are în spate un buget european comun, nu are un ministru de Finanţe, o fiscalitate comună. Are doar o Constituţie vagă şi necreditabilă, votată în birouri obscure, şi nu de către naţiunile europene. Mai rău, moneda euro nu le aduce beneficii decât Germaniei şi Olandei, în schimb, provoacă pierderi şi disconfort economic tuturor celorlalţi. Germania, prin care SUA a condus construcţia europeană, ar fi reuşit să atragă pentru ea însăşi şi indirect pentru americani toate avantajele, lăsându-le celorlalţi membri UE, în mai mică sau mai mare măsură, doar costurile şi pierderile. Această fază e încă în derulare.
Între timp, partidele aşa-zis populiste sau naţionaliste din Polonia, Ungaria, dar şi din Italia, Austria, Franţa sau Olanda au ajuns fie să constituie majorităţi, fie să incomodeze decisiv majorităţile proeuropene (Franţa, Olanda). Lovitura de început a descompunerii UE a venit însă din Marea Britanie, cu votul său pentru Brexit. Votul pentru Parlamentul European din mai 2019 se anunţă a fi unul al tuturor pericolelor. Cu excepţiile notabile ale României şi Maltei, care nu vor trimite în PE eurosceptici, eurofobi sau de-a dreptul antieuropeni, toate celelalte state se pregătesc să aleagă masiv asemenea „animale politice” imposibile, absurde din punctul de vedere al construcţiei europene. După diverse proiecţii şi calcule, suveraniştii, populiştii, naţionaliştii, euroscepticii se vor regăsi în PE, după 26 mai, între 20 % şi 40 %. Deci, probabil, în jur de 30 %.
Principala justificare expusă a construcţiei iniţiale europene – numită succesiv Comunitatea Cărbunelui şi Oţelului (6 ţări), Comunitatea Economică Europeană (12 ţări) şi UE de azi (27 sau 28 de ţări) – a fost împiedicarea unui nou război devastator. Adevărata motivaţie a fost controlul Europei Occidentale de către o SUA care câştigase cel de-al doilea război mondial şi preluase controlul aspra Europei prin faimosul Plan Marshall. Dar America de azi a preşedintelui Trump ameninţă cu abandonarea NATO şi îl trimite în Europa pe Steve Bannon, fostul şef de campanie al lui Donald Trump, să-i susţină pe suveranişti şi pe eurosceptici. Unii văd şi în această iniţiativă o nouă tentativă a SUA de a continua să controleze continentul european.
De partea lor, globaliştii, neoliberalii, progresiştii vor să „salveze” Europa (Édouard Husson – „Quatre scénarios pour ce qui attend les avenirs possibles de l’Europe d’ici 2024”, atlantico.fr, 9 mai 2019). Ca şi în România, centralizarea excesivă a deciziei, care ar trebui lăsată celor din teren, regiunilor, e poate principala slăbiciune a UE chiar înaintea mult contestatei monede euro. Modelul american al melting-pot-ului nu funcţionează în Europa, e refuzat de toate naţiunile, care, spre deosebire de Statele Unite, au tradiţii civilizaţionale şi culturale milenare. Sub acest aspect, americanii le apar europenilor cam cum ar fi putut să le apară bizantinilor barbarii otomani. De altfel, prin abandonarea UE de către Marea Britanie (putere maritimă, la fel ca SUA şi Japonia), UE va fi controlată, dacă va supravieţui, doar de cuplul germano-francez (puteri de uscat, la fel ca Rusia). Apropierea UE de Rusia (economică, politică şi militară) şi îndepărtarea ei de SUA şi de UK vor fi inevitabile. La orizont se profilează viitoarea mare putere economică a lumii, China, care în 2049 va sărbători 100 de ani de la preluarea puterii de către Mao. Probleme mari, de viitor, la care merită să reflectăm pe rând.(Petru Romoşan)
Actualitate
Drone, sisteme antiaeriene și vehicule electrice: imagini din prima zi a expoziției AUSA 2026
Companii internaționale din industria de apărare au adus la Centrul de Convenții Walter E. Washington, din centrul capitalei americane, o gamă variată de vehicule aeriene și terestre pentru ediția din acest an a conferinței Asociației Armatei SUA.
Cel mai mare târg anual de profil din Statele Unite atrage mii de participanți. La ediția din 2026, exponatele includ numeroase drone și tehnologii anti-drone, alături de echipamente militare de mari dimensiuni. Iată câteva dintre momentele surprinse în prima zi a expoziției.
Un câine de asistență întâmpină vizitatorii
Patriot, câine aflat în pregătire pentru a fi repartizat unui veteran rănit după încheierea antrenamentului, îi întâmpină pe participanți în fața standului Shield AI.
Brawlr: lansator reconfigurabil pentru apărare antiaeriană
Sierra Nevada a prezentat sistemul de apărare antiaeriană Brawlr — lansator reconfigurabil de armament, cu mecanism rotativ pe baterii. Expoziția a inclus atât sistemul, cât și o muniție prezentată în detaliu.
Vehicule electrice și muniție de artilerie
Oshkosh a expus un vehicul electric Joint Light Tactical Vehicle. Hanwha Defense USA a prezentat, la rândul său, proiectile de artilerie de 155 mm.
Supraveghere și drone cu decolare verticală
AEO Night Hawk Systems a adus un ansamblu de supraveghere ale cărui senzori urmăreau persoanele aflate în apropiere pe podeaua expoziției.
Deasupra vizitatorilor a fost suspendată și aeronava fără pilot VAPOR, produsă de AeroVironment. Sistemul este un elicopter fără pilot, cu un singur rotor, propulsie complet electrică și decolare și aterizare verticală.
Anvelope pentru Lună și optică pentru arme
Goodyear a expus o anvelopă robustă, cu un design neobișnuit, destinată explorării lunare.
Standul Colt Optics a atras numeroși participanți, care au privit un panou cu zeci de puști de asalt echipate cu sisteme optice specializate.
Actualitate
Armata americană îşi rafinează sistemul de achiziții: O nouă etapă în eficientizarea birocrației
La doar un an după o restructurare majoră a sistemului de achiziții, Armata americană a implementat noi ajustări la nivelul portofoliilor de armament. Măsura, deşi de o amploare mai redusă, urmăreşte optimizarea proceselor interne şi conformarea la cerințele legislative recente.
Eliminarea barierelor birocratice
Principalul obiectiv al noii strategii este eliminarea unui nivel de birocrație care intermedia relația dintre Executivii de Portofoliu pentru Achiziții (PAE) și managerii de program. Această reorganizare vine ca răspuns direct la prevederile Legii Autorizării Apărării Naționale (NDAA) pentru anul 2026, având rolul de a asigura o sincronizare mai strânsă între echipele care se ocupă de achiziții și componentele operaționale ale forțelor armate.
Rolul esențial al noilor structuri: Program Manager Executives
În cadrul acestor schimbări, structurile cunoscute anterior sub numele de Capability Portfolio Executives (CPE) au fost redefinite ca Program Manager Executives (PME) și au fost repoziționate pentru a lucra direct alături de PAE. Această schimbare strategică vizează o mai bună gestionare a programelor, fără a crea o structură de raportare ierarhică rigidă care să blocheze activitatea managerilor de program, aceștia din urmă fiind cei care interacționează nemijlocit cu militarii din teren. Oficialii subliniază că PME-urile sunt vitale pentru gestionarea sarcinilor zilnice și pentru sprijinirea managerilor de program, oferind o structură similară cu cea din mediul corporativ (CEO/COO), menită să accelereze luarea deciziilor.
Profesionalizarea achizițiilor și rezultate imediate
Un alt pilon al reformei impuse de legislația din 2026 vizează certificarea riguroasă a tuturor oficialilor implicați în procesul de achiziții. Dacă anterior doar o parte dintre aceştia dețineau acreditările necesare, noua directivă impune ca toți executivii să fie „oficiali de achiziții certificați”, în timp ce adjuncții acestora vor proveni din roluri operaționale sau din centre de excelență. Prin concentrarea cerințelor, resurselor și autorității decizionale sub umbrela PAE, Armata elimină „transferurile secvențiale” care încetineau procesele în trecut, oficialii raportând deja primele rezultate concrete ale acestei abordări integrate.
Actualitate
Cine controlează piața jocurilor de noroc online din România și ce obligații au operatorii licențiați
Un cazino sau o casă de pariuri nu poate accepta legal jucători din România doar pentru că deține o licență emisă într-o altă țară. Pentru a opera pe piața locală, compania trebuie să îndeplinească cerințele legislației românești și să dețină licența și autorizațiile necesare emise de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc.
Controlul nu se oprește, însă, în momentul autorizării. Operatorii trebuie să respecte în continuare reguli privind verificarea jucătorilor, protecția minorilor, plățile, autoexcluderea, securitatea platformei și desfășurarea jocurilor.
ONJN este instituția care supraveghează piața jocurilor de noroc
Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc este autoritatea specializată care reglementează și supraveghează această industrie în România. Instituția acordă licențe și autorizații, verifică activitatea operatorilor și intervine atunci când aceștia nu respectă legislația.
În cazul jocurilor de noroc online, nu este de ajuns ca un site să fie disponibil în limba română, întrucât nu demonstrează automat că operatorul funcționează legal. Platforma trebuie să aibă dreptul de a oferi servicii jucătorilor din România. Cei care vor să înțeleagă mai bine rolul ONJN și reglementarea jocurilor de noroc pot găsi informații suplimentare pe InfoCazinouri.ro.
Legislația face și o distincție între companiile care organizează efectiv jocurile și firmele care furnizează servicii industriei. Operatorii care exploatează jocuri de noroc dețin licențe clasa I, în timp ce clasa a II-a acoperă anumite activități conexe, precum software-ul specializat, găzduirea platformelor sau procesarea plăților.
O licență nu este același lucru cu autorizația de exploatare
Pentru a funcționa legal nu este suficient ca un operator să obțină doar licența de organizare. OUG 77/2009 prevede obligativitatea deținerii atât a licenței de organizare, cât și a autorizației de exploatare corespunzătoare activității desfășurate.
În procesul de autorizare sunt analizate compania, persoanele implicate în administrarea acesteia, infrastructura tehnică și modul în care vor fi organizate jocurile. Pentru activitatea online există cerințe adiționale legate de sistemele informatice.
Operatorii de jocuri de noroc la distanță trebuie, de asemenea, să opereze printr-un sediu permanent înregistrat aici. Prin urmare, faptul că o companie are sediul principal într-un alt stat nu o scutește de obligațiile impuse pentru piața românească.
Jucătorii trebuie să aibă minim 18 ani
Una dintre obligațiile de bază ale operatorilor este împiedicarea accesului minorilor la jocurile de noroc. O persoană trebuie să aibă cel puțin 18 ani pentru a participa legal.
În mediul online, operatorii trebuie să verifice identitatea jucătorilor pentru a confirma, printre altele, că aceștia au împlinit vârsta de 18 ani. Platforma trebuie să știe cine folosește contul și să poată solicita informațiile și documentele necesare pentru verificarea identității.
Contul de joc este personal și nu poate fi creat, transferat sau utilizat în numele altei persoane. Datele furnizate la înregistrare trebuie să aparțină jucătorului care folosește contul.
Verificarea identității are și un rol financiar
KYC sau „Know Your Customer” este procesul prin care operatorul confirmă identitatea jucătorului și verifică dacă datele furnizate la crearea contului sunt reale. Aceste controale sunt necesare atât pentru respectarea limitei de vârstă de 18 ani, cât și pentru prevenirea fraudelor și a spălării banilor.
De regulă, jucătorului i se pot solicita un act de identitate și, în anumite situații, documente suplimentare. Verificări mai amănunțite pot apărea dacă există diferențe între informațiile din cont și documentele prezentate, dacă sunt identificate tranzacții neobișnuite sau dacă operatorul trebuie să stabilească proveniența fondurilor.
Astfel de verificări pot avea loc inclusiv înaintea procesării unei retrageri. Solicitarea documentelor nu înseamnă automat că operatorul refuză plata, ci poate face parte din verificările obligatorii înainte ca retragerea să fie aprobată.
Depunerile și retragerile trebuie să poată fi urmărite
Controlul unei platforme online include și circuitul banilor. Operatorul trebuie să păstreze evidențe privind conturile jucătorilor, sumele depuse, mizele, câștigurile și retragerile.
Acest lucru este important atât pentru supravegherea activității, cât și în cazul unei dispute. Dacă un jucător reclamă, de exemplu, că o retragere nu a fost procesată sau că soldul contului s-a modificat incorect, istoricul operațiunilor poate fi verificat.
Și jucătorul ar trebui să păstreze confirmările tranzacțiilor și mesajele primite de la operator atunci când apare o problemă. În cazul unui conflict, data, suma și istoricul comunicării sunt esențiale.
Autoexcluderea trebuie respectată de operatori
Legislația românească prevede mecanisme prin care o persoană poate solicita autoexcluderea de la jocurile de noroc.
Operatorii au obligații privind persoanele autoexcluse și nu pot trata solicitarea ca pe o simplă preferință a clientului. Sistemul urmărește să împiedice continuarea participării atunci când jucătorul a cerut în mod expres să nu mai aibă acces.
Pe lângă autoexcludere, platformele pot oferi și alte instrumente de joc responsabil, precum limite pentru depuneri, pierderi sau sumele pariate într-o anumită perioadă.
Site-urile fără licență pot ajunge pe lista neagră
ONJN poate identifica platformele care oferă jocuri de noroc în România fără dreptul legal de a face acest lucru. Domeniile respective pot fi incluse pe lista neagră a instituției, iar accesul la acestea poate fi restricționat.
Din 2025, legea interzice și anumitor furnizori licențiați să ofere servicii domeniilor aflate pe această listă atunci când accesul jucătorilor din România nu este blocat.
Prin urmare, supravegherea pieței nu urmărește numai operatorii care au deja licență. Sistemul încearcă și să limiteze accesul companiilor neautorizate la infrastructura, serviciile și clienții de care ar avea nevoie pentru a funcționa pe piața românească.
Licența presupune obligații pe toată perioada de funcționare
Autorizarea unui operator nu reprezintă o aprobare permanentă acordată fără alte verificări. Respectarea legislației trebuie să continue atât timp cât compania oferă jocuri de noroc în România.
Operatorii care nu respectă legislația riscă amenzi, iar în cazurile mai grave pot rămâne fără licență sau autorizație. OUG 82/2023 a prevăzut, de exemplu, revocarea licenței pentru operatorii existenți care nu făceau dovada, în termenul stabilit, că îndeplinesc noile cerințe privind societatea înregistrată în România sau sediul permanent.
Pentru jucător, acesta este și motivul pentru care verificarea unui operator nu ar trebui să se rezume la logo, reclame sau notorietatea brandului. Elementul decisiv este dacă platforma are dreptul să funcționeze în România și se află sub supravegherea autorităților competente.
-
Exclusivacum 2 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 13 oreBatman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum 2 zileDosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 4 zileLa MAI, familia se întemeiază cu acordul șefului. Pentru reîntregire, aduceți un „indicator la schimb”!
-
Featuredacum 3 zilePrimele mega-secrete ale României: M.A.I. – cine ia sporuri de 50% și de ce e atât de grav să afle prostimea
-
Exclusivacum 4 zilePolițist cu cântarul, la datorie: cât lemn bagi în sobă, atâta „ordine publică” ai!
-
Exclusivacum 3 zileGuvern demis, USR decis: austeritate la MEDAT, lux la IAR Brașov




