Social
Stiai ca batranetea poate fi frumoasa? Afla cum sa ai grija de cei in varsta chiar daca nu poti fi mereu aproape de ei!
Cu siguranta ai vazut acele filme americane in care persoanele varstnice de la caminele de batrani se distrau copios, dansau, participau la diverse jocuri de societate iar, uneori , reuseau sa isi gaseasca un suflet pereche. Mai pe scurt, isi traiau o a doua tinerete. Caminele sunt spatii destinate varstnicilor unde acestia pot beneficia de inalte servicii de calitate. Ingrijire medicala, socializare, mancare proaspata, gatita si orice altceva au nevoie.
Batranii nostri, tot mai singuri!

Scenariile din filmele americane chiar se pot transforma in povesti reale, iar varstnicii pot avea parte de batraneti fericite, in spatii frumoase, curate , alaturi de alte persoane de aceeasi varsta.
Realitatea pe care o traim astazi este una in care multi varstnici raman singuri. Fie pentru ca au copii si nepoti plecati in alte tari, iar ei nu vor sa isi paraseasca locuinta in care au stat o viata, fie pentru ca au ramas singuri dupa moartea sotului/ sotiei si nu mai au rude . Unii dintre ei ajung la o varsta inaintata cand, pur si simplu nu mai au cum sa isi poarte de grija. Nu intotdeauna viata ofera ocazia de a fi aproape de copii, nepoti sau de sufletul pereche. In astfel de cazuri, singurateatea devine apasatoare, iar pentru o persoana varstnica, ce ramane singura poate fi destul de deprimant. Pentru a nu cadea prada sentimentelor negative, socializarea si atentia alaturi de o ingrijire medicala adecvata pot avea un efect benefic asupra psihicului , dar si a intregii stari de sanatate.
Daca ai in familie astfel de cazuri este important sa stii faptul ca la un camin de batrani, orice persoana , indiferent de afectiunile medicale isi poate gasi locul, linistea, dar si prieteni. Este posibil sa te lovesti de un refuz prompt cand vei face propunerea. Acest lucru se intampla deoarece, de cele mai multe ori batranii sunt reticienti si tematori. Ar fi bine sa mergeti sa faceti o vizita impreuna , astfel , bunicul, bunica sau orice alta persoana care ar urma sa beneficieze de serviciile unui astfel de camin, va stie exact cum arata si nu isi va face o idee deformata, nici nu se va baza pe ce a auzit de la alte persoane.




Cu siguranta ii va placea sa vada ca are gradina, bucatarie, o camera mare , cineva care sa ii gateasca si o gramada de alte persoana de aceeasi varsta cu care poate socializa. Iata cateva din avantajele unui astfel de amplasament:
- Ingrijire medicala adecvata oferita de persoane calificate
- Spatii interioare moderne si spatii exterioare destinate relaxarii
- Activitati de recreere si socializare organizate frecvent
- Petreceri date cu ocazia zilelor de nastere
- Siguranta ca mereu este cineva care poate oferi ajutor in caz de nevoie
Pe scurt, un astfel de camin poate fi considerat o vacanta binemeritata pentru cei care au ajuns la o varsta venerabila. Nu mai gatesc, nu mai fac curatenie, nu mai spala haine, sunt mereu supravegheati de cadre medicale, socializeaza, vorbesc cu cei dragi si ii primesc in vizita de fiecare data cand vor acest lucru.
sursa pt prima poza:https://pixabay.com/images/search/elders/
sursa pentru celelalte poze: https://www.batranetifericite.ro/
Exclusiv
De la revoluția opaițului la „Patinoarul privat”: aceeași mână, aceeași schemă, alt tun pregătit în Ploiești
Schema „soacra fericită” – manual de îmbogățire la umbra Consiliului Local
În timp ce ploieșteanul de rând sare gropile și plătește facturi la căldură pentru calorifere reci, în culisele orașului se pregătește un nou record la proba „tun cu teren public”. Iar scenariul nu e nou, doar decorul se schimbă: ieri, un teren cedat generos pe numele soacrei; azi, ochii mari și umezi atintiți pe Patinoarul de la Sala Sporturilor.
Conform informațiilor și documentelor obtinute, povestea începe demult, în 2006, când un consilier local – ulterior senator, specializat în combinații – își făcea deja ucenicia la școala „Cum să pui laba pe terenuri publice fără să pară că ești tu”.
Pe ordinea de zi a ședinței Consiliului Local din 28 februarie 2006 apărea, aparent banal, un proiect privind concesionarea unui teren „în vederea extinderii unei construcții existente”. Nimic spectaculos, până vezi cine figura ca viitor beneficiar: soacra consilierului, doamna M.E., trecută frumos în acte ca și concesionar.
Desigur, pentru a nu da de bănuit, alesul nostru local s-a abținut de la vot. Elegant, „mâini curate”. Doar că, surpriză: când s-a ajuns la avizul de extindere a construcției, numele care apăreau erau ale lui A.M. și ale soției acestuia, G.M. Soacra a dispărut brusc din peisaj, ca un figurant care și-a făcut treaba și iese din cadru.
Mai târziu, după ani de „maturizare politică”, pe ordinea de zi răsare un alt proiect: terenul concesionat – același – urmează să fie vândut. Cui? Fix aceluiași A.M. Ciclul vieții în varianta imobiliară: de la soacră de vitrină la proprietar cu acte în regulă.
Patinoarul, noua pradă: cum se repetă „manevra” cu alt peisaj și aceiași actori
Fast forward în prezent. Fostul senator, campion la artificii administrative, nu mai e simplu beneficiar de extinderi, ci deja proprietar fericit de terenuri de tenis lângă Patinoarul de la Sala Sporturilor din Ploiești. Și, ca orice personaj care a prins gustul combinațiilor, nu se poate opri la fileu: acum țintește direct patinoarul.
Conform informațiilor obținute de Incisiv de Prahova, se pregătește o nouă „operă legislativă” în Consiliul Local: concesionarea Patinoarului, pe același principiu deja testat cu succes în trecut. Adică: azi concesiune pe numele „altcuiva”, mâine extindere, poimâine vânzare, iar la final proprietate privată obținută cu aer de legalitate și parfum de combinație.
Diferența? Atunci era soacra. Acum, terenurile de tenis de lângă patinoar sunt deja în buzunar, iar patinoarul e doar piesa lipsă din puzzle-ul imobiliar. Nu e nevoie de doctorat ca să înțelegi că se pregătește „rotunjirea” proprietății, cu tot cu gheață, vestiare și ce mai prinde pe lângă.
Consilierii de serviciu: cine va semna noul tun sub masca „dezvoltării”
Întrebarea care plutește acum prin aerul poluat al Ploieștiului nu este dacă se încearcă o nouă combinație, ci cine va pune semnătura pe ea din actualul Consiliu Local. Că schema e aceeași ca în 2006:
- teren public „identificat” ca fiind „nefolosit eficient”;
- o concesiune băgată pe ordinea de zi, eventual cu beneficiari care nu deranjează optic (soacre, firme de casă, paravane);
- abțineri pudice de la vot, pentru a bifa „moralitatea”;
- și, la final, transformarea concesiunii în proprietate, printr-un nou proiect de hotărâre, strecurat discret printre alte puncte plictisitoare.
Diferența e doar că, între timp, protagonistul a trecut prin toate rolurile: de la consilier local la senator, de la „om al orașului” la beneficiar constant al generozității cu terenuri publice. Iar acum, după ce a marcat terenurile de tenis, Patinoarul ar fi doar cireașa de pe tortul înghețat al intereselor personale.
Cine va fi consilierul „inspirat” care va semna și susține proiectul de concesionare a Patinoarului? Public, se va vorbi, ca de obicei, despre „dezvoltare”, „modernizare”, „valorizarea unui activ al municipiului”. În culise însă, rețeta e simplă: „îți știu promisiunile, știu cui servește proiectul, și știu cine numără terenurile”.
Ploieștiul – orașul unde legea se ocolește în cercuri perfecte
Gravitatea situației nu stă doar în faptul că un fost senator, cu istoric clar de terenuri obținute prin manevre cu soacre și concesiuni, își întinde acum tentaculele spre Patinoar. Problema reală este practica: ocolirea legii prin combinații „la limită”, în care litera legii este ciuntită până devine compatibilă cu interesul privat.
Incisiv de Prahova a mai documentat astfel de situații în care interesul public era folosit ca decor, în timp ce adevăratul beneficiar era deja știut dinainte de primul vot. Patinoarul de la Sala Sporturilor, în loc să fie modernizat transparent, cu respectarea legii și cu beneficii clare pentru comunitate, riscă să devină doar o altă poveste de spus la rubrica „Așa s-a mai furat un colț de oraș”.
Iar dacă în 2006 scenariul a funcționat, astăzi se mizează pe aceeași nepăsare a ploieșteanului obosit, care n-are timp să citească hotărâri de Consiliu Local, dar are timp să sară peste gropi și să plătească taxe pentru un oraș care se topește, bucată cu bucată, în buzunarele unora.
De la opaiț și gropi, la patinoar și tenis: aceeași „viziune” pentru Ploiești
Nu e întâmplător că protagonistul acestei noi afaceri imobiliare este același care a fost în centrul scandalurilor cu deșeuri, salubritate și războiul împotriva ecranelor LED, descrise pe larg de Incisiv de Prahova. Când nu poți administra un oraș, începi să-l „gestionezi” pe bucăți: un teren aici, un contract acolo, o concesiune mai încolo.
După ce a contribuit la transformarea Ploieștiului într-un depozit de gunoaie și într-un muzeu al panourilor ruginite, acum pare că vrea să-l transforme și într-un pol privat de agrement: tenis, patinoar, totul „în familie”. Orașul rămâne cu gropile, cu bezna și cu aerul irespirabil; „vizionarii” rămân cu terenurile.
„Vom reveni”: avertisment pentru cei care cred că tunurile se mai dau pe șest
Jocul pare clar, piesele sunt aproape toate la locul lor, iar tentativa de concesionare a Patinoarului din Ploiești miroase a manevră repetată, nu a proiect de interes public. Singura necunoscută: cine are curajul să își asume, cu semnătură, acest nou tun, știind că schema anterioară cu terenul concesionat soacrei și ajuns la A.M. este deja publică?
Incisiv de Prahova urmărește cu atenție acest subiect și a documentat cronologia primului teren, tocmai pentru ca ploieștenii să recunoască, din timp, când vechea „rețetă” este reîncălzită și servită ca „dezvoltare urbană”.
Până atunci, ploieșteanul e invitat să privească atent nu doar la gropi, opaițe și panouri ilegale, ci și la ordinea de zi a Consiliului Local. Pentru că, după cum s-a dovedit deja, în Ploiești nu doar gunoaiele dispar peste noapte, ci și terenurile publice.
Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Prezidențiabilul pe trecerea de pietoni: când Fota parchează, legea trebuie să se dea la o parte
Baronul bordurii: fost consilier prezidențial, surprins în flagrant de… Codul Rutier
Dacă ai fost consilier al președintelui României și secretar de stat în Ministerul de Externe, în anumite minți pare că devii, prin miracol birocratic, superior Codului Rutier. Realitatea din mijlocul Bucureștiului l-a trezit însă brusc pe Iulian Fota: nu l-au aplaudat trecătorii, ci l-a amendat poliția, conform relatărilor Sindicatului Europol, care a făcut public incidentul.
Domnul Fota a parcat regulamentar doar față de propria importanță: fix pe trecerea de pietoni, în plin centrul capitalei. Pentru pietoni, pentru lege, pentru bun-simț – era, practic, un obstacol cu CV.
Circ la bordură: “Nu aveți minte!” – discursul unui fost înalt demnitar către un polițist rutier
În loc să își recunoască greșeala ca orice cetățean prins cu mașina aruncată pe zebră, prezidențiabilul de ocazie a ales varianta clasică a privilegiatului: scandal lângă autospeciala de poliție.
Potrivit celor relatate de Sindicatul Europol, Iulian Fota a produs un mic spectacol stradal, condimentat cu apostrofări la adresa polițiștilor rutieri, cărora le-a transmis, printre altele, că “nu au minte”.
Cu alte cuvinte, polițiștii au avut tupeul de a aplica legea în loc să facă plecăciuni la CV și să lase trecerea de pietoni la dispoziția ego-ului parcat neregulamentar.
Nesimțiții în uniformă: aplică legea și la VIP-uri! Inadmisibil!
Într-un exercițiu rar de normalitate, polițiștii rutieri au făcut exact ceea ce scrie în fișa postului: au tratat un fost consilier prezidențial exact ca pe un simplu șofer. Asta, desigur, este o ofensă majoră la adresa “statutului social”.
Sindicatul Europol remarcă, deloc ironic, că “nesimțiții de polițiști rutieri” nu mai țin cont de personalitățile din fața lor și aplică legea “la fel ca pentru orice alt cetățean”. Cum să nu te superi, dacă tot ce ai învățat o viață este că funcția scutește de amendă?
Final de reprezentație: 1.000 de lei amendă și 30 de zile fără permis
Epilogul acestui mic pamflet urban este mai puțin spectaculos pentru protagonist: pentru injuriile adresate polițiștilor și nerespectarea dispozițiilor agentului rutier, Iulian Fota a încasat o amendă de 1.000 de lei și a rămas 30 de zile fără permis de conducere, după cum a precizat Sindicatul Europol.
Adică exact ce ar păți și un muritor de rând care decide să transforme trecerea de pietoni în loc de parcare personal, iar polemica cu poliția în sport de weekend.
Morala: zebra nu e covor roșu, iar Codul Rutier nu citește CV-uri
Cazul Fota nu e doar o “banală contravenție”, ci oglinda unui reflex vechi: unii politicieni și foști demnitari cred că strada le aparține, iar polițistul rutier e decor, nu autoritate.
Iar când, din când în când, câte un agent “fără minte” își permite să aplice legea și la cei cu funcții trecute în curriculum, rezultatul e un mic circ la bordură. Diferența e că, de data aceasta, circul se termină cu proces-verbal, nu cu aplauze. (Cerasela N.).
Featured
Radiografia unui colaps anunțat: Industria românească, prinsă între scăderea drastică a comenzilor și criza sectorului energetic
Economia națională traversează un moment de o gravitate extremă, semnalele de alarmă venind direct din inima sectorului productiv. Potrivit unei analize semnate de jurnalista Claudia Marcu în Cotidianul Național, cele mai recente date statistice indică o tendință de declin care ar putea împinge industria românească spre un prag critic, pe fondul unei contracții severe a cifrei de afaceri și a volumului de comenzi noi.
Declinul energetic: Inima economiei bate tot mai slab
Prăbușirea cea mai vizibilă se înregistrează în sectorul energetic, un pilon care până recent asigura stabilitatea sistemului economic. Conform datelor oficiale furnizate de Institutul Național de Statistică (INS) și citate de Ziarul Național, industria energetică a raportat o cădere „catastrofală” a cifrei de afaceri, cu o scădere de 10,6% în luna februarie 2026 față de aceeași perioadă a anului precedent.
Această prăbușire nu este una izolată, ci afectează întregul lanț valoric: de la extracția și procesarea combustibililor, până la producția și distribuția energiei electrice și a gazelor. Nici industria extractivă nu a scăpat de acest trend negativ, înregistrând un regres de 7,6%, în timp ce industria prelucrătoare continuă să piardă teren, cu o scădere de 3% în primele două luni ale anului 2026.
Seceta de comenzi: Fabricile românești, rămase fără „oxigen” comercial
O altă vulnerabilitate majoră a industriei naționale este reprezentată de scăderea comenzilor noi, fenomen care prefigurează o perioadă de inactivitate sau chiar de închidere pentru multe unități de producție. În luna februarie 2026, comenzile noi din industria prelucrătoare au înregistrat o scădere nominală de 3,2%, însă pe anumite segmente declinul este mult mai accentuat.
Cele mai îngrijorătoare cifre vin din zona bunurilor intermediare, unde comenzile s-au prăbușit cu 11,5% în primele două luni ale anului. Această „cădere în gol” afectează și industria bunurilor de uz curent și pe cea a bunurilor de folosință îndelungată, semnalând o scădere a apetitului pentru consum și o blocare a circuitelor economice între companii. În acest peisaj sumbru, singura creștere marginală, de doar 0,1%, a fost raportată în industria bunurilor de capital, o cifră mult prea mică pentru a compensa restul pierderilor.
Prețul social al crizei: Șomajul crește, în timp ce numărul salariaților se subțiază
Dincolo de cifrele reci ale cifrei de afaceri, criza industrială începe să erodeze stabilitatea socială a României. Datele INS, analizate de Ziarul Național, arată că rata de ocupare a populației cu vârste între 20 și 64 de ani a scăzut la 69,0%, marcând un regres față de anul anterior. Mai grav este faptul că economia a pierdut deja peste 13.000 de salariați într-un singur an, în timp ce numărul șomerilor a depășit pragul de jumătate de milion de persoane.
Cu o rată a șomajului urcată la 6,1% – o creștere semnificativă față de perioada precedentă – România se confruntă cu o realitate dură: industria și construcțiile, sectoare care absorb peste 32% din forța de muncă, nu mai pot susține ritmul angajărilor. În lipsa unor măsuri urgente de redresare, avertizează analiștii, ceea ce vedem astăzi ar putea fi doar începutul unui fenomen de dezindustrializare cu consecințe pe termen lung asupra nivelului de trai al tuturor românilor.
-
Exclusivacum 3 zileFEUDA DIN JILAVA: SINDICATUL CARE NU APĂRĂ, CI ÎNGROAPĂ. CUM S-A TRANSFORMAT SNPP ÎN „COOPERATIVA” DE ȘANTAJ ȘI CURĂȚAT RAHATUL LUI „ROSSO”
-
Exclusivacum 2 zileIPJ PRAHOVA SI MIRACOLUL DE LA DRAJNA: CUM SĂ AI ZERO DOSARE, DAR MERITE DEOSEBITE ȘI RECOMPENSE DE ZIUA POLIȚIEI (I)
-
Exclusivacum 23 de oreSINDICATUL SNPP – „FAMIGLIA” ȘI DINASTIA CĂTUȘELOR: Cum să fii umilit pe banii tăi sub sceptrul „Împărătesei” de la Jilava și al „Vătafului” de la Mărgineni
-
Exclusivacum 4 zileBINGO PE 10 MILIOANE DE EURO: Ploieștiul se îneacă în gunoi, dar dansează la fanfară sub bagheta „Independentului” mut și a Magicianului de la Hale!
-
Exclusivacum 4 zileMAREA DEZINFECȚIE A BARONULUI NAN: CUM SE SPALĂ URMELE DE FECALE TEHNOLOGICE LA COCA-COLA PLOIEȘTI ÎNAINTE DE „ZBORUL” CĂTRE ȚĂRILE CALDE!
-
Exclusivacum 3 zileBINGO PE MUNTELE DE GUNOI: Ploieștiul, orașul unde „Independentul” Polițeanu și „Magicianul” Ganea joacă „Alba-Neagra” cu 10 milioane de euro și sănătatea cetățenilor!
-
Exclusivacum 4 zileGENERALUL „VRAJA-MĂRII” ȘI ALCHIMIȘTII NORILOR: FERMIERII CER PROBA CU NEURONUL PENTRU „PLOILE DE 20%” FABRICATE LA RADIO!
-
Exclusivacum 23 de oreDelirul măririi la umbra gratiilor: Cum să-ți rupi gâtul vânând funcții pe care nu le pricepi



