Actualitate
E Gabriela Firea un Oprescu doi?
Răspunsul corect la această întrebare extrem de provocantă este și afirmativ și negativ. În mod paradoxal, în același timp. Depinde doar din ce perspectivă privim lucrurile. Doctorul Sorin Oprescu a candidat și a câștigat Primăria Generală a Capitalei din poziția de independent. Și, tot ca independent, a candidat și la prezidențiale. A fost dislocat de către DNA, în urma unei anchete falsificate, pentru că sistemul dorea să-i pregătească terenul lui Cristian Bușoi. Nu a fost să fie. Dar Gabriela Firea? Va face aproximativ aceeași pași?
Situațiile prezintă asemănări și deosebiri. Gabriela Firea, ca și Sorin Oprescu, a deținut funcția de vicepreședinte al Partidului Social Democrat. Ambii au fost o vreme personalități de primă mărime ale acestei formațiuni politice. Ambii au intrat în coliziune cu liderul partidului. Și au fost scoși pe tușă. Prima deosebire survine însă prin faptul că Sorin Oprescu a candidat și a câștigat Primăria Generală a Capitalei ca indepednet, cu susținerea însă a populației PSD din București, în rândul căreia era extrem de popular. Gabriela Firea a câștigat la un mare scor Primăria Generală a Capitalei, când se afla pe creasta valului PSD. Deci cu susținerea necondiționată a întregului aparat de partid. Și, evident, cu un vot masiv a bucureștenilor.
Menținându-ne la o temă legată de Primăria Generală a Capitalei, mai trebuie să consemnăm și faptul că Oprescu a condus, în condițile în care existau primari și majorități în consiliile de sector non-PSD, uneori chiar ostile acestei partid, dar a avut totuși abilitatea să negocieze cu adversarii politici, beneficind și de aura sa de independent, astfel încât mandatul său a funcționat în condiții relativ bune, până când binomum SRI-DNA a intervenit cu brutalitate punându-l sub cătușe pe primarul general. Situație extrem de gravă și nesancționată până în prezent, dacă ne gândim că avea a doilea număr de voturi după cel al președintelui. În schimb, Gabriela Firea nu s-a confruntat cu Direcția Națională Anticorupție ca instrument politic. Ea a intrat în coliziune cu președintele PSD, după ce a ajuns primar general al Capitalei. Oprescu ar fi candidat cu certitudine pentru un al doilea mandat, pe care avea toate șansele să-l obțină. Și Gabriela Firea, am convingerea, va candida pentru un nou mandat probabil ca independent și poate câștiga în anumite circumstanțe.
Alte asemănări și deosebiri între cei doi există în ceea ce privește intenția de accesare a alegerilor prezidențiale. Sorin Oprescu, aflat pe val, pentru că primise cel mai mare număr de voturi după cel al președintelui de atunci, s-a gândit firește că are toate șansele de a
câștiga alegerile pentru Cotroceni. Deși la acea dată existau candidați PSD pentru această funcție, mai bine profilați decât avem acum. A candidat, dar nu a ajuns în turul doi. Gabriela Firea a admis, pentru prima dată la începutul acestei săptămâni, că nu este deloc exclus să decidă să candideze la sfârșitul acestui an pentru funcția prezidențială. La sfârșitul acestui an, când vor avea loc alegerile, ea va fi, ca și acum, primar general al Capitalei. Va avea așadar, cum a avut și Oprescu la timpul său, o excelentă platformă mediatică pentru lansarea în această competiție. Anunțul este făcut în termeni care nu pot scăpa unei analize atente. Ea afirmă răspicat că, dacă va candida, o va face pentru a-l elimina din competiție pe Liviu Dragnea. Ce șanse are, în comparație cu șansele pe care le-a avut Sorin Oprescu?
Când Sprin Oprescu și-a anunțat intenția de a candida la prezidențiale, în PSD nu se întâmpla nimic deosebit. Partidul nu era măcinat, cum este acum, de lupte interne. Iar la vârful său nu existau persoane controversate sau contestate pe drept sau pe nedrept. Gabriela Firea anunță posibilitatea de a candida la prezidențiale într-unul dintre cele mai complicate momente din istoria recentă a PSD. Aici trebuie să deschid o paranteză. În ciuda aprehensiunilor constante pe care le am față de Victor Ponta și față de majoritatea partenerilor săi politici, care, ca și el, sunt oameni ai „sistemului”, trebuie să admit în mod obiectiv că Pro România este un partid, care se conturează a deveni eligibil în alegerile viitoare. Forța acestuia nu are cum să scadă până la alegerile prezidențiale, dar, în schimb, poate să crească. Victor Ponta și Pro România, cu aproape toți oamenii proveniți din PSD, se confruntă cu un președinte al partidului socialist a cărui popularitate este în continuare destul de grav afectată de condamnările penale pe care le-a suferit, mai degrabă pe nedrept decât pe drept, dar și de politica internă a acestuia, lipsită de orice deschidere și transparență, din ce în ce mai închisă și mai controversată. Este un fapt de necontestat: Liviu Dragnea nu atinge pentru moment gradul de popularitate și de eligibilitate necesar, pentru a se lansa într-o competiție prezidențială, dacă aceasta ar avea loc mâine. Este adevărat, până spre sfârșitul anului, mai este timp pentru o schimbare. Dar nu prea mult.
În raport cu electoratul de Stânga al frontului PSD, Gabriela Firea deține în mod indiscutabil și constant prima poziție în ordinea preferințelor cetățenilor. Greu de presupus ca vreun lider PSD sau un alt afiliat al acestui partid să o poată egala. Când Firea admite că ar putea candida la prezidențiale, nu glumește deloc. A făcut-o după ce și-a evaluat cu atenție șansele.
Dacă Firea va candida, rămâne sub semnul întrebării aparentența ei la PSD. În principiu, ea trebuie să candideze ca independentă, întrucât e clar că Liviu Dragnea, care conduce cu mână de fier PSD, nu va admite să se retragă din cursă, să nu opteze eventual pentru un alt partener politic și să o susțină pe Gabriela Firea. Pentru a candida ca independentă, ea trebuie să părăsească PSD. În mod formal. Dar ieșirea din PSD înseamnă implicit renunțarea la mandatul de primar peneral. Pentru că așa e legea. Ai ajuns primar pe listele unui partid? Vrei să rămâi primar, rămâi în partid fie că-ți place, fie că nu-ți place. Dar dacă că rămâi în partid, cum Dumnezeu mai poți candida ca independent pentru cea mai înaltă funcție în stat?
Ieșirea din dilema de mai sus se poate produce doar în ultimul moment. Gabriela Firea, care beneficiază de o excepțională notorietate, nu are nevoie să se înscrie mai devreme în cursă, pentru a se face cunoscută opiniei publice. Ea poate să facă acest lucru bine-merci în ultimul moment prevăzut de lege. Moment în care ea
își va anunța demisia de la Primăria Generală, urmând să-și consacre timpul rămas campaniei electorale prezidențiale. Același lucru l-ar face, între noi fie vorba, și dacă ar candida ca pesedistă. E clar că în ambele ipostaze trebuie să se autosuspende, pentru a se consacra bătăliei pentru Cotroceni.
Dacă va câștiga prezidențialele, Firea va merge la Cotroceni și, pe modelul Traian Băsescu, va susține o persoană apropiată pentru a candida la Primăria Generală a Capitalei. Ar fi o situație extrem de interesantă sub aspect politic, dacă alegerile pe București ar fi devansate față de alegerile la nivel național. Pentru că Bucureștiul plătește muzica. Și, ca atare, alege repertoriul. Și va da tonul pentru alegerile locale.
Și dacă Firea procedează astfel și nu reușește totuși să câștige Cotroceniul? Ei bine, în această situație, dacă va pierde la un scor rezonabil, dacă în prealabil va reuși să ajungă în al doilea tur, ea va avea toate șansele să intre din nou în cursă pentru Primăria Generală ca independent, după modelul Oprescu, și să câștige, cu susținera electoratelor din ambele tabere socaliste, tabăra lui Dragnea și tabăra lui Ponta. După o asemenea victorie, poziția ei politică ar putea deveni suficient de consolidată, pentru a se bate cu prima ocazie pentru președinția PSD. După ce o organizație oarecare o va reprimi în partid, peste capul lui Livu Dragnea sau după ce, în eventualitatea pierderii alegerilor, Liviu Dragnea își va fi pierdut poziția de lider.
Asistăm așadar la posibilul debut al unei desfășurări senzaționale a unei bătălii politice, să-i spunem interne, din PSD, cu impact major în politica mare.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Anunț finalizare implementare proiect: „DIGITALIZAREA ACTIVITATII SOCIETATII PESTCONTROL BUCURESTI SRL”
Actualitate
Scutul olandez pentru Europa: Destinus prezintă interceptorul Vorexon pentru eliminarea punctelor oarbe din apărarea aeriană
Compania olandeză Destinus a dezvăluit un nou sistem de interceptare a rachetelor, conceput special pentru a aborda vulnerabilitățile critice din arhitectura de apărare aeriană integrată a Europei. Denumit Vorexon, acest interceptor lansat de la sol promite să detecteze și să neutralizeze rapid proiectilele inamice, asigurând protecția activelor prioritare printr-o selecție inteligentă a țintelor.
Viteză de peste Mach 2 și precizie sub control uman
Aflat încă în faza de dezvoltare, sistemul Vorexon este proiectat să atingă o viteză maximă de peste Mach 2 și să aibă o rază de acțiune de peste 20 de kilometri. Tehnologia funcționează în cadrul unei rețele integrate de senzori și control al focului, utilizând radare externe pentru a identifica și clasifica proiectilele primite. După lansare, interceptorul beneficiază de corecții de curs pe traiectoria medie, până când propriul radar se blochează pe țintă pentru atacul final. Un aspect esențial subliniat de producători este faptul că decizia finală de angajare a țintei rămâne în permanență sub comanda unui operator uman.
Eficiența costurilor: O lecție învățată de pe frontul din Ucraina
Dezvoltarea Vorexon vine ca un răspuns direct la realitățile războiului modern, unde bombardamentele masive de artilerie au demonstrat că utilizarea interceptorilor scumpi pentru a opri rachete ieftine este nesustenabilă economic. În prezent, nicio arhitectură de apărare nu poate angaja fiecare proiectil fără a epuiza resursele financiare ale apărătorului. Vorexon urmărește să echilibreze acest raport de forțe, oferind o soluție scalabilă împotriva rachetelor de artilerie și a bombelor ghidate, care sunt produse în masă la costuri reduse.
Calendarul implementării și protecția infrastructurii critice
Destinus estimează că Vorexon va trece prin teste operaționale anul viitor, având ca țintă lansarea producției de masă în 2028. Sistemul este gândit să protejeze puncte strategice precum posturile de comandă, hub-urile logistice, depozitele de muniție și bateriile de apărare aeriană. Deși nu au fost anunțați clienți oficiali de lansare, compania a confirmat purtarea unor discuții cu mai multe state europene, inclusiv cu Ucraina, țară unde alte tehnologii ale firmei, precum racheta de croazieră RUTA Block 2, sunt deja utilizate în contextul conflictului actual.
Actualitate
Thunder: Noua eră a aviației militare – Drona autonomă care devine „camaradul loial” al elicopterelor de atac
Sectorul tehnologiei de apărare asistă la o premieră majoră prin lansarea „Thunder”, o dronă din Grupa 5 concepută să revoluționeze modul în care sunt desfășurate operațiunile aeriene. Dezvoltată printr-un parteneriat strategic între gigantul tehnologic Anduril și producătorul de aviație Archer, noua platformă este proiectată pentru a îndeplini rolul de „loyal wingman” (camarad loial), zburând alături de elicoptere de atac precum Apache sau viitoarea flotă Cheyenne.
Simbioză tehnologică: De la taxiuri aeriene la prădători autonomi
Thunder nu este doar un proiect teoretic, ci rezultatul a trei ani de dezvoltare intensă. Această aeronavă cu rotoare basculante (tiltrotor), complet autonomă și înarmată, a fost creată pe baza lecțiilor învățate din dezvoltarea aparatului cu aripi fixe YFQ-44A „Fury”. Interesant este faptul că geneza sistemului Thunder se află în tehnologia „taxiurilor aeriene electrice” dezvoltată de Archer, demonstrând o tranziție fără precedent a inovației din sectorul comercial către cel militar, special adaptată pentru „războiul de manevră” în zonele litorale.
Forță brută și precizie chirurgicală: Un arsenal echivalent cu al unui Apache
Din punct de vedere al performanțelor, Thunder se anunță a fi un monstru al eficienței. Cu o rază de acțiune și viteză comparabile cu cele ale elicopterului Cheyenne, drona dispune de o capacitate de încărcare similară cu cea a unui Apache, dar cu avantajul de a opera la altitudini superioare. Configurația sa tactică prevede grupuri de trei până la șase drone Thunder care escortează aeronavele cu echipaj uman, oferind protecție și putere de foc suplimentară.
Arsenalul este impresionant: compartimentul principal poate găzdui până la 10 rachete Hellfire, 16 muniții de tip „air-launched effects” sau 76 de rachete. Mai mult, botul aeronavei este echipat cu sisteme specializate pentru combaterea altor drone (Counter-UAS), asigurând o bulă de protecție pentru întreaga formație de zbor.
Inteligența „Lattice”: Când algoritmii mașinilor autonome cuceresc cerul
Dincolo de blindaj și armament, adevărata putere a dronei Thunder rezidă în software. Anduril a integrat platforma Lattice, un sistem bazat pe inteligență artificială care colectează și sintetizează datele de la toți senzorii pentru a crea o imagine tactică completă. Pentru a permite zborul autonom la joasă altitudine și viteze mari, inginerii au preluat și adaptat tehnologii din industria vehiculelor autonome (self-driving cars), oferind dronei capacitatea de a evita formele de relief în timp ce reacționează instantaneu la amenințările inamice.
Orizont 2030: Standardizarea războiului de manevră pe scară largă
Thunder a fost concepută pentru a fi „atritabilă” (înlocuibilă cu costuri rezonabile), facilitând desfășurarea unor cantități mari de senzori și arme pe câmpul de luptă. Designul său modular permite dezasamblarea și transportul într-un container ISO standard de 40 de picioare, putând fi livrată rapid prin infrastructura terestră, maritimă sau aeriană. Primele teste de zbor sunt programate pentru anul viitor, software-ul fiind deja verificat pe aeronave surogat în ultimii doi ani. Dacă cererea din partea forțelor armate se menține, producția de serie va debuta în intervalul 2029-2030, marcând o schimbare radicală în modernizarea aviației de atac.
-
Exclusivacum 2 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 5 zileCum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
-
Exclusivacum 4 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 4 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 3 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum 2 zile„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
-
Exclusivacum 2 zile„Specialii” din noroi și experții din pixeli: când militarii cară nămol, vitejii de internet cară comentarii




