Ca să vedeți și dvs. unde poate duce o rivalitate personală. Pentru a-l rade pe Rareș Bogdan și pentru a-i scoate din joc pe susținătorii acestuia, Ludovic Orban sacrifică cea mai importantă piesă pe tabla de joc a alegerilor locale. Capitala. Și o face temeinic. Și implacabil. Pas cu pas. În timp ce partenerul său politic, Klaus Iohannis asistă neputincios la marele sacrificiu ritual, la capătul căruia PNL își face seppuku.

Gabriela Firea conduce în continuare de la mare distanță cursa pentru Primăria Generală a Capitalei. Practic, ea nu are rival. În niciun caz Nicușor Dan nu se poate profila într-o asemenea calitate. Cred că, tocmai din acest motiv, Ludovic Orban a decis să externalizeze cea mai importantă candidatură. Să opteze pemtru un non-liberal. Pentru un neomarxist produs al serviciilor ajudecat de USR-PLUS. Dar cum s-a ajuns aici?

Dacă Orban a decis să piardă pas cu pas Capitala, voi analiza și eu, tot pas cu pas, procesul mental care l-a adus în această situație. Și o fac pentru că îl cunosc pe Ludovic Orban de 30 de ani. Știu cu exactitate și cum gândește, și cum nu gândește. Adică cum acționează instinctiv.

Ascensiunea lui Rareș Bogdan, înainte de a fi politică, a fost de imagine. Popularitea sa, câștigată în calitate de vedetă de televiziune, s-a transferat instantaneu și aparent automat într-o popularitate politică. Este un proces nu unic, dar în orice caz rarisim. Pentru că, de regulă, oamenii politici proveniți din presă rămân profund marcați de activitatea anterioară. Și au dificultăți în a dobândi într-un timp relativ scurt reflexele necesare unei lupte în interiorul partidului din care fac parte, dar și pe întreaga suprafață a bazinului electoral căruia i se adresează. În cazul lui Rareș Bogdan, transferul s-a făcut, în mod miraculos, instantaneu. Iar acest transfer a coincis cu trei mari bătălii electorale, în care fostul jurnalist a aterizat imediat după decizia acestuia de a intra în PNL. Referendumul inițiat de Klaus Iohannis, campania prezidențială câștigată de Klaus Iohannis și europarlamentarele. În toate cele trei campanii, Rareș Bogdan a fost principalul vector de imagine. S-a calificat ca un campion absolut. Nu numai în interiorul PNL, ci chiar în comparație cu întreaga clasă politică. Primele două campanii au fost legate ombilical de persoana lui Klaus Iohannis, pe care Rareș Bogdan îl susține de ani de zile aproape necondiționat, iar în cea de-a treia campanie a fost el însuși și principalul jucător, și principalul beneficiar. În aceste condiții, în lupta inevitabilă care se desfășoară în interiorul fiecărui partid, Rareș Bogdan s-a calificat automat drept o alternativă la Ludovic Orban. Cu alte cuvinte, în momentul în care Ludovic Orban dă semne de slăbiciune, există o piesă de schimb validă la conducerea partidului, în persoana lui Rareș Bogdan. Și de aici a început jocul.

Rareș Bogdan nu poate rezista în vârful valului bazându-se exclusiv pe propria sa notorietate și pe succesul atribuit lui din cele trei campanii electorale. În politică, notorietatea este efemeră iar succesul este cu rapiditate uitat. Pentru a-și consolida imaginea, Rareș Bogdan avea nevoie de un aparat de partid. Tocmai de aici a apărut ideea ca el să conducă cea mai importantă organizație PNL. Capitala. Ideea a prins cu repeziciune. Din simplul motiv că și organizațiile PNL din București aveau nevoie de un lider de talia lui Rareș Bogdan. Logic, în ciuda ascensiunii sale la conducerea europarlamentarilor populari, Rareș Bogdan ar fi urmat un traseu firesc. candidatura la Primăria Generală a Capitalei. Ar fi fost capabil să mobilizeze organizațiile de București pentru atingerea acestui obiectiv. Ar fi fost de asemenea capabil să încheie o alianță cu celelalte partide din frontul anti-PSD. Ar fi putut să câștige. Iar PNL ar fi obținut astfel o uriașă victorie. Și ar fi dat un semnal puternic și pentru marea bătălie a alegerilor parlamentare. De ce a eșuat acest proiect?

Ludovic Orban s-a speriat. Și-a imaginat, poate pe bună dreptate, că dacă Rareș Bogdan se va afla la butoanele organizațiilor PNL din București, dar și ale Primăriei Generale a Capitalei, următorul pas logic în ascensiunea sa politică ar fi fost și adjudecarea, pe modelul Traian Băsescu, a conducerii PNL. Cu atât mai mult cu cât a fost mereu în grațile președintelui Klaus Iohannis. În această situație, Ludovic Orban a avut de ales. Să facă în așa fel încât, pe mâna lui Rareș Bogdan, PNL să câștige Capitala, riscându-și astfel propria poziție, sau să sacrifice Bucureștiul, pentru a-i bara ascensiunea lui Rareș Bogdan. Și a ales.

Numai că a mers mult prea departe. L-a înlocuit printr-o adevărată lovitură de forță dată de sus în jos pe Rareș Bogdan cu o persoană insignifiantă, cel puțin din perspectivă liberală. Și a decis să paseze în fruntea organizațiilor PNL pe București o simplă marionetă. În persoana doamnei Violeta Alexandru, fostă Bau. Violeta Alexandru nu putea juca niciun rol relevant. Ea nu putea conduce cu adevărat un sistem atât de complex cum este marea organizație PNL București. Nu avea nici cea mai mică șansă de a ridica ștacheta partidului de la poziția a treia, pe treapta cea mai de sus a podiumului. Și, în mod cert, nu avea carisma necesară pentru a o contracandida cu succes pe Gabriela Firea. În schimb, putea să facă altceva. Și a făcut. I-a eliminat rând pe rând pe cei mai mulți dintre liberalii care, dacă vă amintiți, au semnat un memoriu prin care, în vara anului trecut, îi solicitau lui Rareș Bogdan să candideze pentru președinția PNL București. Cea mai spectaculoasă dintre execuții a fost cea a lui Bogdan Jelea, un vechi liberal, care și-a dobândit între altele notorietatea și în calitate de vector de opinie și analist, care se manifestă constant pe platourile televiziunilor de știri. A fost exmatriculat din PNL pentru delict de opinie. Au urmat la rând, culmea prostiei, doi consieri generali de la Primăria Capitalei. Hazem Kansou și Cristian Olteanu. Pentru a nu fi expulzați și crucificați, mulți liberali cu ștate vechi în partid au făcut o mișcare neașteptată. Au migrat spre „ciuma roșie”. S-au dus pur și simplu spre PSD și au decis să o susțină în campanie pe Gabriela Firea. Pentru a nu participa la o sinucidere colectivă alături de Nicușor Dan.

În acest moment, PNL București este practic condus de carieriști politici, cei mai mulți transferați în ultimii ani de la alte partide. Poziția de primar general este pierdută înainte de a fi disputată. Iar în ceea ce privește sectoarele, PNL nu s-ar mai putea bate teoretic decât pentru trei dintre acestea, unde aparent frontul anti-PSD pare mai puternic. Sectoarele 1,5 și 6. Admițând că ar fi câștigate, ele ar trebui în prealabil disputate politic între patru partide: PNL, USR, PMP și PLUS.

Catastrofa e iminentă. Ludovic Orban și-a atins obiectivul. L-a scos din joc pe Rareș Bogdan. În ciuda faptului că a fost silit, drept compensație, să-i cedeze poziția de prim-vicepreședinte al partidului. Este un prim-vicepreședinte fără butoane. Este un vehicul politic fără motor. Ca un fel de planor, care nu se înalță decât dacă este tractat de cineva. Și care, cumva, zboară la discreția vântului. Mișcarea însă poate avea efect de bumerang. Pentru a-l transforma pe Rareș Bogdan în planor, Orban a sacrificat nu numai alegerile locale în cel mai important sector al lor, cel al Capitalei, ci și cea mai mare organizație PNL din țară. Lovitura de bumerang vine la locale. Și, în final, la parlamentare. Pierderea organizației de București înseamnă implicit pierderea unui întreg segment relevant electoral și un semnal psihologic extrem de periculos pentru modul în care se va configura viitorul Parlament. Și viitoarea majoritate. În final, Orban se alege doar cu prelungirea propriei sale agonii politice.

Sorin Rosca Stanescu