Actualitate
MINCIUNI IN RECHIZITORIUL D.I.I.C.O.T?/ Aparatura medicala APARTINE MEDICULUI MIHAI LUCAN
Aparatura medicală performantă despre care procurorii susţin că ar fi aparţinut Institutului de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca şi pe care medicul Mihai Lucan ar fi folosit-o ilegal în clinica sa privată aparţine, de fapt şi de drept, profesorului, scrie magistratul de drepturi şi libertăţi de la Tribunalul Bucureşti în motivarea deciziei prin care a respins arestarea preventivă, scrie Evenimentul Zilei.
„În ceea ce priveşte acuzaţia de utilizare în cadrul… a unui aparat meduical performant marca…aflat în posesia…activitate ce s-ar fi realizat cu începere din cursul anului 2007 (…), reţine că aceasta nu se verifică. (…) Este de reţinut – din nou – referirea la transferul fără titlu a acelui aparat, deşi despre titlul cu care …l-ar fi avut în posesie nu se aminteşte nimic. (…) Totodată, acelaşi inculpat a precizat că aparatul…este proprietatea privată a sa, fiind dobândit prin donaţie, în anul 2006, şi l-a pus la dispoziţia … în scopuri de cercetare, lucrări ştiinţifice şi efectuarea de proceduri medicale pentru bolnavii care nu aveau posibilităţi materiale. În dovedirea celor susţinute, inculpatul … a depus un înscris în xerocopie – redactat în limba engleză (…) la data de…11.2007 prin care firma …, printr-o declaraţie (Statement), confirmă livrarea (delivered), către prof…. şi …., gratuit (free of charge in 2006) a următoarelor….(fără a pretinde compensaţii ori returnarea echipamentului menţionat: „does not claim compensation or returning of the equipment mentioned above”). Or, această apărare a inculpatului…nu numai că nu este înlăturată cu argumente în referat, dar nici măcar nu este menţionată de către procurorul de caz”, scrie magistratul de drepturi şi libertăţi în motivarea deciziei.
Mihai Lucan este suspectat că a transferat ilegal la clinica sa privată aparatură ce aparţinea Institutului de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca.
Magistratul mai spune că medicul Mihai Lucan a prezentat documente care atestă faptul că acel aparat se află în proprietatea sa, fiind primit ca donaţie.
„Audiat fiind în calitate de suspect în faţa procurorului, inculpatul declară că nu a dispus preluarea vreunui echipament de orice natură din (…) pentru a fi folosit în clinica privată (…). Totodată, acelaşi inculpat a precizat că aparatul este proprietatea privată a sa, fiind dobândit prin donaţie, în anul 2006, şi l-a pus la dispoziţia (…) în scopuri de cercetare, lucrări ştiinţifice şi efectuare de proceduri medicale pentru bolnavii care nu aveau posibilităţi materiale. În dovedirea celor susţinute, inculpatul a depus la dosar un înscris – în xerocopie – redactat în limba engleză (…), la data de (…) 11.2007, prin care firma (…), printr-o declaraţie (statement), confirma livrarea (delivered) către prof. (…) şi (…), gratuit (free of charge în 2006), a următoarelor: (…) (fără a pretinde compensaţii ori returnarea echipamentului menţionat (does not claim compensation or returning of the equipment mentioned above). Or, această apărare a inculpatului nu numai că nu este înlăturată cu argumente în referat, dar nici măcar nu este menţionată de către procurorul de caz. Mai departe, tot aici (în fapt, este vorba despre o dublă acuzaţie), reţine că procurorul de caz susţine că ‘sumele necesare achiziţionării kit-urilor necesare utilizării’ aparatului (…) au fost achitate de către Institutul (…). În opinia judecătorului de drepturi şi libertăţi, se induce ideea că acest aparat era mutat ilegal la clinica privată laolaltă cu consumabilele de care avea nevoie pentru a funcţiona, dar nu se demonstrează cum s-a întâmplat acest lucru”, susţine judecătorul.
În plus, magistratul pune la îndoială şi prejudiciul calculat de un specialist de la DIICOT în legătură cu utilizarea acelui aparat medical.
„De reţinut că, atât în declaraţia dată în faţa procurorului de caz, cât şi în declaraţia dată în faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, inculpatul a arătat că (…) a cumpărat pentru proceduri (…) consumabilele care au un preţ foarte mare şi că nu s-au folosit consumabilele achiziţionate de (…) şi în procedurile medicale efectuate în clinica privată cu acest aparat, ba chiar că a existat şi un grant care a asigurat din alte surse – evident decât cele ale Institutului de stat – plata acelor pentru crioterapie. (…) Faţă de aspectele relevate, nu poate lua în calcul menţiunile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică contabilă din data de (…), întocmit de către un specialist antifraudă detaşat în cadrul DIICOT, potrivit căruia persoanei vătămate (…) i-ar fi fost cauzat un prejudiciu în cuantum de (…) lei, reprezentând ‘costul total al instrumentarului folosit pentru un număr de (…) pacienţi care au făcut obiectul unor proceduri medicale (…) efectuate în perioada 2007-2009, cu ajutorul unei aparaturi medicale (…) aparţinând Institutului’. De altfel, procurorul de caz nu furnizează nicio explicaţie cu privire la modul la care a ajuns să reţină exact acel număr de pacienţi şi exact perioada 2007-2009, iar invocarea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică contabilă pare facilă şi – oricum – neîndestulătoare văzând împrejurările mai sus consemnate”, se mai reţine în motivare.
Medicul Mihai Lucan este acuzat de procurorii DIICOT de delapidare şi constituire a unui grup infracţional organizat, prejudiciul estimat fiind de 5 milioane lei.
Anchetatorii arată că un aparat medical performant, utilizat în tratarea diferitelor forme de cancer, a fost transferat ilegal de la Institutul de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca la o clinică privată, unde a fost utilizat timp de şase ani.
Potrivit procurorilor, reprezentanţii Institutului şi ai clinicii au dispus, în anul 2007, transferul fizic şi fără titlu al acestui aparat din sediul Institutului în cel al clinicii private, fără a întocmi niciun fel de contract în acest sens. În perioada 2007 – 2013, atât aparatul utilizat în tratarea diferitelor forme de cancer prin crioterapia ţesuturilor afectate, precum şi consumabilele aferente achiziţionate din bugetul Institutului au fost utilizate exclusiv în beneficiul clinicii private.
„Astfel, în perioada 2007 – 2009, un număr de 159 de pacienţi au făcut obiectul unor proceduri medicale (crioterapie prostatică/renală) care au fost efectuate în cadrul clinicii private cu ajutorul unei aparaturi medicale (GALIL) aparţinând Institutului şi transferată fără titlu din incinta acestei instituţii în cea a clinicii private, în condiţiile în care sumele necesare achiziţionării kit-urilor pentru utilizarea acestuia (ace speciale, heliu, argon) au fost achitate de către instituţia de stat, iar pacienţilor le-au fost percepute sume consistente de bani, cuprinse între 3.000 şi 6.700 euro/intervenţie, echivalent în lei, reprezentând atât procedura medicală propriu-zisă, precum şi kit-ul necesar reprezentat de un set instrumentar format din ace speciale plus alte consumabile specifice (butelii cu gaze – heliu şi argon), întreg setul costând aproximativ 3.800 euro per pacient”, explică DIICOT. (Irinel I.).
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală
Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Actualitate
Baza Aeriană din SUA devine poligon de antrenament pentru Qatar: Un semnal geopolitic puternic
-
Exclusivacum 3 zileBurcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 3 zileANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum o ziBăicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 3 zilePenitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 3 zileProtest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 7 oreCircul Teoroc își joacă ultima reprezentație: Lacrimi sindicale pentru „Finu” și un grad de chestor confiscat de la obraz!
-
Exclusivacum 2 zileJilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 20 de orePenitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi



