I Corps va fi prima mare structură militară echipată cu noua arhitectură digitală

După mai bine de un an de teste și experimente, Armata Statelor Unite se apropie de momentul în care va livra prima versiune operațională a sistemului Next Generation Command and Control (NGC2) către I Corps.

Procesul va începe prin selectarea aplicațiilor software care vor fi păstrate în configurația finală. Noul sistem este conceput pentru a moderniza radical rețelele de comunicații militare și pentru a permite transmiterea rapidă a datelor, a informațiilor de intelligence și a comenzilor între unități.

Comandamentul I Corps a utilizat deja unele dintre principalele aplicații NGC2 în operațiuni de coordonare și control desfășurate pentru Divizia 4 Infanterie și Divizia 25 Infanterie.

Cele două divizii au fost principalele formațiuni implicate în testarea prototipurilor NGC2, inclusiv în cadrul exercițiilor Project Convergence Capstone 6, lansate la sfârșitul lunii iulie.

O combinație între echipamente comerciale și tehnologii militare

I Corps va fi prima structură care va primi ceea ce oficialii americani descriu drept arhitectura stabilizată a sistemului NGC2.

Aceasta va combina echipamente comerciale nou introduse cu sisteme militare specializate, adaptate cerințelor operaționale. Conceptul urmărește reconstruirea de la zero a infrastructurii de comandă și control a armatei, de la schimbul de date și informații până la coordonarea operațiunilor de luptă.

În perspectivă, sistemul urmează să fie extins la nivelul întregii Armate a Statelor Unite.

Trecerea de la nivelul diviziei la nivelul corpului de armată va genera însă noi dificultăți. I Corps include patru divizii și coordonează forțe care pot ajunge, în mod obișnuit, la 12.000–16.000 de militari, desfășurate pe un teatru de operații vast, precum regiunea Indo-Pacifică.

De la lupte locale la operații pe distanțe uriașe

Un corp de armată nu este destinat gestionării unor confruntări tactice locale. Misiunea sa este să modeleze spațiul operațional, să distribuie resurse la nivel regional și să coordoneze campanii complexe, desfășurate simultan în mai multe domenii și pe distanțe maritime considerabile.

Din acest motiv, arhitectura NGC2 trebuie să fie capabilă să gestioneze un volum mult mai mare de informații și să conecteze unități terestre, forțe aeriene și navale, precum și parteneri internaționali.

Înainte ca sistemul să fie transferat către I Corps, programul trebuie să reducă numărul aplicațiilor software. Divizia 4 Infanterie a utilizat 45 de aplicații în timpul exercițiilor din luna iulie, însă configurația finală va avea considerabil mai puține.

Aplicațiile vor fi împărțite în două categorii:

• servicii comune, precum funcțiile de cartografiere;
• aplicații de bază, destinate unor misiuni specifice, cum ar fi coordonarea spațiului aerian, logistica, susținerea operațiunilor și gestionarea spectrului electromagnetic.

Interoperabilitatea cu aliații devine prioritatea centrală

Una dintre cele mai importante cerințe pentru versiunea destinată I Corps este compatibilitatea cu celelalte categorii de forțe americane și cu armatele partenere.

În regiunea Indo-Pacifică, I Corps va avea și rolul de nod comun de date pentru operațiuni multinaționale. Prin extinderea arhitecturii deschise a NGC2, armata urmărește să conecteze în timp real senzorii și mijloacele de lovire ale forțelor americane, aliaților și partenerilor regionali.

Obiectivul este obținerea unui avantaj decizional, prin furnizarea rapidă a informațiilor către comandanții care trebuie să ia decizii într-un mediu de luptă extrem de dinamic.

Implementarea va fi sincronizată cu programul de pregătire operațională al unităților. Prima etapă a introducerii software-ului este planificată pentru luna octombrie, urmând să fie completată de noi exerciții militare.

Armata vrea capacitatea de a intra imediat în luptă

Unul dintre principalele obiective ale programului este dezvoltarea unei capacități de tip „fight tonight” — posibilitatea de a utiliza noile instrumente aproape imediat, în cazul izbucnirii unei crize sau al declanșării unui conflict.

Pentru a atinge acest obiectiv, sistemul NGC2 trebuie să permită tranziția rapidă de la infrastructura tradițională de comandă și control la noua arhitectură bazată pe software.

Schimbarea nu trebuie să provoace întreruperi în fluxul de informații. Noul sistem trebuie să preia fără întârzieri operațiunile gestionate de infrastructura existentă și să permită unităților să continue planificarea și coordonarea misiunilor.

Aplicațiile trebuie, de asemenea, să funcționeze împreună cu sistemele utilizate de partenerii americani, inclusiv atunci când aceștia operează echipamente mai vechi sau tehnologii dezvoltate la nivel național.

Divizia 4 testează sistemul în exercițiul Garuda Shield

Pentru a verifica interoperabilitatea între forțele americane și aliați, Divizia 4 Infanterie participă la exercițiul Garuda Shield alături de Armata Indoneziei.

Unitatea utilizează arhitectura NGC2 atât pentru planificarea operațiunilor în timpul deplasării către regiune, cât și în cadrul exercițiilor propriu-zise.

Militarii americani și-au stabilit două obiective speciale. Primul a fost realizarea conducerii misiunii în timpul zborului. Al doilea a vizat operarea sistemului de pe nave, în condițiile în care exercițiul include și componente navale, iar operațiunile se desfășoară în zone litorale și arhipelagice.

Comandamentul de luptă începe înaintea aterizării

Sistemul permite planificarea misiunilor, actualizarea ordinelor de acțiune aeriană, stabilirea țintelor și coordonarea generală a operațiunilor înainte ca trupele să ajungă la sol.

Un comandant al Diviziei 4 Infanterie a putut participa, în timpul zborului spre Indonezia, la întâlnirile operaționale pe care le-ar fi desfășurat în mod normal la bază. Comunicarea s-a realizat dintr-un avion C-17 aflat la aproximativ 30.000 de picioare altitudine.

Menținerea fluxului de date între structurile militare a necesitat legături de comunicații între mai multe categorii de forțe. În acest caz, au fost utilizate aeronave C-17 ale Gărzii Naționale Aeriene, echipate cu sisteme de comunicații prin sateliți aflați pe orbite joase, capabile să asigure o lățime de bandă ridicată.

NGC2 ajunge și pe nave

Operațiunile maritime reprezintă o componentă importantă a planurilor din regiunea Indo-Pacifică. Pentru a testa această dimensiune, militarii americani au încercat să instaleze sistemul NGC2 pe nave ale Gărzii de Coastă.

Un distrugător al Marinei, destinat inițial integrării în exercițiu, a fost retras din regiune. În locul său, Divizia 4 Infanterie a conectat două configurații NGC2 diferite la nave rapide de intervenție ale Gărzii de Coastă, cu sprijinul Flotei Pacificului.

Sistemul nu oferă încă o conectare complet automatizată, de tip „plug and play”. Cu toate acestea, integrarea a putut fi realizată într-un timp scurt, iar comunicațiile au fost operaționale după câteva minute, inclusiv între unități aflate pe insule diferite și la bordul unor nave cu care militarii nu mai lucraseră anterior.

Arhitectura poate fi personalizată de fiecare unitate

La nivelul corpului de armată, una dintre responsabilitățile principale este coordonarea capabilităților diviziilor și brigăzilor subordonate.

NGC2 ar urma să ofere acestor unități o mai mare libertate de acțiune, printr-o arhitectură de date care sprijină conducerea descentralizată a misiunilor.

Fiecare formațiune își va putea adapta aplicațiile și configurațiile în funcție de propriile cerințe. Nevoile unui corp de armată care coordonează operații pe un teatru vast sunt diferite de cele ale unei divizii concentrate asupra unei zone tactice mai restrânse.

Această flexibilitate este considerată esențială pentru operațiunile desfășurate în regiuni vaste, cu mai multe tipuri de unități și parteneri militari.

Armata și industria continuă să ajusteze sistemul

Chiar după introducerea versiunii operaționale la I Corps, dezvoltarea NGC2 nu se va încheia.

În următoarele șase luni, Armata Statelor Unite și companiile implicate vor analiza ce elemente ale arhitecturilor existente pot fi păstrate și ce modificări sunt necesare la nivelul stratului comun de date.

Scopul este ca informația potrivită să ajungă la unitatea potrivită, la momentul potrivit, fără să suprasolicite rețelele sau personalul care trebuie să o proceseze.

Prin urmare, NGC2 nu este doar un nou set de aplicații și echipamente, ci o restructurare amplă a modului în care forțele americane colectează, transmit și folosesc informațiile pe câmpul de luptă.

Beijingul își extinde rapid flota, iar aliații SUA caută soluții pentru apărarea rutelor maritime

China își consolidează dominația navală în Pacific printr-un program de construcții fără precedent, care îi permite să depășească statele din regiune atât prin tonaj, cât și prin numărul de nave și diversitatea capabilităților desfășurate pe mare.

Între 2019 și 2023, cele mai importante patru șantiere navale chineze au construit 39 de nave de război, cu un deplasament cumulat de aproximativ 550.000 de tone. În 2024, Marina Armatei Populare de Eliberare a Chinei dispunea de 332 de nave, față de 319 în cazul Marinei Statelor Unite.

Presiunea asupra statelor din Asia de Est este amplificată de dependența economiilor regionale de comerțul maritim. Pentru Japonia și Coreea de Sud, protejarea rutelor de aprovizionare și a transporturilor comerciale a devenit o prioritate strategică.

Cele două țări trebuie, în același timp, să țină cont de programul de rachete al Coreei de Nord și de ambițiile navale ale regimului de la Phenian, care urmărește dezvoltarea unui submarin cu propulsie nucleară.

Japonia investește în apărarea antibalistică

Japonia și-a majorat constant bugetele pentru apărare în ultimul deceniu, pe fondul dezvoltării capabilităților militare chineze și nord-coreene. Tokyo a aprobat în fiecare dintre ultimii zece ani bugete record pentru apărare, potrivit documentelor bugetare japoneze.

Cel mai important program naval nipon este reprezentat de două nave echipate cu sistemul Aegis, destinate apărării antirachetă balistice. Platformele vor fi operate de Forța Maritimă de Autoapărare și vor completa distrugătoarele japoneze dotate deja cu Aegis.

Programul a fost lansat în 2020, după anularea planului de instalare a sistemului terestru Aegis Ashore.

Fiecare navă va avea un deplasament de aproximativ 14.000 de tone și va fi echipată cu radarul multifuncțional SPY-7(V)1, produs de Lockheed Martin. Armamentul va include 128 de celule verticale Mk 41, capabile să lanseze rachete SM-2, SM-3 și SM-6 pentru apărare aeriană și antibalistică.

Navele vor putea utiliza și rachete antinavă Type 12, precum și rachete de croazieră Tomahawk.

Construcția celor două platforme este deja în desfășurare. Prima este realizată de Mitsubishi Heavy Industries, iar a doua de Japan Marine United. Intrarea în serviciu este programată pentru începutul anilor 2028 și 2029.

Submarine noi și portavioane pentru avioane F-35B

Japonia continuă să-și modernizeze flota de submarine prin introducerea anuală a unei nave din clasa Taigei. Aceste submarine sunt destinate înlocuirii unităților mai vechi din clasa Oyashio.

Un alt proiect major vizează transformarea celor două nave din clasa Izumo, clasificate oficial drept distrugătoare portelicoptere, în portavioane capabile să opereze avioane de luptă F-35B Lightning II.

Navele Izumo și Kaga primesc punți de zbor modificate, cu o formă dreptunghiulară, precum și alte adaptări necesare operării aeronavelor cu decolare scurtă și aterizare verticală.

Partea din spate a punții de zbor va fi acoperită cu un strat special, conceput pentru a rezista temperaturilor ridicate generate de gazele de evacuare ale motoarelor F-35B în timpul aterizării verticale.

Conversia navei Izumo a început în 2020 și ar urma să fie finalizată la sfârșitul acestui an sau la începutul lui 2027. Lucrările la Kaga sunt programate să se încheie în anul fiscal japonez 2027, care începe la 1 aprilie.

Japonia își extinde flota de fregate și nave de patrulare

Tokyo continuă și programul de construire a fregatelor din clasa Mogami. Japonia a introdus între timp o versiune îmbunătățită a designului, selectată și de Australia și aflată în competiție pentru programul de fregate al Noii Zeelande.

Începând din martie 2027, Forța Maritimă de Autoapărare va începe să primească nave de patrulare din clasa Sakura.

Planurile nipone includ și achiziționarea unor nave de transport fără echipaj. Acestea ar urma să transporte militari și echipamente de pe insula principală a Japoniei și din Okinawa către insulele periferice din Marea Chinei de Est.

Capabilitatea este considerată importantă pentru consolidarea rapidă a garnizoanelor aflate în apropierea zonelor disputate și pentru menținerea legăturilor logistice în cazul unei crize regionale.

Coreea de Sud face pasul către submarinele nucleare

Coreea de Sud dispune de o industrie navală puternică, care a contribuit decisiv la transformarea țării într-o putere maritimă regională. În paralel, industria locală de apărare a reușit să dezvolte tot mai multe sisteme indigene pentru forțele armate.

Un obiectiv urmărit de mult timp de Seul a primit recent undă verde: dezvoltarea unor submarine de atac cu propulsie nucleară.

Decizia este legată în principal de avansul programului naval al Coreei de Nord, care urmărește să construiască un submarin capabil să lanseze rachete balistice.

Submarinele sud-coreene cu propulsie nucleară ar avea o autonomie și o rezistență operațională superioare celor diesel-electrice. Ele ar putea rămâne pe mare perioade mai lungi, ar putea urmări submarinele nord-coreene purtătoare de rachete balistice și ar putea reacționa rapid la lansările de rachete de pe teritoriul nord-coreean.

Seul dezvoltă distrugătoare de 7.000 de tone

Coreea de Sud lucrează și la o nouă clasă de distrugătoare, cu un deplasament de aproximativ 7.000 de tone.

Navele din programul KDDX ar urma să utilizeze în principal sisteme dezvoltate în țară, inclusiv:

• senzori integrați;
• sistemul de management al luptei;
• lansatoare verticale;
• rachete;
• alte componente ale arhitecturii de comandă și control.

Propulsia va utiliza însă turbina marină LM2500+G4, produsă de GE Aerospace.

Compania Hanwha Ocean a fost desemnată să proiecteze și să construiască prima navă din această clasă. Intrarea în serviciu este estimată pentru anul 2032.

Industria sud-coreeană câștigă contracte în regiune

Companiile sud-coreene își extind prezența pe piețele externe de apărare. Hanwha Ocean a fost selectată pentru furnizarea unei fregate către Thailanda, după ce a câștigat competiția în fața companiei sud-coreene Hyundai și a unor constructori navali din Singapore și Turcia.

Guvernul thailandez urmează să prezinte în septembrie detaliile suplimentare ale contractului.

Prin programele de modernizare navală, Japonia și Coreea de Sud încearcă să reducă diferența față de China, să-și protejeze rutele maritime și să răspundă simultan amenințărilor provenite dinspre Beijing și Phenian. Dată fiind amploarea expansiunii navale chineze, cele două state nu urmăresc doar să-și mărească flotele, ci și să dezvolte sisteme capabile să opereze împreună cu forțele americane și cu partenerii regionali.

Kievul vrea un sistem eficient, fără dependență de un singur furnizor

Proiectul internațional Freyja, destinat dezvoltării unui sistem de apărare împotriva rachetelor balistice, a intrat într-o etapă intensă de integrare tehnologică. Deși programul nu a produs încă demonstrații spectaculoase la doar câteva săptămâni de la lansare, partenerii implicați au avansat semnificativ în conectarea senzorilor, radarelor, sistemelor de ghidare și interceptorilor.

Inițiativa reunește 10 țări, iar Ucraina și Norvegia coordonează principalul grup de conducere. Compania ucraineană Fire Point are rolul de integrator principal al sistemului.

„Obiectivul este să selectăm cei mai buni furnizori de pe piață, să integrăm întreaga arhitectură și să adaptăm fiecare componentă pentru interceptarea țintelor balistice”, a declarat Iryna Terekh, directorul general al Fire Point.

FP-7X, interceptorul dezvoltat de Fire Point

Componenta centrală a contribuției ucrainene este racheta interceptoare FP-7X. Producătorul urmărește ca prețul unei unități să nu depășească aproximativ un milion de dolari.

În cadrul expoziției internaționale de apărare MSPO au fost prezentate machete la scară naturală ale mai multor produse Fire Point: drona cu rază lungă FP-1, racheta de croazieră FP-5 Flamingo, precum și rachetele balistice FP-7 și FP-9.

Compania susține că noul sistem trebuie proiectat astfel încât să poată integra echipamente provenite de la mai mulți producători, fără blocarea într-o arhitectură controlată de un singur furnizor.

Primul test ar putea avea loc până la sfârșitul anului

Partenerii Freyja se pregătesc pentru ceea ce au numit „zero test”, o primă verificare majoră a funcționării sistemului. Testul este planificat până la sfârșitul acestui an.

În paralel, continuă selecția unor furnizori suplimentari pentru radare, sisteme de ghidare și alte componente esențiale. Integrarea acestora reprezintă una dintre cele mai dificile etape ale programului, deoarece interceptorul trebuie să primească rapid date precise despre ținte și să opereze într-un sistem de comandă și control compatibil cu echipamente provenite din mai multe țări.

Potrivit conducerii Fire Point, evoluția proiectului nu poate fi evaluată doar prin demonstrații publice. O parte importantă a progresului se desfășoară în laboratoare și în cadrul reuniunilor tehnice ale partenerilor.

Kievul respinge dependența de tehnologii proprietare

Ucraina insistă ca viitorul sistem antibalistic să nu poată fi dezactivat unilateral de un producător și să nu depindă de o singură companie pentru mentenanță, actualizări sau operare.

„Atunci când achiziționezi echipamente de apărare antiaeriană, trebuie să te asiguri că acestea vor funcționa permanent. Sistemul nu trebuie să aibă un mecanism de oprire de la distanță și nici să depindă de tehnologia proprietară a unui anumit furnizor”, a subliniat Terekh.

Această abordare urmărește să reducă riscurile operaționale și comerciale asociate sistemelor închise, care pot limita libertatea de utilizare a echipamentelor sau pot obliga beneficiarul să apeleze la un singur producător pentru orice intervenție.

Peste 12 acorduri cu firme europene

Fire Point ar fi încheiat, în luna august, peste 12 acorduri cu companii europene din industria de apărare. Parteneriatele vizează furnizarea de radare, sisteme de ghidare și alte tehnologii necesare arhitecturii Freyja.

Compania ucraineană caută furnizori capabili să lucreze într-un ritm accelerat, impus de realitățile războiului. Terekh a afirmat că preferă partenerii care pot adopta „viteza ucraineană” și care înțeleg urgența dezvoltării unor capabilități operaționale.

„Nu avem luxul timpului și nu ne permitem să pierdem săptămâni întregi din cauza unor întârzieri administrative sau a unor pauze prelungite”, a spus ea.

Fire Point anunță un atac la peste 3.200 de kilometri

În paralel cu dezvoltarea proiectului Freyja, Fire Point a afirmat că forțele ucrainene au efectuat cel mai îndepărtat atac asupra teritoriului rus de la începutul războiului.

Compania a susținut că două drone FP-1 au parcurs mai mult de 3.200 de kilometri și au lovit instalații de gaze din nord-vestul Siberiei.

Informația nu a fost prezentată drept o demonstrație legată direct de programul Freyja, însă compania folosește operațiunea pentru a evidenția raza de acțiune a platformelor sale și capacitatea industriei ucrainene de a dezvolta sisteme fără pilot pentru misiuni la mare distanță.