Printre decedaţi sunt şi 22 de ofiţeri, inclusiv căpitanul (comandorul) Yong-Peng, mai precizează sursa citată.

Accidentul a avut loc pe 21 august 2023, când submarinul a fost avariat în urma lovirii unor capcane montate pentru navele NATO. În urma acestui incident, sistemul care asigura aerul pentru echipaj s-a defectat şi marinarii au fost asfixiaţi.

China nu a confirmat tragedia.

Submarinul nuclear chinezesc 093-417 s-a prins în capcanele puse de armata chineză, formate din cabluri şi lanţuri fixate de fundul apei. Comandantul a trimis un scafandru să elibereze nava, iar când acesta s-a întors pe submarin i-a găsit pe toţi marinarii decedaţi. (F. Jipa).

Sursă foto: Twitter

Au avut loc lupte puternice, cu pierderi grele ruseşti. Potrivit reprezentantului Serviciului de Informaţii al Apărării din Ucraina, Andrii Iuşov, a fost o operaţiune de sabotaj şi recunoaştere. „Aceasta implică anumite activităţi pe teritoriu şi întoarcerea grupului”, a precizat Iuşof.

Iuşov a menţionat şi faptul că a fost o „bătălie acerbă” ca parte a acestei operaţiuni şi au existat multe victime în rândul ocupanţilor ruşi. „Din păcate, există şi pierderi în rândul forţelor noastre speciale, dar acestea nu sunt proporţionale cu cele ale ruşilor”, a precizat Iuşov.

În clipul transmis de armata ucraineană se pot vedea şapte ambarcaţiuni rapide, de tipul skijet, fiecare având câte un operator ucrainean, cum se apropie de ţărm. (F. Jipa).

A trecut mai bine de un an şi jumătate de când Rusia a lansat un atac asupra Ucrainei. Războiul nu s-a desfăşurat cum ar fi vrut ruşii, asta dacă nu şi-au dorit cumva să sufere pierderi şi să nu poată să distrugă ucrainenii. Ruşii s-au aşteptat la un război scurt, în care să destrame armata ucraineană şi dorinţa acesteia de a rezista. Dacă dezamăgeau, ştiau că americanii, după puţin timp, ar fi crescut livrările de arme trimise Ucrainei şi ar fi riscat, astfel, un război prelungit.

Ucraina îşi apără teritoriul, deci moralul este crescut. Misiunea ucraineană a fost să forţeze o retragere rusească de-a lungul graniţei. Prima sa strategie s-a bazat pe agilitate, pe dislocarea unor unităţi mici care să atace forţele ruseşti, care se deplasau greu. Însă ruşii au mers în poziţii defensive deja pregătite, cu arme grele, astfel că strategia ucraineană a devenit mai puţin eficientă. Creşterea livrărilor de arme americane şi NATO a provocat mai multe victime, atât în poziţiile defensive, cât şi ofensive.

Războiul americano-rus a fost, cumva, diferit de războiul ruso-american. Am mai scris despre asta. Teama Rusiei a fost că forţele americane de-a lungul graniţei ucrainene ar putea ataca Moscova, la 300 de km distanţă. Americanii s-au temut că destrămarea Ucrainei ar aduce forţele ruseşti mai aproape de graniţa estică a statelor NATO, reîncepând astfel un Război Rece. De aceea, războiul are prea puţin de-a face cu Ucraina, ca să nu mai spun că a distrus ţara şi se îndreaptă spre un război rece periculos şi dureros.

Privind-o astfel, invazia rusească în Ucraina a fost, de fapt, o acţiune desfăşurată împotriva americanilor. Răspunsul americanilor a avut nu doar scopul blocării acţiunii, ci creşterea posibilităţii ca cea mai mare frică a Rusiei să se concretizeze: forţele ucrainene, cu ajutorul echipamentului american, să înainteze spre cea mai sensibilă graniţă a Rusiei. Se poate ca niciuna dintre părţi să nu fi avut drept obiective aceste acţiuni, însă niciuna nu o respinge pe cealaltă.

Prin urmare, ruşii au trecut la poziţii de defensivă. Au continuat să lanseze operaţiuni ofensive, însă acestea nu erau într-atât de puternice încât să îşi atingă obiectivele. Aceste operaţiuni s-au transformat în defensivă. Ucrainenii au încercat să desfăşoare operaţiuni ofensive, întotdeauna ţinând şi trupe deoparte, în cazul unei ofensive ruseşti neaşteptate. Ambele părţi au vorbit despre ofensivă şi au lansat astfel de operaţiuni, însă nu au avut îndeajuns de multă putere pentru a-şi menţine propria apărare. Aşadar, asistăm la un fel de război îngheţat, în care nevoia de a menţine poziţiile face imposibilă angajarea în luptă a forţelor necesare care să atingă obiectivele iniţiale. Acest tip de război se transformă într-o mocirlă politică, în care ambelor părţi le este teamă că orice acţiune ar putea avea consecinţe politice pentru iniţierea discuţiilor de pace.

Zelenski a crezut că, dacă intervenţia americană nu a împins ruşii să se retragă, atunci ar putea cel puţin să permită Ucrainei să contraatace la scară largă. Însă SUA sunt angajate în conflict într-un mod diferit: ţin Rusia departe de NATO. Vor oferi îndeajuns de multă forţă pentru a ţine ruşii la distanţă, dar nu suficientă pentru a-i distruge (n.tr. pe ruşi).

Rusia a ţinut SUA departe de graniţa sa şi cam atât. Ucraina a menţinut suveranitatea asupra unei părţi destul de mari a teritoriului său. SUA au transformat ideea unei pătrunderi a ruşilor dincolo de Ucraina să fie foarte improbabilă.

SUA şi-au atins scopul, în timp ce Rusia şi Ucraina nu au făcut-o şi nici nu o vor face. Cu toate acestea, nici nu au fost distruse (n.tr. Rusia sau Ucraina). Ucraina este, acum, o ţară divizată, însă o bună parte din ea este intactă şi ar putea revendica victoria, iar Rusia a trecut de vechea sa graniţă şi poate, de asemenea, să revendice o mică victorie. Ambele ar putea aduce motive umanitare pentru a încheia războiul.

Iar acum morţii. Şi-au dat viaţa pentru nimic mai mult decât pretinderea victoriei, dar nicio persoană raţională nu va crede că rezultatul ar fi o desconsiderare pentru cei morţi. Deci după ce s-au luptat şi apărat pentru aproape doi ani, este destul de clar cum se încheie războiul. Cât va dura până când liderii vor admite ceea ce este evident? Toţi au pierdut războiul, iar în scurt timp o vor face şi liderii. Iar acest lucru va întârzia pacea inevitabilă. (GEORGE FRIEDMAN).