Exclusiv
Despre cum se va juca şi anul acesta piesa de inegalabil succes în stagiunile trecute, „Să ne jucăm de-a controlul civil asupra SRI
În sferele înalte ale Puterii – unde aerul este rarefiat şi pestilenţial, iar vulgul s-ar sufoca, deoarece nu este imun (şi nici imund) precum zeii Olimpului politico-economic românesc – se joacă, de aproape trei decenii (care se vor împlini în 2019), pe o scenă, iniţial improvizată în grabă, ulterior îmbunătăţită anual cu noi elemente de butaforie autohtonă şi cu rafinate efecte speciale de sunet şi lumină, un teatru kafkian. Dar, cum umorul lui Kafka destabilizează respectul pe care-l impune mitologia, aşa şi cel geamăn din piesa dramaturgiei contemporane dâmboviţene, „Să ne jucăm de-a controlul civil asupra SRI!”, compromite complet şi iremediabil, printr-o exasperantă repetabilitate anuală podobnică, ideea de stat de drept şi democratic.
Şi în stagiunea 2017 (nici nu se putea altfel), piesa va fi pusă în scenă cu aceeaşi speranţă perfect justificată a organizatorilor că va avea acelaşi triumf şi se va juca cu casele închise. Deja, zilele trecute, a început punerea în vânzare a biletelor. Absurdul, ca o contrazicere, nu-i aşa!, a bunului simţ şi a gândirii logice, apare vădit încă din această fază de PR: „Adrian Ţuţuianu anunţă controale inopinate la SRI… Anunțul a fost făcut de preşedintele Comisiei, Adrian Ţuţuianu, potrivit căruia controalele vor începe săptămâna viitoare.” (DIGI 2, 14.03.2017) sau AGERPRES: „… Avem un program de control aprobat pentru întreaga durată a sesiunii parlamentare. Vom începe cu instituțiile centrale, unități centrale ale serviciului și vom merge și la direcțiile județene de informații…”. După cum singuri constataţi, elementul surpriză este asigurat! Adică, parafrazându-l pe Farfuridi:Inopinate să fie dacă cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi!
În actuala stagiune, rolul principal va fi interpretat de mult mai talentatul şi expresivul actor politic Adrian Ţuţuianu, de la tetrul din Târgovişte, care l-a înlocuit pe făgărăşanul Georgian Pop, mai sărac în exprimare scenică, cam rigid şi mult prea dependent de sufleori. Însă, a fost păstrat în distribuţie experimentatul Cezar Preda în rolul Inspectorului, tatăl lui Georg (nu confundaţi cu George Maior!).
Contribuţia esenţială a SRI cu figuranţi şi pe componenta coregrafică (cu participarea extraordinară a experimentatei Mihaela Nicola), va îmbogăţi situaţiile şi va aduce, din nou, la viaţă lumea monocromă şi majoritar absurdă a existenţei opresate din unităţile SRI.
În această coproducţie, spectacolul are marele merit de a crea o lume, nu doar la nivel declarativ; cu un limbaj de lemn şi eclectic asumat, cu legi lipsite de logică diurnă, dar perfect organice şi funcţionale în Sistem şi, mai ales, cu o impostură şi mediocritate în continuă mişcare, are menirea de a legitima un mod de lucru în intelligence. Opţiunea regizorală este perfect validă în condiţiile în care este puţin probabil ca spectatorii să nu cunoască, deja, întâmplările ciudate pe care presa le-a devoalat despre HCSAŢ şi Protocoale secrete şi neconstituţionale, abuzurile Binomului SRI-DNA, cel mai suculent şi intens mediatizat fiind cuplul amar de funcţionari bufoni col. Iancu şi procurorul Negulescu de la Ploieşti. Aşadar, provocator pentru membri Comisiei SRI este nu doar să ni le aducă în scenă, ci să creeze în jurul lor şi al nostru o lume, cea mai bună posibilă doar ca utopie, actorii noştri politici şi secreţi reuşind cu brio acest lucru. Iar plasarea, încă din titlu, în spaţiul oniric („controlul civil asupra SRI”) multiplică şi mai mult posibilităţile de interpretare în stil kafkian.
Aşadar, anticipăm schiţat câteva repere de referinţă (promiţând că vom reveni cu comentarii critice pe măsură ce se vor juca actele şi scenele piesei):
Având caracter inopinat (sic!), controalele vor fi anunţate, de îndată, cu toate detaliile, tuturor unităţilor vizate, comunicarea de la conducerea SRI conţinând şi ordine clare cu privire la „pregătirea unitară” a vizitelor tovarăşilor din conducerea de partid şi de stat. Comandanţii unităţilor, toţi umili, servili şi permanent temători că pot fi destituiţi oricând şi fără prea multe explicaţii (în SRI fiind un lux comunicarea în momentul concedierii unui cadru!), vor citi circulara cu maxima concentrare de care pot da dovadă şi, luând un aer grav, copleşiţi de măreaţa sarcină încredinţată, îi vor convoca pe locţiitori cărora, misterios, cu o voce mai mult şoptită, le va trasa sarcini clare ca noaptea. Fiecare se va ocupa de câte un segment important, fără a omite vreun detaliu care, dacă la momentul descinderii „intransigenţilor”, „imparţialilor” şi „independenţilor” parlamentari speciali, se va fi dovedit că a fost neglijat, va conduce la mazilirea inocenţilor şefi de unitate.
Să trecem în revistă câteva „activităţi” (cum le numesc ăştia din Securitatea veche sau mai nouă), atâtea câte ne permite imaginaţia noastră limitată şi sărăcăcioasă în materie de servicii secrete, dar îndelung exersată din vremea vizitelor în teritoriu ale Tovarăşului ori ale altor ştabi de la Centru de până în 1989:
- Pentru a participa la discuţii, vor fi atent şi cu mare grijă selecţionaţi (ca boabele de cafea Tchibo) câţiva dintre tinerii ofiţeri buni şi fără crâcnire executanţi, cărora li se prevede o strălucită carieră în SRI deoarece sunt obedienţi, slugarnici, supuşi, nu au „tendinţe de pălăvrăgeală” (ce le mai plăcea securiştilor sintagma asta!). Aceştia vor fi instruţi temeinic să nu care cumva, Doamne fereşte!, să scoată vreun porumbel din gură. „Specialişti” în inteligence, comandanţii vor anticipa că mucaliţii ăia din Comisie ar putea întreba, aşa de distracţie, despre existenţa protocoalelor secrete, sens în care, cu limbă de moarte, li se va ordona tinerelor speranţe să dea răspunsuri evazive şi, dacă se încăpăţânează vreun parlamentar mai nedus la Biserică să afle ceva mai concret, să se admită sibilinic că or fi existat în istorie, dar pe vremea lui Ştefan cel Mare în Moldova şi Vlad Ţepeş în Ţara Românească. Pentru un control total asupra a ceea ce vor grăi „performanţii” tineri ofiţeri, aceştia vor fi puşi să scrie câte un speech care se corectează, avizează de către locţiitori şi se aprobă de „domnu’ comandant”. Prin acest exerciţiu, se oferă tinerilor un nou exemplu de încurajare a liberei iniţiative personale şi de promovare a libertăţii de gândire !!!
- În cerc restrâns se vor face propuneri şi se va alege, din timp, o cârciumă selectă, cu specific tradiţional local, obligatoriu sigură din punct de vedere contrainformativ, cu personal verificat şi pus în dependenţă căruia – pentru mai multă certitudine şi pentru a se evita ce s-a întâmplat la paranghelia din ajunul Crăciunului 2015 de la Restaurantul-tavernă „AXA” din Strejnic (despre care unul din ospătari a „borât” tot) – i se va lua angajamente scrise că va păstra secretul lui … Polichinelle.
La cest capitol nu prea sunt probleme de identificat deoarece, în eterna şi fascinanta Românie, chiar şi în judeţele sărace şi defavorizate, deci mai puţin generoase în zone montane, Deltă ori Litoral), tot se găseşte o baltă pe malul căreia să se afle o cherhana.
- Se vor aloca din timp toţi banii din alocaţia bugetară de protocol pe anul acesta pentru a se face faţă onorabil nivelului vizitei simandicoaselor feţe politice de la Capitală şi, dacă va mai fi nevoie, domnii comandanţii şi locţiitorii vor face o scurtă chetă de completare pentru că, oricum, din orice poziţie, şi-i vor recupera cu vârf şi îndesat în timpul mandatului lor, în aşa hal încât le va mai rămâne chiar şi ceva mărunţiş pentru câte o vilă, un teren într-o zonă bună, un autoturism, două-trei. De exemplu, cel mai talentat iluzionist şi prestidigitator din istoria recentă a SRI a fost col. Marin Constantin, fost şef la Prahova până în 2014 şi, apoi, la Dâmboviţa (Să trăţi, domnu’ Ţuţuianu!) până în decembrie 2016. Acesta i-a dat clasă şi celebrului Leonard Iosefini, reuşind să scoată din joben nici mai mult, nici mai puţin de: un apartament 3 camere ultracentral Ploieşti, complet şi modern mobilat şi utilat; vilă de lux la Nistoreşti-Breaza (175 mp construiţi, parter şi mansardă, 3 dormitoare, 3 grupuri sanitare, living cu dining, bucătarie, 3 terase, 3 garaje, complet mobilată şi utilata), căsuţă de grădină, cu terenul aferent de 2000 mp cu livada si pomi-arbusti ornamentali, avand in spate padure); un imobil rezidential duplex în Cartierul de lux„Albert”, cu terenul aferent de 4800 mp; alt teren ultracentral pentru construcţii rezidentiale în oraşul climateric Breaza, în suprafaţă de 700 mp, cu toate utilităţile; reamenajarea/reabilitarea/modernizarea imobilele parinţilor şi socrilor din satul Pantazi, com. Valea Călugărească, respectiv din com. Ariceştii Rahtivani, sat Târgşoru Nou.
- Se vor mobiliza toate forţele şi resursele pentru executarea din timp a cosmetizărilor în unitate care necesită o durată ceva mai mare: cârpeli pe la zidărie, plombe asfaltice prin curte, vopsirea pereţilor (şi a gardului, să nu se vadă leopardul!) etc.
- Cu două-trei zile înaintea controlului „inopinat”, se dă alarma la Logistică: se văruiesc copacii, se vopsesc băncuţele, se mătură şi se spală temeinic până şi clanţele, se dau muştele afară din curte, se şterge praful de peste tot, se repară instalaţiile sanitare, WC-ul desemnat a fi anume destinat tovarăşilor urmând a fi conservat prin încuiere şi sigilare până la ora începerii vizitei. În hărmălaia şi agitaţia totală ca dinaintea Apocalipsei, se vor scoate de nicăieri ghivece mai mari şi mai mici cu plante care se vor alinia estetic pe holuri şi pe pervazul ferestrelor, toate menite a crea impresia unui management performant, atent şi a unei atmosfere calde, „prietenoase, prielnică pentru munca în echipă” (băi, ce ne plac cuvintele astea fancy!).
Birourile vor fi măturate şi spălate, se vor deslipi posterele cu te miri ce imagini (femei goale, Che Guevarra, caschete şi decoraţii sovietice etc.) ori mesaje din gama Must Have, care zgârie retina expiraţilor comandanţi încremeniţi în aceleaşi prăfuite tipare comuniste.
- În Ziua „Z”, se va pune în funcţiune filtrul antiterorist de la punctul de control acces în unitate, vor fi puşi de serviciu la poartă doi din cei mai isteţi şi prezentabili caporali, care vor fi împopoţonaţi cu uniforme noi spălate şi călcate „reglementar” şi cu pantofi strălucitori de atâta frecat cu peria de cremă, proaspăt tunşi, pomădaţi şi bărbieriţi.
În unitate vor fi prezente numai cadrele atent selecţionate, disidenţii, anarhiştii şi alţi militari „cu probleme”, care pot constitui un cât de mic potenţial de pericol pentru succesul vizitei, fiind trimişi în misiune, în concedii, la dracu’ în praznic …
La ora stabilită, când jeep-anele Comisiei şi SRI Bucureşti intră pe poarta unităţii, comandantul şi locţiitorii, trei personaje ţepene şi împăiate, îmbrăcaţi funebru cu cele mai bune ţoale negre pe care le-au avut în şifonier, afişând zâmbete artificiale largi, mimând neţărmurita bucurie şi onoare de a avea asemenea oaspeţi, îi întâmpină pe membrii Comisiei, supravegheaţi de generalii sosiţi de la Bucureşti, îngăimând nişte banalităţi stereotipe de complezenţă.
După cafele, trabucuri şi alte gingăşii şi dulcegărăi introductive, se trece, chipurile la verificarea „docomentelor”. Acum, să nu vă închipuiţi că-i chiar aşa, luând de bună declaraţia lui nea Ţuţu: ”… Există o tematică de control care a fost elaborată de cei care au lucrat anterior în cadrul acestei Comisii în baza acelei tematici de control. Vom verifica date, informaţii, documente, cum se întâmplă anumite lucruri care ţin de activitatea Serviciului Român de Informaţii…”. Să vă explicăm de ce nu! În primul rând, SRI nu mai lucrează pe suport hârtie de prin 2014-2015 (inclusiv din acest motiv, directorul SRI, Eduard Hellvig, doreşte să scape de structura “Transport corespondenţă clasificată”). Singurele hârtii prin unităţi sunt Planul de evacuare în caz de incendiu, Planul de pază şi apărare, câteva alte documente neoperative, precum şi cele afişate pe pereţi şi uşi pe care scrie „Păstraţi curăţenia”, „Punct colectare deşeuri”, „WC”, „Orarul de funcţionare a popotei” şi alte câteva de gen. Restul sunt, toate electronic. Doar nu o intra Ţuţuianu şi Preda pe intranet-ul SRI! În al doilea rând, că nu au permisiunea, prin lege, să acceseze documente operative. În al treilea rând, chiar de-ar avea, SRI-ul, fireşte, nu le va pune niciodată la dispoziţie, iar să le caute ei, e sinucidere curată! Aşa că li se vor flutura nişte documente cu organigrama şi nişte acte din care rezultă că unitatea funcţionează legal (ar fi culmea să fie altfel!)
Deci, despre ce vorbim?!
Aşa că, abordând o mină plictisită şi de personalităţi suficiente care trebuie să facă şi „activitatea” asta, controlorii parlamentari vor trece la discuţii formale cu unul-doi dintre tinerii frumoşi şi liberi atent selecţionaţi, mai mult sau mai puţin impresionaţi de statura interlocutorilor, cărora le vor adresa aceleaşi desuete şi tâmpite întrebări din anii trecuţi de genul: Cum te simţi la noul loc de muncă? Cum te-ai adaptat? Te-a ajutat comanda unităţii să te integrezi? Ai fost supus vreodată la vreo presiune din partea superiorilor ierarhici sau la abuzuri ?!, la care răspunsurile sunt ştiute de interogatori din start şi nici la surprize nu se pot aştepta decât dacă, Doamne fereşte!, se defectează vreunul pe loc, din cauza şocului pricinuit de împreurarea inedită în care se află.
Apoi, cu toţii, se vor precipita să încheie „controlul” şi să se îndrepte către cârciuma stabilită.
Asta e tot! Au mai bifat o acţiune de „control inopinat” cu rezultate înălţătoare.
Se vor întoarce la Bucureşti, unde vor întocmi, cu responsabilitate şi seriozitate, un raport în care vor înşira vorbe fără nicio valoare pentru buna şi corecta funcţionare a Serviciului. Iar cazurile de tip Păltânea, Bucur, Dumitrache, Gioni Popescu, Soare Ovidiu, Dumitru Zanfir, Ionel Marin, Marin Constantin, Iancu Vasile, Iancu Sabin, Coldea etc. etc. Vor răsări iar, şi iar, ca ciupercile după ploaie. Amin!
În final, ne permitem a da un citat dintr-un articol care ne-a plăcut mult al Mariei Diana Popescu, publicat marţi, 14.02.2017, în http://ultima-ora.ro/sindromul-sri-si-suspendarea-lui-iohannis/: “… Un lucru este cert: cei din SRI au slăbit instituţia, formînd grupuri infracţionale împreună cu penalii, iar SRI nu-şi va schimba substanţa decît atunci cînd Hellvig îi va înlocui pe toţi cei numiţi de Coldea. Discursul lui Hellvig seamănă leit cu cel al Codruţei Koveşi. Ambii au susţinut că este o încercare de subminare a instituţiilor, respectiv, SRI şi DNA, cu toate că dezvăluirile lui Ghiţă nu fac referire la cele două instituţii, ci strict la faptele cu caracter penal ale lui Coldea şi ale Codruţei Koveşi. RTV a vorbit despre un grup infracţional din interiorul SRI, care şantaja, chefuia şi profita, Coldea nefiind străin de afacerea cu produse farmaceutice, produse petroliere, foloase Asesoft. Însă, repet, artizanul infestării instituţiilor statului cu sindromul SRI, este Băsescu! Iohannis a luat în primire acest sistem, l-a încurajat şi-l foloseşte.”
De aceea am făcut, în debutul articolului, recurs la Kafka! Deoarece este o lume nebună, în care roata dinţată macină oase şi conştiinţe, o distopie pe care prea-bine o înţelegem, dar nu o corectăm nici în al 12-lea ceas, în care câteva personaje sus-puse gravitează într-o atmosferă densă. Albul şi negrul combinate într-un gri infinit luminat de becurile care pâlpâie stins în SRI !
Exclusiv
Fermierii din Galați se alătură revoltei împotriva sistemului antigrindină: „După oprirea lansărilor, au revenit ploile”
Nemulțumirile față de Sistemul Național Antigrindină nu se mai aud doar în Prahova și Vrancea. Din Galați, fermierul Doru Nanu contestă modul în care sunt folosite rachetele și susține că oprirea lansărilor a fost urmată de revenirea ploilor. Fost mecanic de elicoptere, cu 22 de ani de activitate în aviație și peste 2.300 de ore de zbor, acesta afirmă că sistemul poate avea un rol limitat, dar cere explicații despre efectele intervențiilor și despre stimulentele financiare asociate lansărilor.
Declarațiile sale, publicate de Revista Ferma, extind dezbaterea pornită de agricultori din mai multe județe. Fermierii cer transparență, evaluări independente și răspunsuri la întrebarea esențială: ce efecte are programul în teren și cât de bine sunt justificate cheltuielile?
„Sistemul poate fi util, dar numai în situații extreme”
Doru Nanu este astăzi inginer horticol și fermier în județul Galați. El spune că a lucrat timp de 22 de ani în aviație, ca mecanic de bord instructor, și că îi cunoaște pe unii dintre foștii colegi care activează acum în sistemul antigrindină.
Nanu nu susține eliminarea oricărei intervenții. În opinia sa, rachetele ar putea fi folosite limitat, în condiții extreme, când există un risc real de grindină pe suprafețe întinse. Critica sa vizează amploarea lansărilor, modul de remunerare a personalului și posibilele consecințe asupra circulației norilor și a precipitațiilor.
Acuzații privind plata în funcție de numărul lansărilor
Fermierul afirmă că personalul care operează în sistem ar primi, pe lângă salariul de bază, bani în funcție de numărul rachetelor lansate. El consideră că un asemenea mecanism ar putea încuraja folosirea mai multor rachete decât ar fi necesar.
„Atunci interesul lor e ca, atunci când apare o situație, să nu lanseze două-trei rachete, câte ar fi suficiente, ci 10, 12, 15. Să ia mai mult”, susține Nanu, citat de Revista Ferma.
Afirmația ridică întrebări care reclamă verificări: cum sunt remunerați operatorii, cine stabilește numărul de lansări și ce proceduri justifică fiecare intervenție? Aceste aspecte pot fi lămurite prin publicarea contractelor, a regulilor de operare și a evidențelor privind lansările.
Nanu mai susține că intervențiile repetate ar putea devia culoarele de circulație a norilor și ar contribui la apariția unor zone secetoase. El afirmă că asemenea efecte ar fi fost observate în Franța și în România, inclusiv în Galați și Vrancea. Aceste susțineri nu dovedesc, prin ele însele, o relație de cauzalitate, dar întăresc cererea fermierilor pentru studii independente și date meteorologice comparabile.
Patru ani de secetă, apoi producții mai bune
Fermierul își sprijină suspiciunile pe experiența din propria exploatație. Nanu spune că a trecut prin patru ani de secetă severă, în care nu a recoltat porumb, iar producțiile la floarea-soarelui și grâu au fost foarte mici: aproximativ 500 de kilograme la hectar, respectiv cel mult două tone la hectar.
În acest an, afirmă el, a obținut 3.900 de kilograme de floarea-soarelui la hectar. Nanu leagă această schimbare de reducerea sau oprirea lansărilor de rachete, susținând că, în ultimii doi ani, ploile au revenit, iar culturile au avut condiții mai bune.
Experiența descrisă de fermier este relevantă pentru dezbatere, dar nu stabilește singură cauza schimbărilor de precipitații. Pentru o concluzie sunt necesare analize independente, care să compare datele despre lansări cu evoluția vremii, precipitațiile și producțiile agricole din mai multe regiuni și perioade.
„Nu mai trageți, puneți plase”
În locul intervențiilor extinse, Nanu propune ca sprijinul să se concentreze asupra culturilor cu valoare ridicată, precum viile și livezile. El consideră că instalarea plaselor antigrindină ar putea limita pagubele în aceste exploatații, fără ca măsurile să vizeze suprafețe agricole mult mai mari.
Propunerea deschide o discuție despre alternativele de protecție și costurile lor: ce soluții funcționează, pentru ce culturi și cu ce rezultate? Fermierii cer ca aceste opțiuni să fie comparate transparent cu cheltuielile și beneficiile sistemului antigrindină.
Din Prahova și Vrancea, până în Galați: aceeași cerere de transparență
Criticile lui Doru Nanu se adaugă celor formulate de agricultori din Prahova și Vrancea, care au reclamat lipsa unor dovezi clare privind eficiența sistemului și au cerut verificarea modului în care acesta funcționează. Tot mai mulți fermieri cer publicarea informațiilor despre lansări, criteriile de intervenție, costuri și rezultatele obținute în teren.
În urma unui audit de conformitate la autoritatea responsabilă de program, Curtea de Conturi a cerut măsuri de remediere, iar verificările ulterioare au indicat necesitatea reorganizării și redefinirii activității instituției. Constatarea unor probleme administrative nu demonstrează că rachetele provoacă secetă, însă arată că funcționarea sistemului și respectarea procedurilor trebuie clarificate.
Fermierii nu cer să fie crezuți pe cuvânt. Cer ca afirmațiile lor să fie verificate, iar instituțiile să publice datele care pot confirma sau infirma suspiciunile. Până la apariția unor evaluări independente, experiențele din Prahova, Vrancea și Galați nu reprezintă o demonstrație științifică, dar formează un semnal de alarmă pe care autoritățile nu îl mai pot trata drept o simplă nemulțumire locală.
Până la proba contrarie, rămâne valabilă singura concluzie cinstită: Fermierii – Eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului
Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și tăcere grea în instituții.
Până atunci, fermierii rămân în același rol grotesc în care i‑a pus statul:
plătesc impozite, sunt declarați „beneficiari” pe hârtie, dar în realitate sunt doar decor în marele experiment de îmbogățire cu garduri, betoane și rachete păzite cu 82 de milioane pe an.
Consultati arhiva: (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aic), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici),
(aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (AICI), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) e (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici), (aici) , etc), sistemul antigrindină a fost o mafie transpartinică! Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
M.A.I. – Onoarea, declarată strict secret. Vă rugăm să reveniți cu sentință definitivă!
În Poliția Română, onoarea pare să fi ajuns un obiect de inventar cu regim special: se scoate la ceremonii, se lustruiește pentru discursuri și se încuie imediat ce apare cineva cu o întrebare.
Pe portiere scrie „Siguranță și încredere”. În relatarea Sindicatului „Diamantul”, circuitul administrativ ar cere o completare: siguranța că vei primi un răspuns și încrederea că, pentru a-l înțelege, îți va trebui un avocat.
Instituțiile serioase își apără reputația prin fapte. Cele îndrăgostite de propria fotografie o apără prin comunicate. Iar când fotografia începe să se dezlipească, nu verifică peretele: cercetează disciplinar curentul de aer.
Pregătirea există. Cu evidența mai vedem
Primul episod prezentat de „Diamantul” privește pregătirea membrilor consiliilor de disciplină. Adică a celor care pot participa la decizii cu urmări devastatoare pentru cariera unui polițist.
Sindicatul susține că IGPR a oferit asigurări generale privind pregătirea acestora, deși a comunicat că nu deține un registru centralizat al celor instruiți.
O formulă administrativă de mare rafinament: știm sigur că totul este în regulă, doar că nu avem la îndemână instrumentul prin care să vă arătăm cât de sigur știm.
Absența registrului centralizat nu dovedește, singură, că instruirile nu au existat. Dar lasă o întrebare cât se poate de incomodă: pe ce verificări se sprijină garanția absolută? Pe documente sau pe buna dispoziție a antetului?
La IPJ Arad, potrivit articolului, Tribunalul București a obligat inspectoratul să comunice datele programelor de pregătire pentru anii 2022–2025. Prima reacție ar fi acoperit patru ani prin indicarea a două zile din mai 2025.
Performanță remarcabilă: calendarul administrativ comprimat până încape într-un weekend.
Ulterior, inspectoratul ar fi precizat că membrii colectivului fuseseră desemnați în septembrie 2021, iar sesiunile indicate erau cele din 7 și 8 mai 2025. Sindicatul reclamă astfel un interval de trei ani și șapte luni fără instruire documentată în răspunsurile primite.
Nu înseamnă automat că toate procedurile sunt nule. Înseamnă însă că, înainte să dai lecții despre rigoare altora, ar fi elegant să-ți găsești propriile cataloage.
Timpul verbal, ultima redută a disciplinei
În cazul președintelui sindicatului, articolul indică un consiliu constituit la 24 martie 2025 și o instruire consemnată la 27 martie.
Sindicatul susține că pregătirea trebuia să preceadă numirea. IGPR ar fi răspuns că aceasta a avut loc înaintea activităților specifice.
Iată o dispută în care trei zile pot încăpea într-o singură expresie bine aleasă.
Legalitatea acestei succesiuni trebuie stabilită în raport cu normele aplicabile, nu prin aplauzele pamfletului. Dar, ca spectacol birocratic, scena este generoasă: instituția și contestatarul se uită la același calendar, numai că fiecare intră în el pe altă ușă.
Tot aici apare și disputa despre dovada pregătirii. Într-un context se invocă evidențele drept garanție; în altul se arată că documentele nu trebuie incluse în dosarul disciplinar.
Cele două afirmații nu sunt obligatoriu incompatibile. A nu fi obligatoriu la dosar nu înseamnă a nu trebui să existe nicăieri. Tocmai de aceea, cea mai simplă ieșire din controversă ar fi prezentarea clară a documentelor relevante.
Dar simplitatea are un mare defect: scurtează corespondența.
Competența nu era necesară. Acum se are în vedere
Potrivit sursei, MAI a comunicat că legislația nu impune anchetatorilor disciplinari anumite standarde ocupaționale ori competențe certificate. Ulterior, ministerul a anunțat că are în vedere organizarea unui program de dezvoltare a competențelor în domeniu.
Nu este, în sine, o contradicție juridică. Poți organiza formare și când legea nu te obligă.
Este însă un contrast administrativ delicios: ieri explicam de ce nu trebuie; astăzi analizăm cât de bine ar fi să avem.
Între timp, omul cercetat trebuie să fie impecabil. Sistemul care îl cercetează poate fi, deocamdată, „în vedere”.
Libertatea de exprimare, cu program la Control Intern
Sindicatul critică o adresă din septembrie 2024, semnată de inspectorul general Benone-Marian Matei, privind manifestările publice ale unor polițiști care invocă statutul de lider sindical ori avertizor de integritate.
În lectura „Diamantul”, documentul transformă protecțiile legale în motive de suspiciune și încurajează declanșarea cercetărilor împotriva criticilor.
Desigur, calitatea sindicală nu oferă imunitate pentru orice conduită. Dar nici uniforma nu trebuie să funcționeze ca dop pentru gură.
O instituție matură face diferența între abatere și critică. Una susceptibilă aude în orice întrebare un început de destabilizare.
În această logică, reputația nu este afectată de problemă. Este afectată de colegul care a observat-o fără aprobarea șefului.
Apărarea are dreptul să intre. Dacă deține autorizație
Unul dintre cele mai grave episoade relatate privește utilizarea unor documente clasificate în procedurile referitoare la liderul sindical.
Articolul susține că la originea cercetării s-a aflat inclusiv o notă DGPI clasificată „strict secret” și că accesul apărării la documentele relevante a fost restricționat. Sunt descrise inclusiv dificultăți privind participarea avocatului ales.
Clasificarea nu dovedește prin ea însăși un abuz, iar existența informațiilor protejate poate impune proceduri speciale. Dar întrebarea rămâne esențială: cum se asigură o apărare efectivă atunci când cel cercetat nu poate cunoaște ori combate adecvat materialul folosit împotriva lui?
În varianta satirică a administrației perfecte, cetățeanul este invitat să se apere temeinic împotriva unor lucruri pe care nu i le putem arăta.
Să nu spună, totuși, că nu i s-a oferit ocazia. Ușa există. Clanța are certificat.
Controlul Intern și oglinda care nu constată nimic
„Diamantul” afirmă că a inventariat douăzeci de răspunsuri ale Direcției Control Intern, fără să-i fie comunicată angajarea răspunderii disciplinare în cazurile respective. În unele răspunsuri ar fi fost recunoscute deficiențe, dar nu abateri sancționabile.
O eroare nu constituie automat abatere disciplinară. Nici fiecare reclamație nu trebuie să se termine cu o sancțiune.
Problema ridicată de sindicat este însă predictibilitatea rezultatului și aparența de imparțialitate, mai ales când răspunsurile sunt semnate de persoane aflate și în litigiu cu organizația reclamantă.
Instituțional, ar fi sănătos ca verificarea să inspire încredere și celui verificat, și celui care reclamă. Nu doar celui care semnează.
Altfel, controlul riscă să semene cu o oglindă de serviciu: te uiți în ea, îți aranjezi gulerul și constați că totul este regulamentar.
Corespondența medicală: disputa nu ține loc de verdict
Articolul descrie și solicitarea unor informații către un spital în legătură cu concediile medicale ale liderului sindical. Autorul acuză diferențe între explicațiile oferite persoanei vizate și cele transmise procurorului.
Aici, precizia contează: a nega solicitarea informațiilor despre diagnostic și tratament nu este identic cu a nega orice corespondență cu spitalul. Conținutul exact al adreselor și temeiul prelucrării datelor sunt decisive.
Sursa precizează că parchetul a clasat cauza și că structura de control a MAI nu a identificat motive de sancționare. Sindicatul spune că a sesizat CEDO; sesizarea nu echivalează cu o hotărâre favorabilă.
Rămâne însă întrebarea de bun-simț despre verificarea unei reclamații care privește chiar activitatea structurii ce răspunde. Când instituția își examinează singură pulsul, cetățeanul are motive să ceară și o a doua opinie.
Sindicatul deranjează. Argumentele lui salariale, mai puțin
Partea cu adevărat savuroasă a articolului privește procesele pentru recalcularea majorării de „excelență”.
„Diamantul” susține că a deschis această cale juridică și că mai mulți ofițeri ai Controlului Intern au obținut, la rândul lor, hotărâri favorabile pe același subiect.
Să fie limpede: orice polițist are dreptul să-și revendice drepturile salariale. Inclusiv cel care se află în conflict cu un sindicat.
Dar ironia nu are nevoie de mandat de executare: organizația poate fi foarte incomodă când formulează sesizări și foarte inspirată când găsește argumente pentru recuperat bani.
Pe scurt, sindicatul să vorbească mai încet, dar să lase modelul de acțiune pe masă.
Mătura, colegul fără număr de identificare
În litigiul despre curățenia din posturile comunale, sursa descrie răspunsuri divergente privind sesizările polițiștilor și numărul posturilor de îngrijitor.
La cele 78 de posturi comunale invocate în articol nu ar exista nici îngrijitori, nici servicii externalizate, dar materialele de curățenie ar fi livrate lunar.
Aici administrația intră pe terenul paranormalului gospodăresc.
Detergentul ajunge. Podeaua se spală. Autorul operațiunii rămâne o enigmă managerială.
Poate că mopul se autosesizează.
Într-o instituție care cere precizie până la ultimul minut din raport, ar trebui să fie posibil să aflăm cine curăță toaleta și în baza cărei obligații. Fără trei termene de judecată și o expertiză asupra găleții.
Transparența: imposibilă până devine obligatorie
Sindicatul relatează că solicitarea unei liste de dispoziții normative a fost respinsă pe motiv că evidența nu permite selecția cerută, iar întocmirea listei ar reprezenta o „prestare de servicii”.
Potrivit hotărârilor citate în articol, instanțele au obligat ulterior IGPR să comunice informațiile.
O frumoasă poveste despre progres: ceea ce administrația considera imposibil a devenit realizabil după intervenția judecătorului.
Nu s-a schimbat tehnologia. S-a schimbat caracterul obligatoriu al răspunsului.
Conferința de presă: concluzia a ajuns înaintea vizionării
Potrivit transcrierii reproduse de autor, chestorul Georgian Drăgan a criticat modul în care Recorder ar fi prezentat răspunsul ministrului, iar jurnalistul a indicat locul din material unde acesta apărea. Chestorul ar fi explicat că urmărise vizual doar o parte a investigației, continuând apoi să o asculte în timp ce pregătea conferința.
Comunicare de criză în regim expres: materialul încă rulează, concluzia este deja la pupitru.
Mai sensibile sunt expresiile citate despre „calibrarea” activităților criticilor și posibila lor vulnerabilitate viitoare. În contextul descris, asemenea formulări pot fi percepute ca intimidante, chiar dacă instituția le-ar explica altfel.
Un pupitru oficial nu este locul potrivit pentru avertismente cu subînțeles. Autoritatea are obligația să fie mai limpede decât interlocutorul, nu mai amenințătoare decât metafora.
Onoarea nu se comunică din oficiu. Se practică
Textul lui Vitalie Josanu este rechizitoriul public al unei părți aflate în conflict cu instituțiile pe care le critică. Tocmai de aceea, documentele integrale, pozițiile celor vizați și soluțiile instanțelor contează mai mult decât indignarea, oricât de justificată ar părea.
Dar întrebările ridicate nu dispar fiindcă autorul este incomod.
Cine verifică pregătirea celor care judecă disciplinar? Cine garantează imparțialitatea controlului? Cum se protejează efectiv apărarea? De ce informațiile publice trebuie uneori recuperate prin proces? Și de ce critica pare să provoace mai multă mobilizare decât problema criticată?
Aceste întrebări nu îi pun sub acuzare pe toți polițiștii. Dimpotrivă: polițiștii care își fac meseria corect au primii de câștigat din răspunsuri credibile.
Onoarea nu este un spor de imagine acordat automat funcției. Nu ține loc de document, nu repară o procedură și nu transformă un răspuns evaziv în adevăr.
Până la lămurirea controverselor, sloganul de pe portieră rămâne frumos.
Doar că încrederea nu se lipește pe tablă. Se câștigă, inclusiv atunci când instituția trebuie să spună: „Am greșit.”
Pentru această propoziție nu este necesar certificat ORNISS. (Cerasela N.).
Pamflet jurnalistic bazat pe articolul semnat de dr. Vitalie Josanu, președintele Sindicatului Polițiștilor „Diamantul”. Acuzațiile și descrierile documentelor îi aparțin sursei; ele nu reprezintă constatări independente ale redacției acestui text.
Exclusiv
Milu, la plimbare pe banii CSM: cum să te duci la conferința de „înțepat” CSM pe bugetul instituției
Șezătoare cu parfum de Coldea-Kovesi
În 21 septembrie 2026, la Timișoara, s-a ținut o șezătoare cu iz tare de vremuri Coldea-Kovesi, unde, sub pretextul că se discută sobru despre Justiție, s-au adunat personaje nostalgice după vechile vremuri, cu tot cu decorul lor de sistem.
Printre participanți: judecătoarea Ramona Grațiela Milu (foto), membră în Consiliul Superior al Magistraturii. Nu la o dezbatere anostă, nu la o conferință oarecare, ci la o reuniune unde, potrivit relatărilor din Lumea Justiției, ocazia a fost folosită din plin pentru a „arde” în declarații actualii șefi din Justiție și din CSM. Sub acoperirea „discuțiilor despre Justiție”, firește.

Program oficial: întâlnire de lucru. Realitatea: și un mic „festival” anti-CSM
Fix în aceeași zi, 21 septembrie 2026, în programul oficial al judecătoarei Ramona-Grațiela Milu, figurau frumos și regulamentar următoarele:
„Participarea doamnei judecător Ramona-Grațiela MILU, membru ales în Consiliul Superior al Magistraturii, la o întâlnire de lucru cu judecătorii din cadrul Curții de Apel Timișoara, Tribunalului Timiș și Judecătoriei Timișoara” (conform facsimilului 2, menționat de Lumea Justiției).
Pe scurt, pe hârtie totul arată impecabil: întâlnire de lucru, discuții profesionale, vizită în interes de serviciu. Numai că, în aceeași zi, în același oraș, are loc și șezătoarea de la Timișoara, unde – ce să vezi – se „discută” despre Justiție în varianta ei cu replici acide la adresa actualilor conducători din Justiție și CSM.
Întrebarea care se ridică, așa cum o sugerează și Lumea Justiției: și-a programat judecătoarea Milu întâlnirea de lucru cu judecătorii din Timișoara știind foarte bine că, în aceeași zi, va participa și la șezătoarea cu nostalgici ai epocii Coldea-Kovesi? Coincidență fericită de calendar sau organizare „la dublu” pe aceeași deplasare?
Pe banii cui? Pe banii CSM, pentru a critica CSM
Un lucru reiese însă clar din context: deplasarea la Timișoara a fost făcută în interes de serviciu, pe banii Consiliului Superior al Magistraturii, întrucât astfel de deplasări sunt achitate de CSM. Deci drumul, cazarea, tot pachetul aferent vizitei oficiale intră la rubrica „serviciu”.
Iar după partea oficială, potrivit relatărilor Lumea Justiției, judecătoarea Ramona Grațiela Milu participă la conferința de la Timișoara, unde o parte dintre participanți profită de prilej pentru a „înțepa”, critica și „în judecata lor” actualii șefi din Justiție și din CSM.
Tradus în limbaj direct: Milu din CSM se duce la conferința unde se „înfierează” CSM, folosind ca suport deplasarea plătită de CSM. Adică instituția plătește ca membrul ei să participe la o întâlnire unde instituția este pusă la zid.
Șmecherie de manual: „în interes de serviciu” la conferința de „înțepat” instituția
Formula finală, prezentată plastic de Lumea Justiției, sună așa: judecătoarea Ramona Grațiela Milu, membră CSM, se duce la conferința de „înțepat” CSM pe banii CSM.
Este greu de găsit o ironie mai mare decât aceasta: banii instituției finanțează participarea la un eveniment unde aceeași instituție este criticată din plin.
Dacă ar fi să rezumăm în stil de pamflet:
- Deplasare: „interes de serviciu”.
- Program oficial: „întâlnire de lucru cu judecătorii din Timișoara”.
- Bonus neoficial: conferință cu nostalgici după perioada Coldea-Kovesi, unde actuala conducere a Justiției și a CSM este luată la țintă.
- Nota de plată: achitată de CSM.
Așa ajungem la concluzia mușcătoare: Milu din CSM s-a dus la conferința de „înțepat” CSM, plătită de CSM. O demonstrație de șmecherie administrativă și abilitate de a împușca două treburi cu aceeași deplasare: una trecută în program, alta bifată în culise.
Cine zice că Justiția nu are simțul umorului, n-a citit cu atenție asemenea episoade. (Sava N._).
-
Exclusivacum 3 zileCumetrie mare între adjunctul șefului I.P.J. Prahova și DGA Prahova: rețeaua de relații care sfidează incompatibilitatea
-
Exclusivacum 4 zileÎncă o investigație Incisiv de Prahova, confirmată oficial: Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”, intră în sfera penalului – comisie de apel ilegală și plângeri penale pe numele lui (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 4 zileALARMĂ ROȘIE LA INDUSTRIA DE APĂRARE – Triada de la MEDAT sfidează CSAT, Consiliul Legislativ și bunul‑simț (Documente)
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova: „comartimente”, șefi clonați și filiera Buzău cu nota 4 la volanul Rutierului (DOCUMENTE)
-
Uncategorizedacum 2 zileFEUDA PENALĂ A LUI „NAE COMISIONARU” de la T.C.E. Ploiesti: angajări de fini, fișe de post trucate și bani publici la dispoziția nașului
-
Uncategorizedacum 2 zileALARMĂ MAXIMĂ! TRIADA DE LA MEDAT ȘI OMUL CU PIXUL DE AUR – joc mortal cu Constituția și securitatea națională
-
Exclusivacum 4 zileRepublica T.C.E. Ploiesti se repliază: cum încearcă Slănicenceanca să salveze „nepotul” lui Alexandri Nicolae, zis „Nae Comisionaru’”, fără permis și fără meserie
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova își pansează „comartimentul”, dar lasă dispeceratele-fantomă să bântuie. Și mai naște niște secții rurale clonă



