Exclusiv
Despre cum se va juca şi anul acesta piesa de inegalabil succes în stagiunile trecute, „Să ne jucăm de-a controlul civil asupra SRI
În sferele înalte ale Puterii – unde aerul este rarefiat şi pestilenţial, iar vulgul s-ar sufoca, deoarece nu este imun (şi nici imund) precum zeii Olimpului politico-economic românesc – se joacă, de aproape trei decenii (care se vor împlini în 2019), pe o scenă, iniţial improvizată în grabă, ulterior îmbunătăţită anual cu noi elemente de butaforie autohtonă şi cu rafinate efecte speciale de sunet şi lumină, un teatru kafkian. Dar, cum umorul lui Kafka destabilizează respectul pe care-l impune mitologia, aşa şi cel geamăn din piesa dramaturgiei contemporane dâmboviţene, „Să ne jucăm de-a controlul civil asupra SRI!”, compromite complet şi iremediabil, printr-o exasperantă repetabilitate anuală podobnică, ideea de stat de drept şi democratic.
Şi în stagiunea 2017 (nici nu se putea altfel), piesa va fi pusă în scenă cu aceeaşi speranţă perfect justificată a organizatorilor că va avea acelaşi triumf şi se va juca cu casele închise. Deja, zilele trecute, a început punerea în vânzare a biletelor. Absurdul, ca o contrazicere, nu-i aşa!, a bunului simţ şi a gândirii logice, apare vădit încă din această fază de PR: „Adrian Ţuţuianu anunţă controale inopinate la SRI… Anunțul a fost făcut de preşedintele Comisiei, Adrian Ţuţuianu, potrivit căruia controalele vor începe săptămâna viitoare.” (DIGI 2, 14.03.2017) sau AGERPRES: „… Avem un program de control aprobat pentru întreaga durată a sesiunii parlamentare. Vom începe cu instituțiile centrale, unități centrale ale serviciului și vom merge și la direcțiile județene de informații…”. După cum singuri constataţi, elementul surpriză este asigurat! Adică, parafrazându-l pe Farfuridi:Inopinate să fie dacă cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi!
În actuala stagiune, rolul principal va fi interpretat de mult mai talentatul şi expresivul actor politic Adrian Ţuţuianu, de la tetrul din Târgovişte, care l-a înlocuit pe făgărăşanul Georgian Pop, mai sărac în exprimare scenică, cam rigid şi mult prea dependent de sufleori. Însă, a fost păstrat în distribuţie experimentatul Cezar Preda în rolul Inspectorului, tatăl lui Georg (nu confundaţi cu George Maior!).
Contribuţia esenţială a SRI cu figuranţi şi pe componenta coregrafică (cu participarea extraordinară a experimentatei Mihaela Nicola), va îmbogăţi situaţiile şi va aduce, din nou, la viaţă lumea monocromă şi majoritar absurdă a existenţei opresate din unităţile SRI.
În această coproducţie, spectacolul are marele merit de a crea o lume, nu doar la nivel declarativ; cu un limbaj de lemn şi eclectic asumat, cu legi lipsite de logică diurnă, dar perfect organice şi funcţionale în Sistem şi, mai ales, cu o impostură şi mediocritate în continuă mişcare, are menirea de a legitima un mod de lucru în intelligence. Opţiunea regizorală este perfect validă în condiţiile în care este puţin probabil ca spectatorii să nu cunoască, deja, întâmplările ciudate pe care presa le-a devoalat despre HCSAŢ şi Protocoale secrete şi neconstituţionale, abuzurile Binomului SRI-DNA, cel mai suculent şi intens mediatizat fiind cuplul amar de funcţionari bufoni col. Iancu şi procurorul Negulescu de la Ploieşti. Aşadar, provocator pentru membri Comisiei SRI este nu doar să ni le aducă în scenă, ci să creeze în jurul lor şi al nostru o lume, cea mai bună posibilă doar ca utopie, actorii noştri politici şi secreţi reuşind cu brio acest lucru. Iar plasarea, încă din titlu, în spaţiul oniric („controlul civil asupra SRI”) multiplică şi mai mult posibilităţile de interpretare în stil kafkian.
Aşadar, anticipăm schiţat câteva repere de referinţă (promiţând că vom reveni cu comentarii critice pe măsură ce se vor juca actele şi scenele piesei):
Având caracter inopinat (sic!), controalele vor fi anunţate, de îndată, cu toate detaliile, tuturor unităţilor vizate, comunicarea de la conducerea SRI conţinând şi ordine clare cu privire la „pregătirea unitară” a vizitelor tovarăşilor din conducerea de partid şi de stat. Comandanţii unităţilor, toţi umili, servili şi permanent temători că pot fi destituiţi oricând şi fără prea multe explicaţii (în SRI fiind un lux comunicarea în momentul concedierii unui cadru!), vor citi circulara cu maxima concentrare de care pot da dovadă şi, luând un aer grav, copleşiţi de măreaţa sarcină încredinţată, îi vor convoca pe locţiitori cărora, misterios, cu o voce mai mult şoptită, le va trasa sarcini clare ca noaptea. Fiecare se va ocupa de câte un segment important, fără a omite vreun detaliu care, dacă la momentul descinderii „intransigenţilor”, „imparţialilor” şi „independenţilor” parlamentari speciali, se va fi dovedit că a fost neglijat, va conduce la mazilirea inocenţilor şefi de unitate.
Să trecem în revistă câteva „activităţi” (cum le numesc ăştia din Securitatea veche sau mai nouă), atâtea câte ne permite imaginaţia noastră limitată şi sărăcăcioasă în materie de servicii secrete, dar îndelung exersată din vremea vizitelor în teritoriu ale Tovarăşului ori ale altor ştabi de la Centru de până în 1989:
- Pentru a participa la discuţii, vor fi atent şi cu mare grijă selecţionaţi (ca boabele de cafea Tchibo) câţiva dintre tinerii ofiţeri buni şi fără crâcnire executanţi, cărora li se prevede o strălucită carieră în SRI deoarece sunt obedienţi, slugarnici, supuşi, nu au „tendinţe de pălăvrăgeală” (ce le mai plăcea securiştilor sintagma asta!). Aceştia vor fi instruţi temeinic să nu care cumva, Doamne fereşte!, să scoată vreun porumbel din gură. „Specialişti” în inteligence, comandanţii vor anticipa că mucaliţii ăia din Comisie ar putea întreba, aşa de distracţie, despre existenţa protocoalelor secrete, sens în care, cu limbă de moarte, li se va ordona tinerelor speranţe să dea răspunsuri evazive şi, dacă se încăpăţânează vreun parlamentar mai nedus la Biserică să afle ceva mai concret, să se admită sibilinic că or fi existat în istorie, dar pe vremea lui Ştefan cel Mare în Moldova şi Vlad Ţepeş în Ţara Românească. Pentru un control total asupra a ceea ce vor grăi „performanţii” tineri ofiţeri, aceştia vor fi puşi să scrie câte un speech care se corectează, avizează de către locţiitori şi se aprobă de „domnu’ comandant”. Prin acest exerciţiu, se oferă tinerilor un nou exemplu de încurajare a liberei iniţiative personale şi de promovare a libertăţii de gândire !!!
- În cerc restrâns se vor face propuneri şi se va alege, din timp, o cârciumă selectă, cu specific tradiţional local, obligatoriu sigură din punct de vedere contrainformativ, cu personal verificat şi pus în dependenţă căruia – pentru mai multă certitudine şi pentru a se evita ce s-a întâmplat la paranghelia din ajunul Crăciunului 2015 de la Restaurantul-tavernă „AXA” din Strejnic (despre care unul din ospătari a „borât” tot) – i se va lua angajamente scrise că va păstra secretul lui … Polichinelle.
La cest capitol nu prea sunt probleme de identificat deoarece, în eterna şi fascinanta Românie, chiar şi în judeţele sărace şi defavorizate, deci mai puţin generoase în zone montane, Deltă ori Litoral), tot se găseşte o baltă pe malul căreia să se afle o cherhana.
- Se vor aloca din timp toţi banii din alocaţia bugetară de protocol pe anul acesta pentru a se face faţă onorabil nivelului vizitei simandicoaselor feţe politice de la Capitală şi, dacă va mai fi nevoie, domnii comandanţii şi locţiitorii vor face o scurtă chetă de completare pentru că, oricum, din orice poziţie, şi-i vor recupera cu vârf şi îndesat în timpul mandatului lor, în aşa hal încât le va mai rămâne chiar şi ceva mărunţiş pentru câte o vilă, un teren într-o zonă bună, un autoturism, două-trei. De exemplu, cel mai talentat iluzionist şi prestidigitator din istoria recentă a SRI a fost col. Marin Constantin, fost şef la Prahova până în 2014 şi, apoi, la Dâmboviţa (Să trăţi, domnu’ Ţuţuianu!) până în decembrie 2016. Acesta i-a dat clasă şi celebrului Leonard Iosefini, reuşind să scoată din joben nici mai mult, nici mai puţin de: un apartament 3 camere ultracentral Ploieşti, complet şi modern mobilat şi utilat; vilă de lux la Nistoreşti-Breaza (175 mp construiţi, parter şi mansardă, 3 dormitoare, 3 grupuri sanitare, living cu dining, bucătarie, 3 terase, 3 garaje, complet mobilată şi utilata), căsuţă de grădină, cu terenul aferent de 2000 mp cu livada si pomi-arbusti ornamentali, avand in spate padure); un imobil rezidential duplex în Cartierul de lux„Albert”, cu terenul aferent de 4800 mp; alt teren ultracentral pentru construcţii rezidentiale în oraşul climateric Breaza, în suprafaţă de 700 mp, cu toate utilităţile; reamenajarea/reabilitarea/modernizarea imobilele parinţilor şi socrilor din satul Pantazi, com. Valea Călugărească, respectiv din com. Ariceştii Rahtivani, sat Târgşoru Nou.
- Se vor mobiliza toate forţele şi resursele pentru executarea din timp a cosmetizărilor în unitate care necesită o durată ceva mai mare: cârpeli pe la zidărie, plombe asfaltice prin curte, vopsirea pereţilor (şi a gardului, să nu se vadă leopardul!) etc.
- Cu două-trei zile înaintea controlului „inopinat”, se dă alarma la Logistică: se văruiesc copacii, se vopsesc băncuţele, se mătură şi se spală temeinic până şi clanţele, se dau muştele afară din curte, se şterge praful de peste tot, se repară instalaţiile sanitare, WC-ul desemnat a fi anume destinat tovarăşilor urmând a fi conservat prin încuiere şi sigilare până la ora începerii vizitei. În hărmălaia şi agitaţia totală ca dinaintea Apocalipsei, se vor scoate de nicăieri ghivece mai mari şi mai mici cu plante care se vor alinia estetic pe holuri şi pe pervazul ferestrelor, toate menite a crea impresia unui management performant, atent şi a unei atmosfere calde, „prietenoase, prielnică pentru munca în echipă” (băi, ce ne plac cuvintele astea fancy!).
Birourile vor fi măturate şi spălate, se vor deslipi posterele cu te miri ce imagini (femei goale, Che Guevarra, caschete şi decoraţii sovietice etc.) ori mesaje din gama Must Have, care zgârie retina expiraţilor comandanţi încremeniţi în aceleaşi prăfuite tipare comuniste.
- În Ziua „Z”, se va pune în funcţiune filtrul antiterorist de la punctul de control acces în unitate, vor fi puşi de serviciu la poartă doi din cei mai isteţi şi prezentabili caporali, care vor fi împopoţonaţi cu uniforme noi spălate şi călcate „reglementar” şi cu pantofi strălucitori de atâta frecat cu peria de cremă, proaspăt tunşi, pomădaţi şi bărbieriţi.
În unitate vor fi prezente numai cadrele atent selecţionate, disidenţii, anarhiştii şi alţi militari „cu probleme”, care pot constitui un cât de mic potenţial de pericol pentru succesul vizitei, fiind trimişi în misiune, în concedii, la dracu’ în praznic …
La ora stabilită, când jeep-anele Comisiei şi SRI Bucureşti intră pe poarta unităţii, comandantul şi locţiitorii, trei personaje ţepene şi împăiate, îmbrăcaţi funebru cu cele mai bune ţoale negre pe care le-au avut în şifonier, afişând zâmbete artificiale largi, mimând neţărmurita bucurie şi onoare de a avea asemenea oaspeţi, îi întâmpină pe membrii Comisiei, supravegheaţi de generalii sosiţi de la Bucureşti, îngăimând nişte banalităţi stereotipe de complezenţă.
După cafele, trabucuri şi alte gingăşii şi dulcegărăi introductive, se trece, chipurile la verificarea „docomentelor”. Acum, să nu vă închipuiţi că-i chiar aşa, luând de bună declaraţia lui nea Ţuţu: ”… Există o tematică de control care a fost elaborată de cei care au lucrat anterior în cadrul acestei Comisii în baza acelei tematici de control. Vom verifica date, informaţii, documente, cum se întâmplă anumite lucruri care ţin de activitatea Serviciului Român de Informaţii…”. Să vă explicăm de ce nu! În primul rând, SRI nu mai lucrează pe suport hârtie de prin 2014-2015 (inclusiv din acest motiv, directorul SRI, Eduard Hellvig, doreşte să scape de structura “Transport corespondenţă clasificată”). Singurele hârtii prin unităţi sunt Planul de evacuare în caz de incendiu, Planul de pază şi apărare, câteva alte documente neoperative, precum şi cele afişate pe pereţi şi uşi pe care scrie „Păstraţi curăţenia”, „Punct colectare deşeuri”, „WC”, „Orarul de funcţionare a popotei” şi alte câteva de gen. Restul sunt, toate electronic. Doar nu o intra Ţuţuianu şi Preda pe intranet-ul SRI! În al doilea rând, că nu au permisiunea, prin lege, să acceseze documente operative. În al treilea rând, chiar de-ar avea, SRI-ul, fireşte, nu le va pune niciodată la dispoziţie, iar să le caute ei, e sinucidere curată! Aşa că li se vor flutura nişte documente cu organigrama şi nişte acte din care rezultă că unitatea funcţionează legal (ar fi culmea să fie altfel!)
Deci, despre ce vorbim?!
Aşa că, abordând o mină plictisită şi de personalităţi suficiente care trebuie să facă şi „activitatea” asta, controlorii parlamentari vor trece la discuţii formale cu unul-doi dintre tinerii frumoşi şi liberi atent selecţionaţi, mai mult sau mai puţin impresionaţi de statura interlocutorilor, cărora le vor adresa aceleaşi desuete şi tâmpite întrebări din anii trecuţi de genul: Cum te simţi la noul loc de muncă? Cum te-ai adaptat? Te-a ajutat comanda unităţii să te integrezi? Ai fost supus vreodată la vreo presiune din partea superiorilor ierarhici sau la abuzuri ?!, la care răspunsurile sunt ştiute de interogatori din start şi nici la surprize nu se pot aştepta decât dacă, Doamne fereşte!, se defectează vreunul pe loc, din cauza şocului pricinuit de împreurarea inedită în care se află.
Apoi, cu toţii, se vor precipita să încheie „controlul” şi să se îndrepte către cârciuma stabilită.
Asta e tot! Au mai bifat o acţiune de „control inopinat” cu rezultate înălţătoare.
Se vor întoarce la Bucureşti, unde vor întocmi, cu responsabilitate şi seriozitate, un raport în care vor înşira vorbe fără nicio valoare pentru buna şi corecta funcţionare a Serviciului. Iar cazurile de tip Păltânea, Bucur, Dumitrache, Gioni Popescu, Soare Ovidiu, Dumitru Zanfir, Ionel Marin, Marin Constantin, Iancu Vasile, Iancu Sabin, Coldea etc. etc. Vor răsări iar, şi iar, ca ciupercile după ploaie. Amin!
În final, ne permitem a da un citat dintr-un articol care ne-a plăcut mult al Mariei Diana Popescu, publicat marţi, 14.02.2017, în http://ultima-ora.ro/sindromul-sri-si-suspendarea-lui-iohannis/: “… Un lucru este cert: cei din SRI au slăbit instituţia, formînd grupuri infracţionale împreună cu penalii, iar SRI nu-şi va schimba substanţa decît atunci cînd Hellvig îi va înlocui pe toţi cei numiţi de Coldea. Discursul lui Hellvig seamănă leit cu cel al Codruţei Koveşi. Ambii au susţinut că este o încercare de subminare a instituţiilor, respectiv, SRI şi DNA, cu toate că dezvăluirile lui Ghiţă nu fac referire la cele două instituţii, ci strict la faptele cu caracter penal ale lui Coldea şi ale Codruţei Koveşi. RTV a vorbit despre un grup infracţional din interiorul SRI, care şantaja, chefuia şi profita, Coldea nefiind străin de afacerea cu produse farmaceutice, produse petroliere, foloase Asesoft. Însă, repet, artizanul infestării instituţiilor statului cu sindromul SRI, este Băsescu! Iohannis a luat în primire acest sistem, l-a încurajat şi-l foloseşte.”
De aceea am făcut, în debutul articolului, recurs la Kafka! Deoarece este o lume nebună, în care roata dinţată macină oase şi conştiinţe, o distopie pe care prea-bine o înţelegem, dar nu o corectăm nici în al 12-lea ceas, în care câteva personaje sus-puse gravitează într-o atmosferă densă. Albul şi negrul combinate într-un gri infinit luminat de becurile care pâlpâie stins în SRI !
Exclusiv
Comuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
Comuna care nu-și încasează propriile taxe: „Republica Drăgănești”, unde Codul Fiscal e opțional
Primăria care funcționează pe încredere, nu pe lege
Dacă ai fi crezut că într-o comună din România, în anul 2025, Codul fiscal și legislația bugetară chiar se aplică, raportul Curții de Conturi a României privind U.A.T.C. Drăgănești îți dovedește contrariul. Potrivit acestui raport oficial de audit de conformitate, întocmit de Camera de Conturi Prahova, administrația locală a transformat respectarea legii într-o activitate… facultativă.
Concluzia Curții de Conturi este fermă: modul de stabilire și încasare a veniturilor proprii ale bugetului local NU este în conformitate cu legislația, iar neconformitățile sunt „semnificative și generalizate”. Tradus din limbaj tehnic: aproape tot ce se putea face prost, s-a făcut prost. Restul nu s-a mai făcut deloc.
„Control intern”: hârtie avem, bani nu
Curtea de Conturi constată că la U.A.T.C. Drăgănești nu a fost asigurată funcționalitatea controalelor interne în domeniul fiscal. Adică există legi, există norme, există atribuții… dar nu există aplicare.
Rezumatul pe scurt, conform raportului:
- Hotărâri de Consiliu Local privind impozitele și taxele locale nu respectă în totalitate Codul fiscal.
- Impunerea contribuabililor nu se face peste tot, iar când se face, nu neapărat corect.
- Documentele justificative lipsesc, sunt incomplete sau se plimbă liber, fără să fie puse în ordine fiscală.
- Formele de executare silită prevăzute de Codul de procedură fiscală sunt uitate prin sertare, ceea ce a dus la debite neîncasate de aproape 2,83 milioane lei la 31.12.2025.
Cu alte cuvinte, Drăgănești este locul unde controlul intern există mai mult în teorie, iar banii bugetului local fac coadă afară, dar nu îi deschide nimeni ușa.
Registrul agricol – roman SF: terenuri, impozite și fantezie administrativă
Potrivit constatărilor Curții de Conturi, primăria nu și-a bătut capul să verifice și să coreleze datele dintre Registrul agricol și evidența fiscală.
Rezultatul:
- suprafețe de teren care nu sunt corect luate în calcul;
- terenuri care apar „în acte”, dar parcă nu și în impozite;
- proprietăți scutite sau impozitate greșit;
- risc real ca baza de impozitare să fie incorectă, iar bugetul local să fie păgubit.
Recomandarea Curții de Conturi? Să facă ce trebuia făcut de la început: punctaje, reconcilieri, verificări periodice. Altfel spus, să descopere că satul nu e doar pe hârtie, ci și pe hartă, iar terenurile chiar există și trebuie impozitate.
Executare silită? Nu, mulțumim, preferăm restanțele
În anul 2025, conform raportului Curții de Conturi, U.A.T.C. Drăgănești nu a aplicat formele de executare silită prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Consecința?
- neîncasarea veniturilor la potențialul real;
- menținerea unei liste de restanțe de 2.824.732 lei, bani care ar fi trebuit să fie în buget, nu în aer.
Cu alte cuvinte, dacă nu-ți plătești taxele în Drăgănești, nu vine nimeni după tine. E aproape o invitație oficială la neplată, cu antet de instituție publică.
Concesiuni, redevențe și bani pierduți pe drum
Un capitol savuros – dacă n-ar fi vorba de bani publici – îl reprezintă modul în care sunt administrate redevențele și concesiunile, conform raportului Curții de Conturi:
- Nu există proceduri operaționale clare pentru colectarea veniturilor din concesionarea activităților de exploatare a resurselor pe suprafață a statului;
- Nu sunt urmărite corespunzător declarațiile fiscale și documentele justificative ale concesionarilor;
- Nu sunt verificate toate sumele datorate bugetului local.
Curtea de Conturi recomandă elaborarea de proceduri, constituirea de dosare fiscale pentru concesionari, solicitarea tuturor documentelor justificative și chiar verificarea unui contract prin care un teren de peste 10.000 mp este închiriat, cu potențial de redevențe serioase pentru buget.
Pe scurt, comuna stă pe bani, dar nu se apleacă să-i culeagă.
Impozite pe clădiri calculate „la ghici”
Raportul arată că, în 2025, veniturile bugetului local au fost diminuate din cauza:
- stabilirii eronate a valorii impozabile pentru clădiri rezidențiale deținute de persoane fizice;
- neactualizării suprafețelor reale ale clădirilor;
- clădiri noi, cu autorizații de construire expirate și fără recepție finală, care nu au intrat la impozitare la timp.
Curtea de Conturi estimează o diminuare a veniturilor cu peste o mie de lei doar pe un eșantion de cazuri analizate, ceea ce sugerează un fenomen mai larg. Recomandarea este clară: inspecții fiscale la contribuabilii vizați, verificarea documentelor, stabilirea corectă a impozitelor și a accesoriilor.
Dar până atunci, bugetul local pierde bani, iar contribuabilii corecți subvenționează, de fapt, haosul administrativ.
Zonarea fiscală: au fost zone, dar nu s-au păstrat hărțile…
Un episod demn de un scenariu de comedie neagră: în urma verificărilor privind zonarea fiscală a localității (folosită la calculul impozitelor și taxelor locale), U.A.T.C. Drăgănești nu a putut demonstra documentar cum au fost stabilite și delimitate zonele fiscale.
Practic:
- există o hotărâre a Consiliului Local,
- dar actele administrative și documentația care au stat la baza acesteia nu mai sunt de găsit în arhivă.
Cu toate acestea, zonarea fiscală este folosită pentru calculul impozitelor. Cu alte cuvinte, impozitele se percep pe baza unui sistem ale cărui fundamente… nu mai sunt de găsit. Curtea de Conturi cere reconstituirea sau readoptarea documentației și arhivarea ei corespunzătoare.
În „Republica Drăgănești”, nici harta fiscală nu mai știe pe ce lume este.
Închirieri și concesiuni: reguli lipsă, penalități uitate
Potrivit raportului Curții de Conturi, activitatea de închiriere și concesionare a bunurilor din patrimoniul public și/sau privat al unității administrativ-teritoriale suferă de:
- inexistența unui cadru intern de reglementare clar;
- lipsa unor clauze contractuale ferme privind penalitățile pentru întârzierea plăților;
- necalcularea și neîncasarea penalităților de întârziere datorate în 2025.
Consecința directă: diminuarea veniturilor bugetului local.
Recomandarea Curții de Conturi: actualizarea cadrului de reglementare, introducerea clară a penalităților, urmărirea tuturor sumelor datorate și aplicarea unitară a regulilor.
Cu alte cuvinte, nu ajunge că se închiriază și se concesionează – trebuie și să se încaseze, nu doar să se semneze hârtii.
„Control intern managerial”: sistem formal, realitate informală
În capitolul dedicat bunei guvernanțe, Curtea de Conturi descrie sistemul de control intern managerial de la U.A.T.C. Drăgănești ca fiind, în mare parte, formal și neadaptat dimensiunii și specificului entității.
Deficiențele constatate:
- lipsa și insuficiența controalelor interne reale;
- neidentificarea și negestionarea riscurilor majore legate de stabilirea și încasarea veniturilor;
- documente și proceduri care există mai mult pentru bifă decât pentru aplicare efectivă.
Recomandarea: implementarea reală a standardelor de control intern, adaptarea sistemului la specificul entității, astfel încât să prevină nu doar erorile, ci și… risipa.
Pe scurt, pe hârtie există control. În practică, controlul pare a fi doar asupra modului în care nu se aplică regulile.
Concluzie: Comuna unde legea se aplică „după posibilități”
Din raportul oficial al Curții de Conturi a României reiese imaginea unei administrații locale care tratează:
- Codul fiscal ca pe un sfat opțional,
- controlul intern ca pe o colecție de formulare,
- arhiva ca pe o loterie de documente pierdute,
- veniturile bugetare ca pe un bonus, nu ca pe o obligație.
Când Curtea de Conturi îți scrie negru pe alb că „neconformitățile sunt semnificative și generalizate”, nu mai e vorba de o simplă scăpare, ci de un mod de lucru.
„Republica Drăgănești” pare să fi inventat un nou model de administrație: statul de drept… dacă avem timp, chef și documente. Până atunci, banii publici rămân la stadiul de potențial, iar cetățeanul plătește, la propriu, nota de plată a nepriceperii administrative. Vom reveni. (Cristina T.).
Exclusiv
Republica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE
Comuna în care banii publici sunt o specie protejată: nu se ating, nu se încasează
Potrivit Curții de Conturi a României, Ceptura pare a fi prima comună din țară în care bugetul local e tratat ca un animal pe cale de dispariție: se uită la el cu duioșie, dar nu e voie să-l deranjezi cu încasări.
Din primul raport rezultă că:
- Impozitele și taxele locale se calculează… cu milă, nu cu legea.
- Debitele restante zac prin evidențe ca vinul în beci: peste 1,54 milioane lei (conform Curții de Conturi) pierduți din cauză de „neîncasare cronică”.
- Executarea silită e doar o poveste urâtă cu care se sperie contribuabilii cuminți – în realitate, nu se aplică.
- Chiriile și redevențele nu se actualizează, că poate se supără cine plătește.
- Evidența fiscală e atât de „creativă”, încât nici nu mai știi dacă e primărie sau atelier de literatură fantastică.
Curtea de Conturi reține, negru pe alb, că sistemul de control intern și financiar preventiv nu funcționează. Adică, pe românește: banii intră și ies după modelul „vedem noi”, iar primăria privește situația cu un calm demn de mănăstire.
Investiții de carton: canalizare imaginară și stații de încărcare pe curent bugetar
Al doilea raport de audit de conformitate, tot al Curții de Conturi, arată cum Ceptura a inventat un nou tip de infrastructură: lucrări vizibile mai ales în documente.
Potrivit raportului:
- Pentru extinderea rețelei de canalizare (Programul „Anghel Saligny”), s-au plătit zeci de mii de lei pentru lucrări neexecutate conform și pentru o dirigenție de șantier care a păzit, după caz, fie nimicul, fie lucrarea greșită.
- Pentru stațiile de încărcare pentru vehicule electrice, comuna a reușit performanța să încarce sigur ceva: bugetul, cu sume nejustificate (cu tot cu dirigenție de șantier aferentă).
- La clădirea Serviciului Public de Gospodărire comunală, extinderea și compartimentarea au produs și ele plăți nejustificate, dar perfect justificate… în contabilitatea defectuoasă.
Curtea de Conturi vorbește de cheltuieli nejustificate, de plăți fără bază reală și de un control intern care nu doar că nu previne paguba, dar pare să țină și ușa deschisă.
Cireașa de pe tort:
- O garanție de bună execuție de 1,84 milioane lei emisă de o societate radiată de BNR este acceptată și ținută la inimă de primărie, ca și cum ar fi un adevărat scut bugetar.
- Alte garanții de zeci de mii de lei nu sunt constituite sau nu sunt evidențiate, după modelul: „dacă nu le înregistrăm, poate nu răspundem de ele”.
Potrivit Curții de Conturi, aproape 9,7 milioane lei stau blocați, fictiv, la „active în curs de execuție”, deși lucrările sunt finalizate și recepționate. Cu alte cuvinte, patrimoniul e machiat contabil, ca să arate altfel decât e.
În Ceptura, salariul se calculează cu bonus de imaginație
Al treilea raport de audit de conformitate al Curții de Conturi (privind recrutarea, promovarea și salarizarea în 2025) e o adevărată antologie de „așa nu” în materie de plăți salariale.
Conform constatărilor oficiale:
- Spor de control financiar preventiv pentru… altă entitate
- Doi salariați ai Primăriei Ceptura au primit majorarea salariului de bază pentru activitate de control financiar preventiv.
- Problema, arată Curtea de Conturi: ei exercitau acest „control” asupra documentelor SC Aquaceptura SRL, o societate comercială unde Consiliul Local e acționar unic.
- Adică: sunt plătiți din banii primăriei pentru a controla altă entitate, deși legea prevede clar că fiecare entitate publică își are propriul control financiar preventiv.
Suma plătită nejustificat: 6.020 lei (plăți de personal nejustificate, după Curtea de Conturi).
- Majorări la salariu și în concediu: vacanță plătită în regim „proiect european”
- Personalul din echipele de implementare de proiecte europene a primit majorările de salariu și în zilele de concediu de odihnă.
- Curtea de Conturi indică explicit: 17.021 lei majorări salariale acordate eronat, plus contribuții aferente.
În traducere: unii au lucrat atât de intens în proiecte, încât au prestat pentru fonduri europene și de pe șezlong.
- Salariu mai mare decât viceprimarul
- Un salariat implicat în proiecte cu fonduri europene a ajuns, potrivit Curții de Conturi, să aibă venitul lunar brut peste indemnizația viceprimarului (deja majorată cu 40%).
- Legea spune clar că veniturile acestor persoane trebuie plafonate la nivelul viceprimarului cu majorarea aferentă. La Ceptura însă, plafonul legal e considerat mai mult o recomandare literară.
Prejudiciul constatat aici: 5.643 lei, plăți salariale peste plafonul legal.
- Cadouri în bani de 8 Martie, din bani publici, fără temei legal
- În februarie 2025, primăria a acordat salariaților cadouri în bani de 3.600 lei, cu ocazia zilei de 8 Martie.
- Curtea de Conturi reține că nu există temei legal pentru astfel de „atenții” salariale în instituțiile publice.
Așadar, în loc să respecte Legea nr. 153/2017, s-a ținut cont de „Codul Bunelor Maniere Bugetare”: la sărbători, dăm ceva „din bani publici, că doar nu-s ai noștri”.
- Concediu de odihnă plătit în contradicție cu legea
- Un salariat a primit, la încetarea raportului de serviciu, 4.292 lei reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, aferent anului 2025.
- Numai că, așa cum precizează Curtea de Conturi, OUG nr. 156/2024 interzice compensarea în bani a concediilor neefectuate aferente anului 2025.
Cu alte cuvinte, s-a plătit fix ce legea spunea explicit să nu se plătească.
- Controlul financiar preventiv: absent motivat prin… neexercitare
- Controlul financiar preventiv nu a fost exercitat asupra tuturor operațiunilor prevăzute, inclusiv asupra deciziilor de angajare, promovare, stabilire a salariilor, ordonanțări de plată și obligații fiscale aferente.
- Documentele fără viză CFP nu au fost nici măcar trecute la „Refuz de viză”, ci au rămas într-o zonă gri, perfectă pentru erori și plăți nelegale.
Curtea de Conturi constată un risc evident: plăți nelegale și erori care nu sunt prevenite.
Sistemul de control intern: mort, dar bine plătit
Toate acestea converg într-o concluzie oficială extrem de clară, formulată de Curtea de Conturi în rapoarte și în scrisorile către primărie:
- Sistemul de control intern managerial „nu a fost funcțional”.
- Nu a fost capabil să prevină apariția erorilor în salarizare, în investiții și în gestionarea garanțiilor.
- Controalele interne sunt mai curând formale, pe hârtie, în timp ce în practică se derulează:
- plăți salariale nejustificate,
- plăți pentru lucrări neexecutate sau executate necorespunzător,
- acceptarea de garanții emise de entități radiate,
- denaturarea situației patrimoniale prin ținerea a milioane de lei în „active în curs”, deși lucrările sunt finalizate.
În plus, Curtea de Conturi notează și ceva aproape neverosimil: primăria nu a avut nicio obiecție la constatările din proiectele de raport, a transmis că nu are puncte de vedere divergente și a solicitat chiar să nu participe la ședința de conciliere. Pe scurt: „Nu contestăm nimic, dar nici nu venim să discutăm”.
Republica Ceptura: concluzie amar-comică
Dacă adunăm liniile mari ale celor trei rapoarte ale Curții de Conturi a României, iese următorul tablou pamfletar:
- Venituri locale neîncasate, taxe și impozite lăsate în pace, ca să nu se supere debitorul.
- Investiții cu probleme, plăți nejustificate, lucrări discutabile, garanții fantomă și un milion și ceva în garanții legate de o societate radiată.
- Situație patrimonială cosmetizată, cu aproape 9,7 milioane lei ținuți artificial la „în curs”, deși ar fi trebuit recunoscuți corect în patrimoniu.
- Salarii umflate, sporuri acordate pentru controlul documentelor altei entități, bonusuri și majorări pentru perioada de concediu, venituri peste nivelul viceprimarului, cadouri în bani fără temei legal, concedii plătite contrar unor interdicții exprese din OUG.
- Control financiar preventiv și control intern managerial mai degrabă fictive, incapabile să prevină erorile; în practică, exact ce trebuia împiedicat s-a întâmplat, în serie.
Toate acestea nu sunt zvonuri, ci constatări oficiale ale Curții de Conturi a României, consemnate în:
- Raportul de audit asupra bugetului local și administrării creanțelor și patrimoniului;
- Raportul de audit de conformitate privind investițiile și garanțiile;
- Raportul de audit de conformitate privind recrutarea, promovarea și salarizarea personalului în 2025;
- Scrisorile de informare adresate primarului Comunei Ceptura.
În loc de epilog, rămâne imaginea unei administrații locale în care:
- bugetul e tratat ca un sponsor anonim,
- legile sunt citite mai mult ca literatură opțională,
- iar controlul intern e un fel de angajat imaginar: trecut în organigramă, invocat la nevoie, dar complet absent când e vorba de prevenit risipirea banului public.
Iar cetățeanul – cel care plătește taxe, așteaptă canalizare reală, drumuri reparate, școli decente și administrație serioasă – află, din rapoartele Curții de Conturi a României, că în loc de toate acestea a primit: plăți nejustificate, lucrări cu probleme și un control intern în concediu prelungit. Vom reveni. (Cerasela N.).
Exclusiv
Gherghița – Prahova, campioană la „bugetul invizibil”: taxe uitate, datorii prescrise și acte dispărute din arhivă – I – (DOCUMENTE)
La Primăria Gherghița, veniturile locale par să fi avut parte de un tratament special: unele au fost calculate prea timid, altele n-au fost urmărite până la capăt, iar câteva documente esențiale n-au putut fi găsite când a venit vremea controlului. Nu e scenariul unei comedii birocratice, ci tabloul desprins dintr-un audit al Camerei de Conturi Prahova privind formarea și încasarea veniturilor locale în 2025.
Raportul nu acuză pe cineva de fapte penale și nici nu spune că întreaga activitate a primăriei ar fi fost neconformă. Concluzia este una „cu rezerve”: în linii mari, activitatea s-ar fi încadrat în regulile aplicabile, dar auditorii au consemnat numeroase deficiențe — de la impozite calculate greșit până la control intern care, în unele privințe, pare să fi funcționat mai mult pe hârtie.
Impozitele au pornit în urmărirea clădirilor. N-au prins toate proprietățile
În cazul a trei persoane juridice, primăria nu ar fi identificat și impus toate clădirile deținute și nici nu ar fi stabilit corect impozitul pentru unele bunuri deja declarate. Auditul a stabilit obligații suplimentare de 69.423 de lei, plus 9.574 de lei accesorii.
Nici la persoanele fizice evidența nu a fost fără surprize: pentru 15 contribuabili, suprafețele folosite în scop rezidențial și nerezidențial ar fi fost delimitate incorect. Rezultatul: impozite stabilite cu 14.214 lei mai puțin și majorări de întârziere de 1.739 de lei.
Pe scurt, în unele dosare, impozitul pare să fi fost calculat după principiul „să nu supărăm clădirea”.
Pădurea era acolo. În evidența fiscală, mai puțin
Auditorii au constatat că proprietarii unei suprafețe de 132.700 de metri pătrați de teren forestier nu figurau în evidența fiscală. În timpul controlului, terenurile au fost introduse în registre, iar obligațiile suplimentare stabilite au însumat 2.430 de lei, la care s-au adăugat 625 de lei accesorii.
Alte terenuri extravilane au ieșit la iveală după compararea datelor cadastrale cu evidențele primăriei. Pentru acestea s-au stabilit impozite suplimentare de 5.714 lei și accesorii de 1.535 de lei.
Registrul agricol și evidența fiscală, așadar, nu păreau să țină mereu legătura. Poate că se întâlneau la ședințe, dar nu neapărat și la punctaj.
Datorii lăsate să îmbătrânească până la prescripție
Pentru trei societăți agricole, raportul consemnează creanțe fiscale de 8.858 de lei — din care 4.131 de lei debit principal și 4.727 de lei majorări — pentru care, la 31 decembrie 2025, se împlinise termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Potrivit Camerei de Conturi, nu fuseseră întreprinse toate demersurile necesare pentru identificarea sediilor actuale ale debitorilor și nu fuseseră folosite corespunzător procedurile de executare. O metodă administrativă cu efect garantat asupra creanțelor: dacă le lași suficient timp în sertar, ajung să aibă propriul termen de expirare.
Raportul mai arată că, pentru un contribuabil care era și consilier local, primăria instituise poprire doar asupra indemnizației de consilier. Nu fusese extinsă măsura asupra disponibilităților bancare ori a veniturilor salariale și nici nu fusese analizată executarea asupra bunurilor. La finalul lui 2025, restanțele acestuia erau de 19.002 lei.
Documentul nu îi dezvăluie numele și nu stabilește vreo vinovăție personală dincolo de situația fiscală descrisă. Dar episodul ridică o întrebare cât se poate de serioasă: cât de hotărâtă poate fi recuperarea datoriilor când debitorul ocupă și un loc la masa consiliului local?
Șapte construcții, un complex turistic și o monitorizare care n-a ajuns la fața locului
Pe un teren de 46.574 de metri pătrați funcționa un complex turistic alcătuit din șapte construcții, ridicate ori modernizate, pentru care auditorii nu au identificat certificate de urbanism și autorizații de construire. Raportul mai constată că primăria nu și-ar fi exercitat corespunzător atribuțiile de monitorizare și control al disciplinei în construcții.
Cu alte cuvinte, construcțiile au crescut, dar vigilența instituțională n-a ținut pasul. Camera de Conturi recomandă verificări periodice și documentarea lor — o idee simplă, dar care presupune ca cineva să iasă din birou și să observe ce se construiește.
Tot la capitolul inspecție fiscală, auditorii spun că verificările s-au limitat la documentele prezentate și la evidențele existente, fără controale faptice și documentări suficiente pentru a stabili situația reală a contribuabililor. Hârtiile au fost consultate; realitatea din teren, mai puțin.
Certificat fiscal fără datorii. În registre: peste 56.000 de lei restanțe
Un certificat de atestare fiscală ar fi consemnat că o persoană juridică nu avea obligații de plată, deși evidențele primăriei arătau restanțe de 56.366 de lei: 47.696 de lei debit principal și 8.670 de lei accesorii.
Aici, hârtia oficială și baza de date par să fi avut opinii diferite. Auditorii au recomandat reguli mai stricte pentru emiterea certificatelor, inclusiv verificarea unui extras de cont fiscal la aceeași dată.
Comodat cu iz de chirie și penalități rămase neîncasate
Raportul mai consemnează că un spațiu din domeniul privat al comunei a fost dat unei societăți prin contract de comodat, deși relația dintre părți ar fi avut, în fapt, caracter oneros. Potrivit auditorilor, nu fuseseră respectate procedurile aplicabile închirierii, nu exista aprobarea prealabilă a Consiliului Local și nu fusese stabilită și încasată chiria în condițiile legii.
Într-un alt caz, primăria nu ar fi stabilit și încasat 425,53 lei penalități pentru plata cu întârziere a unei arende. Nu e o avere, dar tocmai asemenea sume arată dacă regulile sunt urmărite consecvent sau doar când își amintesc registrele de ele.
Auditorii au semnalat și deficiențe în verificarea redevențelor pentru exploatarea resurselor la suprafață: primăria nu ar fi urmărit depunerea declarațiilor fiscale și nu ar fi verificat documentele care stau la baza calculului sumelor datorate.
Control intern cu comisie, dar fără frână la toate operațiunile
Sistemul de control intern managerial exista formal, însă raportul spune că nu fusese adaptat suficient la dimensiunea și activitatea instituției. În plus, pentru unele operațiuni privind bunurile comunei — inclusiv contracte de comodat și de arendă — nu fusese acordată viza de control financiar preventiv, deși procedurile interne o cereau.
Mai era și problema arhivei: Primăria nu a prezentat actul administrativ și documentația care justificau zonarea fiscală folosită la calcularea impozitelor pe 2025. Reprezentanții instituției au spus că aceasta se bazase pe o hotărâre a Consiliului Local, dar documentele nu au fost găsite în arhivă pentru a fi puse la dispoziția auditorilor.
Iar 129.451 de lei reprezentând majorări de întârziere aferente creanțelor restante nu fuseseră reflectați în evidența contabilă și în situațiile financiare la 31 decembrie 2025. Raportul precizează că această abatere a fost remediată ulterior.
Concluzie cu rezerve: nu chiar dezastru, dar nici premiu pentru evidență
Camera de Conturi Prahova a identificat zece abateri privind veniturile fiscale, trei privind veniturile nefiscale și alte deficiențe legate de evidența creanțelor și documentele pentru stabilirea taxelor locale. Primăria nu a formulat puncte de vedere divergente față de constatările raportului, potrivit documentului.
Verdictul instituțional rămâne nuanțat: cu excepția neconformităților consemnate, activitatea ar fi fost în conformitate, sub aspectele semnificative, cu cadrul legal aplicabil. Dar, în această comedie administrativă, poanta nu stă într-o singură sumă și nici într-un singur dosar. Stă în repetarea aceluiași tipar: proprietăți care nu apar la impozitare, datorii urmărite prea târziu, documente care nu se găsesc și controale care nu ajung întotdeauna din registru pe teren.
Pamfletul se sprijină pe constatările raportului de audit de conformitate al Camerei de Conturi Prahova privind formarea, evidențierea, urmărirea și încasarea veniturilor bugetului local al comunei Gherghița în anul 2025. Constatările sunt ale auditorilor; ironia, a noastră. (Paul D.).
Comuna Drăgănești (Prahova) – paradis fiscal pentru șmecheri, iad pentru prostul care plătește (I) – DOCUMENTE
Comuna care nu-și încasează propriile taxe: „Republica Drăgănești”, unde Codul Fiscal e opțional Primăria care funcționează pe încredere, nu pe...
Republica Ceptura – Prahova: canalizare pe hârtie, milionul la sertar și salariul mai mare ca la viceprimar (I) -DOCUMENTE
Comuna în care banii publici sunt o specie protejată: nu se ating, nu se încasează Potrivit Curții de Conturi a...
Gherghița – Prahova, campioană la „bugetul invizibil”: taxe uitate, datorii prescrise și acte dispărute din arhivă – I – (DOCUMENTE)
La Primăria Gherghița, veniturile locale par să fi avut parte de un tratament special: unele au fost calculate prea timid,...
Paradisul fiscal și deșeurile „de lux” de la Coca‑Cola Ploiești
În plină „situație dificilă”, fabrica Coca‑Cola Ploiești reușește, culmea, să fie din ce în ce mai „inovatoare”. Nu neapărat datorită...
Polițistul Vlăduț, făcut «șoferul primarului». În realitate își făcea treaba. Restul e politică ieftină
Cine e, de fapt, „șoferul primarului” Vlăduț nu e nici șoferul personal al primarului, nici bodyguardul lui de campanie și...
Mizil – orașul unde legea e „opțională”, dar nota de plată o achită contribuabilul
În România în care fiecare leu bugetar ar trebui cântărit, la Mizil pare că s-a inventat un nou sport: aruncatul...
Penitenciarul unde pâinea se cumpără la mica înțelegere, iar lucrările se fac pe hârtie
„Ordine și disciplină”: doar pentru deținute, nu și pentru achiziții (cazul Penitenciarului de Femei Ploiești – Târgșoru Nou, după raportul...
„Excelența” la M.A.I.: Cum să furi legal (sau nu) din buzunarele propriilor oameni
Conflictul privind majorarea pentru „lucrări de excepție” – sau „excelența”, cum o alintă, ironic, șefii din M.A.I. – a scos...
IPJ Prahova – „Structuri SRL” și lăutarul de serviciu. Mocanu Horia, duba nouă, Renaultul „upgrade” și planul de a pune mâna pe Băicoi
În universul paralel numit IPJ Prahova, unde „Structuri SRL” pare să fie adevărata firmă de apartament care coordonează uniformele, cariera...
„Academia de invârtit facturi”: Cum a ajuns Târgşoru Vechi să plătească mai mult decât scrie pe notă – şi să spună „Da, aşa e!” – DOCUMENTE!
„Formare profesională” pe bani publici: când controlul intern ia pauză Curtea de Conturi a României, prin Camera de Conturi Prahova,...
„Secret” cu ștampilă Nesecret: cum a inventat I.P.J. Neamț infracțiuni din propriile hârtii
Ministerul face, sindicatul întreabă, poliția „se autosesizează” Există un gen special de umor administrativ în România: îți tipărești „secretele” pe...
Eroi de unică folosință: ne aducem aminte de polițiști doar când cad la pământ
Jurământ cu glonț inclus: „chiar cu prețul vieții” nu e o figură de stil În primele săptămâni de școală, tinerii...
Fermierii, la cuțitul Bruxelles-ului: FAPPR intră în ring cu noul PAC 2028–2034
Luni, 9 noiembrie 2026: Bruxelles-ul taie, FAPPR trage de mânecă Luni, 9 noiembrie 2026, Parlamentul European mai bifează o rundă...
I.P.J. Prahova – De la «Siguranță și Încredere» la «parapet și fier vechi»
IPJ Prahova – Facem zob mașinile, Nu infractorii! Încă o mașină făcută praf. Nimic nou la IPJ Prahova Încă un...
Polițistul român, plătit la preț de 2009, folosit la standard NATO: „Salariul tău a fost, rămâne și va fi o glumă proastă”
România, 2026: statul cu iPhone 15, dar cu fluturaș de salarizare pe Nokia 1100 În anul 2026, într-o țară membră...
-
Exclusivacum o zi
IPJ Prahova – „Structuri SRL” și lăutarul de serviciu. Mocanu Horia, duba nouă, Renaultul „upgrade” și planul de a pune mâna pe Băicoi
-
Exclusivacum 4 zile
I.P.J. Prahova – De la «Siguranță și Încredere» la «parapet și fier vechi»
-
Exclusivacum 2 zile
„Academia de invârtit facturi”: Cum a ajuns Târgşoru Vechi să plătească mai mult decât scrie pe notă – şi să spună „Da, aşa e!” – DOCUMENTE!
-
Exclusivacum o zi
Mizil – orașul unde legea e „opțională”, dar nota de plată o achită contribuabilul
-
Exclusivacum 4 zile
Polițistul român, plătit la preț de 2009, folosit la standard NATO: „Salariul tău a fost, rămâne și va fi o glumă proastă”
-
Exclusivacum 4 zileMAI, fabrica de șefi „desemnați”: cum s-a transformat DGMRU în biroul de lipit grade și pile
-
Ancheteacum 4 zileDe la dosar la refren: cum a ajuns „Rapcea” rimă pentru „Garcea” în România justiției pe beat de hip-hop
-
Exclusivacum o zi
Penitenciarul unde pâinea se cumpără la mica înțelegere, iar lucrările se fac pe hârtie