Featured
Aiuritorul domn Citu si atacul speculativ impotriva leului: cind vom afla adevarul?
(Preluare Inpolitics):
România s-ar putea afla într-o situație extrem de delicată politic și economic, existînd ipoteza că guvernul și, implicit, finanțele țării, sunt conduse de un personaj concediat de o mare bancă după un atac speculativ împotriva monedei naționale – adică ceva vecin cu trădarea -, acum mai bine de un deceniu. Pînă cînd adevărul va ieși la lumină, nimic nu ne împiedică, totuși, să nu remarcăm comportamentul absolut halucinant al lui Florin Cîțu în legătură cu respectivul subiect.
Să amintim, pe scurt.
Pe la începutul anului 2011, Florin Cîţu, director, pe atunci, al Trezoreriei ING Bank România, a fost concediat, decizie pe care o considera abuzivă şi pe care a contestat-o în instanţă.
„Sunt concediat abuziv din poziţia de director al Trezoreriei. Voi contesta decizia în instanţă. Am o relaţie foarte bună cu ING Bank şi sper ca după decizia instanţei să-mi reiau locul de muncă„, spunea Cîţu.
A pierdut procesul și nu s-a mai întors la ING.
De-a lungul anilor, însă, s-a comentat mult în mediile politice, economice și de presă că respectiva concediere s-a produs după un atac speculativ al lui Cîțu împotriva monedei naționale, în octombrie 2008.
În octombrie 2018, spre exemplu, ministrul PSD al Economiei, Dănuț Andrușcă, declara public în parlament:
„Nu găsiţi, stimaţi colegi, că sunt acuzat de devalorizarea monedei naţionale exact de partidul care l-a promovat senator pe unul dintre cei care au condus atacul speculativ împotriva leului de la finalul anului 2008? Da, mă refer la actualul senator Cîţu, domnul Cîţu, fost economist al unei bănci comerciale. Şi nu este singurul personaj cu afinităţi liberale, fost conducător de bancă comercială care a atacat leul. În cârdăşie cu domnul Cîţu, în 2008, s-a aflat şi Lucian Isar”.
În replică, Florin Cîțu anunța procese:
„Când vorbește gura fără ține, plătești! Anonimul ministru al economiei a avut astăzi un discurs în Parlamentul României în care m-a atacat direct, acuzându-mă de atac speculativ împotriva mondei naționale în 2008. A mai făcut-o și ministrul Teodorovici. Pentru a lămuri acest lucru, îi aduc la cunoștință ministrului Andrușca că îl dau în judecată pentru afirmația publica pe care a făcut-o de la tribuna Camerei Deputaților, pentru calomnie și pentru că mi-a afectat imaginea publică. Andrușca, ești bun de plată! P.S. Aviz amatorilor”.
Nu am auzit de vreun proces deschis lui Andrușcă, dar lui Orlando Teodorovici da.
Doi ani mai tîrziu, pe 4 noiembrie 2020, Cîțu pierdea definitiv procesul intentat acestuia, fiind obligat să-i achite și cheltuieli de judecată.
Problema lui Cîțu cu atacul speculativ din 2008 e, însă, cu totul alta, iar eticheta de comportament halucinant e îndreptățită.
Mai precis, timp de un deceniu, actualul premier s-a chinuit să demonstreze, prin diverse analize economice și postări pe Facebook, că respectivul atac speculativ nici măcar nu a existat vreodată, fiind o plăsmuire a BNR, prin Mugur Isărescu și Lucian Croitoru.
În iulie 2013, Cîțu publica, astfel, o analiză despre momentul octombrie 2008 cu numele ”Indicatorul “dobanda” respinge ipoteza atacului speculativ”.
În aprilie 2014, Cîțu Scria pe Facebook:
”Traderii spun multe povesti. Mai ales cand este vorba de miscarile zilnice ale variabilelor financiare. Adevarul este (asa cum am aratat in studiul despre mitul atacului speculativ) ca nimeni nu stie ce forte „misca” cursul de schimb in decursul unei zile”.
În martie 2015, de-a dreptul bășcălie: ”Bine ca nu este echipa de economisti a BNR la conducerea ECB, altfel spuneau ca EURO este victima unui atac speculativ si retrageau toata lichiditatea din piata”.
În aprilie 2015, Cîțu scria iar pe Facebook: ”BNR sustine ca in octombrie 2008 leul a fost supus unui atac speculativ. O astfel de experienta traumatizanta ar trebui sa fie foarte usor identificata daca ne uitam la evolutia ratei de schimb. Astfel in graficul de mai jos am eliminat axa timp sa vedem daca puteti sa identificati momentul respectiv. Ca sa va ajut BNR sustine ca a aparata moneda nationala si a respins un atac speculativ. Ar trebui sa vedem cel putin respingerea nu? Pentru cei care vor sa stie mai mult despre acest mit” era postat un link către o analiză cu numele ”Datele nu sustin ipoteza atacului speculativ”.
În septembrie 2016 relua:
”Tot felul de editorialisti, politicieni, habarnisti vorbesc despre atacul speculativ asupra leului din 2008. Sursa acestora este una singura: guvernatorul BNR.
Domnilor si doamnelor, aceasta afirmatie a guvernatorului este sustinuta de date la fel de mult ca afirmatiile lui Iliescu cand a chemat minerii in Bucuresti. Este o strategie de manipulare a maselor veche. De fiecare data o astfel de declaratie este urmata de decizii care elimina dreptul la proprietate, circulatia libera a capitalului, dreptul la viata privata. Fara exceptie, astfel de declaratii sunt urmate de interventii cu bocancii ale statului in economie si viata privata a cetatenilor.
Fara oameni ca voi, doamnelor si domnilor, dictaturile ar fi ramas doar in imaginatia noastra”.
În noiembrie 2016, altă bășcălie: ”In seara asta am aflat ca PSD si BNR mai au ceva in comun in afara de interventionism si Ion Iliescu: cred in atacul speculativ. Acum, daca ar putea da si definitia atacului speculativ…”.
Toate ar fi fost bune și frumoase, dacă premierul de azi ar fi rămas consecvent ideii – eronată ori ba – că în România nu a existat un atac speculativ pe leu în octombrie 2008.
Doar că în ianuarie anul trecut a căzut o bombă de proporții. În lupta îndîrjită cu guvernul Dăncilă și cu ministrul Finanțelor, Orlando Teodorovoci, iată ce armă a folosit liberalul, hodoronc-tronc:
”Urmeaza atacul speculativ pe leu?
Asa arata in acest moment situatia. Mai rau ca in 2008. Leul se tranzactioneaza, pe pietele internationale la 4.77 pentru 1 euro!!!
Se pare ca traderii internationali au inteles ca BNR nu poate sa intervina fara sa falimenteze sistemul bancar si economia. Interventiile BNR, vand euro si cumpara lei, cresc dobanzile si implicit taxa pe care o platesc bancile.
Cine profita de aceasta situatie? Speculatorii. Rusi? Chinezi?
Este momentul ca institutiile statului care se ocupa de securitate nationala sa verifice daca OUG 114 nu a avut ca obiectiv imbogatirea unor speculatori de la est sau a unor consilieri ai premierului.
Ce a aranjat si ce a promis Eugen Teodorovici in escala sa de la Moscova, cu destinatia Havana? ” a scris Cîțu pe Facebook.

Ce să înțelegem de aici?
Că atacul din 2008 nu există cînd e pus la zid Cîțu, dar apare miraculos cînd e nevoie să fie utilizat contra adverarilor politici?
Poate ar fi momentul ca premierul Cîțu, dar mai ales Mugur Isărescu și BNR, să prezinte marelui public adevărul despre legendarul, de acum, atac speculativ din 2008 și despre posibila – subliniem posibila – implicare a liderului liberal. Ori să confirme acuzațiile acestuia, cum că problemele de pe piața monetară din octombrie 2008 au fost produse tocmai de către BNR.
Nu de alta, dar s-ar putea ca aducerea lui Florin Cîțu în fruntea executivului și a finanțelor României să fie ca și cum britanicii l-ar fi numit pe George Soros șef al băncii naționale ori al guvernului, după marele atac speculativ care a prăbușit lira sterlină în 1992.
Exclusiv
EPOLEȚI LA ȘCOALA AJUTĂTOARE: CUM ÎȘI „DRESEAZĂ” IGPR-UL DULĂII SUB BAGHETA UNEI SECRETĂRESE
Exclusiv
DINASTIA CĂTUȘELOR ȘI FEUDALII DIN PUȘCĂRII: Cum s-a transformat sistemul penitenciar în moșia privată a „Famigliei” Teoroc și a locotenenților de tip Aldea
În timp ce Ministerul Justiției doarme în post, pușcăriile României au încetat de mult să mai fie instituții publice, devenind tarlale personale unde „legea” se scrie cu pumnul în masă, jigniri de mahala și răzbunări medievale. De la „Împărăteasa” Antoanela de la Jilava, sub oblăduirea sindicală a soțului Ștefan Teoroc, până la „Vătaful” Marian Aldea de la Mărgineni, sistemul pare guvernat de un singur cod: „Statul sunt eu, iar tu ești sclavul meu pe banii tăi!” (aici).
Mărgineni, „piscina” de orgolii a lui Aldea: „E pușcăria mea, fac ce vreau!”
Dacă credeați că abuzurile de la Jilava au fost un accident izolat, pregătiți-vă pentru „Mărgineni-Style”. Redacția INCISIV DE PRAHOVA a intrat în posesia unor informații care arată că la Penitenciarul Mărgineni, directorul Marian Aldea nu conduce o instituție, ci o feudă personală.
Surse din interior, citate de publicația menționată, descriu un tablou de un despotism grotesc: „E pușcăria mea și faceți ce zic eu!”. Aceasta pare să fie mantra după care se ghidează Aldea, un personaj care, potrivit investigației, s-ar bucura de spatele asigurat de „nașul” Firinel Ungureanu. Când ai un „naș” în sistem, legea devine opțională, iar bunul plac devine normă administrativă.
„Gulagul” transferurilor: Vrei să pleci? Te trimit la escorte până te saturi!

La Mărgineni, dreptul la mobilitatea personalului a fost transformat într-o metodă de tortură administrativă. Ai îndrăznit să depui cerere de transfer? Felicitări, tocmai ai intrat în programul de „reeducare” al domnului Aldea!
Datele obținute de INCISIV DE PRAHOVA sunt cutremurătoare prin precizia lor chirurgicală: în 2025, cinci membri ai grupei de intervenție (mascații, adică cei care își pun pielea la bătaie) au fost mutați „disciplinar-mascat” la plutonul escorte pentru 6 luni, imediat ce au cerut să plece la alte unități. Și pentru că pedeapsa nu era de ajuns, s-a încercat prelungirea calvarului cu încă 3 luni.
Mesajul este clar: la Mărgineni nu pleci când vrei tu, ci când te lasă „stăpânul”, eventual după ce ești umilit suficient. Nici măcar sectorul secretariat sau șoferii nu scapă. O secretară mutată instant și un șofer căruia i s-a schimbat programul a doua zi după cererea de transfer confirmă un tipar de vendetă care miroase a dosar penal de la o poștă distanță.
De la „Măgarii” Antoanelei la „sclavii” lui Aldea: Rețeta succesului în familia SNPP
Articolul inițial despre „Famiglia” SNPP ne arăta cum Antoanela Cristina Teoroc, soția liderului sindical Ștefan Teoroc, își alinta subalternii de la Jilava cu apelative precum „măgari”, „proști” sau „țărani”. Ei bine, se pare că la Mărgineni, ucenicul Aldea a perfecționat stilul.
Ironia sorții este de un cinism absolut: în timp ce Ștefan Teoroc pozează în salvatorul polițiștilor de penitenciare, soția sa și prietenii de familie (precum Aldea) îi calcă în picioare exact pe acești oameni. Este un cerc închis, o „menghină” toxică în care membrul de rând cotizează la sindicat pentru ca liderul să aibă liniște să-și vadă nevasta și amicii „stăpâni” pe plantație.
Bonusuri pentru „performanță” în abuz: Salariu mărit în timp ce subalternii fug mâncând pământul
În timp ce angajații reclamă tratamente inechitabile și presiuni demne de epoci întunecate, domnul director Marian Aldea nu o duce rău deloc. Conform INCISIV DE PRAHOVA, acesta ar fi beneficiat de o majorare salarială chiar în primul trimestru al acestui an.
Pe ce criterii? Probabil pentru eficiența cu care reușește să distrugă moralul personalului și pentru rapiditatea cu care semnează mutările punitive. În orice stat normal, un astfel de management ar fi declanșat o anchetă fulger. În „Republica Cătușelor” din România, primești un spor de merit.
Unde este Administrația Națională a Penitenciarelor? Sau e nevoie de o nouă „colectă” marca SNPP?
Rapoartele de control de la Jilava vorbeau despre colecte de bani cu traseu neclar și suspiciuni de folosire a fondurilor publice sub masca sindicatului. La Mărgineni, vedem o „rețea de tip relațional” care pare imună la orice control de la București.
Este legitimă întrebarea: cum pot acești oameni să asigure paza și reeducarea deținuților, când ei înșiși își tratează angajații ca pe niște sclavi pe propria moșie? INCISIV DE PRAHOVA solicită public intervenția Ministerului Justiției, dar până când se vor trezi „somnoroasele păsărele” din minister, polițiștii de la Mărgineni și Jilava rămân captivi între ciocanul conducerii abuzive și nicovala sindicatului care îi „apără” până îi lasă fără demnitate.
Domnule Aldea, doamnă Teoroc, domnule Teoroc: pușcăria este locul unde stau cei care încalcă legea, nu proprietatea voastră privată cu vedere la drepturile omului călcate în picioare. Vom monitoriza cu interes următoarea „mutare la Satu Mare” sau următoarea „mărire de salariu” pentru merite deosebite în instaurarea fricii. Vom reveni. (Cerasela N.).
Exclusiv
Orașul justițiarilor de birt la Băicoi: Cum s-a născut Mesia cu xanax la pachet
Justițiara de serviciu a Băicoiului (II)
Într-un orășel în care cârciuma ține loc de prefectură, iar Facebook-ul de Monitor Oficial, s-a ridicat o nouă „justițiară”: o doamnă care se declară apărătoarea legii, dar abia se poate apăra de propria mahmureală.
„Apărătoarea legii”: Mesia cu halba în mână
Auto-proclamată voce a dreptății, eroina noastră își începe fiecare cruciadă cu o postare și o sticlă. Se prezintă ca un om al justiției, dar singurele „dosare” pe care le are la zi sunt fișele de la Urgențe și notele de plată din baruri.
Un cocktail periculos de alcool, pastile și delir de grandoare o împinge să-și joace rolul de Dumnezeu local: dă verdicte, pune etichete, inventează reguli și „legi” imaginare, în timp ce realitatea o pune, constant, la podea – la propriu.
Fostul edil și doamna de serviciu la beții
În jurul ei gravitează un fost primar, specialist în administrația… sticlelor. Un personaj care a confundat de mult Primăria cu terasa și ședința de consiliu cu prelungirea la petrecere.
La interval de două zile, noua Mesia bate drumul la „fostul important al orașului”, unde se pune țara la cale printre lăzi de băutură și fum gros. Politică? Viitorul orașului? Nu. Doar combinația clasică: bani, alcool și promisiuni deșarte între două pahare.
Se vorbește prin oraș de chefuri prelungite, de drumuri pe ocolite, de plecări pe ușa din spate ca să nu vadă vecinii „salvatoarea morală” cum abia își ține echilibrul. Morala? „Cine se aseamănă se adună”: primarul ratat cu justițiara de carton.
„Spionul” de Băicoi: Turnătorul rămas fără public
În schema generală apare și un personaj secundar, un fel de „James Bond de provincie”: fost angajat pe la companii de stat, cu alergie cronică la muncă cinstită, dar mare pasionat de combinații gri.
Ani la rând, acest „agent secret” de birt a trăit din informații șoptite, bilețele, delațiuni și „16”-uri făcute cu cine trebuia, când trebuia. Când s-a închis rubrica „piloși și protejați”, a rămas cu vechiul obicei: să toarne. Problema e că nu-l mai ascultă nimeni.
Singura care îl mai bagă în seamă este justițiara cu halba în loc de balanță. Cei doi au descoperit marele adevăr al mediocrității: dacă nu mai interesezi pe nimeni, măcar jucați-vă de-a „grupul de opinie” unul cu altul.
Când urgențele devin biroul de presă
Se mai spune, prin oraș, că într-o frumoasă zi de după-amiază, „apărătoarea legii” a fost înfrântă nu de mafie, nu de corupție, ci de propria beție, căzută lat în parcare, la ora la care alții își duc copiii de la școală.
Ambulanță, perfuzii, revenire spectaculoasă și, evident, nicio lecție învățată. A doua zi, aceeași morală apăsată pe internet: „Eu sunt vocea poporului!”. Poporul, însă, se întreabă mai degrabă cine plătește perfuziile și cine îi mai dă motorină să se plimbe din chef în chef.
Datorii, gaz tăiat, dar lecții de morală la zi
În timp ce se dă exemplu de verticalitate, „justițiara” are probleme banale și pământene: facturi neplătite, utilități tăiate, dar buget constant pentru alcool, pastile și benzină. Nu-și plătește gazele, dar își plătește imaginea de „martir civic” cu bani împrumutați, atenții primite și „susțineri dezinteresate”.
Este greu să ții lecții de morală unui oraș întreg când propriile datorii îți bat în ușă mai tare decât „nedreptățile sistemului”.
Rețeaua „justiției de cârciumă”
În jurul Mesiei cu profil de Facebook se învârte o mică rețea de „luptători”: foști angajați cu trecut dubios, oameni care au rezistat în sistem nu prin competență, ci prin pile, și turnători reciclați în „formatori de opinie”.
Toți au în comun ceva simplu:
– trecut încâlcit,
– prezent alcoolizat,
– viitor inexistent.
Dar, la fiecare pahar, își promit unii altora că „o să facă ordine în oraș”. Ordine, desigur, în buzunarele altora, în imaginea altora, în viața altora. În timp ce viața lor se duce, încet și sigur, între farmacie, cârciumă și Urgențe.
Fără nebuni toxici
Întrebarea nu este ce calitate au acești oameni – justițiara de birt, primarul (fostul) de bar, spionul de tejghea. Întrebarea reală este: cum de încă mai au ascultători?
Un oraș „condus moral” de astfel de personaje este un oraș condamnat la bârfă, alcoolism colectiv și deliri de grandoare. Când „liderii de opinie” nu-și pot susține nici propriul mers drept, e clar că direcția comunității este șerpuită.
Concluzie: Justiția nu se face cu paharul plin
Justiția nu se face cu sticla pe masă, cu pastila în buzunar și cu turnătorul lângă tine. Nu se face din patul unui fost primar ratat și nici din parcare, între două ambulanțe.
Atâta timp cât orașul își acceptă „Mesia” alcoolici, „legislatori” de crâșmă și „spioni” ratați, nu are nevoie de dușmani externi. Și-i produce singur, la halbă. Vom reveni. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 4 zileBALTA RECONCILIERII ȘI GOGOȘILE DE FLOREȘTI: „COMISARUL DE CARTON” Valentin MATEI A SCHIMBAT SCANERUL DE ANVELOPE PE RAMA DE BUZĂU
-
Exclusivacum 4 zileOperațiunea „gogoașa cu Epoleți”: Cum a încercat un „fantomă” de presă să lustruiască „Diamantul” cu noroi de la Interne
-
Exclusivacum 3 zileSânge pe pereți la final de trimestru: „Jupânul” greșește, fraierii pleacă acasă! REȚETA DEZASTRULUI LA COCA-COLA PLOIEȘTI
-
Exclusivacum 20 de oreDINASTIA CĂTUȘELOR ȘI FEUDALII DIN PUȘCĂRII: Cum s-a transformat sistemul penitenciar în moșia privată a „Famigliei” Teoroc și a locotenenților de tip Aldea
-
Exclusivacum 3 zileULTIMUL SIGILIU: CIRCUL „TRANSPARENȚEI” SAU CUM SE SPALĂ CADAVRELE POLITICE CU ȘTAMPILA „DECLASIFICAT”
-
Exclusivacum 20 de oreOrașul justițiarilor de birt la Băicoi: Cum s-a născut Mesia cu xanax la pachet
-
Exclusivacum 2 zileCum „Antigrindina” a tăcut și a furat lege. După 30 de zile de absență, instituția recunoaște că n-are ce spune — dar legea n-o iartă.
-
Featuredacum 4 zileMAGIA NEAGRĂ A LUI BURDUJA: CUM SĂ TOCEȘTI O SUTĂ DE MII DINTR-UN CLICK ȘI SĂ TE CREZI SALVATORUL PATRIEI



