Continuăm astăzi campania ”NAȚIONAL” de demascare a modului în care au fost ”tocate” miliardele de euro alocate operațiunii de înzestrare a Armatei. Toate marile contracte nefiind scoase la licitație, ci încredințate direct unor companii americane, prin controversatul sistem, mai ales la nivelul Uniunii Europene, ”G2G”.

Iar frustrarea structurilor contrainformative care au avertizat ”beneficiarii legali” este cu atât mai mare cu cât investițiile masive nu se regăsesc și în calitatea armamentului care a intrat în dotarea Armatei Române. Sau al celui care urmează să fie achiziționat pe bani grei, cum este și cazul sistemului SIML bazat pe racheta NSM. Iată însă că, de această dată cel puțin, Parlamentul are posibilitatea să voteze în cunoștință de cauză, ci nu doar în urma ”analizelor” fluturate de Ministerul Apărării Naționale. Astfel că publicăm un al doilea ”plic galben”, conținând ”Evaluarea proiectului de lege SIML”.

Totul este incert!

”1. Obiectivul proiectului de Lege este de a aproba realizarea unei capabilități, a cărei structură este definită strict din punct de vedere al compunerii și incert din punct de vedere al participării industriale. Totodată prin aprobarea solicitată la art.1 din proiectul de Lege este stabilit foarte clar cine asigură fondurile necesare obiectivelor, dar nu este prevăzut cine are obligația de a realiza această capabilitate( cine fundamentează, aprobă, verifică și justifică aceste achiziții). Concluzie : Adresabilitatea proiectului de Lege este incertă.

2. Aprobarea prin Lege a unei achiziții poate fi avută în vedere, dar aprobarea structurii și compoziției pachetului estimate a se achiziționa(descrisă în Anexa la proiectul de Lege) este improprie, având în vedere că așa cum reiese din Nota de fundamentare, la nivel național există limitări cu privire la operarea unor astfel de echipamente, iar pe timpul realizării achiziției sau ulterior realizării acesteia este posibilă constatarea necesității modificării și completării acestei structuri și compoziții, fapt pentru care va fi necesară o nouă lege în acest sens. Concluzie : Aprobarea prin Anexa la proiectul de Lege a structurii și compoziției capabilității SIML este o abordare greșită deoarece conduce la imposibilitatea ulterioară a modernizării și reconfigurării SIML;

3. Autorizarea achiziției de produse și servicii necesare constituirii unei facilități de mentenanță prin participare industrială nu se poate aproba atâta timp cât nu sunt identificate cel puțin următoarele elemente :

a. Definirea structurii responsabile care fundamentează necesitatea acestei achiziții;

b. În lipsa unor produse și/sau servicii clare care urmează a fi achiziționate este necesar să se stabilească cel puțin obiectivele acestei achiziții;

c. Natura cheltuielilor eligibile care pot fi decontate în cadrul achiziției în vederea justificării atingerii obiectivelor acestei achiziții;

d. Drepturile și responsabilitățile Ministerului Apărării Naționale și/sau Ministerului Economiei cu privire la acceptarea, justificarea și aprobarea efectuării de plăți către Guvernul SUA în vederea realizării participării industriale.

Concluzie : Facilitatea de mentenanță este nedefinită iar mecanismele descrise de proiectul de Lege nu stabilesc nicio responsabilitate în acest sens, cu excepția celei de a plăti.

4. Având în vedere compoziția SIML, astfel cum este descrisă în Anexa la proiectul de Lege, Guvernul SUA va contracta achiziția echipamentelor și prestarea serviciilor necesare realizării capabilității de la mai mulți producători/prestatori( echipamentele criptografice, platformele de transport, lansatoare de rachete, echipamente de comunicații, managementul achizițiilor, servicii de integrare, testare și certificare etc.). În aceste condiții, indicarea la art. 2 din proiectul de Lege a obligației realizării parificării industriale de către un singur producător al SIML, în condiția în care prin contractul de tip LOA se vor indica mai mulți furnizori echipamente și/sau prestatori de servicii va face imposibilă respectarea acestei prevederi. În acest sens este necesar ca prin proiectul de Lege să se indice acest producător sau să se clarifice producătorul căror echipamente și/sau servicii este avut în vedere. Concluzie : Noțiunea de producător al SIML este neclară iar mecanismele FMS nu permit identificarea acestuia.

5. În proiectul de Lege se prevede că facilitatea de mentenanță care va fi realizată la nivel național reprezintă în fapt un Centru de Mentenanță, astfel cum este stabilit prin Legea nr. 232/2016 – legea industriei de apărare. În aceste condiții prin proiectul de Lege este prevăzut ca selectarea acestui operator economic român – Centrul de Mentenanță- să se realizeze de către producătorul SIML, în condiții în care conform prevederilor art. 15, alin. 3 din Legea nr. 232/2016 aceste atribuții revin Ministerului Economiei ( să stabilească procedura de selecție a Centrului de Mentenanță), respectiv Guvernului României(să nominalizeze acest Centru). Concluzie : Selectarea de către producătorul SIML a operatorului economic român la care se va realiza facilitatea de mentenanță încalcă prevederile art. 25, alin 3 din Legea nr. 232/2016.

6. Angajarea și asumarea de către producătorul SIML a memorandumului de înțelegere, respectiv a contractului de participare industrială se poate realiza de către acesta numai după semnarea de către părțile implicate a unui TAA(Technical Agrement Asistance) – pentru accesul părților la informațiile producătorului SIML) și aprobarea acestuia de către Senatul SUA, respectiv după transmiterea de către Ministerul Apărării Naționale, în numele Guvernului României a unui document TPT(Third Party Transfer), care să fie aprobat de DOD (Department of Defance) și DOS(Department of State), pentru accesul Centrului de Mentenanță la informațiile furnizate de Guvernul SUA către Guvernul României ca urmare a achizițiilor din LOA. Documentul TAA poate fi semnat și transmis spre aprobare Senatului SUA chiar și în afara existenței unui acord de furnizare de tip LOA în vigoare, însă elaborarea și transmiterea spre aprobare a documentului TPT se poate realiza numai după obținerea în cadrul LOA a informațiilor de la Guvernul SUA. Perioadele de timp necesare semnării și aprobării celor două documente sunt relativ mari, putând ajunge până la doi ani pentru fiecare.În acest sens mecanismul descris prin proiectul de Lege ca semnarea contractului de tip LOA pentru achiziția produselor și serviciilor necesare constituirii Centrului de Mentenanță să fie amânată cu cel puțin 2-3 ani de la data semnării și/sau implementării contractului de tip LOA sau să conducă la asumarea de către Ministerul Apărării Naționale a cheltuielilor necesare facilității de mentenanță printr-un singur contract de tip LOA, pe baza unei valori estimate de producătorul SIML, care ulterior să fie fundamentată și asumată de către semnatarii memorandumului. Concluzie : Constituirea Centrului de Mentenanță la nivelul operatorului economic român se va putea realiza după livrarea produselor, într-un termen de cca. 2 ani.

7. Achiziția produselor și serviciilor necesare constiturii facilității de mentenanță se finanțează din bugetul MApN, în condițiile în care capabilitatea industrială se constituie la nivelul unui operator economic român. În situația schimbării profilului de activitate sau al falimentului,operatorul economic român are obligația de a transfera fără plată către Ministerul Apărărăii Națioanle activele existente la nivelul acestuia, destinate constituirii capabilității industriale. Menționarea în proiectul de Lege a mecanismului de transfer fără plată( nu de returnare) conduce la concluzia că produsele și serviciile care fac obiectul achiziției vor fi finanțate de la bugetul MApN, dar se vor înregistra în patrimoniul operatorului economic român. Indicarea unui astfel de mecanism reprezintă o formă de ajutor de stat mascată, care poate depăși limitele reglementărilor europene. Totodată, indicarea faptului că în cazul unui faliment al operatorului economic român se acordă întietate MApN la recuperarea unor creanțe, pentru care nu are drept de proprietate, poate conduce la încălcări ale Legii nr.85/2006. Concluzie : Neclaritatea mecanismului de transfer al proprietății din proiectul de Lege conduce la concluzia generării unui mecanism de ajutor de stat care poate face obiectul unui infrigement la nivelul Uniunii Europene.

8. Prin proiectul de Lege sunt propuse unele derogări de la Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, referitoare la finanțarea de achiziții care nu intră în sfera de competență a celor care le semnează și/sau plătesc, respectiv cu privire la posibilitatea realizării unor virări și retrimestializări ale creditelor bugetare aprobate prin legile anuale. Prin mecanismele propuse se aduce atingere atât principiilor care stau la baza Legii nr.500/2002, dar se și crează unele mecanisme care vor avea impact asupra deficitului bugetar consolidat și/sau deficitului ESA, respectiv încălcări ale echilibrului bugetar convenit cu Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional. Concluzie : Derogările propuse crează mecanisme periculoase de neasumare a responsabilității cheltuirii fondurilor publice, respectiv de încălcare a acordurilor semnate cu Uniunea Europeană și Fondul Monetar Internațional referitoare la deficitul bugetar și echilibrul bugetar”.