Primul ar fi că revolta din PNL nu s-a fîsîit dintr-un motiv foarte simplu: ea nici nu a fost vreo clipă o revoltă. Ieșirea la rampă a lui Rareș Bogdan – dezavuată, cică – de președintele Iohannis, nu a avut menirea de a provoca dărîmarea, acum, a lui Ludovic Orban.

Ea este, mai degrabă, parte a unei strategii cu dublu obiectiv. Pe de-o parte, ”frăgezirea” lui Orban în perspectiva congresului, pentru a nu-i permite repoziționarea și consolidarea în partid, mai ales după ce își ia de facto funcția de președinte al Camerei, în februarie.
Pe de alta, se urmărește feed-backul din partid, mai precis cît de mare dă semne a fi masa critică necesară răsturnării lui Orban.

Rareș Bogdan a fost ales să execute misiunea dintr-un motiv foarte simplu: el trece, în interiorul PNL, drept un mare apropiat al lui Klaus Iohannis și al lui Eduard Hellvig, nu tocmai doi fani ai lui Orban. Iar cînd Bogdan spune ceva, se prezumă că o face cu acordul Cotrocenilor, ceea ce în mod sigur așa și e.
Criticarea lui Orban din direcția Cotrocenilor e menită să încurajeze detractorii actualului președinte să iasă la lumină.

Nu e nevoie ca Iohannis să-i fi dat ordine precise lui Bogdan pentru ultima sa ieșire, atît timp cît avem de a face cu o strategie de tip gherilă, mai demult stabilită.
Nu știm care e feed-backul complet al atacului lui Rareș Bogdan, ăsta e strict privilegiul figurilor grele din partid, pentru că nu toate reacțiile sunt publice.
Deși nu s-a stat rău nici la acest din urmă capitol: criticile lui Bogdan au produs ieșirea la rampă, mai dură ori mai soft, a lui Robert Sighiartău, care i-a cerut demisia lui Orban, a Ralucăi Turcan, care a vorbit de nevoia de ”împrospătare” ori a liderului CJ Cluj, Alin Tișe. Cînd trei dintre primii cinci (patru primvicepreședinți și secretarul general) oameni ai PNL îl contestă pe președinte, se cheamă că e o problemă.

Florin Cîțu, la rîndul lui, a lăsat clar de înțeles că ar fi interesat de funcția supremă, la congres, iar Ludovic Orban a fost nevoit să iasă din muțenie și să se apere public, amintind că e președinte statutar, deocamdată.

Focul de pușcă tras de Bogdan putem spune că și-a atins scopul.
Nu în ultimul rînd, să punctăm că dinspre Iohannis nu a venit nicio reacție concretă – în pofida unor speculații de presă – ceea ce nu e de bun augur pentru Orban. Dacă au fost ceva nemulțumiri față de criticile lui Rareș Bogdan, el țin, probabil, doar de niște stridențe de limbaj ale acestuia, nu de fondul problemei. Așa se și explică, foarte probabil, pasul înapoi al lui Bogdan față de respectivele formulări.

E de la sine înțeles că vor urma alte focuri de pușcă, pentru că gherila anti-Orban va continua, sporind masa critică a nemulțumiților.

A doua chestiune e momentul organizării congresului, care, în mod normal, ar trebui să aibă loc în iunie, cînd se fac patru ani de la cel precedent

Multiple surse vorbesc de dorința lui Orban de a face congresul cît mai repede, tocmai pentru a nu permite apariția unei mase critice în partid, împotriva sa, o strategie perfect logică, am spune.

Gruparea anti-Orban, care îl va susține pe Florin Cîțu la congres, în schimb, vrea amînarea congresului pînă în toamnă, pentru ca noul premier să aibă răgazul de a-și întări poziția pe bază de favoruri guvernamentale.

Problema lui Cîțu e că el se plasează, astfel, împotriva propriilor principii și convingeri, iar premierul, să reamintim, este un politician care face extrem de mult caz de principiile și credințele sale.

Ori, iată care erau convingerile lui Florin Cîțu pe 3 martie 2017, conform unei postări pe Facebook, într-un moment cînd se pregătea congresul post-electoral din luna iunie:

”PNL. Ultimul cartus!
Astazi despre liberalism si liberali.
Sunt un liberal convins. Iar principiile liberale sunt cele care m-au ghidat in toata activitatea mea in ultimii 27 de ani. Dovada sunt toate pozitiile publice pe care le am avut in activitatea mea.
La sfarsitul lui 2016 am hotarat sa fac un pas important. Am intrat in politica. Am ales PNL pentru ca de aici a venit propunerea. De 2 luni sunt senator al acestui partid si a venit momentul sa va spun cateva din parerile mele personale despre liberalism si PNL(…)
Nu cred ca in cele 2 luni de activitate parlamentara am reusit, ca partid, sa dam un raspuns politic serios PSD-ului. Si asta nu datorita evenimentelor din partid sau datorita rezultatelor de la alegeri. Cred ca nu am stiut sau poate nu am vrut sa o facem.
Omeneste vorbind, inteleg preocuparea unor colegi pentru alegerile care urmeaza in iunie. As vrea, fara sa supar pe nimeni, sa va spun si parerea mea in legatura cu pregatirea congresului.

Cred ca era mult mai bine daca reuseam sa ne alegem conducerea partidului cat mai repede dupa alegerile paralamentare.

Spun asta pentru ca eu cred ca lucrurile vizibile pentru electorat, care conteaza, sunt lucrurile pe care le facem in Parlament in lupta noastra cu PSD. Prestatia noastra in Parlament poate castiga sau pierde liberalii care nu sunt in partid.

Ar trebui sa ne concentram pe ce ar trebui sa recastigam din voturile liberalilor din Romania. Senzatia asta ca negociem in permanenta posturi si functii cu psd-istii ne ucide. Frica de a iesi pe strada, printre oameni, cand isi sustin liber punctele de vedere, trebuie sa dispara. Ne este frica ca vom fi acuzati ca vrem sa profitam. Acum 10 ani, PNL era tot timpul la manifestari si chiar le organiza. Astazi am disparut(…)

PNL trebuie sa invete din greselile trecutului si sa priveasca cu optimism spre viitor. Oamenii cu vederi liberale care nu sunt in partid privesc spre noi cu speranta si optimism. Trebuie sa le dam sansa sa vina alaturi de noi prin prestatia noastra, chiar daca uneori nu este perfecta. Doar uniti putem face acest lucru” mai scria Cîțu.

În principiu, observațiile lui Cîțu de după eșecul electoral din 2016 rămîn în picioare, după eșecul din 2020. O deosebire ar fi că acum nu mai e vorba de negocieri de posturi cu PSD. Ci cu USRPLUS și UDMR. La fel de păguboase în planul imaginii.

Încă cea mai mare deosebire e că, acum, Florin Cîțu nu mai vrea un congres cît mai rapid după alegeri, ci unul cît mai tergiversat.

Dovadă limpede că, în numele intereselor personale, pălesc și cele mai solide convingeri și principii, liberale ori ba.