Actualitate
Remember 22 ianuarie 1991 – Presa acum 30 de ani
EVRIKA!
O strălucită mostră de diviziunea muncii ne-au oferit membrii comisiei parlamentare de anchetă a evenimentelor din 13—15 iunie 1990. In sensul că parlamentarii din partidul de guvernămint şi apropiaţii lor au analizat evenimentele din 13, iar cei din opoziţie, pe acelea din 14—15. Combinindu-le, ar ieşi un raport de ansamblu acceptabil.
Ziarul Libertatea din 22 ianuarie 1991 pag. 1-a ▼ Click pe imagine pentru mărire
Grevă generală
Caricatură de ANDO
Moartea principesei Ileana
Într-un comunicat al Biroului de presă al M.S. Regelui Mihai I, remis, spre difuzare, Agenţiei Naţionale de Presă „Rompres”, fostul suveran Mihai I anunţă încetarea din viaţă a principesei Ileana Maica Alexandra, care s-a stins în pace la Spitalul Sf. Elisabeta din Ohio, luni, la orele 12. Principesa Ileana a fost ultima fiică în viaţă a Regelui Ferdinand şi a reginei Maria.
AZI
Barem de prin filme aflăm că prin ţări cu o îndelung verificată democraţie poliţia ştie în orice moment, cu ajutorul computerelor, cum e cu domiciliul oamenilor (localnici sau străini). „R.L.”, ne arată, însă, astăzi că evidenţa populaţiei ar fi totuna cu încălcarea drepturilor omului…
„DIALOG” LA SCRIITORI:
„Să-ţi dea mă-tă bani!”
Ne-a vizitat la redacţie poeta Florica Mitroi într-o stare de spirit nu tocmai calmă, fapt explicabil prin cele ce ni le-a relatat, şl pe care le reproducem, la rugămintea sa:
„Fiul meu, Filip Poplinger, de 19 ani, se află în Israel, la Haifa. După izbucnirea conflagraţiei din Golf nu mai ştiu nimic despre el, nu mai pot lua legătura. Singura soluţie, pentru mine, este să merg să-l văd, ca să ştiu ceva de soarta lui. M-am dus la Uniunea Scriitorilor să solicit, fie o documentare, fie un împrumut, ca să pot întreprinde călătoria. Preşedintele U.S., domnul Mircea Dinescu n-a vrut să mă primească, a ieşit in hol şi m-a jignit. La cererea mea mi-a răspuns: «Să-ţi dea mă-ta bani!» N-am rezistat, i-am ars două palme. A chemat şoferii să mă bată. Aşa înţelege domnul Dinescu să răspundă unei mame disperate? Tocmai el, despre care aflu că recent a luat un ajutor de 76 000 lei de la Uniunea Scriitorilor pentru a-şi duce mama la Munchen?
Dacă relatarea doamnei Florica Mitroi este exactă, comentariile sint de prisos. Noua modalitate de dialog de Ia scriitori ar fi în acest caz plină de inedit.
GURA LUMII
(INFORMAŢII PENTRU CARE NU BĂGAM MÎN4 ÎN FOC)
Televiziunea la datorie
Revoluţia de la Gugeşti — indirect
(Urmare din numărul trecut)
CINE ESTE DINIŢĂ? Ei bine, Diniţă, este marele torţionar. Sub înfăţişarea sa bucălată se ascunde un eponent al celei mai sălbatice exploatări a maselor populare. Hrăpăreţ a băgat in buzunarele sale procuratura (în cel din dreapta), poliţia (in cel din stinga) şi Gugeştiul (in cel din spate). Intervenţiile sale la foruri declanşează marea revoltă. Intr-un puternic elan revoluţionar, gugeştenii — în fruntea cărora se află cîţiva vajnici adepţi ai politicii demografice a fostului dictator (în fond o acţiune subversivă, urmarindu-se prin aceasta o creştere spectaculoasă a numărului celor care aveau să i se opună) — se năpustesc asupra circiumii recent privatizate a lui Diniţă. „Nu ne vindem MAT-ul!” — strigă ei şi fac praf mobilierul şi navetele cu sticle goale.
Represiunea lui Diniţă a fost sîngeroasă! Siniştrii „funcţionari ai întunericului” intraţi în solda sa contraatacă cu sînge rece. Locuinţele capilor revoltei vor fi supuse unui tir necruţător. Se va trage, fără somaţie, cu pietre în geamul caselor. Capete vor fi sparte, mîini rupte. Teroarea diniţistă domneşte la Gugeşti. Teroriştii sînt printre locuitori…
Satul acuză din nou. Diniţă este cel care i-a luat lui Sava Bombonel valuta agonisită cu trudă. Poliţiştii se contrazic şi fac pierdut procesul-verbal. Paznicii oferă celor doi reporteri TV, epuizaţi, amănunte revelatoare. Cercul se stringe încet-încet în jurul mafiei locale. Se va face dreptate la Gugeşti? Nu ştim. Aşteptăm episoadele următoare.
AMBIDEXTRU
Ziarul Libertatea din 22 ianuarie 1991 pag. a 2-a ▼ Click pe imagine pentru mărire
Silviu Brucan şi… ce capete vor cădea în Golf.
Nu prima, ci ultima bătălie e cea care decide soarta războiului!
— Domnule profesor, ce vă spune dumneavoastră războiul din Golf? Se înscrie el in logica sistemului de relaţii internaţionale, in paradigma acestui sistem?
— E un război extrem de important, pentru că se desfăşoară intr-o regiune strategică, vitală pentru întreaga lume industrială, pentru că e regiunea in care se află principalele zăcăminte de petrol, fără de care lumea industrială nu poate să funcţioneze, pentru că acolo, in Orientul Apropiat, se încrucişează cele mai importante căi de comunicaţie ale lumii moderne şi deci sint implicate acolo interese strategice de cea mai mare importanţă. Tocmai din cauza asta, rezultatul acestui război poate avea consecinţe importante pentru intreaga constelaţie a puterii de la sfirşitul secolului 20.
Războiul acesta din Golf, a început, aşa cum era de aşteptat, cu un atac, un atac aerian nimicitor al marinei şi aviaţiei coaliţiei conduse de Statele Unite. Superioritatea strategică şi tehnică a americanilor e atit de evidentă, incit nimeni nu se îndoieşte de imaginea răsunătoare a acestei prime bătălii a războiului. Dar istoria conflictelor militare avertizează că nu prima bătă-lie, ci ultima bătălie e cea care decide soarta războiului. Si de aceea, după euforia din primele zile, începe o decantare mai serioasă a şanselor în acest război.
— Să ne oprim puţin şi la ceea ce mi se pare mie cheia acestui război…
— Eu cred că cheia acestui război rezidă in capacitatea dictaturii lui Saddam Hussein de a revista formidabilei presiuni a bombardamentelor navale si aeriene care au acoperit Irakul ca o ploaie de foc. După cum ştim noi din propria experienţă, soliditatea unei dictaturi este greu de evaluat.
— Oricum, daca Hussein rămine în picioare; după puţinul şoc şi… ştim că aviaţia poate distruge, dar nu ocupă, comandantul american este ne
voit să treaca la un război pe uscat, mai precis la un război în deşert?
— Configuraţia ‘bătăliei s-ar putea schimba radical. În afară de asta, Saddam Hussein are mai multe cărți de jucat.
Prima e atacarea Israelului, pentru a sili Ierusalimul să riposteze şi să transforme astfel lumea intru-un adevărat vulcan cu erupţii ala căror consecinţe sînt greu de calculat, cei puţin acum cînd mişcările naţionaliste și fundamentalismul islamic s-au aprins cu o virulenţă care pîrjolește oriașele și împuşcă liderii politici. Mai are şi alte cărţi de jucat Hussein. Dacă el ajunge într-o formă disperată, el poate ajunge la arme oribile, la arme chimice și bacteriologice pe care le deţine şi potenţialul lor este atît de îngrozitor și terifiant, încît războiul din Golf ar putea să fie o lovitură de graţie… dată înseşi ideii de război.
— Este clar că forța a rămas şi rămîne deocamdată valoarea fundamentală a sistemului. După acest război, să sperăm că nu se va ajunge la situaţia pe care aţi decris-o, în sensul că nu se vor foIosi acele arme aberante, „terifiante”, cum le-aţi numit dumneavoastră. Credeţi că după aceea va mai rămîne această forță ca valoare a sistemului și… sigur — expresia ei o găsim la politica de mare putere…
— Eu cred că între componentele puterii, factorul militar tinde să scadă ca pondere
Nicolae DUMITRU
Ziarul Libertatea din 22 ianuarie 1991 pag. a 3-a ▼ Click pe imagine pentru mărire
Ziarul Libertatea din 22 ianuarie 1991 pag. a 4-a ▼ Click pe imagine pentru mărire
Presa acum 50 de ani
• „MANIFESTAŢIA LEGIONARĂ DE ASEARĂ” Sub acest titlu, ziarul „Universul” relatează: „La ora 9 fără un sfert organizaţiie studenţeşti din București s’au adunat la statuia Mihai Viteazul”, unde a citit o declarație, d. Viorel Trifa, preşedintele Uniunii naţionale a studenţilor creştini români. „De aici, în-colonată studenţimea română la care s’au adăugat şi masele Corpului muncitoresc legionar de sub conducerea d-lui Grozea, s’au îndreptat spre palatul regal unde manifestanţii s’au oprit (…) cântând Imnul regaI şi aclamând îndelung pe Suveran (…). În dreptul legaţiei germane, manifestanţii s’au oprit strigînd Trăiască Fuehrerul — Trăiască Reichul! (…). Coloanele legionare s’au oprit apoi și în fața Institutului de cultură italiană din calea Victoriei, aclamînd pe Duce”. În fața noului palat al preşedinţiei Consiliului de miniştri, imensul grup de demonstranţi a aclamat pe dl. general Ion Antonescu, conducătorul Statului. • PEDEAPSA CU MOARTEA pentru omor cu premeditare săvârşit asupra unui militar german făcînd parte din trupele germane aflate în România • ÎNLOCUIREA MINISTRULUI DE INTERNE, general C. Petrovicescu, cu general Dumitru Popescu, ca urmare a împușcării în noaptea de 18/19 ianuarie, a unui ofițer german în uniformă de către un individ supus străin. • FUEHRERUL ŞI DUCELE au avut, la Berlin o convorbire amănunţită asupra situației, care a decurs, în spiritul amiciţiei cordiale care uneşte pe cei doi șefi de guverne și de strânsă camaraderie între poporul german și poporul italian“ LA ADUNĂRILE LEGIONARE de duminică, au cuvîntul P. P. Panaitescu, Traian Herseni, Vasile Băncilă, Traian Pui, Nicolae Lupu, Traian Brăileariu, Nicolae Pătrașcu, Horia Cosmovici, Octavian Roşu, Victor Biriș, C. Papanace. ş.a. • SUSPENDAREA FUNCŢIONĂRII pregătirii premilitare sub actuala formă • PUTERNIC ÎNCENDIU în cartierul „Queen“ din New York • FILMUL „MARELE DICTATOR” este interzis în toată Argentina. • INAUGURAREA CURSURILOR Şcolii superioare de asistenţă socială în prezența doamnei general Antonescu şi a d-lui ministru Iașinschi.
Rubrică realizată de
ION BUTNARU
Actualitate
REVOLTA DIN SILICON VALLEY: Justiția americană îngheață ordinul Casei Albe prin care Anthropic a fost declarată risc de securitate națională
Dovezile sugerează o „represiune ilegală”
Într-o lovitură juridică majoră aplicată politicilor tehnologice ale actualei administrații, judecătoarea federală Rita Lin a emis joi o injoncțiune preliminară de amploare în favoarea companiei Anthropic. Decizia suspendă eforturile guvernului de a pune pe lista neagră firma de inteligență artificială, marcând un punct de cotitură în conflictul dintre gigantul tech și aparatul birocratic federal.
În ordinul său de 48 de pagini, judecătoarea Lin a afirmat categoric că justificarea guvernului pentru desemnarea Anthropic drept un „risc pentru lanțul de aprovizionare” pare a fi doar o fațadă. „Dosarul sugerează puternic că motivele invocate… au fost pretextuale și că motivul real a fost o represiune ilegală”, a scris Lin, subliniind că Anthropic are șanse mari de reușită în procesul intentat statului.
Un conflict între clauze și comenzi executive
Tensiunile dintre Anthropic și Casa Albă au atins punctul critic după ce compania a refuzat să accepte noi termeni contractuali care ar fi permis armatei „orice utilizare legală” a inteligenței artificiale Claude. Anthropic s-a opus, invocând motive de siguranță și principii etice.
Reacția administrației a fost imediată. Pe 27 februarie, președintele Donald Trump a ordonat agențiilor federale, prin intermediul rețelei Truth Social, să „ÎNCETEZE IMEDIAT” orice utilizare a tehnologiei Anthropic. Mesajul a fost dublat de Secretarul Apărării, Pete Hegseth, care a declarat că niciun partener al armatei americane nu mai poate desfășura activități comerciale cu firma de IA. Până la începutul lunii martie, aceste directive au fost transformate în acte oficiale, vizând compania atât la nivelul Pentagonului, cât și la nivelul întregului guvern federal.
Sfidarea Pentagonului și disputa jurisdicțională
Victoria juridică a celor de la Anthropic ar putea fi însă complicată de un conflict de jurisdicție. La scurt timp după decizia din California, Emil Michael, responsabilul pentru tehnologie al Pentagonului, a contestat validitatea injoncțiunii, susținând că aceasta conține „erori factuale” și că interdicția rămâne în vigoare sub alte coduri federale care nu s-ar afla sub autoritatea judecătoarei Lin.
Deși Anthropic s-a declarat mulțumită de intervenția rapidă a instanței din California, reprezentanții companiei au admis că încă așteaptă o decizie de la Curtea de Apel din D.C. Experții legali sunt împărțiți: unii consideră că ordinul judecătoarei Lin protejează compania de toate departamentele guvernamentale, în timp ce alții cred că este nevoie de o victorie separată la Washington pentru a anula complet ordinele administrației.
Numărătoarea inversă de șapte zile
În ciuda deciziei favorabile, drumul Anthropic rămâne presărat cu obstacole. Judecătoarea Lin a impus o suspendare de șapte zile asupra propriului ordin, o procedură standard care oferă guvernului timp pentru a contesta decizia sau pentru a solicita intervenția unei instanțe superioare.
Dacă procesul va ajunge la Curtea de Apel pentru al Nouălea Circuit, analiștii anticipează o bătălie dificilă pentru guvern. Între timp, mizele financiare și reputaționale cresc. Pe măsură ce disputa juridică se poate prelungi pe parcursul mai multor ani, statul american riscă să fie găsit responsabil pentru încălcarea contractelor și să plătească despăgubiri colosale dacă instanțele vor decide că eticheta de „risc de securitate” a fost, într-adevăr, un instrument de răzbunare politică.
Actualitate
Arhitectura descurajării: Planul strategic pentru salvarea arsenalului nuclear de sub tutela birocrației energetice
Moștenirea Războiului Rece în fața noilor amenințări
Statele Unite se află într-un punct de cotitură nucleară, cel mai periculos de la finalul Războiului Rece. În timp ce Rusia își modernizează agresiv arsenalul și lansează amenințări directe, iar China își extinde forțele nucleare într-un ritm alarmant, barierele de control al armamentului par să se fi prăbușit. În acest peisaj volatil, descurajarea nucleară nu mai este un concept abstract, ci fundamentul supraviețuirii naționale. Totuși, managementul acestui arsenal vital rămâne prizonierul unui sistem administrativ depășit, conceput pentru o epocă apusă.
Conflict de interese: Securitate națională versus politici climatice
În prezent, responsabilitatea pentru descurajarea nucleară a SUA este plasată nefiresc în cadrul Departamentului Energiei (DOE). Deși peste trei sferturi din bugetul acestui departament sunt dedicate apărării, agenda publică a instituției este dominată de politici climatice, programe energetice interne și ecologizare. Această structură forțează securitatea strategică să concureze pentru atenție și resurse cu priorități interne complet străine de misiunea de apărare. Este un aranjament defectuos și, în ultimă instanță, periculos, care subminează capacitatea de reacție rapidă în fața inamicilor geopolitici.
Eroziunea responsabilității și capcana birocratică
Istoria demonstrează că succesul nuclear a fost clădit pe claritate și autonomie. În perioada Războiului Rece, agenții independente aveau misiunea unică de a proiecta și susține arsenalul nuclear. Această coerență a dispărut în 1977, odată cu absorbția misiunii nucleare de către Departamentul Energiei. Rezultatul a fost o derivă birocratică previzibilă: responsabilitate diluată, supraveghere excesivă și lupte bugetare interminabile. Chiar și crearea Administrației Naționale pentru Securitate Nucleară (NNSA) în anul 2000 a fost doar un paleativ, instituția fiind mai degrabă orientată spre evitarea riscurilor decât spre producția și livrarea accelerată de care America are nevoie astăzi.
O agenție independentă pentru un secol al provocărilor
Soluția necesită o decizie politică de o anvergură istorică: extragerea NNSA de sub tutela Departamentului Energiei și transformarea sa într-o agenție independentă, aflată sub autoritatea directă a președintelui. O astfel de reformă nu ar slăbi controlul civil, ci ar întări responsabilitatea prezidențială și ar clarifica hățișul de supraveghere congresională. Printr-o misiune unică și o finanțare directă prin comisiile de apărare, SUA pot transmite un mesaj fără echivoc Moscovei și Beijingului. Dacă această restructurare va fi implementată, ea va securiza fundamentul puterii americane pentru secolul XXI, marcând trecerea de la o birocrație lentă la o forță de descurajare modernă și implacabilă.
Actualitate
Miliarde pentru Pacific: Strategia Pentagonului de a „anula” lista de dorințe a amiralilor prin bugete record
Într-o mișcare strategică fără precedent, Pentagonul propune alocarea a aproape 12 miliarde de dolari pentru Inițiativa de Descurajare în Pacific (PDI) în anul fiscal 2027. Această infuzie masivă de capital pare să fi atins un prag istoric: pentru prima dată, comandantul operațiunilor din regiune sugerează că solicitările sale financiare au fost acoperite integral, eliminând necesitatea celebrei „liste de dorințe” cu cereri nefinanțate.
O premieră la INDOPACOM: „Zero” cereri suplimentare
Amiralul Samuel Paparo, șeful Comandamentului din Indo-Pacific, a confirmat în fața legiuitorilor că bugetul propus răspunde tuturor nevoilor raportate conform cerințelor legale. Deși a subliniat că „nu este niciodată pe deplin satisfăcut” având în vedere miza umană și materială a unui potențial conflict, Paparo a indicat că raportul oficial nu va conține cerințe neacoperite. Această situație este rară în contextul birocrației de la Washington, unde comandanții solicită anual fonduri extra peste bugetul de bază.
Reconcilierea Bugetară: 1,5 trilioane de dolari pentru Apărare
Planurile ambițioase vin pe fondul unei strategii mai largi a administrației de a cheltui 1,5 trilioane de dolari pentru Departamentul Apărării în 2027. Din această sumă, 11,7 miliarde de dolari sunt direcționate strict către descurajarea influenței în Pacific. Fondurile sunt segmentate în șase piloni critici, cele mai mari felii din buget fiind destinate exercițiilor militare și inovației (4,4 miliarde dolari), urmate de îmbunătățirea infrastructurii (3 miliarde dolari) și modernizarea prezenței militare (2,9 miliarde dolari).
Muniția, „călcâiul lui Ahile” în fața amenințării chineze
În ciuda optimismului bugetar, congresmenii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la stocurile de muniție critică, epuizate de conflictele din Orientul Mijlociu. Întrebați dacă acest consum afectează capacitatea de a descuraja China, oficialii militari au subliniat că soluția rezidă în accelerarea producției. Strategia pentru 2027 prevede triplarea sau chiar cvadruplarea ratelor de producție pentru proiectilele esențiale, precum și investiții în substitute inovatoare care să depășească tehnologia actuală.
-
Exclusivacum 5 zileIPJ PRAHOVA SI MIRACOLUL DE LA DRAJNA: CUM SĂ AI ZERO DOSARE, DAR MERITE DEOSEBITE ȘI RECOMPENSE DE ZIUA POLIȚIEI (I)
-
Exclusivacum 4 zileSINDICATUL SNPP – „FAMIGLIA” ȘI DINASTIA CĂTUȘELOR: Cum să fii umilit pe banii tăi sub sceptrul „Împărătesei” de la Jilava și al „Vătafului” de la Mărgineni
-
Exclusivacum 2 zileOrchestra de lătrăi a Internelor: Cum se „fabrică” un spion rus când se clatină fotoliile din MAI
-
Exclusivacum 4 zileDelirul măririi la umbra gratiilor: Cum să-ți rupi gâtul vânând funcții pe care nu le pricepi
-
Exclusivacum 5 zileOPERAȚIUNEA „BINOCLUL”: Cum a ajuns IOR jucăria privată a „Reginei Restructurărilor” sub binecuvântarea Ministerului
-
Exclusivacum 4 zileMiracolul de la Kiev: Sfântul Darău, Ministrul „Moca” care se bate singur cu dezinformarea în timp ce industria de acasă sughiță
-
Exclusivacum 3 zileDe la revoluția opaițului la „Patinoarul privat”: aceeași mână, aceeași schemă, alt tun pregătit în Ploiești
-
Exclusivacum 4 zileMarea amnezie de la Interne: Cum s-au „evaporat” scuzele MAI după ce au băgat mâna în buzunarul a mii de polițiști








