Actualitate
Condamnare istorică la CEDO | Statul român, obligat să plătească despăgubiri de peste 15 milioane €! E cea mai consistentă sumă de la data aderării României la Consiliul Europei. Ce se reproșează autorităților de la București (INFORMAȚII ÎN PREMIERĂ)
România trebuie să plătească foștilor proprietari deposedați abuziv despăgubiri uriașe, în valoare de 15.543.997 euro, a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aceasta fiind cea mai mare sumă de la data aderării României la Consiliul Europei. Iar actuala ”condamnare” nu este decât începutul!
Inițial, printr-o decizie din 14 martie 2019, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei – organism însărcinat să supravegheze punerea în executare a hotărârilor CEDO de către state -, i-a solicitat României ”să adopte măsuri suplimentare legislative” și să prezinte – până la 31 mai 2019 – ”situația dosarelor referitoare la despăgubiri pentru imobile naționalizate”.
Totuși, autoritățile din România nu au luat măsurile necesare, iar statul român este, acum, bun de plată și trebuie să îi despăgubească pe proprietarii deposedați abuziv cu o sumă fabuloasă. GÂNDUL.RO, vă prezintă, ÎN PREMIERĂ, informații senzaționale din fiecare cauză care a fost analizată la CEDO, nu mai puțin de 103 dosare fiind reunite în 6 cauze soluționate la Strasbourg la finalul lunii septembrie.
”Nici guvernul PSD, nici guvernul liberal care i-a urmat nu au luat vreo măsură concretă pentru cazurile semnalate de CEDO, astfel încât instanța europeană a fost nevoită să rezolve zeci de dosare. 103 dosare au fost reunite în cele 6 cauze soluționate marți la Strasbourg”, susțin reprezentanții Asociației pentru Proprietate Privată (APP).
Despăgubirile stabilite de CEDO, în ședința din 29 septembrie 2020:
- Cauza Dimitrie Dan Popescu și alții contra României (25 de dosare) – despăgubiri de 2.989.350 euro
- Cauza Molațiu și alții contra României (21 de dosare) – despăgubiri de 3.357.915 euro
- Cauza Komaromi și alții contra României (24 de dosare) – despăgubiri de 4.059.379 euro
- Cauza Lengauer și alții contra României (23 de dosare) – despăgubiri de 3.112.765 euro
- Cauza Grigorescu și alții contra României (5 dosare) – despăgubiri de 1.060.034 euro
- Cauza Buttner și alții contra României (5 dosare) – despăgubiri de 964.554 euro
APP: ”Cea mai răsunătoare victorie a proprietarilor deposedați abuziv”
Asociația pentru Proprietate Privată transmite că această decizie CEDO este, de altfel, o victorie răsunătoare a proprietarilor care au fost deposedați abuziv.
România, la acest capitol, se poziționează cum nu se poate mai prost, fiind condamnată să plătească despăgubiri de peste 20 de milioane de euro.
”Aceasta este cea mai răsunătoare victorie a proprietarilor deposedați abuziv, anul acesta România fiind condamnată, până acum, la peste 20 de milioane de euro despăgubiri. Amintim, în luna iulie, Cauza Nistor și alții contra României (29 de dosare) obliga statul român să plătească altor proprietari, pentru aceeași situație de drept, încă 5 milioane de euro”, mai spun reprezentanții Asociației pentru Proprietate Privată.
Statul român este astfel obligat să plătească despăgubiri foștilor proprietari la valoarea de piață, în majoritatea cazurilor adăugând și câte 5000 de euro daune morale, plus cheltuielile de judecată ocazionate de introducerea acțiunii la CEDO.
Extras din comunicatul Asociației pentru Proprietate Privată
Potrivit Asociației pentru Proprietate Privată , Primăria Municipiului București mai are de soluționat… 20.842 de notificări, iar intervalul de timp anticipat pentru rezolvarea lor – păstrându-se ritmul actual – ar ajunge la 27 de ani!
”În ritmul de până acum, ar mai trece încă 17 ani până vor fi soluționate. De acolo, dosarul pleacă la Instituția Prefectului care face controlul de legalitate și, fie sesizează instanța, dacă apreciază că nu este corectă dispoziția Primarului General, fie trimite dosarul la ANRP, unde se fac alte verificări. După încă 5 ani de așteptare, (dar nici acest termen nu este respectat), ANRP, prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, poate să invalideze dispoziția primarului și fostul proprietar nu mai primește nimic sau poate să stabilească o valoare (de obicei mult diminuată) a despăgubirilor ce vor fi achitate în 5 tranșe anuale. Deci, un total de peste 27 de ani de așteptare pentru cei care încă mai au dosarele la Primăria Municipiului București. Pentru cei care nu vor fi mulțumiți cu sumele stabilite de ANRP, mai trebuie adăugat și timpul pentru o contestație în instanță”, susțin avocații APP.
Cauza Dimitrie Dan Popescu și alții contra României: ”Naționalizare ilegală”
25 de dosare au fost reunite în această cauză, iar unul dintre ele este cel al lui Dimitrie Dan Popescu. Pe data de 22 mai 2002, Dimitrie Dan Popescu a sesizat Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO), în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Dimitrie Dan Popescu s-a născut în anul 1934 și, la data depunerii sesizării, locuia în București. În 1925, G.D., bunicul reclamantului, a construit o casă situată în Str. Dezrobirii nr. 44, în Eforie Sud. În 1950, însă, invocând Decretul de naționalizare nr. 92/1950, statul român a intrat în posesia casei respective, precum și a terenului aferent de 600 m2. Prin Contractul din 5 noiembrie 1997, societatea U, administratoare a bunurilor imobiliare de stat, a vândut bunul imobil în discuție lui D.A. și D.E., care îl ocupau în calitate de chiriași.
La data de 24 martie 1998, Dimitrie Dan Popescu a sesizat Judecătoria Constanța ”cu o acțiune în revendicare imobiliară îndreptată împotriva Primăriei Eforie Sud”.
El a pretins că – în temeiul Decretului nr. 92/1950 (n.red. – pentru naționalizarea unor imobile) – bunurile ce aparțineau anumitor categorii sociale erau exceptate de la naționalizare și că bunicul său făcea parte din acestea. Pe data de 20 iunie 1999, Judecătoria Constanța și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Județean Constanța.
La data de 2 februarie 2000, instanța, statuând că statul intrase în posesia bunului fără „titlu valabil” și că naționalizarea fusese ilegală, a dispus ca statul să-l restituie reclamantului. Prin aceeași sentință, instanța a validat contractul de vânzare-cumpărare, considerând că societatea ce administra bunurile imobiliare de stat avea „puterea legală” de a vinde bunul în litigiu și că, prin urmare, vânzarea fusese legală.
Contraatacând, Dimitrie Dan Popescu a formulat recurs împotriva acestei decizii, susținând că – la momentul încheierii contractului – ”părțile au fost de rea-credință”.
Statul român, obligat să restituie imobilul revendicat în termen de 3 luni
În astfel de condiții, scenariul a primit o nouă filă. La data de 30 noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție a confirmat hotărârea Curții de Apel Constanța, reluând aceeași motivare ca cea a instanțelor inferioare. Numai că, potrivit unei adrese a Primăriei Constanța – trimisă la data de 8 februarie 2006 Ministerului Afacerilor Externe, la o dată neprecizată – Dimitrie Dan Popescu ar fi depus o cerere de despăgubire în baza Legii nr. 10/2001 (n.red. – privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989) și, din aceeași adresă, rezultă că cererii sale nu i s-a dat curs favorabil.
În ultimă instanță, pe data de 22 mai 2002, Dimitrie Dan Popescu a sesizat Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). Pe data de 14 decembrie 2006, CEDO a decis că Dimitrie Dan Popescu a formulat o cerere admisibilă, hotărând ca ”statul pârât (n.red. – România) să-i restituie reclamantului casa situată în Str. Dezrobirii nr. 44, în Eforie Sud, precum și terenul aferent, în cel mult 3 luni de la data la care prezenta hotărâre va rămâne definitivă, conform art. 44 alin. 2 din Convenție”.
În lipsa acestei restituiri, statul pârât să-i plătească reclamantului, în același termen de 3 luni, 80.000 EUR (optzeci mii euro) cu titlu de daune materiale.
Începând de la expirarea termenului menționat mai sus și până la efectuarea plății, aceste sume să se majoreze cu o dobândă simplă având o rată egală cu cea a facilității de preț marginal a Băncii Centrale Europene, valabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale”
Hotărârea CEDO din 14 decembrie 2006
Suntem în 2020, la începutul lunii octombrie, iar dosarul ”Dimitrie Dan Popescu și alții contra României” a fost soluționat prin obligarea statului român – care nu a respectat hotărârile inițiale ale CEDO – la plata unor despăgubiri către cei 25 de proprietari deposedați abuziv în valoare de… 2.989.350 euro!
”Curtea a menționat că există un decalaj mare între estimările făcute de reclamanți în ceea ce privește valoarea proprietăților lor și cele avansate de guvern. Pe baza informațiilor, inclusiv documentele prezentate de către părți, la dispoziția sa cu privire la prețurile de imobiliare pe piața locală și jurisprudența sa în cazuri similare consideră echitabile și rezonabile în sensul articolului 41 din convenție, acordă solicitanților daune materiale, sumele fiind indicate în tabelul anexat”, se precizează în hotărârea CEDO din 29 septembrie 2020.
Cauza Molațiu și alții contra României: ”Statul pârât trebuie să restituie reclamanților, în termen de trei luni, clădirile în cauză”
În această cauză judecată la CEDO au fost reunite 21 de dosare ale unor proprietari deposedați abuziv, în timpul regimului comunist, de imobilele care au fost naționalizate.
Analizând fiecare dosar în parte, reprezentanții CEDO au ajuns la concluzia – în fiecare dintre cele 21 de dosare – că reclamanții au obținut ”hotărâri judecătorești definitive” prin care s-a constat naționalizarea proprietăților aflate în litigiu (imobile și terenuri) făcută de ”fostul regim comunist a fost ilegală”.
Proprietatii s-au considerat îndreptățiți să revendice imobilele și terenurile, considerându-se ”proprietarii de drept” ai acestora.
Totuși, în pofida tuturor demersurilor și cu toate că existau hotărâri definitive, statul român nu le-a pus în aplicare, astfel că proprietarii deposedați abuziv nu au intrat în posesia imobilelor sau terenurilor pe care le revendicau, acestea fiind ”vândute (n.red. – de statul român) ”unor terțe părți”.
CEDO arată în hotărârea din 29 septembrie 2020 că ”reclamanții nu au primit compensații financiare, din partea statului român, pentru pierderea proprietăților lor”.
În această cauză – ”Molațiu și alții contra României” -, statul român este obligat la plata unor despăgubiri (defalcate pentru fiecare dosar dintre cele 21) în valoare totală de 3.357.915 euro.
Statul pârât (n.red. – România) trebuie să restituie reclamanților, în termen de trei luni, clădirile în cauză; implicit, statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în cadrul aceleiași perioade de trei luni, sumele indicate (…), plus orice taxă care poate fi percepută la aceste sume ca impozit pentru pagube materiale; statul pârât trebuie să plătească solicitanților – în aceeași perioadă de trei luni – sumele indicate plus orice impozit pentru aceste sume, respectiv impozit pentru daune morale, costuri și cheltuieli; sumele vor convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății; de la expirarea perioadei respective și până la plată, aceste sume vor fi plătite cu o dobândă simplă la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în perioada respectivă, mărită cu trei puncte procentuale
Extras din hotărârea CEDO – 29 septembrie 2020
Cauza Komaromi și alții contra României: ”Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât în interesul public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege”
Curtea Europeană pentru Drepturile omului a analizat 24 de dosare în această cauză, iar despăgubirile pe care statul român trebuie să le plătească celor 24 de reclamanți sunt în valoare de 4.059.379 euro.
Statul român a fost reprezentat de Oana Florentina Ezer de la Ministerul Afacerilor Externe, iar CEDO a îndreptat, din nou, un deget acuzator către autoritățile din România, menționând că ”reclamanții au obținut hotărâri judecătorești definitive care au constatat că naționalizarea de către fostul regim comunist a proprietăților lor a fost ilegală și că nu au încetat niciodată să fie proprietarii legitimi ai acestor proprietăți. În ciuda faptului că titlurile lor de proprietate nu au fost contestate, reclamanții nu au putut să-și recupereze posesia proprietăților, întrucât acestea din urmă au fost deja vândute sau au fost vândute de stat către terți. Solicitanții nu au primit despăgubiri pentru aceste proprietăți”.
Reclamanții din cele 24 de dosare s-au plâns de faptul că se află în incapacitate de a recupera proprietățile naționalizate ilegal și nu au primit despăgubiri, chiar dacă au existat deciziile judecătorești care le-au recunoscut drepturile de proprietate.
”Curtea consideră, în circumstanțele cauzei, că returnarea proprietăților în cauză i-ar pune pe reclamanți cât mai mult posibil într-o situație echivalentă cu cea în care ar fi fost dacă nu ar fi existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1. În lipsa unei astfel de restituiri de către statul pârât, Curtea consideră că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în ceea ce privește daunele materiale, o sumă corespunzătoare valorii actuale a proprietăților lor, după cum s-a solicitat”, se precizează în hotărârea CEDO din 29 septembrie 2020.
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât în interesul public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Cu toate acestea, dispozițiile precedente nu vor afecta în vreun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietății în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități”
Cauza Lengauer și alții contra României: ”Guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument nou”
În unanimitate, Curtea a reținut că a fost încălcat articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, iar în această cauză au fost reunite 23 de dosare.
CEDO a decis că statul român trebuie să plătească celor 23 de proprietari deposedați abuziv o sumă totală – defalcată pentru fiecare dosar, în funcție de valoarea proprietății revendicate – de 3.112.765 euro. Statul român a fost reprezentat la CEDO de Oana Florentina Ezer de la Ministerul Afacerilor Externe.
Ca și în celelalte cazuri, Guvernul României a obiectat în fața reclamațiilor, susținând că respectivii proprietari ”nu au reușit să epuizeze căile de atac interne disponibile și / sau că nu ar putea pretinde că dețin o posesie în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, plângerile lor fiind deci incompatibile”.
Însă cei 23 de proprietari au contestat aceste argumente și au susținut că ”mecanismul de compensare instituit de legislația internă (n.red. – a României) nu era eficient”.
”Constată că, în cazul de față, Guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument nou capabil să convingă Curtea să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea acestei plângeri. Prin urmare, obiecția Guvernului (n.red. – României) în acest sens trebuie respinsă”.
CEDO
Cauza Grigorescu și alții contra României/ Cauza Buttner și alții contra României
Ca și în celelalte cauze analizate, CEDO a decis că reclamanții – 5 dosare ”Cauza Grigorescu și alții contra României” și 5 dosare în ”Cauza Buttner și alții contra României” – au tot dreptul să primească proprietățile pe care le-au moștenit, proprietăți care au fost naționalizate de statul român în timpul regimului comunist.
În consecință, statul român trebuie să plătească proprietarilor de drept, deposedați abuziv de imobile sau terenuri, 1.060.034 euro (”Cauza Grigorescu și alții contra României”) și 964.554 euro (”Cauza Buttner și alții contra României”). Iar imobilele sau terenurile revendicate trebuie restituite în termen de 3 luni.
Actualitate
Umbrele trecutului: Conexiunile lui Bill Clinton cu Jeffrey Epstein, reanalizate la lumina noilor devoalări
Scandalul Jeffrey Epstein, miliardarul acuzat de trafic de persoane și abuzuri sexuale, continuă să genereze valuri de controverse, mai ales în contextul apariției unor noi loturi de documente și mărturii. Aceste devoalări reaprind dezbaterea publică asupra legăturilor sale cu figuri proeminente, iar declarațiile anterioare ale unor personalități sunt acum supuse unei noi analize riguroase. În centrul atenției se află și fostul președinte american Bill Clinton, a cărui relație cu Epstein și Ghislaine Maxwell a fost, de mult timp, o sursă de speculații intense.
O declarație oficială sub semnul intrebării
În 2019, la trei zile după arestarea lui Epstein, Bill Clinton a emis, prin intermediul purtătorului său de cuvânt, o declarație scurtă pe Twitter, menită să clarifice și să delimiteze implicarea sa. Textul oficial sublinia că președintele Clinton nu avea cunoștință despre „teribilele crime” pentru care Jeffrey Epstein fusese condamnat în Florida sau despre cele nou aduse în discuție la New York.
Potrivit declarației, între 2002 și 2003, Clinton ar fi efectuat un total de patru călătorii la bordul avionului privat al lui Jeffrey Epstein: una în Europa, una în Asia și două în Africa. Se specifica că aceste deplasări erau legate de activitatea Fundației Clinton, iar personalul, susținătorii Fundației și echipa sa de protecție din Secret Service erau prezenți la fiecare etapă a călătoriilor. De asemenea, era menționată o singură întâlnire cu Epstein, în biroul său din Harlem, în 2002, și o scurtă vizită, aproximativ în aceeași perioadă, la apartamentul lui Epstein din New York, alături de un membru al personalului și echipa de securitate. Declarația concluziona că nu mai vorbise cu Epstein de peste un deceniu și că nu vizitase niciodată Insula Little St. James, ferma lui Epstein din New Mexico sau reședința sa din Florida.
Călătorii și intâlniri: O imagine incompletă?
Deși oficial, declarația lui Clinton a încercat să ofere o imagine clară și limitată a interacțiunilor sale cu Epstein, analiștii și publicul au pus sub semnul întrebării exhaustivitatea acestei prezentări. Mulți susțin că mărturia din 2019 ar putea fi doar o parte a adevărului, lăsând loc pentru numeroase întrebări fără răspuns și detalii potențial omise.
Istoria relației dintre Clinton și Epstein a fost adusă în atenție publică încă din 2011, când Virginia Roberts Giuffre, una dintre victimele lui Epstein, a vorbit despre conexiunile miliardarului cu personalități influente. Contextul noilor documente și mărturii readuce în discuție necesitatea unei transparențe complete, sugerând că legăturile dintre fostul președinte și controversatul finanțist ar fi putut fi mult mai complexe decât cele admise inițial.
Epstein și cercurile puterii: O rețea extinsă
Cazul Jeffrey Epstein a dezvăluit o rețea extinsă de influență, implicând nu doar figuri politice, ci și nume sonore din mediul de afaceri, academic și aristocratic. Fiecare nouă informație aduce la lumină noi conexiuni și ridică întrebări esențiale despre modul în care Epstein a reușit să opereze sub radar pentru o perioadă atât de lungă, protejat de rețelele sale de susținere.
În acest peisaj complex, declarația lui Bill Clinton, departe de a închide capitolul, continuă să fie un punct de referință într-o anchetă mult mai amplă, care pare să scormonească din ce în ce mai adânc în cercurile înalte ale societății. Adevărul complet despre interacțiunile sale și ale altor figuri publice cu Epstein rămâne o necunoscută persistentă, iar presiunea pentru devoalări suplimentare nu face decât să crească.
Actualitate
Miliarde de dolari și ambiții Arctice: Garda de Coastă americană, pe drumul reîntineririi majore
Garda de Coastă a Statelor Unite se pregătește pentru o transformare fără precedent, vizând „supraalimentarea” activelor sale cu o infuzie masivă de 25 de miliarde de dolari, provenind din recentul proiect de lege de reconciliere a cheltuielilor. Noul comandant, amiralul Kevin Lunday, a confirmat că serviciul analizează opțiunile industriale pentru a construi spărgătoare de gheață suplimentare pe teritoriul SUA și accelerează retragerea flotei de elicoptere MH-65 Dolphin, mai devreme decât fusese prevăzut.
Viziunea noului comandant: O „super-autostradă” a achizițiilor
„«Supraalimentarea» este exact cuvântul potrivit,” a declarat comandantul în fața legislatorilor. „Este ceea ce alimentează succesul planului «Force Design 2028» și apropie oamenii de liniile din față pentru a simplifica și a crea o super-autostradă a achizițiilor și contractărilor.” Lunday, învestit în funcția de al 28-lea comandant al Gărzii de Coastă pe 15 ianuarie, a făcut aceste declarații în cadrul subcomitetului pentru Garda de Coastă, Maritim și Pescuit al Senatului, unde a răspuns la o serie de întrebări, inclusiv despre mixul de spărgătoare de gheață ușoare și medii.
Flota Arctică, în extindere: Nave noi și producție internă
Garda de Coastă vizează achiziționarea a unsprezece noi nave spărgătoare de gheață. Până în prezent, au fost semnate contracte pentru șase noi Cuttere de Securitate Arctice de clasă medie, două urmând să fie construite în Finlanda, iar până la patru în Statele Unite. Celelalte cinci nave ar putea fi un amestec de Cuttere de Securitate Arctică și variante mai ușoare, serviciul insistând ca acestea să fie construite pe plan intern.
„Lucrăm la atribuirea de contracte suplimentare pentru încă cinci, ceea ce va reloca mai multă construcție navală în șantierele navale din SUA și va consolida baza industrială a Americii,” a precizat Lunday. Comandantul a adăugat că a primit deja feedback din partea industriei atât pentru variantele ușoare, cât și pentru cele medii, informații analizate în prezent pentru a elabora un plan de achiziții. Astfel, o decizie specifică privind numărul exact de nave din fiecare variantă nu a fost încă luată.
Alaska, poartă Arctică: Baze strategice în așteptare
Subcomitetul, prin vocea președintelui său, senatorul Dan Sullivan, R-Alaska, l-a interogat pe comandant despre planurile de a acosta unele dintre aceste nave în Alaska. Lunday a confirmat că echipa sa lucrează la diferite opțiuni, iar până la patru dintre aceste spărgătoare de gheață ar putea fi destinate statului arctic.
„Va trebui să alocăm personalul foarte curând și va trebui să luăm decizii în consultare cu Departamentul (Securității Interne) și apoi în comunicare cu Congresul cu privire la deciziile de bazare acasă, iar acest lucru se va întâmpla în 2026,” a explicat comandantul. Anul trecut, fostul președinte Donald Trump a solicitat Gărzii de Coastă să achiziționeze până la 40 de nave spărgătoare de gheață în total, ca parte a unui efort de modernizare pe termen lung, inclusiv câteva Cuttere de Securitate Polare de clasă grea.
Adio elicopterelor Dolphin: O retragere accelerată și avioane noi la orizont
Pe lângă extinderea flotei de spărgătoare de gheață, legislatorii au discutat și despre planurile de modernizare a flotei de elicoptere, inclusiv achiziționarea de aeronave MH-60 Jayhawk de la Sikorsky. Lunday a declarat că serviciul încă decide ce va face cu elicopterele sale mai vechi MH-65 Dolphin, fabricate de Airbus, însă în prezent se pare că aceste aeronave vor fi retrase din serviciu mai devreme de data inițială prevăzută pentru 2037.
„Dolphin-ul este mult mai greu de întreținut. Producătorul de echipamente originale nu mai furnizează piese, așa că le eliminăm treptat… dar credem că retragerea se va produce mult mai repede, având în vedere obsolescența,” a precizat el membrilor subcomitetului.
SpaceX a dezvăluit recent o platformă online inedită, denumită „Stargaze”, concepută pentru a monitoriza obiectele spațiale și a emite avertismente în cazul unor potențiale coliziuni pe orbită. Compania a promis că va oferi gratuit datele de conștientizare situațională spațială (SSA) generate de acest sistem altor operatori de sateliți, marcând un moment potențial decisiv în gestionarea traficului orbital.
O nouă eră în monitorizarea spațială
Necesitatea stringentă a unei astfel de inovații a devenit evidentă în decembrie, când un satelit chinez a efectuat o manevră neanunțată în apropierea unuia dintre sateliții de comunicații Starlink ai SpaceX, generând un pericol iminent de coliziune. Acest incident, alături de alte situații la limită înregistrate pe parcursul anului trecut, a determinat compania să coboare aproximativ 4.400 de sateliți Starlink la o altitudine de circa 480 de kilometri. Această decizie strategică reduce riscul de aglomerație, având în vedere că, la această altitudine, sateliții morți și alte deșeuri spațiale sunt eliminate mai rapid de pe orbită datorită atracției gravitaționale mai puternice a Pământului.
Platforma Stargaze generează date SSA utilizând informațiile de auto-orientare colectate de aproape 9.600 de sateliți Starlink. Potrivit SpaceX, acest sistem „îmbunătățește semnificativ siguranța și sustenabilitatea operațiunilor satelitare pe orbita terestră joasă (LEO)”. Sistemul detectează autonom observațiile obiectelor aflate pe orbită, le agregă pentru a genera estimări precise ale orbitei și predicții de poziție și viteză pentru toate obiectele detectate, aproape în timp real. Aceste predicții sunt integrate într-o platformă de management al traficului spațial care identifică potențialele abordări periculoase între obiecte și generează Mesaje de Date de Conjuncție (MDC). Un avantaj major este că Stargaze furnizează aceste rezultate în doar câteva minute, spre deosebire de standardul actual al industriei, care poate dura ore.
O soluție proactivă pentru traficul orbital
SpaceX a declarat că va pune la dispoziția operatorilor de sateliți aceste MDC-uri, cu condiția ca aceștia să partajeze, la rândul lor, date despre locația și mișcările propriilor sateliți. Prin oferirea gratuită a acestui serviciu de partajare a efemeridelor și de screening al conjuncțiilor, compania speră să „motiveze operatorii să ia măsuri similare pentru partajarea efemeridelor și pentru un zbor sigur”. Această inițiativă nu este doar un pas tehnologic, ci și un apel la colaborare în spațiul aglomerat.
Unde inovația intâlnește controversele
Intrarea SpaceX în arena SSA comercială, având în vedere resursele considerabile ale lui Elon Musk și poziția sa dominantă pe piața spațială americană, ar putea crea valuri puternice. Această mișcare ar putea afecta atât firmele concurente de monitorizare spațială, cât și efortul de ani de zile al Departamentului Comerțului (DoC) de a dezvolta un serviciu civil de urmărire spațială. Acest program, Traffic Coordination System for Space (TraCSS), este conceput pentru a elibera Departamentul Apărării, permițându-i să-și concentreze capacitățile de monitorizare spațială asupra potențialelor amenințări orbitale din partea adversarilor.
Administrația Trump, în solicitarea sa de buget pentru anul fiscal 2026, a încercat să anuleze programul TraCSS al DoC, argumentând că societățile private, orientate spre profit, sunt mai mult decât pregătite să preia sarcina de a urmări obiectele spațiale și de a oferi avertismente de coliziune operatorilor, utilizând baza de date gratuită Space-Track.org a DoD. Un fost expert guvernamental a avertizat că această situație „are consecințe potențiale asupra comunității SSA comerciale emergente și asupra TraCSS”.
Limite și necesități ale unui sistem complet
Pe de altă parte, mai mulți experți au subliniat că Stargaze, în configurația sa actuală, nu este, din punct de vedere tehnic, capabil să ofere o soluție universală de SSA pentru operatorii spațiali. De exemplu, Stargaze va furniza date SSA relevante doar pentru operatorii cu sateliți aflați pe „orbita terestră joasă inferioară” (low LEO), deoarece nu poate monitoriza alte regimuri orbitale. Un expert guvernamental a precizat că „sistemele lor de urmărire a stelelor nu sunt telescoape”, indicând o limitare inerentă a tehnologiei folosite.
Richard DalBello, fostul șef al Oficiului pentru Comerț Spațial și responsabil cu programul TraCSS, a salutat inițiativa SpaceX ca o contribuție la siguranța și securitatea spațială. Cu toate acestea, el a avertizat că un sistem civil de SSA este în continuare absolut necesar. Într-o postare pe LinkedIn, DalBello a subliniat că „TraCSS încă contează. Coordonarea traficului spațial civil are nevoie de o coloană vertebrală neutră, bazată pe standarde, care să nu fie legată de platforma, stimulentele sau termenii de serviciu ai unui singur operator. Un strat de arhitectură deschisă, administrat public, este cel care construiește interoperabilitatea, încrederea și durabilitatea întregului ecosistem – și pe care guvernul SUA îl poate susține alături de aliați și parteneri.”
În concluzie, lansarea Stargaze de către SpaceX reprezintă un pas important spre o mai bună conștientizare situațională în spațiu, aducând un instrument puternic și accesibil. Totuși, ea reaprinde și dezbaterea fundamentală despre rolul sectorului privat versus cel public în asigurarea siguranței spațiale globale și despre necesitatea unui cadru cuprinzător și independent pentru gestionarea traficului orbital, un domeniu în care miza este din ce în ce mai mare.
MAI, „planeta maimuțelor”: O opera de circ, Nu de drept! Cum Sindicatul Diamantul demolează legile… Pentru a salva statul de drept de analfabeții funcționali!
M.A.I. e „Planeta Maimuțelor”, cunoscută și sub numele de Ministerul Afacerilor Interne (MAI), legile par a fi simple sugestii, Constituția...
IPJ Satu Mare: Manualul sefului abuziv, ediția de Lux – Cu promovare inclusă! Când justiția anulează, sistemul recompensează!
În adâncurile tulburi ale Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Satu Mare, unde logica pare să se fi auto-suspendat, se joacă...
Solidaritate transfrontalieră: Atac brutal asupra polițiștilor italieni, condamnat de Sindicatul SIDEPOL
Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual (SIDEPOL) și-a exprimat profundul șoc și condamnarea fermă după ce imagini cutremurătoare au...
Constanța, tărâmul absurdității polițienești: Subalterni hărțuiți pentru o virgulă, sefi absolviți de lege!
Pregătiți-vă pentru o poveste desprinsă parcă dintr-un film prost, dar care, din păcate, este cruda realitate din inima Inspectoratului de...
„Il Capo”, milionar din evaziune? Fiscul ii pune dosarul la „fond”, White Tower așteaptă!
Ploiești, orașul contrariilor: „Il Capo” face evaziune, justiția se trezește! (apartamentele-fantomă mai așteaptă) Ploiești, orașul unde „șotronul” judiciar e sport...
IPJ Prahova: „Clanul nod în papură” contra adevărului! Când amenințările legale vin de la… analfabeții juridici în uniformă!
Dezvăluiri incendiare aruncă, din nou și cu un tupeu greu de digerat, în aer credibilitatea Inspectoratului de Poliție Județean Prahova....
IPJ Prahova: „Clanul nod în papură” – Când moralitatea e o păpușă gonflabilă și poliția, o afacere de „famiglie”!
Dezvăluiri incendiare aruncă din nou în aer credibilitatea Inspectoratului de Poliție Județean Prahova, unde, se pare, conceptul de „conflict de...
Clanul contabililor fericiți” din Boldești-Scăeni: Cifra de afaceri a rudei, profitul din banii publici!(I)
Sora, Soțul și Fiul – O triplă alianță contabilă în umbra viceprimarului În micuța și, până acum, liniștita localitate Boldești-Scăeni,...
Vărbilău S.A. – Apă fără acte, balastieră cu acte, iar candidații se dau fecioare politice”
Trei crai de la răsărit, aceeași masă, aceeași recepție: rețeaua de apă-blat Anul de grație 2021. În timp ce cetățenii...
Coca-Cola sub domnia absurdului: Cum „Lordul” Nan și clanul său au transformat fabrica de fericire într-un focar de incompetență și ilegalități!
In adâncurile spumoase ale corporației Coca-Cola, acolo unde se presupunea că ar trebui să curgă bule de fericire și efervescență,...
Mizeria din poliție: Când sefii se spală pe mâini, iar polițiștii se spală… singuri!
Codul Muncii? O hârtie igenică prea scumpă pentru unii „Înalți”! Alarmă, șoc și groază în sistemul românesc de ordine publică!...
Scandal la ANP: Justiția română, o glumă proastă cu 24 de permisii și un polițist mort!
O corecție „dureroasă”: Nu 10, ci 24 de permisii pentru un criminal! Bucureștiul fierbe, iar scandalul din sistemul penitenciar capătă...
MAI, CAMPION LA JAF LEGALIZAT: Cum Ministerul fura 50% din salariul polițiștilor, cu justiția la mână!
Avertisment pentru naivii contribuabili: În România, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a perfecționat arta de a ignora legea, de a dezinforma...
SCANDALUL BONUSURILOR ÎN POLIȚIE: Europol acuză opacitate și favoritisme la acordarea majorărilor salariale
Sindicatul Europol trage un semnal de alarmă categoric cu privire la modul în care sunt distribuite majorările salariale pentru lucrări...
BONUSURI DE PERFORMANȚĂ ÎN POLIȚIE: Majorări salariale de până la 50% anunțate pentru semestrul I 2026
Sindicatul Sidepol a adus în atenția publicului vestea bună pentru angajații Ministerului Afacerilor Interne: majorările salariale pentru lucrări de excepție...
-
Exclusivacum 4 zile
Clanul contabililor fericiți” din Boldești-Scăeni: Cifra de afaceri a rudei, profitul din banii publici!(I)
-
Exclusivacum 4 zile
IPJ Prahova: „Clanul nod în papură” – Când moralitatea e o păpușă gonflabilă și poliția, o afacere de „famiglie”!
-
Exclusivacum 3 zile
IPJ Prahova: „Clanul nod în papură” contra adevărului! Când amenințările legale vin de la… analfabeții juridici în uniformă!
-
Exclusivacum 3 zile
„Il Capo”, milionar din evaziune? Fiscul ii pune dosarul la „fond”, White Tower așteaptă!
-
Featuredacum 3 zileȘeful Poliției Capitalei, criticat de Europol pentru nerespectarea protocolului la intonarea Imnului Național
-
Exclusivacum 4 zile
Vărbilău S.A. – Apă fără acte, balastieră cu acte, iar candidații se dau fecioare politice”
-
Exclusivacum 5 zile
MAI, CAMPION LA JAF LEGALIZAT: Cum Ministerul fura 50% din salariul polițiștilor, cu justiția la mână!
-
Exclusivacum 4 zile
Coca-Cola sub domnia absurdului: Cum „Lordul” Nan și clanul său au transformat fabrica de fericire într-un focar de incompetență și ilegalități!