Actualitate
MOARTEA, CLASIFICATA LA ”STRICT SECRET”
În fiecare clipă, de câte ori căutăm o știre, ne izbesc cifrele pandemiei. Sunt numere ale vieții și ale morții. Dacă aceste numere, care ni se derulează de dimineața până seara sub ochi, sunt reale, atunci situația din România este înspăimântătoare. Și vă explic de îndată de ce. Conform acestor date oficiale, chiar în clipa în care redactez această analiză, ni se spune că au fost vindecate de coronavirus 252 de persoane. În timp ce au murit nu mai puțin de 92 de români. Doi s-au însănătoșit, unul a decedat. La trei cazuri, cel puțin un român moare. Oare așa stau lucrurile?
Eu continui să cred că asemenea cifre sunt false. Nu-mi pot imagina că sistemul de sănătate a colapsat într-o asemenea măsură, încât să nu poată salva decât o singură viață atunci când se confruntă cu trei pacienți diagnosticați și care se află în tratament. Cred mai degrabă altceva. Și anume că stăm rău de tot la capitolul statistică. Că, într-un fel sau altul, cei care răspund în această perioadă de combatarea pandemiei nu măsoară corect ceea ce se întâmplă de fapt. Și atâta timp cât măsurătorile se transformă într-o harababură, este cu neputință să obții și să oferi populației informații corecte. Este vorba de o neglijență sistemică gravă sau de un act conștient al celor care au putere de decizie?
O serie întreagă de informații, care ar fi extrem de utile nu numai pentru opinia publică, ci și pentru reprezentanții instituțiilor care au misiunea de a contracara pandemia și efectele acesteia, par a fi clasificate la strict secret. Și dacă e așa, încă e bine. Înseamnă că măcar o mână de oameni își exercită controlul asupra situației.
Mult timp, până când presa a reușit să sape mai adânc, ceea ce s-a întâmplat la „spitalul etalon” de la Suceava a fost un secret bine păstrat. Acolo colcăia coronavirusul, explodau nemulțumirile îndreptățite ale pacienților și cadrelor sanitare, dar, oficial, nu se știa nimic. Spitalul din Suceava părea pur și simplu o conservă închisă ermetic. Dominată de o teroare la propriu, exercitată de așa-numitul secret al informației. Tocmai din acest motiv, medici și asistenți au apelat presa sub protecția anonimatului. Le-a fost și le este în continuare frică să iasă la lumină și să spună ceea ce știu. Această secretomanie a ucis oameni.
Situația se repetă după opinia mea la indigo în cea mai mare unitate spitalicească din Româna. În Spitalul Universitar București. Dezvăluirile făcute ieri de Dana Budeanu, în rubrica ei de succes Verdict Politic, sunt cutremurătoare. Medicii, asistentele și pacienții se îmbolnăvesc și mor pe capete. Iar oficial, opiniei publice nu i se comunică nimic. Din nou, adevărul este ținut la secret. Din nou, moartea este clasificată la strict secret. În final, consecințele nu vor putea fi altele decât cele de la Suceava. Confruntat cu această situație de la Spitalul Universitar București, premierul Ludovic Orban ridică din umeri și îi pasează răspunderea fostului manager. Așa o fi. Numai că oamenii se îmbolnăvesc și mor acum. Și se vor îmbolnăvi și vor muri în viitor, atâta timp cât nu se iau măsuri radicale.
Dar acești bolnavi și acești morți cum sunt numărați? Cine și în ce fel îi numără? Zilnic în România, cu sau fără pandemie, mor în spitale alarmant de mulți oameni. O bună parte dintre ei sunt uciși, culmea, nu de afecțiunile pentru care s-au internat și pentru care sunt tratați, ci de afecțiuni contactate în spitalele neigienizate, în care zburdă virușii, inclusiv în sălile de operații. Intri pe picioarele tale pentru o boală și ieși în sicriu, pentru că în spital te-ai contaminat cu acești viruși. Spitalul Universitar, altădată o emblemă a medicinei românești, nu face nici el excepție de la această regulă. Dar acum se pune o altă întrebare. Cine și cum separă aceste decese de cele cauzate exclusiv de coronavirus? Nimeni! În absența unor testări, nimeni nu poate face diferența. Și nici chiar atunci când testările se fac, dar rezultatele vin prea târziu. Și de aici apar primele cifre aiuristice din statistici.
Aparent stăm bine. După ce România a luat în piept un sfert sau o jumătate de milion de conaționali, care s-au întors dezordonat și nedisciplinat în țara natală, să ai sub o sută de morți la două săptămâni după ce ai declarat starea de urgență reprezintă cel puțin aparent un succes. Tot statistica ne arată că, deși crește zi de zi, numărul cetățenilor contaminați cu coronavirus nu explodează și, mai mult decât atât, este ținut într-un relativ control. Dar dacă toate aceste cifre mint? Dacă de exemplu în uriașul spital universitar care, după opinia mea și nu numai a mea, ar trebui introdus imediat în carantină, numărul pacienților și cadrelor sanitare contaminate cu coronavirus este mult mai mare decât numărul raportat? Dacă, dintre cei care mor zilnic în acest spital, victimele coronavirusului sunt mai numeroase decât cele consemnate în statistica oficială? Cineva, nu mai vreau să vă reamintesc cine, ne explica în campania electorală că un adevărat gospodar măsoară de trei ori și taie o dată. De ce procedăm invers pe parcursul acestui război cu coronavirusul? De ce ne jucăm cu foarfeca, fără a măsura corect în prealabil?
Că aceste cifre oficiale sunt aiuritoare, ne-o demonstrează cele două numere la care m-am referit la începutul acestei analize. Dacă este real numărul celor vindecați de coronavirus și dacă este la fel de real numărul celor decedați, atunci concluzia este ce puțin halucinantă. Din trei pacienți, supraviețuiesc doar doi. Unul se duce înspre cele veșnice. În fiecare zi. Ei bine, eu nu pot să cred așa ceva. Oricât de prăpădit ar fi sistemul nostru sanitar. Niciunde în lume sistemele de sănătate nu dau asemenea rateuri. Se moare într-o proporție de sub 4%, cu excepția Italiei, unde au murit 10%. Dar niciunde pe această planetă nu intră în tratament trei, pentru a ieși doar doi pe picioarele lor.
La fel cum sistemul din Suceava, până ieri decorat, trebuie resetat, la fel cum trebuie resetat după carantinare și cel mai mare spital din România, cel Universitar, cred că trebuie să resetăm întreg mecanismul de măsurare și raportare a cazurilor de pandemie din România. Dar prima mișcare inteligentă este declasificarea urgentă a numărului și situației persoanelor în viață afectate de coronavirus și a deceselor cauzate de pandemie. Cum poți să faci în mod practic acest lucru? Probabil că într-un singur fel. Prin diviziunea muncii. Toate spitalele în care a pătruns virusul, în care există pacienți internați și cadre medicale contaminate, ar trebui să intre imediat și necondiționat în carantină. Și să trateze în continuare exclusiv cazurile de coronavirus, până când nu mai avem nicio epidemie. Iar spitalele necontaminate să se ocupe de pacienții obișnuiți. La fel cum face astăzi sistemul privat.
Și dacă în momentul în care statistica nu va mai minți vom descoperi că avem prea multe cazuri, ce facem? Nu putem face altceva decât ceea ce vrea Raed Arafat și nu poate. Transformarea unor spații uriașe în unități spitalicești la fel de uriașe. Cum este de pildă în București complexul expozițional din proximitatea Casei Presei. (Sorin Roșca Stănescu)
Actualitate
Tehnologiile spațiale și sistemele antirachetă, în centrul atenției la Huntsville
Industria de apărare își dispută contractele pentru „Golden Dome”
Simpozionul anual dedicat apărării spațiale și antirachetă a început la Huntsville, în statul Alabama, reunind oficiali militari, reprezentanți ai industriei de apărare și specialiști în tehnologii spațiale.
Evenimentul are loc într-un moment în care Statele Unite accelerează dezvoltarea unor proiecte majore pentru spațiu și apărare antirachetă, inclusiv inițiativa „Golden Dome”. Companiile americane și internaționale își expun cele mai noi sisteme și echipamente, încercând să obțină o parte din finanțările alocate acestor programe.
Oficiali militari și lideri ai industriei, față în față
Participanții la ediția din 2026 a simpozionului au asistat la discursurile inaugurale și la prezentările dedicate evoluției tehnologiilor de apărare. Evenimentul oferă un cadru pentru dezbateri privind viitorul operațiunilor spațiale, protecția împotriva rachetelor și integrarea noilor sisteme în arhitectura militară americană.
Printre personalitățile prezente s-a numărat generalul Mike Guetlein, coordonatorul programului „Golden Dome”, surprins în discuții cu generalul-locotenent în rezervă Dan Karbler, fost oficial de rang înalt al armatei americane.
Roboți, muniții inteligente și interceptori de ultimă generație
Zona expozițională a reunit sisteme militare complexe, dar și proiecte demonstrative cu o componentă mai puțin convențională. Echipa de robotică Browncoats, din Huntsville, a prezentat robotul „Vera”, conceput pentru competiții tehnice și capabil să lanseze mingi din plastic.
În același spațiu au fost expuse și echipamente destinate direct operațiunilor militare. Compania L3Harris a prezentat muniția Red Wolf, un sistem proiectat pentru misiuni de atac de precizie și lovirea unor ținte aflate la distanță.
Senzori și interceptori pentru apărarea antiaeriană
Raytheon a adus la Huntsville două dintre sistemele sale importante pentru apărarea antiaeriană și antirachetă. În prim-plan s-a aflat LTAMDS, senzorul Lower Tier Air and Missile Defense Sensor, destinat detectării și urmăririi amenințărilor aeriene și balistice.
În spatele acestuia a fost prezentat interceptorul SM-3, utilizat în arhitectura americană de apărare împotriva rachetelor balistice. Sistemul este proiectat pentru interceptarea țintelor în afara atmosferei sau în faze avansate ale traiectoriei acestora.
Răspunsul la amenințarea rachetelor hipersonice
Northrop Grumman a expus interceptorul Glide Phase Interceptor, cunoscut sub acronimul GPI. Sistemul este conceput pentru apărarea stratificată împotriva rachetelor hipersonice, în special în etapa de planare a zborului.
Dezvoltarea unor asemenea interceptori reprezintă una dintre principalele direcții ale apărării antirachetă americane, în condițiile în care armele hipersonice pot schimba traiectoria, pot zbura la viteze extrem de mari și pot reduce timpul disponibil pentru detectare și reacție.
PAC-3 și THAAD, în centrul expoziției Lockheed Martin
Lockheed Martin a prezentat două dintre cele mai cunoscute sisteme ale sale: racheta PAC-3 și interceptorul THAAD.
PAC-3 este destinat combaterii rachetelor balistice tactice și a altor amenințări aeriene, în timp ce THAAD oferă apărare împotriva rachetelor balistice în faza finală a zborului, atât în atmosferă, cât și în afara acesteia.
Prezența celor două sisteme subliniază accentul pus pe apărarea stratificată, în care mai multe tipuri de senzori și interceptori sunt conectate pentru a proteja obiectivele militare și infrastructura critică.
Huntsville, punct de întâlnire pentru viitorul apărării spațiale
Deschiderea simpozionului a transformat Huntsville într-un punct de întâlnire pentru principalii actori ai sectorului spațial și antirachetă. Pe durata evenimentului, oficialii și companiile de apărare analizează evoluția amenințărilor, noile soluții tehnologice și modul în care acestea pot fi integrate în proiectele strategice ale Statelor Unite.
Expoziția din prima zi a oferit o imagine asupra direcțiilor care domină în prezent domeniul: detectarea rapidă, interceptarea rachetelor hipersonice, mobilitatea sistemelor, munițiile de precizie și dezvoltarea unor rețele capabile să lege apărarea terestră de operațiunile spațiale.
Actualitate
Armata SUA vrea o „dublură digitală” a rețelelor pentru a testa inteligența artificială în războiul cibernetic
O replică virtuală a întregii infrastructuri informatice
Pentru a valorifica pe deplin potențialul inteligenței artificiale, Armata Statelor Unite intenționează să creeze o simulare complexă a propriilor rețele informatice — un așa-numit „geamăn digital”.
Modelul ar reproduce în detaliu infrastructura reală și ar fi alimentat permanent cu date despre modul în care aceasta funcționează. Într-un astfel de mediu, militarii ar putea antrena atât algoritmii de inteligență artificială, cât și operatorii umani care îi folosesc.
General-maiorul Jacqueline Denise McPhail, șefa Army Network Command (NETCOM), a recunoscut că un asemenea proiect ar fi extrem de dificil de realizat. Cu toate acestea, ea i-a îndemnat pe reprezentanții industriei de apărare să înceapă dezvoltarea lui, considerând că beneficiile ar justifica efortul și amploarea investiției.
Un poligon virtual pentru atacuri cibernetice
Un geamăn digital al rețelelor armatei ar putea deveni un spațiu de antrenament extrem de realist pentru operatorii de rețea, specialiștii în apărare cibernetică și sistemele bazate pe inteligență artificială.
Aceștia ar putea studia modul în care funcționează infrastructura, ar testa reacția acesteia la atacuri și ar identifica metode pentru menținerea operaționalității chiar și în condiții de presiune extremă.
Armata americană se confruntă cu aproximativ 1,2 milioane de atacuri cibernetice în fiecare zi, iar amenințările devin tot mai sofisticate. Atacurile nu mai sunt dominate de metode ușor de recunoscut, precum blocarea masivă a serviciilor prin atacuri distribuite de tip DDoS.
De la atacuri evidente la comportamente suspecte
În prezent, apărarea cibernetică trebuie să detecteze modificări subtile în comportamentul rețelei. Specialiștii sunt nevoiți să analizeze volume uriașe de date pentru a face diferența dintre traficul obișnuit, zgomotul informațional și semnalele care indică o activitate ostilă.
Întrebarea esențială nu mai este doar dacă sistemul a fost atacat, ci ce comportament s-a modificat și de ce.
Inteligența artificială ar putea avea un rol decisiv în această analiză. Un model digital al rețelei DoDIN-A — Departamentul de Rețele Informatice al Apărării pentru componenta terestră — ar permite identificarea vulnerabilităților, a zonelor insuficient protejate și a componentelor care demonstrează reziliență.
Un proiect uriaș, care ar putea începe la scară redusă
McPhail a admis că realizarea unei asemenea replici virtuale reprezintă un obiectiv de proporții.
„Este o solicitare majoră. Știu că este un efort de mare amploare. Cred că trebuie să începem cu o componentă restrânsă și să dezvoltăm treptat sistemul”, a transmis șefa NETCOM.
Strategia ar presupune construirea progresivă a modelului, prin adăugarea succesivă a unor segmente de rețea, a unor fluxuri de date și a unor scenarii de atac.
Ce înseamnă, de fapt, un geamăn digital
În doctrina Pentagonului, un geamăn digital este definit drept o reprezentare computerizată — formată dintr-un ansamblu integrat de modele — care funcționează ca echivalent digital, în timp real, al unui obiect sau proces fizic.
În mediul militar, astfel de modele pot reproduce aeronave, lanțuri logistice sau chiar pacienți virtuali utilizați pentru pregătirea personalului medical.
Scopul este ca fiecare componentă și interacțiune să fie simulate cu suficientă precizie încât replica virtuală să reacționeze la fel ca sistemul real în orice situație dată.
Teste imposibile în lumea reală
Un asemenea model ar permite armatei să supună rețeaua unor teste extreme, fără riscul de a afecta infrastructura operațională. Specialiștii ar putea simula atacuri, testa configurații noi, evalua modernizări și analiza consecințele unor modificări înainte ca acestea să fie aplicate în sistemele reale.
Geamănul digital ar putea fi folosit inclusiv pentru anticiparea incidentelor și identificarea unor soluții preventive.
În cazul rețelei militare, avantajul este cu atât mai important cu cât cea mai mare parte a activității care trebuie analizată se desfășoară la nivel software, chiar dacă infrastructura are la bază echipamente fizice precum procesoare, cabluri de fibră optică, routere și centre de date.
Rețeaua trebuie protejată fără a fi destabilizată
Obiectivul nu este doar descoperirea componentelor defecte. La fel de important este ca armata să înțeleagă ce funcționează corect, pentru a evita ca o intervenție sau o actualizare să provoace noi probleme.
În logica proiectului, geamănul digital ar deveni un instrument permanent de verificare: ar arăta ce trebuie reparat, dar și ce trebuie păstrat intact pentru ca reziliența rețelei să nu fie compromisă.
Actualitate
Avantajul decisiv se câștigă prin viteza informației Comandanții nu-și mai permit întârzieri
În conflictele moderne, accesul rapid la informații esențiale poate face diferența dintre succes și eșec. Comandanții au nevoie de date disponibile instantaneu, dar și de certitudinea că acestea sunt corecte, sigure și suficient de clare pentru a susține o decizie imediată.
Atunci când rapoartele de informații indică apariția unei amenințări, fiecare secundă devine importantă. Timpul pierdut pentru verificarea, interpretarea sau corelarea datelor îi oferă adversarului ocazia de a-și ajusta poziția și de a acționa primul.
În acest context, problema nu mai este doar accesul la informații despre misiune, ci capacitatea de a stabili rapid dacă acestea pot fi utilizate cu încredere. Viitorul câmpului de luptă va aparține forței capabile să transforme informațiile protejate în decizii operative înaintea adversarului.
Decizia rapidă nu depinde de un singur sistem
Avantajul decizional nu poate fi obținut printr-o platformă izolată. El trebuie construit prin integrarea mai multor capabilități, de la sateliții aflați pe orbite geosincrone, la rețelele de comunicații și sistemele terestre.
O astfel de arhitectură trebuie să permită detectarea amenințărilor, transmiterea sigură a datelor, confirmarea informațiilor și coordonarea reacției pe întregul lanț operațional.
Supraveghere permanentă de pe orbita geosincronă
Orice decizie începe cu o imagine clară a situației operative. În domeniul apărării antirachetă, această imagine presupune supraveghere permanentă și informații verificate.
De ani de zile, sistemul spațial cu senzori infraroșii SBIRS reprezintă una dintre componentele principale ale avertizării și urmăririi rachetelor de pe orbită. Acesta asigură monitorizarea continuă a unor regiuni extinse și reflectă experiența acumulată în dezvoltarea sistemelor de detectare a lansărilor și de urmărire a traiectoriilor.
Următoarea etapă este reprezentată de sateliții Next-Generation OPIR GEO, cunoscuți sub denumirea NGG. Concepută pentru a răspunde unor amenințări tot mai sofisticate, inclusiv rachete hipersonice, noua generație urmărește să îmbunătățească atât capacitatea de detecție, cât și rezistența sateliților în fața tentativelor de perturbare sau atac.
Sateliții NGG sunt construiți pe platforma LM2100 Combat Bus, proiectată pentru un nivel ridicat de supraviețuire în mediul spațial. Obiectivul este furnizarea unor informații sigure și permanente exact în punctele în care acestea sunt necesare.
Datele trebuie să circule fără întreruperi
Informația poate deveni un avantaj militar doar dacă este transmisă rapid, protejat și fără discontinuități între toate componentele forței.
Sateliții Transport Layer, construiți pe platforma LM50, sunt destinați transportului securizat al datelor între senzori, operatori și sistemele de misiune. Prin comunicații reziliente, cu latență redusă, aceștia pot distribui aproape instantaneu informațiile provenite de la rețelele de detecție și urmărire.
Un asemenea sistem permite ca datele despre o amenințare să ajungă rapid la centrele de comandă și la unitățile responsabile de reacție, menținând ritmul operațiunilor chiar și în condiții de bruiaj sau degradare a infrastructurii.
Apărarea antirachetă se extinde pe mai multe orbite
Rezistența unei arhitecturi spațiale nu poate fi asigurată prin utilizarea unei singure orbite. Pentru a îmbunătăți continuitatea supravegherii și pentru a menține urmărirea rachetelor tot mai avansate, Forța Spațială a Statelor Unite dezvoltă o componentă de avertizare și urmărire pe orbita medie a Pământului, denumită MEO.
Această capacitate este introdusă treptat, prin mai multe etape de dezvoltare. Ea ar urma să completeze sistemele de avertizare amplasate pe orbita geosincronă și capabilitățile de urmărire de pe orbita joasă, cunoscută drept LEO.
Prin combinarea celor trei niveluri orbitale, arhitectura urmărește să ofere o acoperire mai persistentă, mai multe surse de date și o redundanță sporită în cazul pierderii sau perturbării unei componente.
Lockheed Martin participă la competiția pentru contractul aferent celei de-a doua etape de dezvoltare, cunoscută drept Epoch 2. Compania își consolidează astfel implicarea în evoluția sistemului american de avertizare, urmărire și apărare împotriva rachetelor.
O arhitectură integrată pentru întregul lanț de reacție
Fiecare legătură dintre detectarea unei amenințări și răspunsul militar trebuie proiectată astfel încât să consolideze etapa următoare.
Supravegherea permanentă din orbita GEO, senzorii distribuiți pe orbita LEO și rețelele de comunicații sunt completate de noile capabilități MEO. Împreună, aceste elemente pot forma o arhitectură capabilă să detecteze amenințările din timp, să transmită informații verificate, să scurteze procesul decizional și să coordoneze reacția pe întregul lanț operațional de lovire la distanță.
Această abordare este ilustrată și în scenariile de operațiuni comune în toate domeniile, cunoscute sub acronimul JADO, unde datele provenite din spațiu sunt integrate cu sistemele terestre și cu celelalte componente militare.
Integrarea sistemelor devine esențială
În calitate de integrator de sisteme pentru întregul spectru al misiunilor, Lockheed Martin promovează o abordare bazată pe conectarea tuturor capabilităților într-o singură arhitectură operațională.
Pe măsură ce timpul disponibil pentru luarea deciziilor se reduce, obiectivul devine tot mai clar: dezvoltarea unor sisteme capabile să deplaseze informația rapid, să reziste atacurilor și perturbărilor și să permită acțiuni coordonate într-un timp cât mai scurt.
Privite separat, fiecare capabilitate aduce un avantaj important. Proiectate să funcționeze împreună, acestea pot genera un efect superior: avantajul decizional care permite unei forțe să observe prima, să înțeleagă mai repede situația și să acționeze înaintea adversarului.
-
Exclusivacum 3 zileEpisodul 53 din serialul nostru „IPJ Prahova – Grădinița de cadre”: Nașul de la Rutieră, finul de pe folii negre și „plavanul” mutat de la criminal de căruțași la Protecția Animalelor
-
Exclusivacum 4 zileTCE Ploiești – Minunea de luni și groaznicul coșmar al clanului Nae: AGA de pe 31 sau ziua eliberării din robie?
-
Exclusivacum 3 zileTCE Ploiești: Consiliul de administrație, captiv clanului lui Nae Comisionaru’. Doar AGA și salariații mai pot opri dezastrul
-
Exclusivacum o ziTCE Ploiești în ajun de AGA: De la organigrama „chilotel” la liderul de sindicat prins la furat de pește – probitate morală la conservă (VIDEO)
-
Exclusivacum 11 ore„IPJ Prahova – Grădinița de cadre”, episodul 54: Noaptea, ca hoții. Subcomisarul fără numere și fără rușine
-
Exclusivacum 2 zileMătura onoarei: cum a trebuit să fie dat IPJ Brăila în judecată ca să descopere că există firme de curățenie
-
Exclusivacum 3 zileCum fac aleșii locali dintr-un om nevinovat țap ispășitor, ca să nu recunoască ce-au votat ieri
-
Featuredacum 3 zileIndustria românească de apărare, lăsată în afara finanțării SAFE. Sindicaliștii acuză Guvernul că blochează producția internă



