În analiza postată ieri, m-am referit succint la importanța factorului extern alături de factorul intern în alegerile prezidențiale. Cei doi factori având capacitatea de a învinge voința electoratului. Nu am scos însă o vorbă despre posibilitatea ca acești factori să se echilibreze reciproc. Astfel încât, dacă pozițiile sunt divergente, rezultatul presiunilor acestora să devină nul, iar în final să conteze totuși ce votează românii. Să introducem Statele Unite în ecuație, pentru a consuma și acest scenariu posibil.

Când m-am referit la factorul extern, am pornit de la o certitudine, dar și de la un semn de întrebare. Am enumerat statele interesate în rezultatul alegerilor prezidențiale din România. Am ajuns la concluzia că influența cea mai pregnantă o vor avea Germania și Franța, fiecare dintre acestea cu partenerii lor din nucleul dur al Uniunii Europene, care își vor juca în curând cărțile intereselor geostrategice, politice și economice pe scena de la București. Din această perspectivă, simplificând lucrurile, Dan Barna este susținut de Franța et company, iar Klaus Iohannis de Germania et company. Cu observația că nu este exclus un aranjament de ultimă oră, firește netransparent, între cele două motoare economice și politice ale Uniunii Europene. Din toate cărțile pe care le-am scos și le-am întins pe masă, nu rezultă că Viorica Dăncilă sau Călin Popescu Tăriceanu ar putea fi susținuți de vreunul dintre statele europene. Astăzi voi introduce în ecuație și Statele Unite.

Este exclus ca Washingtonul, sub administrația Trump, să joace pe mâna germană sau franceză sau franco-germană. Statele Unite au interese specifice și extrem de importante, în special de natură geopolitică și militară în România, dar pe termen mediu și lung au și interese relevante economice, mai ales în domeniul exploatării resurselor naturale ale României. Prin urmare, nu au cum să nu și folosească influența în alegerile prezidențiale, iar dacă vor interveni, nu vor interveni cu delegație.

Dacă nu greșesc, atunci Washingtonul va încerca din răsputeri să susțină candidatul aparent fără șanse. Respectiv pe doamna Viorica Dăncilă. Dacă așa stau lucrurile, vom avea în viitorul apropiat câteva semnale concludente. Cum ar putea fi o invitare a acesteia sub o formă sau alta la Washington, unde s-ar putea întâlni cu președintele Donald Trump. O asemenea invitație extrem de importantă sub aspect politic, dar în orice caz și electoral, ar urma să fie făcută direct de către Casa Albă – ceea ce este puțin probabil, pentru că ar da un semnal mult prea abrupt în plină campanie electorală – sau indirect, prin intemediul unor organizații sau a unor organisme apropiate Casei Albe. Dacă se va întâmpla așa, va trebui să primim în acest sens informații certe în zilele următoare. Asemenea contacte la cel mai înalt nivel la Washington ar putea fi upgradate ca semnal electoral și prin organizarea unei întrevederi a doamnei Viorica Dăncilă pe pământ european, cu prilejul unui summit la care va fi prezent Donald Trump. Cum ar fi de pildă summitul preconizat să se organizeze la Varșovia în toamna acestui an.

Asemenea contacte la nivel înalt sunt cel mai elegant instrument pe care-l are un stat puternic de a influența alegerile prezidențiale într-un stat vulnerabil cum este România și în care opinia publică, în acest caz electoratul se poate reorienta electoral și în funcție de relevanța externă pe care un candidat poate primi cu generozitate din direcția unui stat important, în care românii își pun multe speranțe.

Evident că dacă mecanismul extern generat de la Washington DC s-ar pune în mișcare într-o asemenea direcție, vom putea afla și din luări de poziții ale Executivului de la București, care pentru noi ar putea funcționa ca un veritabil seismograf. Să vă dau un exemplu. Se știe că există poziții total divergente între binomul franco-german, care până la urmă a antrenat în aceeași direcție nucleul dur al Uniunii Europene în problema spinoasă, dacă nu care cumva chiar explozivă a mutării ambadasadelor de la Tel Aviv la Ierusalim, așa cum dorește cu ardoare guvernul israelian și cum a înțeles să procedeze administrația de la Washington sub mandatul lui Donald Trump. Până una alta, Netanyahu, deși încolțit de procurorii israelieni, a devenit cel mai longeviv șef al acestui stat. Întrecându-l în acest sens chiar și pe Ben Gurion. Și se pare că va beneficia de un nou mandat întreg. Politica statului Israel privind ambasada, împărtășită și susținută de Casa Albă, beneficiază și de un puternic lobby inițiat în acest sens de organizațiile evreilor din Statele Unite și Uniunea Europeană. Pentru aceste formidabile organizații de lobby cu mare influență la Casa Albă, o decizie în sensul dorit a Guvernului de la București este vitală. Iar conform Constituției României, decizia mutării Ambasadei stă exclusiv în pixul doamnei Viorica Dăncilă. Viorica Dăncilă a avut din acest punct de vedere mersul racului. A făcut pași înainte, expunându-se chiar unei anchete pentru înaltă trădare, dar și un pas surprinzător înapoi, atunci când a declarat că nu va muta ambasada fără acordul lui Klaus Iohannis. Iar Klaus Iohannis joacă pe mâna Germaniei. Dacă vom vedea în curând o decizie în acest sens a Guvernului României, vom avea încă un semnal puternic, de astă dată intern, a unei susțineri pe care factorul extern, o combinație de această dată între interesele Statelor Unite și cele ale Israelului, ar putea-o exercita în campania electorală prezidențială din România.

Mai sus am oferit un singur exemplu. Mai sunt și altele. În acest sens, dezvolt în doar câteva cuvinte și o altă temă. Statele Unite nu mai au încredere în cel mai bine înarmat aliat NATO, care este Turcia. Divergențele cu regimul Erdogan determină Statele Unite să ia cu rapiditate decizia relocării uriașei baze militare cu armament termonuclear de la Incirlik în altă destinație sau în alte destinații. Ideal ar fi să o facă în Dobrogea, a doua opțiune fiind Deveselu. Un asemenea proiect însă nu va fi inițiat și finalizat decât în situația în care România devine pentru Statele Unite un partener mai sigur decât a fost vreodată. Numai că și față de Turcia, poziția franco-germană e diferită de cea a Statelor Unite. Cu Klaus Iohannis președinte sau cu Dan Barna președinte, încrederea din această perspectivă în parteneriatul geostategic româno-american scade sensibil în ochii decidenților de pe malul Potomacului. Nu același lucru s-ar întâmpla în ipoteza în care Viorica Dăncilă ar întrece toate așteptările, oferindu-le surpriza ultimelor două decenii și câștigând în numele PSD bătălia pentru Palatul Cotroceni. Dar cum vom afla noi dacă relocarea acestei baze este sau nu un semnal din direcția Washingtonului? Foarte simplu. Dacă Washingtonul mizează pe Dăncilă și dacă are suficiente motive să creadă că, beneficiind de susținerea Statelor Unite și de influența pe care Statele Unite o au în rândul populației din România, Dăncilă are șanse reale să câștige cursa pentru Cotroceni, atunci vom vedea că proiectul mutării bazei termonucleare în România prinde din ce în ce mai mult contur. În caz contrar, vom afla că baza de la Incirlik va fi relocată în mai multe locuri din Europa, cum ar putea fi Polonia și Italia, României revenindu-i doar o fracțiune a acesteia. Din nou am putea avea de-a face în toamna acestui an cu o politică externă, pe care am putea-o percepe ca pe un seismograf al intervenției factorului extern în competiția prezidențială.

Sorin Rosca Stanescu