Actualitate
Care este pregtirea pe care trebuie să aibă judecătorii Curţii Constituţionale?
De foarte multă vreme se discută, în afara oricărei logici, despre faptul că judecătorii Curţii Constituţionale ar trebui să fie judecători, propuşi dintre judecătorii de carieră, pentru că numai astfel se va ajunge la o adevărată justiţie constituţională.
Teza, indiferent cine o susţine şi pe care poziţie socială se găseşte sau s-a găsit, este cel puţin eronată, dacă nu chiar o mare prostie.
În statele lumii există trei mari sisteme de jurisdiciţii constituţionale, şi anume: sistemul justiţiei constituţionale realizat de instanţe cu specializare constituţională (Germania, Austria), sistemul instanţelor ordinare care soluţionează şi sesizări de neconstituţionalitate (S.U.A.) alături de alte cauze şi sistemul, foarte răspândit de altfel, care a apărut în anii 1920 şi a fost fundamentat de Hans Kelsen, al structurilor statale politico-jurisdicţiilor constituţionale (România, Franţa, Italia, Spania, Belgia etc. etc.).
Constituantul din 1991 a avut de ales între aceste trei mari sisteme şi l-a ales pe ultimul.
Sistemul american a fost reglementat constituţional şi în ţara noastră după anul 1923 sub influenţa americană, dar a apărut în anul 1912, ca urmare a vestitei Speţe a tranvaelor din Bucureşti. Interesant este faptul că în ţara noastră un asemenea sistem nu a relevat nicio speţă semnificativă care să aibă ca efect crearea unei jurisprudenţe în domeniu. Acelaşi lucru se poate spune şi despre S.U.A., singura excepţie fiind Speţa Marbury versus Madison din 1803 care a şi dat naştere unui control de constituţionalitate în America. De altfel, este şi greu de recunoscut un asemenea sistem, atât timp cât în S.U.A. el nu este nici în prezent reglementat constituţional, ci a fost arogat de Curtea Supremă pur şi simplu, în anul 1803. De menţionat este faptul că, judecătorii Curţii Supreme sunt numiţi pe viaţă de Preşedintele american şi nu de vreun organism independent. De altfel o asemenea modalitate de numire a creat şi crează mari probleme în ceea ce priveşte aservirea politică a unor decizii ale Curţii Supreme.
Cel de-al doilea sistem este cel al justiţiei care prin instanţe specializate soluţionează sesizări de neconstituţionalitate. Un asemenea sistem presupune crearea de instanţe specializate constituţionale, cu judecători specializaţi în domeniul constituţional şi nu a unor jurişti din alte domenii decât cel constituţional. Desemnarea judecătorilor se face tot pe criterii politice, chiar dacă ei sunt propuşi de puterea judecătorească. Oricum, specializarea lor trebuie să fie constituţională în mare parte.
Cel de-al treilea sistem este cel kelsenian răspândit în Europa şi care presupune desemnarea membrilor jurisdicţiilor constituţionale de factori politici (şeful statului, camerele de depuaţi sau de preşedinţii acestora sau de senate ori de preşedinţii acestora).
În România a fost adoptat acest sistem kelsenian, iar pentru raţiunile mai sus citate se pare că este cel mai adecvat. Problema este aceea a numirii judecătorilor. În primul rând, trebuie spus că dacă problema este aceea a denumirii de judecători aceasta este una aleatorie, ea poate fi oricând schimbată, pentru că nu în toate statele membrii acestor jurisdicţii se numesc judecători. În al doilea rând, membrii acestor jurisdicţii nu pot fi aserviţi cuiva, pentru că au singur mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit cu un alt mandat sau întrerupt pe baza unor motive politice. În al treilea rând, este obligatoriu ca aceştia să fie jurişti cu înaltă competenţă profesională, condiţie care nu este îndeplinită de toţi membrii Curţii Constituţionale. Cauza care a generat discuţia actuală este faptul că cei care o fac nu ştiu nimic în domeniu, dovada fiind reglementarea defectuasă a condiţiilor de îndeplinit pentru a fi desemnat judecător la Curtea Constituţională, iar defectuozitatea se fundamentează pe caracterul deficient al reglementării constituţionale. Astfel, conform actualei reglementări constituţionale, poate fi judecător al Curţii Constituţionale orice jurist care are o vechime de peste 18 ani şi o înaltă competenţă profesională. Constituţia nu reglementează ceea ce se înţelege prin înaltă competenţă profesională, dar o asemenea definire se poate face ţinându-se cont de înţelesul noţiunii în cauză. Adică, nu poate exista o înaltă competenţă profesională dacă persoana în cauză nu o dovedeşte cu ceva, iar acel ceva nu este vechimea, pentru că aceasta reprezintă o condiţie separată. În alte cuvinte înalta competenţă profesională trebuie să rezulte din calităţii de cadru didactic universitar, din titluri acordate care desigur sunt dovezi pertinente. În niciun caz o asemenea condiţie nu poate rezulta din faptul că cineva este cunoscut ca foarte bun într-o anumită profesie sau că are o vechime ca jurist foarte mare. Într-o asemenea situaţie, de ambiguitate, desemnarea judecătorilor a fost făcută pe baza unor interpretări politice, adică ignorându-se această condiţie au fost numiţi judecători la Curtea Constituţională jurişti care nu o îndeplineau.
Trebuie semnalat că această condiţie, precum şi aceea a vechimii, nu sunt îndeplinite în prezent. Consecinţa este calitatea slabă, chiar periculoasă, a conţinutului deciziilor Curţii Constituţionale, care uneori sunt lipsite de logică.
Ca urmare, este necesar ca această condiţie a înaltei competenţe profesionale să fie circumstanţiată la specializarea constituţională cel puţin în parte, mai ales pentru că din anul 2000 până în prezent niciunul dintre membrii acestei Curţi nu a mai avut o asemenea specializare, iar acest fapt a avut efecte negative asupra întregului sistem de drept şi statal. Desigur că, nu este obligatoriu ca toţi să fie constituţionalişti, dar în niciun caz nu trebuie ca toţi să fie de altă specializare, cum este din anul 2000. O asemenea idee se bazează pe faptul că la instanţele civile sunt numiţi cei care au specializare civilă, la cele penale cei care au una penală, iar la cele constituţionale tot aceeaşi şi nicidecum constituţionalişti. Este într-adevăr un non sens, pe care politicienii nu îl înţeleg, pentru că aceştia nu se pricept şi apoi au intersele politice care ar trebui să fie satisfăcute. Exmeplul cel mai tipic este cel care poate fi foarte uşor cunoscut, adică cel din prezent, când au fost desemnaţi judecători la Curtea Constituţională persoane care nu nicio legătură cu specializarea constituţională, criteriile fiind doar acelea politice. Care vor fi efectele ? Cu siguranţă aceleaşi ca şi în trecut, după anul 2000, dezastroase !
Cât priveşte numirea membrilor Curţii Constituţionale, în toate statele cu jurisdicţii politico-jurisdicţionale, desemnarea lor se face de vîrfurile celor trei puteri în stat. În Franţa, desemnarea se face de şeful statului, de preşedintele Adunării Naţionale şi de preşedintele Senatului şi nu de autorităţile pe care le conduc. În România, desemnarea este mult mai democratică. Este indiferent din care catogrii de persoane sunt selectaţi viitorii membri ai Curţii, problema este aceea ca o parte semnificativă dintre ei să aibă specializare constituţională. În plus, în toată lumea membrii jurisdicţiilor constituţionale sunt jurişti, Franţa nefiind un exemplu, pentru că este singura, iar cei care nu sunt jurişti sunt foştii preşedinţi ai acestei ţări, care nu au participat la şedinţe, cu o singură excepţie. Oricum, cei care decid sunt tot juriştii, pentru că sunt mai mulţi, iar aceştia au specializări constituţionale.
Ca urmare, atenţie foarte mare în viitor, dacă nu se doreşte continuarea discuţilor sterile şi pronunţarea unor decizii defectoase, precizeaza profesorul in drept, Gheorghe Iancu de la Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti. (Paul D.).
Actualitate
Schimbare strategică la vârful GDIT: Amy Johnson preia conducerea gigantului tehnologic
Gigantul din sectorul tehnologiei federale, General Dynamics Information Technology (GDIT), traversează o etapă de transformare majoră, anunțând numirea unei veterane a companiei în funcția de președinte. Începând cu data de 3 noiembrie, Amy Johnson va prelua frâiele organizației, marcând un nou capitol în strategia de dezvoltare a acestei entități esențiale pentru infrastructura digitală a statului.
O tranziție orchestrată la nivel înalt
Această schimbare vine pe fondul plecării lui Amy Gilliland, care a ocupat poziția de președinte timp de aproape un deceniu. În perioada de tranziție, rolul a fost exercitat interimar de către Paul Nedzbala. Conducerea grupului General Dynamics și-a exprimat încrederea deplină în noua numire, subliniind capacitatea demonstrată a lui Johnson de a gestiona echipe în contexte extrem de complexe și de a oferi soluții tehnice sofisticate pentru clienții din sectorul public și militar. Se mizează pe leadership-ul său dinamic, rigoarea operațională și alinierea profundă la cultura organizațională a companiei pentru a genera valoare sustenabilă pe termen lung.
O carieră construită pe expertiză tehnică solidă
Amy Johnson nu este o figură nouă în cadrul grupului, având un parcurs remarcabil de 27 de ani în cadrul General Dynamics Mission Systems. Ultima sa funcție, cea de vicepreședinte și manager general pentru divizia de Spațiu, Cibernetică și Inteligență, i-a oferit o perspectivă vastă asupra provocărilor tehnologice actuale. Experiența sa extinsă acoperă domenii critice precum securitatea cibernetică, electronica de apărare și sistemele complexe de spionaj și supraveghere, pregătind-o temeinic pentru responsabilitățile noului rol de la vârful GDIT.
Un pilon al securității și eficienței federale
Poziționată ca unul dintre cei mai importanți jucători pe piața IT-ului federal, GDIT constituie un partener strategic pentru agențiile guvernamentale și pentru sectorul militar. Compania livrează instrumente critice de software, rețelistică și securitate cibernetică, facilitând comunicații securizate și operațiuni complexe de monitorizare a amenințărilor. În noul său mandat, Amy Johnson va coordona eforturile companiei de a rămâne în avangarda inovației tehnologice, într-un mediu geopolitic și tehnologic marcat de o complexitate tot mai mare și de necesitatea unei reacții rapide la riscurile emergente.
Actualitate
HD Hyundai și Kiewit plănuiesc un nou șantier naval în SUA
Compania sud-coreeană HD Hyundai și firma nord-americană Kiewit Maritime intenționează să înființeze în Statele Unite un șantier naval pentru construcția de nave auxiliare destinate Marinei americane și de nave comerciale. Facilitatea ar urma să producă și blocuri și module pentru industria navală din SUA.
Construcția ar putea începe în 2027
Societatea mixtă propusă, denumită HD Kiewit Shipbuilding LLC, ar urma să fie construită pe un amplasament industrial existent. Companiile nu au precizat locația exactă, dar au indicat că terenul va avea acces la ape adânci și ieșire neîngrădită spre Golful Mexic.
Lucrările sunt planificate să înceapă în 2027, iar operațiunile complete ar urma să fie lansate în 2029. Potrivit firmelor, șantierul ar putea susține până la 3.000 de locuri de muncă cu normă întreagă.
Automatizare și tehnologii digitale
Proiectul vizează facilități moderne de producție, care să valorifice infrastructura industrială deja existentă. Planurile includ utilizarea gemenilor digitali, a sistemelor automatizate de producție și a sudurii robotizate, tehnologii despre care companiile spun că ar putea spori productivitatea, calitatea și siguranța în procesul de construcție navală.
HD Hyundai prezintă inițiativa drept o contribuție la consolidarea industriei navale americane și la extinderea cooperării dintre Statele Unite și Coreea de Sud.
Proiectul, în contextul investițiilor sud-coreene
Planul apare după ce Coreea de Sud a aprobat, în iulie 2025, investiții de 350 de miliarde de dolari în proiecte din SUA selectate de președintele Donald Trump. Pachetul include 150 de miliarde de dolari pentru construcția navală americană și a fost asociat cu reducerea tarifelor aplicate importurilor sud-coreene.
Parteneriate în industria de apărare
HD Hyundai este cel mai mare constructor naval din Coreea de Sud și are deja colaborări cu companii americane din domeniul apărării. Anul trecut, firma a semnat un memorandum de înțelegere cu HII pentru a explora oportunități în construcția de nave militare și comerciale. În august, cele două companii au lansat și un program-pilot pentru utilizarea echipamentelor inteligente de sudură mecanizată la divizia Ingalls Shipbuilding a HII.
Kiewit Maritime este afiliată grupului Kiewit, o companie nord-americană de construcții și inginerie cu experiență în realizarea de baze, șantiere navale și alte proiecte de infrastructură pentru apărarea SUA.
Actualitate
Pentagonul și Lockheed Martin stabilesc cadrul unui acord pe zece ani pentru F-35
Pentagonul și Lockheed Martin au anunțat un acord-cadru privind producția și susținerea pe termen lung a avioanelor F-35 Joint Strike Fighter. Înțelegerea ar putea schimba modul în care este gestionat programul, însă intrarea sa în vigoare depinde de aprobarea Congresului și de clarificarea unor detalii esențiale.
Acordul vizează cel puțin 850 de aeronave americane, distribuite pe zece loturi de producție, alături de piese de schimb inițiale. Mai include zece ani de servicii de susținere și kituri de modernizare. Potrivit Pentagonului, Lockheed Martin va finanța inițiative în valoare de 7 miliarde de dolari pentru programul F-35, fără ca acestea să fie detaliate în anunț. Compania afirmă că va menține ritmul de producție la 156 de aparate pe an, pentru cele trei versiuni ale avionului.
Contractul promite stabilitate, nu și o creștere a producției
Responsabilii americani susțin că acordul aliniază stimulentele financiare cu rezultatele obținute și ar putea consolida capacitatea bazei industriale de apărare. Directorul general al Lockheed Martin, Jim Taiclet, a declarat că înțelegerea oferă companiei și furnizorilor săi mai multă predictibilitate pentru investiții în extinderea capacității, eficiență și reziliența lanțului de aprovizionare.
Administrația Trump a promovat acorduri-cadru similare pentru sisteme de armament solicitate, în ideea că angajamentele pe termen lung pot susține producția și reduce costurile prin economii de scară. În cazul F-35, însă, anunțul nu prevede majorarea ritmului de fabricație.
Rămân neclarificate și două chestiuni centrale: cât va costa inițiativa contribuabililor și ce economii estimează Pentagonul că va obține prin achizițiile multianuale.
Investiții în furnizori și stimulente pentru performanță
Lockheed Martin și Biroul Programului Comun F-35 urmează să stabilească termenii contractuali, prețurile și calendarul, înaintea atribuirii oficiale a contractului. Acest pas va putea avea loc numai dacă legislatorii aprobă autoritatea necesară și fondurile aferente.
Un acord pe zece ani ar putea valora zeci de miliarde de dolari. Un contract recent pentru două loturi de F-35, cu aproape 300 de aeronave, a ajuns la 24,3 miliarde de dolari.
În cadrul unei teleconferințe cu investitorii, Taiclet a spus că înțelegerea ar putea permite furnizorilor să investească în recrutare și software și să reducă livrările întârziate sau neconforme către linia de producție din Fort Worth, Texas. El a adăugat că firmele participante ar putea beneficia de un mecanism de ajustare a prețului fix, care le-ar permite să obțină profituri mai mari dacă își îndeplinesc obiectivele.
Acordul ar urma, de asemenea, să permită gruparea pieselor destinate producției și susținerii aeronavelor, pentru a obține prețuri mai bune de la furnizori. Investițiile ar putea sprijini și testarea noilor capabilități introduse prin programele de modernizare.
Conducerea Lockheed Martin nu se așteaptă ca acordul pentru următorul lot de producție, Lotul 20, să fie finalizat înainte de anul viitor.
Congresul poate impune condiții suplimentare
Legislatorii analizează în prezent posibilitatea de a acorda Pentagonului autoritate pentru contracte multianuale F-35. Proiectele de lege privind autorizarea apărării pentru anul fiscal 2027, atât în Senat, cât și în Camera Reprezentanților, includ prevederi care ar permite astfel de contracte.
Varianta Camerei impune însă garanții suplimentare: înainte de autorizarea unui contract multianual, secretarul Apărării ar trebui să certifice că acesta include toate piesele de schimb inițiale și echipamentele alternative pentru fiecare aeronavă. Pentagonul ar trebui, de asemenea, să demonstreze economii de cel puțin 5%.
Niciuna dintre versiunile proiectului de lege nu autorizează explicit un acord multianual pentru susținerea flotei, ceea ce ar putea lăsa nerezolvată o componentă importantă a propunerii. Un precedent sugerează că această etapă ar putea fi dificilă: programul F-35 a analizat anterior un contract de susținere pe cinci ani, bazat pe performanță, dar nu a reușit să demonstreze că acesta ar reduce costurile sau ar îmbunătăți gradul de pregătire.
Dimensiunea internațională, o piesă importantă a acordului
Răspândirea internațională a programului ar putea complica negocierile. Lockheed Martin afirmă însă că acordul nu va schimba modul de alocare a sloturilor de producție între cumpărătorii F-35. Biroul Programului Comun va continua să gestioneze comenzile tuturor clienților, iar compania susține că economiile de scară ar putea reduce în timp costurile pentru operatorii străini.
Programul F-35 este prevăzut să continue până în anii 2080, iar susținerea aeronavelor reprezintă o parte majoră din costul total estimat al ciclului de viață, de aproape două trilioane de dolari. Îmbunătățirea disponibilității operaționale este una dintre priorități. Rapoarte ale organismelor guvernamentale de supraveghere au semnalat că pregătirea flotei este afectată de capacitatea insuficientă a centrelor de mentenanță, lipsa pieselor și accesul limitat al tehnicienilor militari la datele tehnice ale aeronavei.
Peste 1.300 de F-35 au fost livrate până acum. În ultimii doi ani, însă, numeroase aparate noi au fost folosite pentru instruire, în timp ce oficialii încearcă să aprobe o actualizare necesară pentru utilizarea lor în luptă.
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova, „filiala” Băicoi (III): Cum se spală imaginea, se bat oameni și se servesc combinații în oraș
-
Exclusivacum 4 zileCURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova – „Doamna Treabă Mare” își caută turnătorii: SRPCIV Prahova, de la permise la normă la vânătoare de „dușmani ai poporului”
-
Exclusivacum 4 zileArhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații
-
Exclusivacum 5 zileI.P.J. Prahova – „Boala Alzheimer” în uniformă (Episodul 6). Burlan Marius-Daniel – ecoul care minte în loc să clarifice
-
Exclusivacum 19 oreI.P.J. Prahova – În Băicoi, „legea” se cântă la ureche. Grădinița de cadre: „Curva”, lăutarul, Wetterbestul și „Pulea” Rozin
-
Exclusivacum 5 zileM.A.I. – „Strict secret”: cum îți pierzi uniforma cu o notă pe care n-ai voie s-o vezi, dar trebuie s-o respecți
-
Exclusivacum 2 zileArhitectura dezmatului (III). Polițeanu o intimidează pe Rădună, o protejează pe Pandele: manual de abuz urbanistic la Primăria Ploiești




