Actualitate
Care este pregtirea pe care trebuie să aibă judecătorii Curţii Constituţionale?

De foarte multă vreme se discută, în afara oricărei logici, despre faptul că judecătorii Curţii Constituţionale ar trebui să fie judecători, propuşi dintre judecătorii de carieră, pentru că numai astfel se va ajunge la o adevărată justiţie constituţională.
Teza, indiferent cine o susţine şi pe care poziţie socială se găseşte sau s-a găsit, este cel puţin eronată, dacă nu chiar o mare prostie.
În statele lumii există trei mari sisteme de jurisdiciţii constituţionale, şi anume: sistemul justiţiei constituţionale realizat de instanţe cu specializare constituţională (Germania, Austria), sistemul instanţelor ordinare care soluţionează şi sesizări de neconstituţionalitate (S.U.A.) alături de alte cauze şi sistemul, foarte răspândit de altfel, care a apărut în anii 1920 şi a fost fundamentat de Hans Kelsen, al structurilor statale politico-jurisdicţiilor constituţionale (România, Franţa, Italia, Spania, Belgia etc. etc.).
Constituantul din 1991 a avut de ales între aceste trei mari sisteme şi l-a ales pe ultimul.
Sistemul american a fost reglementat constituţional şi în ţara noastră după anul 1923 sub influenţa americană, dar a apărut în anul 1912, ca urmare a vestitei Speţe a tranvaelor din Bucureşti. Interesant este faptul că în ţara noastră un asemenea sistem nu a relevat nicio speţă semnificativă care să aibă ca efect crearea unei jurisprudenţe în domeniu. Acelaşi lucru se poate spune şi despre S.U.A., singura excepţie fiind Speţa Marbury versus Madison din 1803 care a şi dat naştere unui control de constituţionalitate în America. De altfel, este şi greu de recunoscut un asemenea sistem, atât timp cât în S.U.A. el nu este nici în prezent reglementat constituţional, ci a fost arogat de Curtea Supremă pur şi simplu, în anul 1803. De menţionat este faptul că, judecătorii Curţii Supreme sunt numiţi pe viaţă de Preşedintele american şi nu de vreun organism independent. De altfel o asemenea modalitate de numire a creat şi crează mari probleme în ceea ce priveşte aservirea politică a unor decizii ale Curţii Supreme.
Cel de-al doilea sistem este cel al justiţiei care prin instanţe specializate soluţionează sesizări de neconstituţionalitate. Un asemenea sistem presupune crearea de instanţe specializate constituţionale, cu judecători specializaţi în domeniul constituţional şi nu a unor jurişti din alte domenii decât cel constituţional. Desemnarea judecătorilor se face tot pe criterii politice, chiar dacă ei sunt propuşi de puterea judecătorească. Oricum, specializarea lor trebuie să fie constituţională în mare parte.
Cel de-al treilea sistem este cel kelsenian răspândit în Europa şi care presupune desemnarea membrilor jurisdicţiilor constituţionale de factori politici (şeful statului, camerele de depuaţi sau de preşedinţii acestora sau de senate ori de preşedinţii acestora).
În România a fost adoptat acest sistem kelsenian, iar pentru raţiunile mai sus citate se pare că este cel mai adecvat. Problema este aceea a numirii judecătorilor. În primul rând, trebuie spus că dacă problema este aceea a denumirii de judecători aceasta este una aleatorie, ea poate fi oricând schimbată, pentru că nu în toate statele membrii acestor jurisdicţii se numesc judecători. În al doilea rând, membrii acestor jurisdicţii nu pot fi aserviţi cuiva, pentru că au singur mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit cu un alt mandat sau întrerupt pe baza unor motive politice. În al treilea rând, este obligatoriu ca aceştia să fie jurişti cu înaltă competenţă profesională, condiţie care nu este îndeplinită de toţi membrii Curţii Constituţionale. Cauza care a generat discuţia actuală este faptul că cei care o fac nu ştiu nimic în domeniu, dovada fiind reglementarea defectuasă a condiţiilor de îndeplinit pentru a fi desemnat judecător la Curtea Constituţională, iar defectuozitatea se fundamentează pe caracterul deficient al reglementării constituţionale. Astfel, conform actualei reglementări constituţionale, poate fi judecător al Curţii Constituţionale orice jurist care are o vechime de peste 18 ani şi o înaltă competenţă profesională. Constituţia nu reglementează ceea ce se înţelege prin înaltă competenţă profesională, dar o asemenea definire se poate face ţinându-se cont de înţelesul noţiunii în cauză. Adică, nu poate exista o înaltă competenţă profesională dacă persoana în cauză nu o dovedeşte cu ceva, iar acel ceva nu este vechimea, pentru că aceasta reprezintă o condiţie separată. În alte cuvinte înalta competenţă profesională trebuie să rezulte din calităţii de cadru didactic universitar, din titluri acordate care desigur sunt dovezi pertinente. În niciun caz o asemenea condiţie nu poate rezulta din faptul că cineva este cunoscut ca foarte bun într-o anumită profesie sau că are o vechime ca jurist foarte mare. Într-o asemenea situaţie, de ambiguitate, desemnarea judecătorilor a fost făcută pe baza unor interpretări politice, adică ignorându-se această condiţie au fost numiţi judecători la Curtea Constituţională jurişti care nu o îndeplineau.
Trebuie semnalat că această condiţie, precum şi aceea a vechimii, nu sunt îndeplinite în prezent. Consecinţa este calitatea slabă, chiar periculoasă, a conţinutului deciziilor Curţii Constituţionale, care uneori sunt lipsite de logică.
Ca urmare, este necesar ca această condiţie a înaltei competenţe profesionale să fie circumstanţiată la specializarea constituţională cel puţin în parte, mai ales pentru că din anul 2000 până în prezent niciunul dintre membrii acestei Curţi nu a mai avut o asemenea specializare, iar acest fapt a avut efecte negative asupra întregului sistem de drept şi statal. Desigur că, nu este obligatoriu ca toţi să fie constituţionalişti, dar în niciun caz nu trebuie ca toţi să fie de altă specializare, cum este din anul 2000. O asemenea idee se bazează pe faptul că la instanţele civile sunt numiţi cei care au specializare civilă, la cele penale cei care au una penală, iar la cele constituţionale tot aceeaşi şi nicidecum constituţionalişti. Este într-adevăr un non sens, pe care politicienii nu îl înţeleg, pentru că aceştia nu se pricept şi apoi au intersele politice care ar trebui să fie satisfăcute. Exmeplul cel mai tipic este cel care poate fi foarte uşor cunoscut, adică cel din prezent, când au fost desemnaţi judecători la Curtea Constituţională persoane care nu nicio legătură cu specializarea constituţională, criteriile fiind doar acelea politice. Care vor fi efectele ? Cu siguranţă aceleaşi ca şi în trecut, după anul 2000, dezastroase !
Cât priveşte numirea membrilor Curţii Constituţionale, în toate statele cu jurisdicţii politico-jurisdicţionale, desemnarea lor se face de vîrfurile celor trei puteri în stat. În Franţa, desemnarea se face de şeful statului, de preşedintele Adunării Naţionale şi de preşedintele Senatului şi nu de autorităţile pe care le conduc. În România, desemnarea este mult mai democratică. Este indiferent din care catogrii de persoane sunt selectaţi viitorii membri ai Curţii, problema este aceea ca o parte semnificativă dintre ei să aibă specializare constituţională. În plus, în toată lumea membrii jurisdicţiilor constituţionale sunt jurişti, Franţa nefiind un exemplu, pentru că este singura, iar cei care nu sunt jurişti sunt foştii preşedinţi ai acestei ţări, care nu au participat la şedinţe, cu o singură excepţie. Oricum, cei care decid sunt tot juriştii, pentru că sunt mai mulţi, iar aceştia au specializări constituţionale.
Ca urmare, atenţie foarte mare în viitor, dacă nu se doreşte continuarea discuţilor sterile şi pronunţarea unor decizii defectoase, precizeaza profesorul in drept, Gheorghe Iancu de la Facultatea de Drept, Universitatea din Bucuresti. (Paul D.).
Actualitate
Startup-ul Shield AI dezvăluie X-BAT, un nou concept de dronă de luptă cu inteligență artificială
Actualitate
Armata SUA intensifică producția de piese 3D, depășind restricțiile de proprietate intelectuală

Lipsa drepturilor de proprietate intelectuală asupra multor componente ale echipamentelor militare împiedică armata să le reproducă rapid și eficient prin imprimare 3D. Astfel, armata intenționează să producă singură mai multe piese.
Armata SUA întâmpină dificultăți în reproducerea și imprimarea 3D a pieselor necesare pentru arme și platforme, deoarece nu deține proprietatea intelectuală a acestora. Din acest motiv, armata ar putea începe să fabrice mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor, a declarat șeful interimar al Comandamentului de Materiale al Armatei, pentru Breaking Defense.
Lipsa proprietății intelectuale, o problemă costisitoare și timidă
Generalul-locotenent Christopher Mohan, comandantul adjunct și comandantul interimar al AMC, a declarat că industria nu ar trebui să fie surprinsă dacă armata va începe să producă mai multe piese prin imprimare 3D, fără a utiliza proprietatea intelectuală a furnizorilor. Scopul este de a repune în funcțiune tancurile, elicopterele și alte platforme mai rapid. El a recunoscut că acest lucru face industria „îngrijorată și obosită”, dar a adăugat că a fost transparent cu furnizorii cu privire la dificultățile armatei.
„Nu mai putem aștepta”
„Am fost foarte deschiși cu ei și i-am spus ieri unuia dintre partenerii noștri din industrie, nu fiți surprinși dacă veți vedea că facem lucruri pentru că nu putem aștepta. Nu putem aștepta”, a declarat Mohan într-un interviu acordat la conferința anuală AUSA de săptămâna trecută.
„Recunosc că proprietatea lor intelectuală este proprietatea lor intelectuală”, a spus Mohan despre furnizori. „Ne este rușine că nu am cumpărat-o de la început, ceea ce este o prostie, o misiune prostească.”
Exemplu concret: O valvă de anvelopă
Ca exemplu, Mohan a spus că, în urmă cu câteva luni, unul dintre vehiculele armatei nu funcționa din cauza unei probleme provenite de la o mică valvă din anvelopă, așa că a cerut furnizorului principal datele tehnice pentru a face inginerie inversă asupra valvei. Cu toate acestea, furnizorul nu deținea datele tehnice, deoarece aparțineau celui care a fabricat valva cu aproximativ două sau trei niveluri sub principal, așa că a durat și mai mult pentru a repara piesa.
„Nu putem trăi așa, nu-i așa? Așa că, din nou, am spus să nu fiți surprinși dacă începem să facem lucruri”, a spus Mohan, adăugând: „trebuie să existe un fel de model care să spună: ‘Hei, putem cumpăra drepturile doar pentru piesa pe care trebuie să o imprimăm. Nu trebuie să cumpărăm întregul sistem de vehicule sau orice altceva.”
Progrese în imprimarea 3D la scară largă
Deși lipsa deținere a proprietății intelectuale a furnizorilor rămâne o problemă pentru armată, Mohan a spus că armata a făcut progrese în utilizarea fabricației aditive la scară largă. Ca parte a unuia dintre „sprinturile” de imprimare 3D ale armatei, serviciul este pe cale să creeze 60 de piese în 60 de zile, deși Mohan nu a precizat pentru ce vor fi piesele. De obicei, ar dura săptămâni pentru a face o singură piesă.
În plus, serviciul a creat un depozit digital care are piese „simpliste” care sunt ușor de imprimat pentru soldații de pe câmpul de luptă, cum ar fi grile de ventilator, mânere de uși și multe altele.
„Este un magazin containerizat. [Soldații] au putut să treacă prin rețelele tactice până la capăt, să se conecteze la depozitul digital, să descarce piesa și să o imprime pe teren, așa că știm că funcționează”, a spus Mohan. „Nu este atât de ușor pe cât ne-am dorit, dar știm că avem capacitatea de a face asta.”
Economii substanțiale și piese mai rezistente
Secretarul armatei, Dan Driscoll, a făcut ecou sentimentelor lui Mohan, arătând unei mulțimi de la AUSA o aripioară pentru rezervorul de combustibil extern al unui Black Hawk pe care serviciul a creat-o fără proprietatea intelectuală a companiei.
„Acest lucru poate suna banal, dar simpla posibilitate de a ne face sau repara propriile piese poate economisi milioane de dolari și poate salva vieți”, a spus Driscoll în timpul discursului său de deschidere la AUSA săptămâna trecută.
„Sunt construite ieftin, așa că se strică des. Furnizorul percepe peste 14.000 de dolari pentru o înlocuire. Echipa noastră o poate face mai bine. Au scanat-o 3D, au făcut inginerie inversă, au imprimat prototipuri și au efectuat validarea structurală în doar 43 de zile”, a adăugat el, ținând piesa în mână.
El a spus că armata a reușit să fabrice piesa cu puțin peste 3.000 de dolari, adăugând că piesa fabricată de armată era „cu 300% mai puternică și cu 78% mai ieftină”.
Autorizarea soldaților de a repara pe câmpul de luptă
În plus, în septembrie, Driscoll a dat soldaților autoritatea de a repara ceea ce trebuie reparat pe câmpul de luptă, în cadrul anumitor linii directoare create de armată.
De exemplu, dacă există un risc mic de a repara ceva, soldații nu trebuie să treacă printr-un proces birocratic mai înalt pentru a obține aprobarea, dar dacă există un risc „mediu” sau „mare”, soldații vor trebui să treacă printr-un proces de aprobare lung. Acest nou sistem este benefic, a spus Mohan, deoarece anterior exista o abordare „unică pentru toți” pentru a obține aprobarea de a repara ceva pe teren, astfel încât soldații nu puteau repara nimic, chiar dacă era „risc scăzut”.
„Sunt în armată de mult timp. Nu am văzut niciodată pe nimeni să aibă probleme pentru că a reparat ceva, nu-i așa? a spus Mohan. „Trebuie să schimbăm modul în care gândim.”
Actualitate
Baza Aeriană din SUA devine poligon de antrenament pentru Qatar: Un semnal geopolitic puternic
-
Exclusivacum 3 zile
Burcu acuză: „SNPP transformă angajații în carne de tun pentru răzbunări personale! – Nu apără, ci exploatează!”
-
Ancheteacum 3 zile
ANP liniștește spiritele: Salariile polițiștilor de penitenciare nu sunt în pericol, restructurările nu implică disponibilizări
-
Administratieacum o zi
Băicoi: Primăria asigură verificări gratuite ale instalațiilor de gaz, prioritizând siguranța locuitorilor
-
Administratieacum 3 zile
Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou: O abordare proactivă pentru reintegrarea socială, cu beneficii concrete pentru angajatorii din Prahova
-
Exclusivacum 3 zile
Protest divizat în penitenciare: Acuzații de deturnare și manipulare în SNPP – Reacția polițiștilor de penitenciare
-
Exclusivacum 2 zile
Jilavawood: Minciuni, padocuri și proteste de carton – Clanul Teoroc joacă teatru ieftin pe scena Justiției!
-
Exclusivacum 14 ore
Penitenciarul Ploiești si eternul Valentin Matei: Comisar-Șef, influencer de ocazie și păzitorul mistic al mormanului de gunoi
-
Exclusivacum 4 zile
Spitalul fantomă de la Târgu Ocna: Salarii grase pentru nimeni, pacienți trimiși la plimbare!