Actualitate
In ticalosia lui deja obisnuita, Guvernul Ciolos, prin OUG 18/2016, a modificat prevederea de la contestatie
In toata dezbaterea despre OUG-ul anuntat de Toader pe contestatia in anulare, toti urlatorii din politica, justitie, societatea pretins civila si asa zisii jurnalisti care spun ca apara „domnia legii” (stat de drept/rule of law) si-au demonstrat ticalosia si faptul ca in cur (adica in partea anatomica cu care, dupa spusele lui Kovesi, procurorii DNA stau pe dosare) ii doare de lege, Constitutie si stat de drept.
Problema cu hotararile completelor de 5 judecatori de la ICCJ este una, in timp ce chestiunea contestatiei in anulare e alta mult mai larga, Ciolos si Pruna fiind doi dintre cei care au contribuit la haosul actual.
CCR a stabilit deja ca din 2014 TOATE completele de 5 judecatori de la ICCJ, atat de civil cat si de penal, au fost nu doar nelegal constituite, dar ICCJ a refuzat sa puna in aplicare legea ca acestea sa fie legal constituite (de fapt in asta a si constat conflictul constitutional).
Sesizarea la CCR s-a facut in urma unei petitii pe care am facut-o in numele Romanian Community Coalition, in care am explicat problema aceasta. CCR ne-a dat dreptate.
Nelegala constituire/compunere a unui complet de judecata ce a dat o hotarare definitiva este UNUL dintre temeiurile de contestatie in anulare.
In penal, contestatia in anulare poate fi invocata in termen de:
- a) „30 de zile de la data comunicarii hotararii definitive” pentru o serie de motive, inclusiv pentru nelegala compunere a completului (a se vedea art. 428 alin. (1) in coroborare cu art. 426 lit. d) din CPP);
- b) „oricand”, pentru alte doua motive, „când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal”, respectiv „când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă” (a se vedea art. 428 alin. (2) din CPP).
In civil, insa, termenul pentru a cere contestatie in anulare este de 15 zile de la data comunicarii hotararii (cf. art. 506 alin. (1) din CPC). Si in civil, printre motive de contestatie in anulare, este inclusa „nelegala compunere” a completului.
In civil, insa, mai exista si posibilitatea „repunerii in termen”, cf. art. 183 din CPC, care prevede astfel:
„Articolul 186
Repunerea în termen
(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.”
Pe data de 7 noiembrie 2018 CCR a decis ca exista un conflict constitutional generat de faptul ca ICCJ refuza sa puna legea in aplicare, motiv pentru care din 2014 completele de 5 sunt nelegal constituite.
Pana la data de 7 noiembrie 2018 stadiul hotararilor definitive date de completele de 5 judecatori de la ICCJ erau intr-una dintre aceste catogorii:
1) motivate si comunicate de mai bine de 15/30 de zile;
2) motivate si comunicate in mai putin de 15/30 de zile;
3) in curs de motivare;
4) procesul era in curs.
In plus, completele de 5 judecatori pronunta mai multe tipuri de hotarari:
- a) hotarari definitive de apel;
b) recursuri la refuzul de sesizare a CCR;
c) recursuri in casatie in penal;
d) recursuri in civil;
e) contestatii in penal;
f) recursuri in materie disciplinara la magistrati;
g) alt gen de hotarari.
Daca in civil exista posibilitatea „repunerii in termen” – iar unii, din cate am vazut pe site-ul ICCJ, au recurs la acea prevedere pentru a contesta hotarari civile ale completelor de 5 si dupa cele 15 de zile -, in penal nu exista o asemenea prevedere.
Mai mult, in ticalosia lui deja obisnuita, Guvernul Ciolos, prin OUG 18/2016 (prin care a modificat 132 de articole din Codul de procedura penala fara nici o dezbatere publica), a modificat prevederea de la contestatie in anulare astfel:
„Articolul 426
Cazurile de contestație în anulare
Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
d) când instanța DE APEL nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;”
Adica, la lit. d) a introdus conditia ca numai hotararea definitiva a instantei „de apel” sa mai poate fi contestata in anulare pentru nelegala compunere a completului.
Dupa cum am aratat mai sus, insa, completele de 5 judecatori de la ICCJ pronunta in penal hotarari judecatoresti definitive nu doar in apel, ci si in alte situatii.
IN TOATE ACELE ALTE SITUATII, decat in apel, cei care au primit in penal o hotarare definitiva de la completele de 5 judecatori de la ICCJ nu au putut face contestatie in anulare nici daca erau in termenul de 30 de zile, pentru ca Guvernul Ciolos le-a ingradit acel drept.
Aplaudacii Securitatii vechi si noi din presa, politica, justitie or societatea pretins civila vin acum si spun ca sa nu se schimbe nimic, pentru ca se incalca „autoritatea de lucru judecat”.
Deci pentru acesti pretinsi aparatori ai statului de drept, daca 5 maturatori de la ICCJ se imbraca in roba, intra in sala de judecata si dau o solutie intr-un recurs in casatie din penal, omul nu poate contesta hotararea definitiva respectiva pe motiv de nelegala compunere a completului pentru ca nu e hotarare de apel.
Daca omul cere sa se schimbe legea, ca sa poata contesta o asemenea aberatie, vin aceste militii si spun ca nu se poate, pentru ca acea hotarare este „autoritate de lucru judecat”.
Acesti impostori ai democratiei de azi sunt mai absurzi si decat cei din perioada comunista.
Va aduc aminte ca dupa perioada stalinista din Romania din anii ’50, cand sute de mii de romani au fost condamnati tot de justitie in pseudo-procese, dupa venirea lui Gheorghe Gheorghiu Dej si Ceausescu s-au modificat legile ca cei condamnati in perioada lui Groza sa poata face revizuiri si sa fie reabilitati. Asa a fost reabilitat, de exemplu, post mortem Lucretiu Patrascanu, precum si altii condamnati din perioada respectiva.
„Autoritate de lucru judecat” poate exista atata vreme cat acea judecata a fost facuta de un complet legal constituit. Cata vreme completul nu a fost legal constituit, nu exista nici o autoritate de lucru judecat, pentru ca acea hotarare este nula absolut.
Nu poti fi decat impostor, daca nu sclav al Securitatii vechi sau noi, sa pretinzi ca nu mai poti de dragul domniei legii, dar sa te impotrivesti ca cei afectati de hotarari date de complete nelegal constituite sa le poata contesta.
De partea cealalta, insa, nici propunerea lui Toder, ca si in penal sa se poata „repune in termen” (ca in civil) – adica sa poti si dupa 30 de zile sa faci contestatie pentru nelegala compunere a completului -, nu rezolva toate problemele, deoarece in aceasta situatia numai cei cu hotarari de apel date de completele de 5 judecatori le vor putea contesta, ramanand ca restul afectati de hotarari date de complete nelegal constituite sa fie in continuare in imposibilitatea de a le contesta.
Solutia pentru rezolvarea acestei probleme ce sfideaza toata normele fundamentale de drept dintr-o tara pretins democratica este urmatoarea:
1) Eliminarea ticalosiei introduse de Guvernul Ciolos, ca numai hotararile definitive din apel sa poata fi contestate in anulare pentru nelegala compunere a completului. Normal trebuie ca ORICE hotarare definitiva sa poata fi contestata in anulare, nu doar cea din apel.
2) Contestatia in anulare pentru nelegala compunere ori incompatibilitate a completului sa poata fi introdusa ORICAND, tocmai pentru ca acestea sunt motive de nulitate absoluta a hotararii pronuntate.
Discutia aici nu este despre Dragnea, ci despre faptul ca de 4 ani de zile cea mai inalta instanta din Romania s-a sters pe picioare cu Constitutia si legea, iar Guvernul Ciolos a facut de asa natura incat nu toti cei abuzati de ICCJ sa poata contesta asemenea hotarari nelegale si abuzive.
Nu poti sa spui ca sustii „statul de drept”, adica domnia legii, dar sa te opui ca o hotarare judecatoreasca data de un complet nelegal constituit sa poata fi contestata. (Chris Terhes, presedintele Romanian Community Coalition, cunoscuta in Romania si sub numele de „Coalitia romanilor pentru combaterea coruptiei”).
Actualitate
Scut cibernetic deasupra Americii: CACI International primește 500 de milioane de dolari pentru neutralizarea amenințărilor cu drone
Într-un efort masiv de consolidare a securității naționale, CACI International a securizat un contract de 500 de milioane de dolari, pe o durată de trei ani, pentru a furniza sistemul avansat anti-dronă SkyValor. Parteneriatul, încheiat cu Forța de Intervenție Interinstituțională (JIATF) 401, vizează livrarea unor soluții non-kinetice și a altor sisteme tactice fără pilot, menite să protejeze punctele strategice ale Statelor Unite.
O investiție strategică pentru securitatea internă: Programul Domestic Shield prinde contur
Acordul prevede producția la scară largă a sistemelor de combatere a vehiculelor aeriene fără pilot (cUAS). Conform detaliilor oficiale, primele unități SkyValor vor fi desfășurate în „locații de misiune critică”, fiind piese centrale în cadrul programului Domestic Shield al Pentagonului. Acest proiect ambițios are ca obiectiv principal protejarea instalațiilor militare și a infrastructurii critice de pe teritoriul american împotriva unor drone tot mai sofisticate și mai greu de detectat.
Liderii CACI subliniază că forțele armate au nevoie de un avantaj decisiv în fața unor amenințări care evoluează rapid, devenind tot mai accesibile și mai rapide. SkyValor este proiectat să ofere acest avantaj prin detecție la distanță mare și neutralizare de precizie, oferind apărătorilor timpul necesar pentru a interveni înainte ca riscurile să se materializeze la granițe sau în zonele vitale.
Inteligența artificială în prima linie: Tehnologia non-kinetică SkyValor schimbă regulile jocului
Sistemul SkyValor se distinge prin utilizarea senzorilor de radiofrecvență și a războiului electronic asistat de inteligența artificială pentru a identifica și neutraliza dronele inamice fără a recurge la forță fizică (non-kinetic). Tehnologia oferă avertizări timpurii și este capabilă să se adapteze pe măsură ce tacticile adversarilor se schimbă.
Evaluările recente, realizate în poligoanele din Yuma, Arizona, în colaborare cu agențiile de protecție a frontierelor, au validat eficiența sistemului. Testele au demonstrat că instrumentele de neutralizare electronică pot scoate din uz dronele de mici dimensiuni în siguranță, cu un impact minim asupra echipamentelor civile din jur, făcându-le ideale pentru apărarea stratificată a zonelor populate sau a bazelor militare.
De la poligoane la misiuni mobile: Versatilitatea echipamentelor integrate pe vehicule grele
Pe lângă contractul principal de producție, CACI a început deja integrarea unor unități SkyValor pe camioane de mare tonaj, transformându-le în soluții mobile capabile să intervină rapid oriunde apare o amenințare. Această mobilitate este esențială pentru succesul operațiunilor de securitate internă, oferind flexibilitate în fața unor atacuri imprevizibile.
Efortul Pentagonului de a eficientiza apărarea anti-dronă nu se oprește aici. Acordul cu CACI face parte dintr-o strategie mai largă care include și alte contracte majore, precum cel acordat recent companiei AeroVironment, tot în valoare de 500 de milioane de dolari. Această mobilizare de resurse subliniază prioritatea absolută pe care Statele Unite o acordă în prezent securizării spațiului aerian la joasă altitudine împotriva tehnologiilor fără pilot.
Actualitate
Paradoxul puterii aeriene în Operațiunea Epic Fury: De ce dominația cerului nu a putut deschide Strâmtoarea Ormuz
Deși secretarul apărării, Pete Hegseth, a proclamat o „victorie istorică și zdrobitoare” asupra Iranului în fața Senatului, realitatea din teren conturează o imagine mult mai nuanțată și îngrijorătoare. În timp ce oficialii de la Pentagon numără nave scufundate și baze industriale distruse, senatorii americani ridică o întrebare inconfortabilă: dacă armata iraniană este îngenuncheată, de ce bazele comerciale și navele SUA sunt încă sub focul dronelor și rachetelor? Această discrepanță între distrugerea inamicului și incapacitatea de a opri perturbările logistice reprezintă eșecul conceptual al teoriilor moderne de război aerian.
Eșecul controlului la joasă altitudine sau „seam-ul” ignorat de aviația tradițională
Forțele aeriene ale Statelor Unite au câștigat bătălia pentru „cerul albastru”, atingând o superioritate totală la altitudini mari, însă acest succes nu s-a tradus în controlul asupra Strâmtorii Ormuz. Problema rezidă în conceptul de „litoral aerian” — zona de joasă altitudine unde dronele ieftine și rachetele dispersate ale Iranului au reușit să blocheze o cale navigabilă vitală, în ciuda prezenței avioanelor de generația a cincea. Armata americană s-a pregătit pentru un conflict de distrugere a sistemelor integrate, dar s-a trezit neputincioasă în fața a mii de sisteme autonome care nu depind de o infrastructură centralizată pentru a lovi.
Dezbateri doctrinare între viziunea clasică și noua realitate a sistemelor ieftine și autonome
Generalul în rezervă David Deptula respinge ideea că „litoralul aerian” necesită o regândire a strategiei, susținând că este doar o diviziune inventată a domeniului aerian. Totuși, realitatea Operațiunii Epic Fury demonstrează contrariul: controlul aerian tradițional este temporar și local, bazat pe viteză în detrimentul persistenței. Inamicul a exploatat exact această lacună, mutând lupta în jos, spre suprafață, acolo unde sistemele de supraveghere și interceptare ale SUA nu au fost proiectate să mențină o prezență constantă și densă.
Lecții dure pentru viitorul forțelor armate și necesitatea adaptării la războiul asimetric
Cazul Strâmtorii Ormuz arată că superioritatea aeriană trebuie să servească întregii forțe întrunite, nu doar aparatelor de zbor. Atâta timp cât amenințarea dronelor iraniene a împiedicat Marina SUA să escorteze navele comerciale, se poate vorbi de un eșec al puterii aeriene. Victoria nu mai poate fi măsurată doar prin scorecard-uri de distrugere industrială, ci prin capacitatea de a asigura libertatea de mișcare. Pentru o forță care a dominat înălțimile timp de generații, cea mai grea lecție ar putea fi aceea că bătălia decisivă s-a mutat acum mult mai aproape de pământ.
Actualitate
Paradoxul din Golful Persic: De ce victoriile aeriene răsunătoare nu mai sunt suficiente pentru a câștiga un război
Atunci când secretarul apărării, Pete Hegseth, a depus mărturie în fața Senatului marțea trecută, acesta a venit pregătit să susțină victoria „istorică și copleșitoare” împotriva Iranului. Bilanțul său era impresionant pe hârtie: marina iraniană scufundată, rachetele neutralizate, baza industrială de apărare distrusă aproape complet și capacitatea militară a Teheranului dată înapoi cu zeci de ani.
Cu toate acestea, senatorii au ridicat o întrebare inevitabilă: dacă înfrângerea a fost atât de decisivă, de ce forțele iraniene continuă să atace bazele americane și navele comerciale? Această discrepanță reprezintă miezul dilemei operațiunii Epic Fury. Deși aviația tradițională a câștigat supremația la mare altitudine, aceasta nu a reușit să mențină deschisă Strâmtoarea Ormuz, unde dronele și rachetele ieftine au paralizat traficul maritim.
Iluzia controlului total și eșecul doctrinei clasice
Problema centrală este ignorarea unui concept critic: „litoralul aerian”. Strategii militari tradiționali, precum generalul în rezervă David Deptula, susțin că nu este nevoie de o regândire a conceptelor forțelor aeriene și că superioritatea aeriană se exercită de la sol până la limita spațiului cosmic. Realitatea de pe teren îi contrazice însă brutal.
Litoralul aerian nu este doar o chestiune de altitudine, ci o zonă de contact unde domeniile militarizate interacționează într-un mod nou. Statele Unite au controlat cerul albastru deasupra Iranului, dar acest control nu s-a extins și în zona joasă, unde roiurile de drone și rachetele dispersate nu formează un sistem integrat ce poate fi prăbușit prin lovituri chirurgicale. În timp ce aviația se concentra pe „cerul albastru”, a abdicat de la responsabilitatea de a controla spațiul aerian imediat deasupra apei și solului.
Războiul de uzură la joasă altitudine: O provocare pe care tehnologia de vârf nu o poate rezolva
Superioritatea aeriană tradițională se bazează pe prezența reactivă — avioanele nu pot rămâne permanent în aer, așa că viteza înlocuiește persistența. Această logică funcționează doar dacă inamicul luptă după aceleași reguli. În schimb, sistemele ieftine și consumabile ale Iranului au mutat lupta în jos, în littoralul aerian, o zonă pe care forțele aeriene au considerat-o fie imposibil de controlat, fie problema altcuiva.
Eșecul nu a fost cauzat de lipsa avioanelor de generația a cincea, ci de presupunerile eronate care au stat la baza planificării. Deși forțele americane au distrus radare și centre de comandă, amenințarea persistentă a dronelor a împiedicat marina americană să escorteze navele comerciale prin Strâmtoarea Ormuz. Conform definiției proprii a forțelor aeriene, dacă nu poți asigura libertatea de acțiune pentru întreaga forță comună, înseamnă că nu deții superioritatea aeriană.
Lecțiile dure din operațiunea Epic Fury și viitorul conflictelor asimetrice
Ideea că o campanie aeriană modelată după succesul din Irak din 1991 ar putea îngenunchea Iranul în scurt timp s-a dovedit a fi o iluzie. Iranul și-a păstrat majoritatea stocului de rachete și a reușit să închidă strâmtoarea timp de luni de zile, obligând Washingtonul să accepte acorduri în condiții nefavorabile.
Controlul aerului se decide astăzi în acest „litoral aerian”, unde mase de sisteme mobile, autonome și cu costuri reduse pot nega libertatea de manevră a unei superputeri. Cea mai grea lecție pentru o forță care a dominat înălțimile timp de generații este că bătălia decisivă s-a mutat mai jos, acolo unde radarele scumpe și avioanele invizibile au o eficiență limitată.
-
Exclusivacum 3 zileMilitarii și-au plătit singuri pensiile cu 1,32 miliarde de euro. Statul doar încasează aplauzele
-
Exclusivacum 4 zileȘoferul apocalipsei pe cocaină și cu permisul suspendat, salvat de la propria prostie de „noua generație” de polițiști
-
Exclusivacum 4 zileHipodromul Ploiești – fabrica de campioni „intact dopati”. Cum se suspendă calul, se iartă trofeul și se umflă comisia „Nae & Stimatu”
-
Exclusivacum 3 zileDiplomație de familie, business de prietenie: cum se transformă ambasada din Cuba în sală de protocol pentru combinații private
-
Exclusivacum 2 zileZeul Luca și Colonia Cuba: cum s-a transformat MAE într-o prăvălie de familie, cu diplomă franceză la butonieră
-
Ancheteacum 2 zileExamenul echilibrului pentru „seniorii” magistraturii: Rezultate-șoc la testarea psihologică a judecătorilor care vor să revină în sistem
-
Administratieacum 4 zileCum sunt repartizați noii ofițeri ai Academiei de Poliție: 99 de posturi în țară, prioritate pentru cei cu mediile cele mai mari
-
Exclusivacum 2 zile„Elita” care mulge polițiștii la concediu: cum a făcut DGF-ul lui Grecu Răzvan din sporurile de condiții grele o pușculiță de 30 de milioane de euro



