Justiția română, sufocată de… o plângere „de complexitate medie”

În România, nu marile rețele de crimă organizată pun justiția în genunchi, ci o plângere penală de „complexitate medie”. Sindicatul „Diamantul” dezvăluie cazul halucinant al plângerii formulate de Vitalie Josanu împotriva unor funcționari din DGPI, plângere care a reușit performanța să zacă un an prin sertare, să fie plimbată ritualic între parchete și, în final, să intre la „terapie intensivă” procedurală.

Judecătorul, analizând cererea contestatorului, constată, doct, că nu poate fi primită. Motivul? Nu pentru că n-ar exista plângere, nu pentru că n-ar exista fapte, ci pentru că, între timp, dosarul a intrat în aparate: sistemul, brusc, a început să dea semne de viață. Dar abia după ce s-a formulat o nouă plângere, specială, pentru tergiversarea cauzei.

10.02.2025: Ziua în care plângerea lui Josanu a obosit Ministerul Public

La data de 10.02.2025, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se înregistrează, sub nr. 1898/VIII/1/2025, plângerea penală a lui Vitalie Josanu împotriva funcționarilor DGPI. Omul reclamă fapte grele:

• abuz în serviciu – art. 297 alin. 1 Cod penal,
• fals intelectual – art. 321 alin. 1 Cod penal,
• art. 13² din Legea nr. 78/2000 – clasicul accesoriu pentru fapte cu parfum de corupție.

Te-ai aștepta ca, la un asemenea meniu, procurorii să sară din scaun. În realitate, doar „privitul dosarului” le-a consumat, cum remarcă mușcător Sindicatul „Diamantul”, o cantitate suspect de mare de energie. Cazul e etichetat cu delicatețe birocratică drept având „complexitate medie”. Adică nici banal, nici complicat – exact nivelul la care începe lenea cronică.

Plimbare cu escortă: de la Sectorul 6 la DIICOT – și invers, dacă se poate

După un somn sănătos, urmează momentul marilor mișcări… de hârtii.

La data de 28.04.2025, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 București emite o ordonanță prin care declină cauza către DIICOT – Structura Centrală. Dosarul pleacă la drum, înregistrat acolo la data de 09.05.2025. Nimic spectaculos: încă o mapă schimbă biroul, încă un grefier se ridică de pe scaun.

Apoi, pe 15.05.2025, Parchetul de pe lângă ÎCCJ – DIICOT Structura Centrală emite ordonanța nr. 2275/165/P/2025, prin care dispune începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor indicate de Josanu: art. 297 alin. 1 C. pen., art. 321 C. pen. și art. 13² din Legea 78/2000.

După un an de zăcut și plimbat, dosarul face primul pas: nu anchetăm încă pe cineva anume, ci, în stilul clasic, „în rem”. Adică „anchetăm fapta”, nu oamenii. Funcționarii DGPI pot răsufla ușurați: încă nu le strică nimeni ziua cu calitatea de suspect.

20.05.2025: Josanu, audiat. Sistemul face febră musculară de la atâta activitate

La data de 20.05.2025, autorul plângerii, Vitalie Josanu, este audiat. Un eveniment istoric: cineva chiar vorbește într-un dosar care aproape intrase în moarte clinică.

A doua zi, pe 21.05.2025, un organ de cercetare penală este împuternicit să efectueze acte de urmărire penală. Se semnează, se deleagă, se parafează. Nimeni nu sare garduri după infractori, dar se sare din nou peste un prag psihologic: s-a mai pus o semnătură în dosar.

Pe 25.05.2025, se emite o ordonanță de delegare. Ancheta, simbolic, prinde carne pe oase: cineva, undeva, e însărcinat să facă ceva. Ce anume? În principal, să scrie adrese.

27.05.2025 – 29.05.2025: „Cine sunt funcționarii?” – întrebare grea, demnă de un roman polițist

La data de 27.05.2025, este emisă o adresă către DGPI, pentru identificarea funcționarilor vizați de plângere. După un an de dosar mort, sistemul descoperă întrebarea fundamentală: „pe cine anchetăm, concret?”.

DGPI răspunde la data de 29.05.2025. Se confirmă ceea ce știa toată lumea de la început: există funcționari, au nume, au funcții, au dosare de personal. Dar până să ajungă aceste evidențe banale în mapa dosarului, a fost nevoie de timp, hârtie, ștampile și, evident, tone de energie intelectuală consumată doar din „privitul dosarului”.

Iunie 2025: Ridicarea copiilor de înscrisuri – marele efort logistic

Intrăm în luna iunie, luna în care, pentru prima oară, justiția se ridică din pat.

La 04.06.2025, se emite o ordonanță de ridicare de copii de pe înscrisuri. Nu vorbim despre percheziții spectaculoase, nu apar mascați, nu sar televiziunile la ușă. Se cer, modest, niște copii de documente.

La 10.06.2025, se întocmește procesul-verbal de ridicare a înscrisurilor. Hârtiile ajung, în sfârșit, la dosar. După atâtea luni de vegetație, dosarul începe să prindă greutate fizică, dacă tot nu excelează la conținut procedural.

Urmează alte adrese, relații solicitate, eventual instituții gen CNSAS, MApN, sau alte structuri – tot lanțul birocratic clasic activat pentru a confirma, cu sute de hârtii, ceea ce se știa din prima zi: că în DGPI există funcționari care, potrivit plângerii lui Josanu, ar fi comis fapte prevăzute de Codul penal și Legea 78/2000.

Judecătorul constată: cererea nu poate fi primită. Justiția, în schimb, poate fi scuipată în față

În final, în hotărârea de cameră preliminară, judecătorul reține, cu aer tehnic, că:

• plângerea penală a lui Vitalie Josanu a fost înregistrată la 10.02.2025;
• cauza a fost declinată la 28.04.2025 către DIICOT – Structura Centrală, înregistrată la 09.05.2025;
• la 15.05.2025 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem;
• au fost efectuate acte: audierea lui Josanu (20.05.2025), împuternicirea organului de cercetare penală (21.05.2025), ordonanța de delegare (25.05.2025), adresa la DGPI (27.05.2025), răspunsul DGPI (29.05.2025), ordonanța de ridicare de copii de înscrisuri (04.06.2025), procesul-verbal de ridicare (10.06.2025) ș.a.m.d.

Pe scurt: sistemul a mișcat. Cu viteza unui melc în comă, dar a mișcat. Și, pentru că s-au făcut „demersuri”, cererea de sancționare pentru tergiversare devine, brusc, inadmisibilă. Că doar nu poți acuza tergiversare într-un dosar în care, după ce ai țipat că stă degeaba, apar în grabă câteva foi la dosar.

Plângere la ATI: pacientul trăiește, dar e ținut în viață de hârtie

Cazul relatat de Sindicatul „Diamantul” arată o realitate cinică:

• un an de zăcut al plângerii penale,
• plimbarea între parchete ca unic sport național al dosarelor,
• activare bruscă abia după plângerea pentru tergiversare,
• o succesiune de acte procedurale minimalist-igienice, făcute strict cât să se poată spune „se lucrează”.

Nu avem o anchetă reală, ci o resuscitare de fațadă. Un cordon de perfuzii birocratice ține în viață dosarul, în timp ce funcționarii DGPI, semnalați expres de Josanu, rămân bine-mersi, protejați sub cupola „în rem-ului” etern.

Concluzie: procurori epuizați de privit dosare, nu de făcut justiție

În loc să fie un instrument ferm împotriva abuzului în serviciu și falsului intelectual, justiția română se prezintă, în acest caz, ca un fel de salon de convalescență pentru dosare sensibile:

• dosarul lui Vitalie Josanu împotriva funcționarilor DGPI a fost lăsat să putrezească până când s-a reclamat oficial tergiversarea;
• imediat, sistemul a simulat activitatea printr-o serie de acte tardive, dar suficiente ca să dea bine pe hârtie;
• iar judecătorul, cu calm tehnic, constată că „nu se poate primi” cererea, pentru că – ce surpriză – se fac totuși acte în cauză.

Pamfletul amar al acestui caz, relatat pe baza documentelor oficiale și a dezvăluirilor Sindicatului „Diamantul”, e simplu: în România, justiția nu e neapărat oarbă. E doar foarte, foarte obosită. Mai ales când trebuie să atingă, fie și cu vârful pixului, un dosar în care apar, neplăcut, trei cuvinte: DGPI, abuz, fals. (Cristina T.).

O intervenție dramatică a avut loc în localitatea Iancu Jianu, unde trei agenți de poliție și-au riscat viața pentru a extrage un bărbat imobilizat dintr-o locuință cuprinsă de un incendiu violent.

Într-o situație de criză unde fiecare secundă conta, Nicușor, Mihai și Roxana, polițiști în cadrul IPJ Olt, au demonstrat că spiritul de sacrificiu depășește adesea fișa postului. Potrivit informațiilor furnizate de Poliția Română, echipa a intervenit la un imobil aflat în flăcări, fiind informați la fața locului că în interior se află o persoană captivă, aflată în imposibilitatea de a se deplasa.

Curaj la limita exploziei: Lupta contra cronometru printre flăcări și gaze

Fără a ezita în fața pericolului iminent, cei trei polițiști au pătruns în casa inundată de fum și foc. În prima etapă a intervenției, agenții au reușit să identifice și să scoată la exterior două butelii de gaz, eliminând astfel riscul unei explozii care ar fi putut spulbera întreaga structură și ar fi pus în pericol casele învecinate.

Sursa citată precizează că, după asigurarea perimetrului de explozibil, polițiștii au reintrat în interiorul locuinței pentru a finaliza misiunea principală. Victima, un bărbat căzut la pământ și paralizat de teamă și intoxicație cu fum, a fost găsită în mijlocul flăcărilor și extrasă în siguranță de către salvatori.

Prețul salvării unei vieți: Răniți în misiune, dar victorioși în fața morții

Misiunea de salvare nu a fost lipsită de consecințe pentru membrii echipei de intervenție. În timpul manevrelor de extragere a victimei, unul dintre polițiști a suferit o arsură la nivelul brațului. Cu toate acestea, acesta a refuzat să abandoneze misiunea, continuând să asigure zona până când bărbatul salvat a fost preluat de echipajele medicale și incendiul a fost sub control.

Reprezentanții instituției subliniază că, dincolo de simpla relatare a unui incident, acest act reprezintă esența profesiei de polițist. „Adevărata misiune a unui polițist începe acolo unde viața unui om este în pericol”, notează Poliția Română, evidențiind faptul că pentru familia celui salvat, acest gest nu este doar o știre, ci șansa de a-și avea în continuare persoana dragă alături. (Paul D.).